Analizînd tabelul de mai sus se observă cu uşurinţă că alteritatea nu naşte simpatii. Religiile pe elevii nu le cunosc nu au cum să fie bune. De altfel, în zonele multi-religioase, procentajul celor care respectă în egală măsură toate religiile este semnificativ mai ridicat decît în zonele monoreligioase.
În argumentarea opţiunilor lor respondenţii au adus, în mare, patru categorii de răspunsuri. Prima categorie o reprezintă cea a răspunsurilor subiective şi sincere, de raportare la propria persoană şi mediul familiar: „este religia mea”, „aşa m-am născut”, „e religia poporului meu”, „pentru că înveţi să faci pentagrame”, „pentru că asta o fac”, „pentru că pe asta o înţeleg”, „este distractivă”, „aşa mi s-a spus”, „religia pe care o studiez în şcoală”, „religia românilor”, este religie de stat (s.n.), „am fost învăţată de mică că este bună”.
O a doua categorie de răspunsuri sînt cele induse de apropierea de această religie, fie la şcoală, fie la biserică. Uneori acest tip de răspuns este vădit exagerat pentru a pune în lumină nefavorabilă alte credinţe: „pentru că la aceasta sunt cele mai multe adevăruri”, „deoarece a fost întemeiată de Isus Cristos”, „fiul lui Dumnezeu”, „ne duce la Dumnezeu”, „cred în Dumnezeul adevărat”, „pentru că după noi a venit Mesia”, „cea mai răspîndită”, „se bazează pe Biblie”, „deoarece numai religia ortodoxă e cea adevărată că ea nu s-a îndepărtat de învăţăturile Domnului”, „deoarece este dreapta credinţă”, „la celelalte religii oamenii nu cred în Dumnezeu” (s.n.), „are cea mai mare credinţă”, „este scris în Sfînta Scriptură”, „şi Isus era ortodox” (s.n.), „singura care crede în toţi sfinţii”.

O a treia categorie este un mixaj al primelor două, cu accent pe avantajul personal: „e cea mai credibilă”, „preoţii nu se căsătoresc”, „oferă libertate”, „e o religie frumoasă şi sîmbătă nu trebuie să mă duc la catehism”, „de Crăciun primim cadouri timp de 7 zile”, „este una simplă nu împodobită”, „nu practică violenţa”, „te ajută să îţi găseşti o anumită identitate”.
O altă categorie este cea a răspunsurilor elaborate şi filozofice, care se întîlneşte în genere la cei care au optat pentru altă religie decît cea proprie: „Budismul pentru că nu venerează o zeitate, ci lumea în general, rezultînd mai mult respect faţă de natură”, „pentru că păstrează cel mai mult din trăsăturile creştinismului primar”, „are baze scripturistice”, „a apărut prima şi este cea mai reală”, „este cea care îndeamnă omul să acţioneze moral avînd în vedere percepte şi valori”, „păstrează neschimbată dogma creştină“.
Analizînd aceste răspunsuri şi coroborînd cu răspunsurile la întrebarea „Ce ai schimba în predarea religiei dacă ai fi ministrul educaţiei?“, şi fără pretenţia de generalizare, putem spune că, există cazuri în care predarea religiei se face dogmatizat, cu focusare pe propria religie privită în antiteză cu alte culte religioase.
Această afirmaţie este întărită şi de situaţia răspunsurilor la întrebarea „După părerea ta care religii sînt rele?“

           Se observă că educaţia pentru toleranţă este deficitară în Transilvania în special în cazul elevilor ne-ortodocşi. În ciuda experimentării statutului de minoritar această experienţă nu este extrapolată în cazul altor minoritari, ceea ce denotă o lipsă a formatorilor din aceste şcoli.
Predarea religiei este decodificată drept obiectivă şi corectă de 54,2% dintre respondenţi, în timp ce doar 2,9% o văd ca pe ceva părtinitor şi incorect. 30,5% consideră că este predată ca orice materie, iar 13,5% consideră că predarea se face ca la biserică. 6,1% dintre elevii intervievaţi consideră că abordarea religiei la orele lor este una ştiinţifică.
Principala învăţătură la aceste ore este aceea de a fi un bun creştin (78,1%), de a-şi cunoaşte religia (61,6%) şi de a se ruga (55,4%). Doar 26,3% au fost învăţaţi să cunoască alte religii, chiar dacă doar 4,9% au deprins neîncrederea faţă de alte religii la orele speciale din şcoală. Nici manualul nu le oferă informaţii suplimentare, doar 29,4% afirmînd că au aflat din manual despre alte religii.

        În afara orelor de religie, în şcoală se organizează serbări religioase (34,6% dintre respondenţi), şi slujbe religioase (25,7% dintre respondenţi). Acestea sunt mai rare în Bucureşti (8,4% serbări şi 13,1% slujbe) şi mai frecvente în Oltenia (51,9% serbări) şi Dobrogea (55,2% slujbe religioase). Avînd în vedere că şcoala este un spaţiu public aceste manifestări ce ţin de instituţia Bisericii nu şi-ar avea locul în şcolile laice.
Simbolurile religioase, icoanele sînt o prezenţă frecventă în şcolile din România (45,1% dintre respondenţi le-au identificat a fi ortodoxe, 6,9% catolice, 0,2% reformate şi 2,4% creştine). Cel mai puţin prezente sunt în şcolile din Transilvania (24,9%) şi mai adesea sunt întâlnite în Dobrogea (62,5%). Unele şcoli publice deţin o capelă sau laborator de religie: 12,1% ortodox, 4,7% romano-catolic. Această prezenţă sporită a Bisericii în şcoală (prin capele, slujbe, icoane şi serbări religioase) crează confuzie în rîndul elevilor. 46,6% dintre respondenţi consideră că România este un stat ortodox în timp ce numai 4,2% ştiu că suntem un stat laic.
Mai mult chiar, 18,8% consideră Biserica Ortodoxă ca fiind Biserică naţională în timp ce numai 5,7% ştiu că în România nu există Biserică naţională.
„Există în România o biserică naţională? Dacă da, care?”

Dincolo de alegerea variantei de răspuns cea mai apropiată de percepţia personală, a existat posibilitatea unor răspunsuri deschise. Pe lîngă explicarea alegerii de religie bună/rea, respondenţii au fost întrebaţi ce ar modifica în predarea religiei în şcoli. Răspunsurile la această întrebare precum şi comentariile pe marginea întregului chestionar au evidenţiat cel puţin două aspecte, deloc minore, ale modului de predare a religiei în şcoli.
Un prim aspect este neseriozitatea cu care această materie este privită atît de către profesori, cît şi de către elevi.      Astfel elevii ortodocşi au semnalat: „Să nu se mai lipsească de la orele de religie“, „Să fie tratată în serios“, “mai multă seriozitate“, „Profesori mai serioşi care să acorde mai multă importanţă orelor de religie“, „seriozitate“, “Mai multă seriozitate în tratarea orelor de către profesor“, “Profesorii să fie călugări pentru a avea mai multă autoritate în faţa elevilor“, „profesori de religie mai serioşi“, „Religia să fie luată în serios de către elevi“.

În unele cazuri pretenţia de seriozitate este dublată de acuzaţii mai grave: „Să nu ne mai pună să cumpărăm iconiţe pentru un 10 la religie”, „Să nu ne mai vîndă profesoara iconiţe“, “Notele să se dea fără să cumpărăm iconiţe“. Elevii ne-ordodocşi adaugă: „Mai multă severitate. Cadre mai punctuale“, “Aş cere severitate“, “Aş face materia mai apreciată“, “Aş ţine toate orele“, “Să se predea cu adevărat“, “Control strict al profesorilor“.
       Un alt aspect este legat de posibilitatea exprimării libere la orele de religie. Relaţia cu divinitatea nu poate fi dictată şi uniformizată, iar elevii resping îndoctrinarea. Tocmai de aceea ei cer dezbateri, posibilitatea de a-şi exprima opiniile şi o exprimare nedoctrinară din partea profesorilor sau preoţilor. Elevii au semnalat: „N-aş pune profesorii să ţină numai cu religia predată. Să asculte părerile elevilor şi să nu fie notaţi cu note mici pentru ceea ce simt şi cred“, „Aş aduce persoane aparţinînd altor culte pentru a face dezbateri în licee“, „Aş organiza conferinţe pe teme religioase“, „I-aş face în special pe profesorii de religie mai toleranţi faţă de celelalte religii“, „lecţii interactive“, „Domnii profesori să fie mai toleranţi“, „Să funcţioneze feed-back-ul profesor-elev“, „Profesorii de religie să nu fie îndoctrinaţi“, „reducerea îndoctrinării religioase“, „Profesorii să nu critice alte religii“, „interzicerea ca profesorii să nege întrebările neortodoxe“, “învăţarea religiei fără îndoctrinare“, “Profesorii de religie să nu aibă o gîndire atît de închisă privind dogma“, “diminuarea discriminării faţă de copii cu alte religii“, „predarea religiei pe baze ştiinţifice“, „să fie mai libere“, “să nu mai fie teme tabu“, „profesori mai toleranţi, mai deschişi“, „Profesorii să nu mai fie aşa de dictatori şi să nu ne spună că trebuie să crezi ce scrie în Biblie şi să nu te îndoieşti de ea pentru că sunt lucruri care se bat cap în cap” . Şi tot legat de atitudinea profesorilor li se cere să fie prietenoşi, de treabă, mai puţin severi, mai zîmbitori, mai amabili şi chiar: „Părintele să nu mai înjure copiii!“. Multe dintre notele copiilor vizează predarea istoriei religiei şi nu o religie anume.
Elevii au semnalat şi ei lipsa manualelor în general sau a manualelor gratuite: „fiecare elev să aibă un manual“, “să avem cărţi“, “să primim manuale gratuite“, “manuale mai frumoase“.
Mulţi respondenţi doresc organizarea de tabere religioase, de pelerinaje, vizite la mănăstiri sau cel puţin „să mai meargă şi profesorii la biserică!“.

         O parte a respondenţilor şi-au exprimat dorinţa de a suplimenta orele de religie la 2 – 3 pe săptămînă sau chiar în fiecare zi. Au fost respondenţi care vor religia ca materie de bacalaureat şi elevi care doresc testări naţionale la această materie. Au existat însă şi respondenţi care cer ca la religie să se dea calificative şi nu note, să fie materie facultativă sau chiar “Să nu se mai facă religie şi cadrele să fie date afară!“.
      O parte dintre respondenţi solicită capele, laboratoare de religie în şcoli, creşterea numărului de icoane şi „minimum două biblii pe şcoală“ sau chiar biserici mici în incinta şcolilor sau locuri unde să te poţi spovedi, iar alţi respondenţi cer scoaterea simbolurilor religioase din şcoală şi religia să se predea numai în şcolile confesionale.
         Dacă ar fi ministrul educaţiei şi ar putea schimba modul de predare a religiei lîn şcoli, unii respondenţi ar vrea ore de religie pe fond muzical adecvat, alţii prezentare de documentare, iar unii ar acorda dulciuri tuturor elevilor după fiecare oră. Cei mai mulţi însă consideră că nu ar face nici o modificare, poate ar aduce mai multe simboluri religioase în şcoli, mai mulţi preoţi în loc de profesori şi un pic mai multă seriozitate.

În cadrul sondajului au fost chestionate atît cadre didactice care predau religia cît şi cadre didactice care predau alte materii.
Cadrele didactice care au fost de acord cu completarea chestionarului aplicat de operatorii Ligii Pro Europa provin din 43 de instituţii publice de învăţămînt, iar experienţa la catedră este mai degrabă importantă: 16,90% au peste 20 de ani vechime în învăţămînt, 11,46% au între 16 şi 20 de ani la catedră, 21,20% au între 6 şi 10 ani şi numai 4,5% au sub 2 ani vechime în învăţămînt.

74.9% dintre respondenţi sunt români, 13,7% sunt maghiari. Au mai completat chestionarele germani, italieni, romi.
În ceea ce priveşte apartenenţa religioasă 75,7% sunt ortodocşi, 6,1% reformaţi, 9,1% romano-catolici.
Din cadrul cadrelor didactice respondente, faţă de studiul de faţă, importante sunt răspunsurile profesorilor de religie care profesează în 15 localităţi diferite, 75% dintre ei în zonă urbană. Dorinţa de colaborare, prin completarea chestionarelor, a fost mai ridicată în Moldova faţă de celelalte regiuni: