::  Misiune :: Istoric :: Statut :: Membrii :: Structura :: Rapoarte anuale ::  Donaţii :: 2% ::  Comunicate :: Contact ::



3. Educaţia religioasă din perspectiva elevilor şi a cadrelor didactice

3. Educaţia religioasă din perspectiva elevilor şi a cadrelor didactice
3.1. Opinii formulate în cadrul dezbaterilor 
3.2. Opiniile monitorilor locali
3.3. Evaluarea tematică a chestionarelor
3.4. Evaluarea chestionarelor pe regiuni istorice


3.4. Evaluarea chestionarelor pe regiuni istorice

     Sondajul pe care Liga PRO EUROPA l-a realizat în rîndul elevilor referitor la modul în care se face predarea religiei în şcoli, chiar dacă nu are atribute de reprezentativitate, reuşeşte să aducă în dezbatere şi partenerul neluat pînă acum în seamă: elevii. Dincolo de procente şi răspunsuri standardizate, parcurgerea chestionarelor completate desenează o realitate care nu poate fi contestată: există o necesitare stringentă de reformare a modului în care se face studiul religiei în şcolile publice din România.

Ce spun cifrele?
„Materia unde se ia un zece”
„Am învăţat că există ore la care pierzi vremea
şi ai media 10, cel puţin în liceu“

       Sondajul a fost realizat în 53 de unităţi şcolare (licee şi şcoli gimnaziale) din 23 de localităţi alese astfel încît să existe informaţie din fiecare provincie istorică71 cu o uşoară suprareprezentare a Transilvaniei dată fiind şi diversitatea religioasă mai mare a acestei zone.
În ceea ce priveşte nivelul de şcolarizare s-a încercat intervievarea cu preponderenţă a elevilor de clasele VII-VIII şi liceale dată fiind capacitatea de analiză mai aprofundată a acestora.
Subiecţii au provenit în special din mediul urban (78,5%), iar naţionalitatea autoidentificată a fost: român (77,6%), moldovean (0,2%), maghiar (17,4%), secui (0,9%). 1.4% nu au dorit să-şi declare identitatea etnică, iar 1,1% nu au răspuns.
sus
        Religia predominantă a respondenţilor este ortodoxă (67,2% în total, 93,3% în Oltenia, 90,2% Muntenia, 91,5% în Dobrogea, 40,2% în Transilvania), apoi romano-catolici (16,5%) şi reformaţi (6,7%).
96,1% dintre elevi studiază religia în şcoală (cel mai scăzut procent 90,4% în Muntenia, cel mai ridicat 99,3% în Oltenia). Procentul se poate explica pe de o parte prin interesul faţă de acest aspect al cunoaşterii, iar pe de altă parte pe lipsa cunoştinţelor despre obligativitatea/opţiunea de a studia religia în şcoală. Nu trebuie trecut cu vederea nici numărul celor care studiază religia din dezirabilitate socială.
În orarul a 48,6% dintre respondenţi religia este între alte ore, doar pentru 17,2% este prima oră, iar pentru 30,2% este ultima. Aceste procente sunt mai ridicate în rîndul elevilor ne-ortodocşi care au şi solicitat de altfel ca religia să fie prima (respectiv ultima) oră.

Ce cred elevii despre statutul disciplinei religie: obligatoriu sau facultativ ?
    72,% dintre respondenţi învaţă la aceste ore despre propria religie şi 87,8% spun cel puţin o rugăciune în cadrul acestor ore. Predarea se face cel mai adesea în absenţa unui manual (56,7% nu au manual). Ponderea celor care au manual este mai ridicată în cazul ne-ortodocşilor, 66,6% (45,6% în Moldova, 39,4% în Oltenia, 65,3% în Transilvania, 51,8% în Muntenia, 57,3% în Dobrogea şi 66% în Banat).

grafic

În ceea ce priveşte nivelul de şcolarizare s-a încercat intervievarea cu preponderenţă a elevilor de clasele VII-VIII şi liceale dată fiind capacitatea de analiză mai aprofundată a acestora.

grafic
Subiecţii au provenit în special din mediul urban (78,5%), iar naţionalitatea autoidentificată a fost: român (77,6%), moldovean (0,2%), maghiar (17,4%), secui (0,9%). 1.4% nu au dorit să-şi declare identitatea etnică, iar 1,1% nu au răspuns.
Religia predominantă a respondenţilor este ortodoxă (67,2% în total, 93,3% în Oltenia, 90,2% Muntenia, 91,5% în Dobrogea, 40,2% în Transilvania), apoi romano-catolici (16,5%) şi reformaţi (6,7%).

Religia3GeneralMoldovaOlteniaTransilvaniaMunteniaDobrogeaBanat
Ortodoxă67,271,293,340,290,291,575
Adventistă0,51,40,30,20,8-0,3
Romano-catolică16,515,80,732,91,3-13
Creştin1,61,92,40,73,82,00,3
Baptistă1,22,8-0,7-1,23,7
Reformată6,7--17,4--1,0
Nedeclarată1,3-30,91,6--
Penticostală1,30,5-1,8--5,0
Unitariană0,8--2,2---
Greco-catolică0,5--1,2---
Creştin0,63,7-0,1---
după Evanghelie
sus
96,1% dintre elevi studiază religia în şcoală (cel mai scăzut procent 90,4% în Muntenia, cel mai ridicat 99,3% în Oltenia). Procentul se poate explica pe de o parte prin interesul faţă de acest aspect al cunoaşterii, iar pe de altă parte pe lipsa cunoştinţelor despre obligativitatea/opţiunea de a studia religia în şcoală. Nu trebuie trecut cu vederea nici numărul celor care studiază religia din dezirabilitate socială.
În orarul a 48,6% dintre respondenţi religia este între alte ore, doar pentru 17,2% este prima oră, iar pentru 30,2% este ultima. Aceste procente sunt mai ridicate în rîndul elevilor ne-ortodocşi care au şi solicitat de altfel ca religia să fie prima (respectiv ultima) oră.

Ce cred elevii despre statutul disciplinei religie: obligatoriu sau facultativ ?
72,% dintre respondenţi învaţă la aceste ore despre propria religie şi 87,8% spun cel puţin o rugăciune în cadrul acestor ore. Predarea se face cel mai adesea în absenţa unui manual (56,7% nu au manual). Ponderea celor care au manual este mai ridicată în cazul ne-ortodocşilor, 66,6% (45,6% în Moldova, 39,4% în Oltenia, 65,3% în Transilvania, 51,8% în Muntenia, 57,3% în Dobrogea şi 66% în Banat).

grafic
Se observă o diferenţă semnificativă între elevii care studiază religia ortodoxă şi cei care studiază altă religie, în privinţa conţinutului educaţiei religioase. Astfel:
grafic

În ceea ce priveşte clasificarea religiilor în bune sau rele, situaţia este îngrijorătoare. După părearea respondenţilor religiile bune sunt:
Religia GeneralOrtodocşiNeortodocşiMoldovaOlteniaTransilvaniaMunteniaDobrogeaBanat
Ortodoxă28,038,46,53429,315,633,15431,3
Catolică15,410,625,114,45,722,210,710,113,7
Toate1920,416,325,19,42116,26,028
Creştinismul6,54,610,212,11,06,65,35,26,0
Baptistă1,20,42,92,8-1,0-0,43,3
Reformată4,40,113,3--11,8---
Nu ştiu2,02,70,4--0,36,7-2,3
Budism0,9-1,30,9-1,11,3-0,7

sus
Analizînd tabelul de mai sus se observă cu uşurinţă că alteritatea nu naşte simpatii. Religiile pe elevii nu le cunosc nu au cum să fie bune. De altfel, în zonele multi-religioase, procentajul celor care respectă în egală măsură toate religiile este semnificativ mai ridicat decît în zonele monoreligioase.
În argumentarea opţiunilor lor respondenţii au adus, în mare, patru categorii de răspunsuri. Prima categorie o reprezintă cea a răspunsurilor subiective şi sincere, de raportare la propria persoană şi mediul familiar: „este religia mea”, „aşa m-am născut”, „e religia poporului meu”, „pentru că înveţi să faci pentagrame”, „pentru că asta o fac”, „pentru că pe asta o înţeleg”, „este distractivă”, „aşa mi s-a spus”, „religia pe care o studiez în şcoală”, „religia românilor”, este religie de stat (s.n.), „am fost învăţată de mică că este bună”.
O a doua categorie de răspunsuri sînt cele induse de apropierea de această religie, fie la şcoală, fie la biserică. Uneori acest tip de răspuns este vădit exagerat pentru a pune în lumină nefavorabilă alte credinţe: „pentru că la aceasta sunt cele mai multe adevăruri”, „deoarece a fost întemeiată de Isus Cristos”, „fiul lui Dumnezeu”, „ne duce la Dumnezeu”, „cred în Dumnezeul adevărat”, „pentru că după noi a venit Mesia”, „cea mai răspîndită”, „se bazează pe Biblie”, „deoarece numai religia ortodoxă e cea adevărată că ea nu s-a îndepărtat de învăţăturile Domnului”, „deoarece este dreapta credinţă”, „la celelalte religii oamenii nu cred în Dumnezeu” (s.n.), „are cea mai mare credinţă”, „este scris în Sfînta Scriptură”, „şi Isus era ortodox” (s.n.), „singura care crede în toţi sfinţii”.
O a treia categorie este un mixaj al primelor două, cu accent pe avantajul personal: „e cea mai credibilă”, „preoţii nu se căsătoresc”, „oferă libertate”, „e o religie frumoasă şi sîmbătă nu trebuie să mă duc la catehism”, „de Crăciun primim cadouri timp de 7 zile”, „este una simplă nu împodobită”, „nu practică violenţa”, „te ajută să îţi găseşti o anumită identitate”.
O altă categorie este cea a răspunsurilor elaborate şi filozofice, care se întîlneşte în genere la cei care au optat pentru altă religie decît cea proprie: „Budismul pentru că nu venerează o zeitate, ci lumea în general, rezultînd mai mult respect faţă de natură”, „pentru că păstrează cel mai mult din trăsăturile creştinismului primar”, „are baze scripturistice”, „a apărut prima şi este cea mai reală”, „este cea care îndeamnă omul să acţioneze moral avînd în vedere percepte şi valori”, „păstrează neschimbată dogma creştină“.
Analizînd aceste răspunsuri şi coroborînd cu răspunsurile la întrebarea „Ce ai schimba în predarea religiei dacă ai fi ministrul educaţiei?“, şi fără pretenţia de generalizare, putem spune că, există cazuri în care predarea religiei se face dogmatizat, cu focusare pe propria religie privită în antiteză cu alte culte religioase.
Această afirmaţie este întărită şi de situaţia răspunsurilor la întrebarea „După părerea ta care religii sînt rele?“

grafic
Parţial aceste rezultate îngrijorătoare sînt datorate intervenţiei şcolii. Religiile „rele“ sunt cele despre care au aflat mai multe la şcoală („Prin studiul religiei la clasă ai aflat mai multe despre…”) şi, mai mult sursa cunoştinţelor despre religie în general este identificată ca fiind mai degrabă şcoala decît familia (69,9%, respectiv 56,3%).

grafic

Analizînd intoleranţa foarte crescută faţă de islam, aceasta este mai manifestă la ne-ortodocşi (8,7%), iar ca regiuni cea mai crescută este în Moldova (10,7%) şi Dobrogea (9,3%). De notat că majoritatea musulmanilor din România trăiesc în Dobrogea.
Încă şi mai îngrijorătoare sunt explicaţiile acestor răspunsuri aşa cum apar în chestionare. Resping islamismul pentru că: „te împinge la violenţă”, „sînt periculoase”, „confundă Sfânta Scriptură cu terorismul”, „nu sînt sănătoase”, „omoară oameni”, „au un mod sinistru de a-şi confirma credinţa”, „sînt răi”, „inventează prostii”, „ei cred că dacă omoară oameni îl mulţumesc pe Mohamed”, „detest asiaticii”, „cred în diavoli”.
Martorii lui Jehova sînt respinşi în mai mare măsură în Transilvania (6,9%) şi în mai mică măsură în Banat (2,3%). În ceea ce îi priveşte pe Martorii lui Jehova aceştia sînt acuzaţi de sacrificii umane, de aberaţii, spălări de creiere, proastă interpretare a Bibliei. Intoleranţa faţă de alte religii are şi ea explicaţii terifiante: „nu au un Dumnezeu bun, mai degrabă un răufăcător”, „nu ne învaţă nimic bun”, „nu sunt educative”, „nu sunt sănătoase”, „credinţa lor este greşită”, „omoară pe cei diferiţi ca culoare”, „încalcă legile lui Dumnezeu”, „inoculează idei tîmpite”, „sunt ilegale”, „se droghează”, „sunt religii false de umplutură”, „ceea ce fac nu e omenesc”, „se povesteşte în maghiară”, „icoanele sînt urît pictate”, „l-au omorît pe Isus”, „contrazic religia creştină”, „fură”, „ortodoxia este o religie aproape moartă care pune prea mare accent pe tradiţie”, „ortodoxia şi catolicismul sînt sufocante şi spală creierii”, „vorbesc în latină”, „sînt în calea dezvoltării”.
    Răspunsurile de tipul „Nici una“ (dintre religii nu este rea) sunt mai frecvente în Banat (23,3%) şi Moldova (21,9%) şi mai puţin frecvente în Dobrogea (4,0%).

GeneralOrtodocşiNeortodocşiMoldovaOlteniaTransilvaniaMunteniaDobrogeaBanat
Budismul3,03,03,03,30,32,02,08,55,0
Islamismul7,26,58,710,76,15,76,99,37,3
Iudaismul1,71,71,82,31,01,21,15,21,0
Ateismul2,22,02,51,9-3,41,60,42,7
Cele necreştine1,00,52,03,7-1,0--0,7
Martorii lui Iehova4,54,44,71,95,16,92,74,42,3
Protestantismul2,13,00,34,21,01,14,22,40,7
Satanismul4,84,74,83,72,7-3,14,4-
Sectele3,22,54,62,31,34,71,66,01,0
Nici una15,916,415,021,99,4-13,64,023,3
Toate în afară
de ortodoxie
1,31,40,60,90,30,41,15,21,3
Adventismul1,11,40,60,90,30,41,15,21,3
Baptismul1,11,30,61,4-0,80,73,21,7
Ortodoxă1,80,25,31,9-3,60,4-1,0
Catolică2,52,33,11,42,72,42,94,42,3
Politeismul1,10,61,91,9---0,41,0
sus
Intoleranţa merge în cazul Martorilor lui Jehova pînă la interzicerea acestei religii (6,8%, chiar 11,2% în Transilvania) şi 3,2% în ceea ce priveşte islamul şi 3,4% în cazul ortodoxiei (10% la ne-ortodocşi):


grafic

       Aceste răspunsuri nu sînt foarte surprinzătoare avînd în vedere că doar 26,6% recunosc că au fost învăţaţi să fie toleranţi faţă de musulmani şi 24,6% faţă de toţi oamenii. Mai multă toleranţă le-a fost insuflată faţă de creştini (56,3%), romi (32,4%), catolici (33,7%) şi femei (32,3%).
Toleranţa faţă de următoarele categorii se prezintă astfel:

GeneralMoldovaOlteniaTransilvaniaMunteniaDobrogeaBanat
Creştini56,357,275,444,359,864,965,3
Romi32,43445,821,238,242,739
Evrei3031,637,720,236,441,135,3
Catolici33,734,947,522,238,441,544,3
Femei32,330,753,220,636,24439
Homosexuali22,526,525,614,724,435,926,7
Atei2324,729,314,326,935,928,7
Protestanţi25,12725,316,929,337,534,7
Musulmani26,626,540,714,734,039,132,7
Toţi oamenii24,618,111,136,417,615,324
Aproapele nostru2,03,3-2,22,00,42,3

sus
           Se observă că educaţia pentru toleranţă este deficitară în Transilvania în special în cazul elevilor ne-ortodocşi. În ciuda experimentării statutului de minoritar această experienţă nu este extrapolată în cazul altor minoritari, ceea ce denotă o lipsă a formatorilor din aceste şcoli.
Predarea religiei este decodificată drept obiectivă şi corectă de 54,2% dintre respondenţi, în timp ce doar 2,9% o văd ca pe ceva părtinitor şi incorect. 30,5% consideră că este predată ca orice materie, iar 13,5% consideră că predarea se face ca la biserică. 6,1% dintre elevii intervievaţi consideră că abordarea religiei la orele lor este una ştiinţifică.
Principala învăţătură la aceste ore este aceea de a fi un bun creştin (78,1%), de a-şi cunoaşte religia (61,6%) şi de a se ruga (55,4%). Doar 26,3% au fost învăţaţi să cunoască alte religii, chiar dacă doar 4,9% au deprins neîncrederea faţă de alte religii la orele speciale din şcoală. Nici manualul nu le oferă informaţii suplimentare, doar 29,4% afirmînd că au aflat din manual despre alte religii.

        În afara orelor de religie, în şcoală se organizează serbări religioase (34,6% dintre respondenţi), şi slujbe religioase (25,7% dintre respondenţi). Acestea sunt mai rare în Bucureşti (8,4% serbări şi 13,1% slujbe) şi mai frecvente în Oltenia (51,9% serbări) şi Dobrogea (55,2% slujbe religioase). Avînd în vedere că şcoala este un spaţiu public aceste manifestări ce ţin de instituţia Bisericii nu şi-ar avea locul în şcolile laice.
Simbolurile religioase, icoanele sînt o prezenţă frecventă în şcolile din România (45,1% dintre respondenţi le-au identificat a fi ortodoxe, 6,9% catolice, 0,2% reformate şi 2,4% creştine). Cel mai puţin prezente sunt în şcolile din Transilvania (24,9%) şi mai adesea sunt întâlnite în Dobrogea (62,5%). Unele şcoli publice deţin o capelă sau laborator de religie: 12,1% ortodox, 4,7% romano-catolic. Această prezenţă sporită a Bisericii în şcoală (prin capele, slujbe, icoane şi serbări religioase) crează confuzie în rîndul elevilor. 46,6% dintre respondenţi consideră că România este un stat ortodox în timp ce numai 4,2% ştiu că suntem un stat laic.
Mai mult chiar, 18,8% consideră Biserica Ortodoxă ca fiind Biserică naţională în timp ce numai 5,7% ştiu că în România nu există Biserică naţională.
„Există în România o biserică naţională? Dacă da, care?”


GeneralOrtodocşiNeortodocşiMoldovaOlteniaTransilvaniaMunteniaDobrogeaBanat
Ortodoxă18,816,922,818,617,222,610,422,617
Patriarhia2,23,2-1,91,30,46,04,02,3
Nu ştiu17,50,111,50,524,911,733,610,537,7
Mitropolia1,31,90,44,2-0,34,93,21,3
Nu există5,74,68,19,3-6,63,11,610,3

sus
Opiniile elevilor
„Nu ne scoateţi religia că o să ne bage matematică sau altceva!“
Dincolo de alegerea variantei de răspuns cea mai apropiată de percepţia personală, a existat posibilitatea unor răspunsuri deschise. Pe lîngă explicarea alegerii de religie bună/rea, respondenţii au fost întrebaţi ce ar modifica în predarea religiei în şcoli. Răspunsurile la această întrebare precum şi comentariile pe marginea întregului chestionar au evidenţiat cel puţin două aspecte, deloc minore, ale modului de predare a religiei în şcoli.
Un prim aspect este neseriozitatea cu care această materie este privită atît de către profesori, cît şi de către elevi.      Astfel elevii ortodocşi au semnalat: „Să nu se mai lipsească de la orele de religie“, „Să fie tratată în serios“, “mai multă seriozitate“, „Profesori mai serioşi care să acorde mai multă importanţă orelor de religie“, „seriozitate“, “Mai multă seriozitate în tratarea orelor de către profesor“, “Profesorii să fie călugări pentru a avea mai multă autoritate în faţa elevilor“, „profesori de religie mai serioşi“, „Religia să fie luată în serios de către elevi“.
În unele cazuri pretenţia de seriozitate este dublată de acuzaţii mai grave: „Să nu ne mai pună să cumpărăm iconiţe pentru un 10 la religie”, „Să nu ne mai vîndă profesoara iconiţe“, “Notele să se dea fără să cumpărăm iconiţe“. Elevii ne-ordodocşi adaugă: „Mai multă severitate. Cadre mai punctuale“, “Aş cere severitate“, “Aş face materia mai apreciată“, “Aş ţine toate orele“, “Să se predea cu adevărat“, “Control strict al profesorilor“.
       Un alt aspect este legat de posibilitatea exprimării libere la orele de religie. Relaţia cu divinitatea nu poate fi dictată şi uniformizată, iar elevii resping îndoctrinarea. Tocmai de aceea ei cer dezbateri, posibilitatea de a-şi exprima opiniile şi o exprimare nedoctrinară din partea profesorilor sau preoţilor. Elevii au semnalat: „N-aş pune profesorii să ţină numai cu religia predată. Să asculte părerile elevilor şi să nu fie notaţi cu note mici pentru ceea ce simt şi cred“, „Aş aduce persoane aparţinînd altor culte pentru a face dezbateri în licee“, „Aş organiza conferinţe pe teme religioase“, „I-aş face în special pe profesorii de religie mai toleranţi faţă de celelalte religii“, „lecţii interactive“, „Domnii profesori să fie mai toleranţi“, „Să funcţioneze feed-back-ul profesor-elev“, „Profesorii de religie să nu fie îndoctrinaţi“, „reducerea îndoctrinării religioase“, „Profesorii să nu critice alte religii“, „interzicerea ca profesorii să nege întrebările neortodoxe“, “învăţarea religiei fără îndoctrinare“, “Profesorii de religie să nu aibă o gîndire atît de închisă privind dogma“, “diminuarea discriminării faţă de copii cu alte religii“, „predarea religiei pe baze ştiinţifice“, „să fie mai libere“, “să nu mai fie teme tabu“, „profesori mai toleranţi, mai deschişi“, „Profesorii să nu mai fie aşa de dictatori şi să nu ne spună că trebuie să crezi ce scrie în Biblie şi să nu te îndoieşti de ea pentru că sunt lucruri care se bat cap în cap” . Şi tot legat de atitudinea profesorilor li se cere să fie prietenoşi, de treabă, mai puţin severi, mai zîmbitori, mai amabili şi chiar: „Părintele să nu mai înjure copiii!“. Multe dintre notele copiilor vizează predarea istoriei religiei şi nu o religie anume.
Elevii au semnalat şi ei lipsa manualelor în general sau a manualelor gratuite: „fiecare elev să aibă un manual“, “să avem cărţi“, “să primim manuale gratuite“, “manuale mai frumoase“.
Mulţi respondenţi doresc organizarea de tabere religioase, de pelerinaje, vizite la mănăstiri sau cel puţin „să mai meargă şi profesorii la biserică!“.
Se înregistrează o polarizare a dezideratelor elevilor :
         O parte a respondenţilor şi-au exprimat dorinţa de a suplimenta orele de religie la 2 – 3 pe săptămînă sau chiar în fiecare zi. Au fost respondenţi care vor religia ca materie de bacalaureat şi elevi care doresc testări naţionale la această materie. Au existat însă şi respondenţi care cer ca la religie să se dea calificative şi nu note, să fie materie facultativă sau chiar “Să nu se mai facă religie şi cadrele să fie date afară!“.
      O parte dintre respondenţi solicită capele, laboratoare de religie în şcoli, creşterea numărului de icoane şi „minimum două biblii pe şcoală“ sau chiar biserici mici în incinta şcolilor sau locuri unde să te poţi spovedi, iar alţi respondenţi cer scoaterea simbolurilor religioase din şcoală şi religia să se predea numai în şcolile confesionale.
         Dacă ar fi ministrul educaţiei şi ar putea schimba modul de predare a religiei lîn şcoli, unii respondenţi ar vrea ore de religie pe fond muzical adecvat, alţii prezentare de documentare, iar unii ar acorda dulciuri tuturor elevilor după fiecare oră. Cei mai mulţi însă consideră că nu ar face nici o modificare, poate ar aduce mai multe simboluri religioase în şcoli, mai mulţi preoţi în loc de profesori şi un pic mai multă seriozitate.
sus
Opiniile cadrelor didactice
În cadrul sondajului au fost chestionate atît cadre didactice care predau religia cît şi cadre didactice care predau alte materii.
Cadrele didactice care au fost de acord cu completarea chestionarului aplicat de operatorii Ligii Pro Europa provin din 43 de instituţii publice de învăţămînt, iar experienţa la catedră este mai degrabă importantă: 16,90% au peste 20 de ani vechime în învăţămînt, 11,46% au între 16 şi 20 de ani la catedră, 21,20% au între 6 şi 10 ani şi numai 4,5% au sub 2 ani vechime în învăţămînt.

74.9% dintre respondenţi sunt români, 13,7% sunt maghiari. Au mai completat chestionarele germani, italieni, romi.
În ceea ce priveşte apartenenţa religioasă 75,7% sunt ortodocşi, 6,1% reformaţi, 9,1% romano-catolici.
Din cadrul cadrelor didactice respondente, faţă de studiul de faţă, importante sunt răspunsurile profesorilor de religie care profesează în 15 localităţi diferite, 75% dintre ei în zonă urbană. Dorinţa de colaborare, prin completarea chestionarelor, a fost mai ridicată în Moldova faţă de celelalte regiuni:

grafic

În ciuda faptului că elevii se plîng de lipsa manualelor 92,5% dintre profesorii de religie respondenţi utilizează un manual la clasă, manual elaborat de MEC (25%) sau de profesori de religie (5%). Majoritatea respectă programa şcolară a MECT dar 2,5% utilizează o programă redactată de Mitropolia Banatului. Aceste documente şcolare oficiale sunt apreciate de oamenii de la catedră, ca fiind:

grafic

82,5% dintre respondenţi susţin că au fost cuprinşi într-un program de pregătire profesională special gîndit pentru profesorii de religie, dar aceste programe au fost definite ca: Facultatea de teologie ortodoxă, definitivatul, Institutul Romano-Catolic sau chiar Cum să prevenim HIV/SIDA.
Comparativ cu alte materii, interesul superiorului ierarhic este uşor diferit. La întrebarea cît de des asistă la ora Dumneavoastră directorul sau inspectorul de specialitate, plaja răspunsurilor arată astfel:


grafic

       Atunci cînd cadrele didactice care predau religia trebuie să aprecieze dacă toţi elevii din şcoală au asigurate ore de religie conform apartenenţei lor religioase, 75% dintre profesorii de religie consideră că şcoala oferă posibilitatea fiecărui elev de a studia propria religie, în timp ce 25% recunosc că şcoala nu oferă această posibilitate.
Din perspectiva profesorului de religie, la oră elevii învaţă propria religie (75%), valori civice (67,5%), istoria religiilor (77,5%), să fie buni creştini (87,5%), să se roage (85%) şi respect pentru toate religiile (85%).

      Dacă în cazul elevilor, necunoaşterea statutului materiei religie este oarecum de înţeles, procentul celor 72,5% dintre profesori care consideră religia materie obligatorie este explicabilă prin ambiguitatea legislativă şi practica din şcoli (59,7% dintre profesorii intervievaţi). 20% dintre profesorii de religie chestionaţi consideră, mai mult, că educaţia religioasă ar trebui limitată în şcolile de stat la biserica ortodoxă şi numai 30% sunt de acord ca manualele să prezinte în mod echidistant cele două teorii (evoluţionistă şi creaţionistă).
sus
      Şcoala publică este locul unde există laborator sau capelă (35%), simboluri religioase ale unui singur cult (37,5%), unde se organizează serbări şi evenimente religioase (85%). Se încurajează participarea la evenimente religioase extraşcolare (97,5%) şi chiar se organizează astfel de participări (82,5%).

        În ceea ce priveşte toleranţa religioasă a celor ce predau religia în şcoli, aceasta este chiar mai redusă ca în cazul propriilor elevi. 47,5% dintre profesorii de religie chestionaţi consideră că Martorii lui Jehova reprezintă un pericol pentru moralitatea elevilor, iar 30% consideră că Martorii lui Jehova nu ar trebui să aibă acces la educaţia religioasă în şcoală, iar 25% suprimă acest drept şi islamiştilor. Această atitudine a cadrelor didactice a început să aibă ecou în comportamentele elevilor.

       Profesorii de religie consideră că România este un stat creştin (45%) sau ortodox (37,5%), dar nicidecum laic (0%). 62% dintre respondenţi cred că avem o biserică naţională (57,5% ortodoxă) şi numai 52,5% consideră că toate cultele sunt egale. Acestea sunt modelele pe care elevii noştri le primesc la orele de religie.
Profesorii de religie se percep ca o legătură necesară între şcoală şi biserică: „Foarte mulţi elevi primesc educaţie creştină doar în cadrul şcolii. Consider importantă prezenţa profesorului de religie în şcoli, astfel se poate crea o legătură între elev şi biserică, O educaţie bună nu se poate îndeplini fără religie”. De aceea ei cer ca religia să fie acceptată ca materie de bacalaureat, să se crească numărul orelor de religie, să fie disciplină olimpică sau doar să fie o materie respectată în special de „colegii educaţi în spirit ateu şi comunist”.
        Există între profesorii de religie persoane care consideră cultele neoprotestante drept agresive şi prozelitiste, dar cer „să ni se acorde cel puţin respectul pe care-l acordăm noi celorlalte culte”.
Profesorii de alte materii doresc mai mult ecumenism în manuale şi predarea religiei, o aplecare spre istoria religiilor sau chiar scoaterea din programă şi desfăşurarea educaţiei religioase doar în biserici, sau să rămână în şcoală ca o materie de artă.

În loc de concluzii
„Religia opţională. Libertatea religioasă în adevăratul sens al cuvîntului. Lupta împotriva ignoranţei cu care sunt tratate problemele de natură spirituală şi filosofică.“
Dacă ar fi să mergem în spatele cifrelor, predarea religiei în şcoli generează frustrare. Frustrare din partea elevilor care consideră că nu este privită cu seriozitate nici de profesori, nici chiar de profesorii de religie. În plus elevii se simt îngrădiţi în gîndire: „După părerea mea educaţia religioasă în România este bigotă şi răstălmăcită“ şi forţaţi de sistem sau familie să facă nişte alegeri care nu le aparţin: „Să decidă copilul şi nu părintele dacă doreşte ora de religie“. Frustrare din partea profesorilor de religie care nu se simt egali cu celelalte cadre didactice (nu pot participa la olimpiade, nu predau o materie de bacalaureat) şi nu sunt foarte luaţi în serios de elevi.
Pe lîngă frustrare, educaţia religioasă în şcoală generează intoleranţă: „Să se predea doar religia ortodoxă în şcoli nici o altă religie“, „Să nu se acorde permisiunea altor religii în şcoli, interzicerea celorlalte religii“,“Aş interzice alte culte decît religia mea“ ne spun elevii. „Nu suport neoprotestanţii” ne spune un profesor de religie. Este un fel de „iubeşte-ţi aproapele dacă arată la fel ca tine”.
Revenind la tema predării religiei în şcoală, argumentul cu deficitul moral din societatea românească devine ridicol. Ceva trebuie însă făcut, trebuie găsit acel echilibru care să ajute elevul să devină cetăţeanul pe care ni-l dorim şi moral şi tolerant şi cu respect faţă de religie şi aproapele nostru. În caz contrar vor găsi alte modele pe care să le copieze şi care, nu de puţine ori, sînt şi mai puţin dezirabile: „Religia nu mai are o importanţă atît de mare, nimeni nu mai crede în nimic, trăiască Noua Dreaptă – pentru Dumnezeu, Neam şi Patrie. Încercăm să facem o Românie naţionalistă.“ (elev din Timişoara).
sus