3. Educaţia religioasă din perspectiva elevilor şi a cadrelor didactice
3. Educaţia religioasă din perspectiva elevilor şi a cadrelor didactice 3.1. Opinii formulate în cadrul dezbaterilor 3.2. Opiniile monitorilor locali 3.3. Evaluarea tematică a chestionarelor 3.4. Evaluarea chestionarelor pe regiuni istorice
3.2. Opiniile monitorilor locali
Pentru
aplicarea chestionarelor, Liga Pro Europa a selecţionat zece monitori –
cadre didactice şi studenţi – cărora le-a revenit şi responsabilitatea
elaborării unor rapoarte de monitorizare a educaţiei religioase în
şcoli la nivel local. Rapoartele monitorilor locali indică diferenţe
atitudinale importante faţă de aplicarea chestionarelor: la Timişoara
şi Satu Mare inspectoratele şcolare judeţene au sprijinit iniţiativa cu
entuziasm; la Cluj, inspectoratul a acordat tot sprijinul, dar, în
contrast cu interesul manifestat de elevi, cadrele didactice au refuzat
într-o proporţie relativ însemnată completarea chestionarelor. La
Odorheiul Secuiesc, cadrele didactice au exprimat temerea că proiectul
are ca scop final excluderea disciplinei religie din şcoli, manifestînd
reticenţă faţă de completarea acestora. La Tulcea s-a manifestat
receptivitate şi proiectul a fost apreciat pozitiv. În judeţul Dolj,
inspectoratul a condiţionat iniţial aprobarea aplicării chestionarelor
în şcoli de modificarea conţinutului, considerînd întrebările
tendenţioase, dar a acceptat în final chestionarele în forma lor
originală. La Iaşi, inspectoratul judeţean a tergiversat aprobarea
aplicării chestionarelor, cerînd verificarea lor de către Mitropolia
Ortodoxă, dar a renunţat în final la aceste pretenţii. Situaţia cea mai
dificilă s-a înregistrat la Buzău, Inspectoratul Şcolar Judeţean
respingînd din capul locului acceptarea ca monitor a profesorului Emil
Moise şi solicitînd în scris Ligii Pro Europa înlocuirea lui. Într-o
adresă a IŞJ Buzău nr. 8744/08.11.2006, purtînd semnătura inspectorului
general şcolar prof. Gheorghe Bodea, motivaţia refuzului era că „domnul
profesor Emil Moise nu este agreat în unităţile de învăţămînt”. Liga
Pro Europa a respins acest pretext: „Considerăm ca neavenit şi ilegal
refuzul IŞJ Buzău de a permite domnului profesor Emil Moise, expert în
cadrul proiectului nostru, aplicarea de chestionare în unităţi de
învăţămînt din judeţul Buzău, pornind de la argumente volatile şi
nebuloase prin care IŞJ Buzău îşi arogă dreptul de a discrimina cadrele
didactice, clasificîndu-le după criterii pur subiective şi
circumstanţiale.”, după care opoziţia IŞJ a încetat, iar Emil Moise a
rămas monitor pe judeţul Buzău. În schimb nici un reprezentant al IŞJ
Buzău nu a onorat cu prezenţa dezbaterea organizată de Liga Pro Europa
în municipiul Buzău, după cum s-a menţionat mai sus. sus Am remarcat
că în unele regiuni nici inspectoratele şcolare, nici cadrele didactice
nu au înţeles că rezultatele proiectului vor constitui un instrument
util pentru ameliorarea educaţiei religioase în şcoli. Mefienţa cu care
au fost priviţi monitorii relevă, pe de altă parte, un fenomen larg
răspîndit, lipsa unui exerciţiu rutinier de evaluare şi lipsa culturii
autoevaluării. Directorii de şcoli, dar îndeosebi unii profesori, s-au
grăbit să arunce anatema asupra proiectului, înainte chiar de a-l
cunoaşte, preluînd vocabularul campaniei de presă. Cum debutul
proiectului a coincis cu momentul lansării de către profesorul Emil
Moise a sesizării către CNCD privind caracterul discriminatoriu al
prezenţei icoanelor în şcolile publice, eveniment amplificat şi
speculat de unele organe media ca antiortodox, antinaţional, „ofensivă”
ateistă etc., proiectul Ligii Pro Europa a fost de îndată identificat
ca fiind parte a acestei ofensive şi taxat ca atare. Atmosfera de
suspiciune faţă de orice anchetă sau sondaj în instituţiile publice
este o reminiscenţă a trecutului totalitar şi a secretomaniei
instituţionale, dezvăluind totodată în ce mică măsură sînt conştiente
cadrele didactice că învăţămîntul de stat este finanţat din bani
publici şi este răspunzător în faţa contribuabililor pentru
performanţele educaţionale. sus Monitorii locali au întîmpinat
dificultăţi şi în limitarea intervenţiei cadrelor didactice în
completarea chestionarelor. Uneori, li s-a refuzat să intre singuri la
clasă, alteori, cadrul didactic prezent în clasă a intervenit direct în
completarea chestionarelor de către elevi, ceea ce face ca în cîteva
cazuri, din fericire puţine, răspunsurile elevilor unei întregi clase
(Timiş) să fie identice. Ca urmare a acestor împrejurări, putem afirma
că aplicarea chestionarelor nu a fost lipsită de tensiuni, iar în unele
cazuri, rezultatele au fost viciate de intervenţia cadrelor didactice.
Cu toate aceste inconveniente, considerăm că răspunsurile la
chestionare s-au dovedit a fi un inventar cuprinzător al situaţiei
predării religiei în şcolile publice, al prezenţei simbolurilor şi
ritualurilor religioase, al toleranţei şi intoleranţei transmise de
manuale, cadre didactice, precum şi o resursă importantă pentru
formularea de recomandări menite să contribuie la reforma predării
religiei.
3.3 Evaluarea tematică a chestionarelor
În cadrul
proiectului, Liga Pro Europa a coordonat aplicarea de chestionare în
toate provinciile istorice ale României – Banat, Dobrogea, Moldova,
Muntenia, Oltenia şi Transilvania –, într-un număr de 8 judeţe şi
municipiul Bucureşti. Chestionarele au fost distribuite în 53 de
unităţi şcolare (37 urbane, 16 rurale) din 23 de localităţi. Numărul
total de chestionare distribuite a fost de 3750, din care 3000 de
chestionare pentru elevi şi 750 de chestionare pentru cadrele
didactice. Au fost completate şi returnate în total 3166 chestionare
(84,42% din cele distribuite), dintre care completate de elevi 2770 de
chestionare (92,33%) şi completate de cadrele didactice 396 de
chestionare (52,8%).
Chestionarele pentru elevi au conţinut 29
întrebări, iar chestionarele pentru profesori 25 întrebări. Analiza
tematică a rezultatelor chestionarelor, chiar dacă nu are valoarea unei
cercetări sociologice, oferă destule elemente care reflectă opiniile
elevilor şi profesorilor despre educaţia religioasă în şcolile publice,
pentru a fi luate în seamă într-o viitoare reformă a actualului sistem.
Din chestionarele aplicate elevilor şi profesorilor s-au selectat, din
raţiuni de constrîngeri de spaţiu, doar întrebările relevante pentru
conţinutul prezentului studiu. Procentele la care se vor face referi
în continuare reflectă părerea celor care au completat chestionarele
distribuite de către operatorii de teren.
sus Respondenţii elevi
Ca o
primă remarcă este de subliniat că elevii au manifestat o
disponibilitate deosebit de mare de a răspunde la chestionare, în
proporţie de 92,33%.
În privinţa studierii religiei în şcolile
publice, conform chestionarelor completate, 96,1% dintre elevi declară
că studiază religia la şcoală, peste 70% dintre ei cred că materia
religia este obligatorie şi doar 7,8% dintre elevi ştiu că religia este
materie facultativă. Judeţul cu cel mai mic procent este Tulcea (4,0%),
urmat de Dolj (5,4%). Cei mai „bine informaţi” sînt elevii din judeţele
Cluj (9,75%), Harghita (9,6%) şi Satu Mare (9,4%). Dacă la elevi
procentul ridicat al celor care cred că materia religie este
obligatorie poate fi explicat prin lipsa de informaţii, procentul de
59,7% al profesorilor care susţin că disciplina religie are caracter
obligatoriu, este greu de înţeles. Doar 4,6% (0% în judeţele Iaşi,
Buzău şi Cluj, celelalte judeţe situîndu-se între 4,1-6,8%) dintre cei
care au completat chestionarul cunosc caracterul facultativ al
religiei, ceea ce lasă loc concluziei că nici măcar profesorii nu
cunosc prevederile Legii învăţămîntului. În medie aproape în
jumătate (48,6%) dintre şcolile chestionate se încalcă prevederile
Legii învăţămîntului conform cărora orele de religie, opţionale,
trebuie să fie plasate în orar ca prima sau ultima oră, pentru a nu-i
obliga să asiste pe acei elevii care nu doresc să participe la aceste
ore. Ora de religie fiind programată între alte două ore din orar,
elevii pentru care şcoala nu asigură ora de religie (din cauza
numărului foarte mic de elevi, de regulă aparţinînd cultelor
neoprotestante) devin un auditoriu captiv pentru cultul majoritar.
Participarea la ore de religie alta decît religia proprie e indicată de
elevi mai ales în judeţele Buzău (65,5%), Dolj (65,3%) şi Iaşi (64,2%),
iar cel mai puţin în judeţul Timiş (26,0%).
Cu toate că s-a format o
întreagă industrie a manualelor (de exemplu 3 manuale de religie
ortodoxă doar pentru clasa a X-a, analizate în prezentul studiu),
aproape fiecare cult religios avînd cel puţin un manual aprobat de
Ministerul Învăţămîntului, mai mult de jumătate (56,7%) dintre elevii
chestionaţi au declarat că nu au manual de religie, cei mai mulţi fiind
din Bucureşti (83,8%), iar cei mai puţini în judeţul Buzău (26,6%). Întrebaţi
ce învaţă la ora de religie, 33,4% dintre cei care au completat
chestionarul au indicat istoria religiilor. Elevii primesc un număr de
informaţii şi despre alte religii decît cea proprie, în manualul
confesiunii lor, dar cad în eroarea de a crede că studiază istoria
religiilor. În realitate, nu există nici un manual elaborat şi aprobat
de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului care să aibă
ca subiect „istoria religiilor”.
susCu privire la ritualurile
religioase din şcolile publice, 87,8% dintre elevi declară că se roagă
la orele de religie (94,8% în judeţul Buzău, 93,5% în judeţul Tulcea,
93,0% în judeţul Cluj), dar doar 72,0% dintre ei învaţă propria
religie, ceea ce înseamnă că aproape la toate orele de religie se spun
rugăciuni, cu participarea inclusiv a elevilor de alte confesiuni.
Cu
privire la valorile care le sînt transmise la orele de religie, elevii
susţin că profesorul de religie îi învaţă să fie toleranţi faţă de
creştini (56,3%), faţă de femei (32,3%) şi faţă de romi (32,4%).
Analizînd în ce măsură sînt învăţati la ora de religie să fie toleranţi
faţă de alte culte, procentul indicat este mai mic: în proporţie de
30,0% faţă de cultul iudaic, în proporţie de 26,6% faţă de islam, în
proporţie de 25,1% faţă de protestanţi, dar faţă de catolici, în
proporţie de 33,7% .
Prin studiul religiei, 78,1% dintre elevi au
fost învăţaţi să fie buni creştini, 61,6% dintre ei să îşi cunoască
propria religie, 55,4% să se roage şi doar 26,3% să cunoască şi alte
religii. Printre celelalte valori menţionate de către respondenţi la
această întrebare se indică: „să aduci alţi oameni la Isus”, „întărirea
propriei credinţe”, „să merg la biserică, să învăţ rugăciuni”, „să
credem şi ajungem în Rai”, „tot ce ţine de relaţia cu Dumnezeu”, „să mă
umilesc” (0,5% judeţul Iaşi), „să ne ferim de sectanţi (0,5% jud.
Iaşi). De asemenea, elevii au menţionat valori ca iubirea faţă de
aproape, iertarea, respectarea principiilor menţionate în Biblie,
cinstea, răbdarea.
Respectul faţă de alte sau toate celelalte
religii a fost menţionat doar de către 0,5% dintre respondenţi, de unde
se poate trage concluzia că, dacă o parte dintre elevi primesc
informaţii despre alte religii, aceştia nu sunt îndemnaţi decît într-o
foarte mică măsură spre respectarea diversităţii, acceptare şi
toleranţă de către cei care ar trebui să fie promotorii acestor valori.
Doar în trei dintre judeţele chestionate a fost menţionat „respectul
faţă de fiecare religie” ca o valoare învăţată în cadrul orelor de
religie într-un procent extrem de mic (0,4% Harghita, 1,9% Iaşi, 1,3%
Timiş). În schimb, în Bucureşti (1,0%) şi judeţul Satu Mare (0,75%)
elevii au considerat că în cadrul orelor de religie sunt îndoctrinaţi
şi învăţaţi că propria religie este cea mai bună. Conform datelor
rezultate din acest studiu doar 29,4% dintre elevi au declarat că
manualul lor le-a permis cunoaşterea mai multor culte. În urma analizei
unui set de manuale (vezi capitolul care tratează pe larg analiza
manualelor şcolare de religie), putem trage concluzii asupra calităţii,
dar şi cantităţii informaţiilor primite: manualul de religie nu este un
vehicul pentru promovarea toleranţei, diversităţii şi pluralismului
religios. Pe de altă parte, 56,7% dintre elevi nu au cum să cunoască
mai bine celelalte culte din manualele şcolare, dat fiind faptul că ei
nu deţin un manual. Rămîn doar informaţiile, mai mult sau mai puţin
obiective, care provin de la profesorul de religie. sus Cu privire la
atitudinile cultivate de orele de religie, marea majoritate a elevilor
au indicat bunătatea (75,5%), sinceritatea (67,0%) şi solidaritatea
umană (41,3%). Doar în proporţie de 15,5% se cultivă curajul civic al
elevilor, ceea ce înseamnă că elevii sunt educaţi mai degrabă să fie
conformişti şi pasivi, şcoala, dar şi profesorul de religie acţionînd
ca un factor de inhibiţie, autonomia gîndirii, discernămîntul personal,
chestionarea celor predate nefiind promovate.
Întrebaţi, dacă ar
putea interzice o religie în România, care ar fi aceea, 6,8% dintre
elevi au indicat cultul Martorii lui Iehova, 3,6% protestantismul, 2,6%
budismul (în condiţiile în care conform recensămîntului din 2002,
nimeni nu s-a declarat budist!), 2,7% catolicismul, 3,2% islamismul. Un
sfert dintre ei nu ar interzice nici o religie şi abia 0,3% consideră
că nu au dreptul să facă un asemenea gest. Pentru 81,0% dintre elevi
este importantă sau foarte importantă (jud. Tulcea 93,2%, jud. Iaşi
85,1%, jud. Dolj 87,6%, jud, Buzău 82,5%) predarea religiei în şcoală,
iar pentru 16,4% dintre ei puţin importantă sau chiar inutilă (26,9%
jud. Harghita, 24,7% mun. Bucureşti şi 20,5% jud. Satu Mare). Ultima
întrebare din chestionarele adresate elevilor viza părerile personale
ale acestora. Părerile celor care au completat această rubrică sînt
foarte divizate. Pe de o parte, ei arată o deschidere faţă de
informaţii noi, acceptarea diversităţii, toleranţă şi spirit critic:
•
„Nu ar trebui să se facă discriminări din punctul de vedere al
religiei, fiecare e liber să creadă ce vrea şi nu ar trebui să percepem
celelalte religii, ca fiind bune sau rele.” • „Cred că şi acest
chestionar, prin împărţirea în [religii] bune şi rele, este părtinitor.
Asta pentru că religii, precum cultul musulman sau al Martorilor lui
Iehova sînt mult mai blamate în comparaţie cu ortodoxismul. Probabil că
mulţi vor fi împinşi să le desconsidere. Sînt sigură că toate au şi
bune şi rele.” • „Ar trebui ca profesorii să ne explice şi obiceiurile altor religii pentru a putea face comparaţii” • „Nu consider nici o religie dăunătoare, de aceea nici discriminarea nu mi se pare corectă” •
„Religia se învaţă acasă. Nu sunt de acord să se studieze pînă în
clasele mari. La liceu şi gimnaziu consider că nu mai necesită a fi
studiată. Religia ţine de noi! E ceva personal!” • „Cred că
fiecăruia îi e cea mai bună religia pe care o are şi consider că la
şcoală vor să ne inducă că numai religia noastră este cea dreaptă,
adică cea ortodoxă.” • „Datorită predării religiei într-un mod pur
dogmatic tineretul prezintă o repulsie faţă de această materie şi se
îndepărtează de biserică.” • „Unii profesori de religie nu respectă religia altora” • „Să se înveţe copiii să nu facă diferenţieri între culturi şi oameni” •
„Să se vorbească şi despre alte religii la orele de religie, să nu mai
fie obligatorie rugăciunea la începerea orelor de religie;” • „La
momentul de faţă predarea în şcoli e inutilă deoarece profesorii predau
nişte stereotipii, am să spun aşa «ochelari de cal». Aş milita la ore
pentru mai multă libertate de a alege între ce e bine şi ce e rău şi
aşa aş învăţa elevii ce înseamnă toleranţa sub toate formele.”
Pe de
altă parte, unii elevi reiau discursul de intoleranţă, conservatorism
şi prejudecăţi pe care îl putem observa şi la unii dintre profesorii
lor:
• „Nu mi se pare normal ca eu fiind creştin-ortodox să am în
clasă şi altfel de icoane decît cele acceptate de biserica noastră.” •
„Religia trebuie să se predea în continuare în şcoală deoarece suntem
un stat majoritar ortodox şi religia de stat este cea ortodoxă.” • „De ce puneţi accent pe predarea altor religii în afară de cea ortodoxă? Ortodoxismul este cel mai bun.” • „La ora de religie înveţi religia ta cît şi pe a altora, ca să ştii cum să te comporţi cu sectanţii.” •
„Lăsaţi religia să se predea în şcoală căci copiii se înţeleg între ei.
Nu vă certaţi căci este o sectă care vrea să lase oamenii fără
credinţă, fără cunoştinţe despre cultul său. Puţin copii vin la
biserică, măcar la şcoală să se înveţe religie.” Au existat şi
respondenţi care nu doresc să înveţe religia la şcoală sau care ne-au
semnalat că trebuie să participe la alte ore de religie decît cea
proprie sau care s-au simţit neglijaţi ori discriminaţi din cauza
confesiunii lor: • „Mă deranjează foarte tare faptul că sunt nevoită
să vin la ora de religie şi să ascult părerea profesoarei, a ceea ce
spune ea, chiar dacă eu sunt greco-catolică. Aş vrea să fie şi
profesori de alte religii!” • „Ocolirea represaliilor asupra altor religii” •
„Chiar dacă sunt adventistă aş dori să fie citit ceea ce am scris.
Problema cu orele de religie în şcoală este că profesorul nu determină
elevii să Îl iubească pe Domnul. Dacă fiecare elev ar avea o legătură
mai personală cu Domnul, am trăi într-o lume mai frumoasă. Este bine de
ştiut că cineva se preocupă de orele de religie din şcoli. Mulţumesc!”
Respondenţi cadre didactice
Profesorii au manifestat reţinere în
completarea chestionarelor, numai 52,8% au răspuns întrebărilor. Peste
88% dintre profesorii respondenţi consideră că educaţia religioasă în
şcolile publice este necesară, cele mai mari procente înregistrîndu-se
în judeţele Iaşi (95,2%), Timiş (94,6%), Tulcea (91,7) şi Dolj (90,%),
cel mai scăzut fiind în Cluj (66,7%). Din totalul respondenţilor 27,1 %
consideră că doar bisericile tradiţionale ar trebui să aibă acces în
şcoli, ceea ce denotă un grad semnificativ de conservatorism şi
totodată de intoleranţă faţă de cultele neoprotestante şi necreştine în
rîndul profesorilor, lucru care, prin natura muncii lor, se transmite
inevitabil şi elevilor, fapt confirmat prin numărul ridicat (69,9 %) al
celor care îşi iau informaţiile primordiale privind religia din
sistemul de educaţie şi al celor care au declarat ca religii rele
islamul (7,2%), Martorii lui Iehova (4,5%), etc. Cele mai ridicate
procente s-au înregistrat în judeţele Dolj (40,0%), Tulcea (41,7%),
urmat de Iaşi (28,6%), cele mai scăzute fiind înregistrate în judeţele
cu o mai mare diversitate religioasă: Cluj (16,7%), Harghita (22,9%) şi
Timiş (16,2%). În judeţele Tulcea (40,%), Iaşi (23,8%) şi Dolj
(20,0%) respondenţii profesori au declarat că ar limita educaţia
religioasă în şcoli exclusiv la Biserica Ortodoxă Română. sus Aproape un
sfert dintre respondenţii profesori (23,3%) consideră că în sistemul
public de învăţămînt nu ar trebui să se desfăşoare educaţie religioasă.
În favoarea acestui lucru sunt în cea mai mare măsură profesorii
respondenţi din judeţul Cluj (66,7%), iar în cea mai mică măsură
profesorii respondenţi din judeţul Tulcea (0%). Puţin peste jumătate
dintre respondenţii profesori (58,7%) consideră că manualele de
biologie ar trebui să prezinte în mod echidistant teoria creaţionistă
şi teoria evoluţionistă, iar 17,7% dintre ei consideră că darwinismul
nu ar trebui să fie promovat de către manualele de biologie, numărul
acestor fiind mai ridicat în Bucureşti (28,9%). Dacă doar 22,8%
dintre respondenţi consideră că manualele de religie prezintă în mod
echidistant perceptele mai multor culte, în schimb 77,7% cred că aceste
manuale ar trebui să prezinte echidistant perceptele altor religii
pentru a forma o toleranţă faţă de aceste culte, ceea ce înseamnă un
spirit critic ridicat al profesorilor faţă de manuale. Conform acestor
rezultate pare că profesorii din judeţele Buzău (40,0%), respectiv
judeţele Iaşi (38,1%) consideră că manualele de religie utilizate în
şcoli sunt cele mai echidistante, iar respondenţii din judeţul Cluj şi
respectiv judeţul Timiş (17,6%) consideră că acestea ar fi mai puţin
echidistante. Este salutară poziţia a peste 70% dintre cei
chestionaţi, care consideră că manualele de religie nu ar trebui să fie
axate pe cultul bisericii respective, combătînd clar perceptele altor
culte. Notă discordantă fac municipiul Bucureşti (13,3%) şi judeţele
Iaşi (14,3%), respectiv Tulcea (13,3%), unde, precum s-a văzut deja, la
întrebarea privind limitarea educaţiei religioase în şcolile publice la
bisericile tradiţionale, există o notă de conservatorism şi închidere. Mai
mult de jumătate dintre respondenţii profesori au declarat că în şcoala
lor nu există simboluri religioase aparţinînd tuturor cultelor cărora
le aparţin elevii din cadrul şcolii, ceea ce denotă o dominaţie a unui
singur cult. Doar 19,0% dintre ei au declarat existenţa simbolurilor
aparţinînd mai multor culte, îndeosebi în judeţele Cluj (33,3%), Satu
Mare (28,8%), acest lucru putînd fi explicat printr-un grad mai ridicat
de respect pentru diversitatea religioasă din Transilvania.
În
ceea ce priveşte existenţa simbolurilor religioase aparţinînd unui
singur cult în spaţiul şcolii, acestea sunt cele mai prezente – conform
respondenţilor – în judeţele Tulcea (75,0%), Dolj (72,9%), respectiv
municipiul Bucureşti (75,65). Prezenţa simbolurilor religioase
aparţinînd unui singur cult în şcolile publice este observată,
comparativ, de 62,5% dintre elevi şi 75,0% de profesori în judeţul
Tulcea, de 73,2% dintre elevi şi 75,6% dintre profesori în Bucureşti,
de 42,6% dintre elevi şi de doar 17,1% dintre profesori în Harghita. Simboluri
religioase aparţinînd mai multor culte în cadrul şcolii au fost
observate de 11,4% din profesori şi 7,5% dintre elevi în judeţul
Harghita, de 19,0% dintre profesori şi 11,7% dintre elevi în judeţul
Iaşi, 2,9% dintre profesorii şi 1,3 % din elevii din judeţul Dolj. Existenţa
în şcoală a laboratoarelor, locurilor de rugăciune sau capelelor cu
simboluri religioase aparţinînd unui singur cult a fost menţionată de
20,5% dintre elevi, respectiv 25,1% dintre profesori, cele mai multe
cazuri fiind indicate de către profesorii din judeţele Dolj (72,9%),
Cluj (66,7%), Iaşi (57,1%), Tulcea (75,0%) şi municipiul Bucureşti
(75,6%). sus În aproape toate judeţele chestionate, de două ori mai
mulţi profesori decît elevi respondenţi au declarat că şcoala
organizează participarea extraşcolară a elevilor la evenimente, serbări
religioase (judeţul Iaşi: elevi 21,9%, profesori 66,7%; judeţul Buzău:
elevi 27,0%, profesori 80%; judeţul Cluj: elevi 24,9%, profesori 50%;
judeţul Dolj: elevi 13,5%, profesori 35,7%; judeţul Satu Mare: elevi
29,0%, profesori 67,8%; judeţul Timiş: elevi 33,0%, profesori 82,4%;
judeţul Tulcea: elevi 35,9%, profesori 73,3%; respectiv municipiul
Bucureşti: elevi 5,6%, profesori 26,7%). Doar în judeţul Harghita
aceste procente sunt mai echilibrate, 45,2% la elevi şi 48,6% la
profesori, procentele fiind însă înalte, ceea ce semnifică implicarea
şcolilor în mobilizarea elevilor de a participa la evenimente
religioase extraşcolare. Este de menţionat faptul că 60,3% dintre
profesorii respondenţi consideră că în cadrul şcolii ar trebui promovat
multiculturalismul/pluralismul religios. În fapt, 27,6% dintre
respondenţi apreciază că în învăţămîntul public din România nu toate
cultele sunt egale.
Surprinde faptul că 26,8% din profesorii
respondenţi consideră că Martorii lui Iehova reprezintă un pericol
pentru moralitatea elevilor (42,9% în judeţul Iaşi, 46,7% în judeţul
Tulcea), iar 20,0% dintre ei consideră că cultele necreştine, ca, de
exemplu, islamul (43,3% în judeţul Tulcea, 23,8% în judeţul Iaşi,
23,8%, judeţul Timiş 21,6%) nu ar trebui să aibă acces la educaţia
religioasă din cadrul şcolilor de stat. Aceeaşi părere s-a exprimat şi
în legătură cu cultul Martorilor lui Iehova, doar într-o proporţie
diferită: 25,1% din totalul respondenţilor, respectiv 40% în municipiul
Bucureşti, 24,3% judeţul Dolj, 11,4% judeţul Harghita, 23,8% judeţul
Iaşi, 8,5% judeţul Satu Mare, 24,3% judeţul Timiş, 45% judeţul Tulcea,
încălcînd astfel dreptul la egalitatea de şanse şi dreptul la educaţie
al celor aparţinînd acestor culte. Acest lucru denotă o intoleranţă
accentuată a unor cadre didactice faţă de un cult, Martorii lui Iehova,
recunoscut în mod oficial de către statul român.
Întrebaţi ce fel de
stat este România, dintre cei care au completat chestionarul, 49,6% au
indicat că România este stat ortodox, iar 39,5% creştin. Doar 3,3%
dintre profesori cunosc caracterul secular al statului român. În aceste
condiţii nu trebuie să ne mire că în rîndul elevilor procentul celor
care cunosc acest lucru este foarte scăzut (3,18%), în judeţele Dolj şi
Buzău nici măcar un singur elev dintre cei chestionaţi nu cunoaşte
acest lucru. De asemenea, 55,4% dintre profesorii respondenţi consideră
că în România există biserică naţională (77,8% în municipiul Bucureşti,
66,7% în judeţele Cluj şi Iaşi, 60,0% în judeţul Buzău, respectiv 40,0%
judeţul Harghita), în timp ce 32,2% elevi au indicat acelaşi lucru.
Uitîndu-ne la aceste rezultate şi luînd în considerare declaraţia
elevilor, conform căreia 69,9% dintre ei au ca sursă de informare
primordială cu privire la cunoştinţe religioase, şcoala (faţă de 56,3%
care au indicat familia), putem ajunge la concluzia că elevii, voit sau
nu, nu sunt informaţi în mod corespunzător despre caracterul laic al
statului.
La întrebarea ce schimbări ar face în predarea religiei, o
parte dintre profesori ar dori ca această disciplină să fie:
„opţională”, „obiectivă”, iar modificările pe care le propun vizează
deschiderea, abandonarea caracterului confesional:
• promovarea ecumenismului şi a toleranţei religioase • introducerea istoriei religiilor • să se prezinte echidistant preceptele mai multor culte • să se renunţe la tendinţele de îndoctrinare • eradicarea prozelitismului religios, a discriminării religioase • prezentarea echidistantă a tuturor religiilor în manuale
Alţi
profesori, ar dori accentuarea caracterului confesional, întoarcerea
către propria religie şi/sau practici religioase în cadrul şcolii:
• axarea pe rugăciune, taine şi ierurgii • mai multe noţiuni de Vechiul şi Noul Testament şi patrologie • mai multe noţiuni de liturgică teoretic şi practică • invitarea înaltelor feţe bisericeşti (episcopi, mitropoliţi) la ceremoniile festive din şcolile de stat • învăţarea mai multor rugăciuni • elevii să fie duşi mai mult la biserică • mai multe ore de religie • materia religie să fie obligatorie
susO
minoritate dintre profesori consideră că religia ar trebui să fie
materie facultativă, nu obligatorie, şi declară că ar scoate religia
din programa şcolară. În cea ce priveşte ultima întrebare din
chestionare, care viza observaţiile personale privind prezenţa cultelor
religioase în şcolile publice, iată cîteva răspunsuri date de cadrele
didactice:
• „Biserica Ortodoxă nu face prozelitism religios.
Cultele neoprotestante deliberat fac un prozelitism agresiv. În unele
puncte chestionarul este tributar concepţiilor neoprotestante.”
(judeţul Buzău) • „De obicei, cultele religioase, altele decît cel
ortodox, solicită toleranţă, dar în schimb nu sunt deloc flexibile şi
nu manifestă toleranţă faţă de colegii ortodocşi.” (judeţul Dolj) •
„În nici un caz ele nu pot face rău, evoluţionismul şi creaţionismul
sunt două teorii care ar trebui cunoscute şi fiecare în funcţie de
educaţie, opţiuni, să-şi formeze o opinie proprie.” (judeţul Harghita) • „Ar fi mai bine dacă materia religia ar avea caracter ecumenic.” (judeţul Harghita) • „Prezenţa religiei în şcolile de stat este inutilă. Sunt adeptul şcolii non-ideologice.” (judeţul Harghita) •
„Întrucît părinţii lasă din ce în ce mai mult pe seama şcolii educaţia
copiilor, este nevoie de formarea morală, în care Biserica are rol.”
(judeţul Harghita) • „Biserica ortodoxă ar trebui să fie mai
tolerantă faţă de celelalte culte, mai ales în vederea integrării
europene” (judeţul Iaşi) • „Ar trebui să fie respectată fiecare
persoană şi credinţa acesteia, dar nimeni nu are dreptul să ne impună
cultul său.” (judeţul Iaşi) • „În general predomină simbolurile religioase ale bisericii creştine ortodoxe.” (judeţul Iaşi) •
„Şcoala şi manualele de religie trebuie să promoveze multiculturalismul
religios, manualele trebuie să fie structurate conform acestui ideal.”
(judeţul Iaşi) • „Pentru unele culte religioase (catolici,
penticostali) nu există cadre datorită numărului mic de elevi
aparţinînd acestora, astfel încît elevii trebuie să aleagă să meargă la
religie, la ortodocşi sau la pocăiţi, întrucît există rubrica
(obligatorie) „religie” unde trebuie să primească note.” (judeţul Timiş) •
„Biserica şi şcoala sunt două instituţii diferite şi prin urmare nu ar
trebui ca nici una din ele să încerce să preia atribuţiile celeilalte.
Există prea multe dispute şi prea multe culte pentru a le include pe
toate în şcoală, astfel că, eu cred, ar trebui să existe linişte în
diversele tipuri de religii predate la şcoală, explicîndu-se totuşi
copiilor că ele există şi nici una nu este mai bună sau mai rea,
acceptată sau ciudată etc.” (judeţul Timiş) • „Religia reprezintă o
parte a culturii generale, dincolo de convingerile religioase
personale, sensibilizează elevii pentru a deveni buni cetăţeni (prin
promovarea valorilor şi principiilor religioase). Orice profesor de
religie trebuie să promoveze toleranţă faţă de celelalte religii, culte
etc.” (judeţul Timiş)
sus
|