Pentru aplicarea chestionarelor, Liga Pro Europa a selecţionat zece monitori – cadre didactice şi studenţi – cărora le-a revenit şi responsabilitatea elaborării unor rapoarte de monitorizare a educaţiei religioase în şcoli la nivel local. Rapoartele monitorilor locali indică diferenţe atitudinale importante faţă de aplicarea chestionarelor: la Timişoara şi Satu Mare inspectoratele şcolare judeţene au sprijinit iniţiativa cu entuziasm; la Cluj, inspectoratul a acordat tot sprijinul, dar, în contrast cu interesul manifestat de elevi, cadrele didactice au refuzat într-o proporţie relativ însemnată completarea chestionarelor. La Odorheiul Secuiesc, cadrele didactice au exprimat temerea că proiectul are ca scop final excluderea disciplinei religie din şcoli, manifestînd reticenţă faţă de completarea acestora. La Tulcea s-a manifestat receptivitate şi proiectul a fost apreciat pozitiv. În judeţul Dolj, inspectoratul a condiţionat iniţial aprobarea aplicării chestionarelor în şcoli de modificarea conţinutului, considerînd întrebările tendenţioase, dar a acceptat în final chestionarele în forma lor originală. La Iaşi, inspectoratul judeţean a tergiversat aprobarea aplicării chestionarelor, cerînd verificarea lor de către Mitropolia Ortodoxă, dar a renunţat în final la aceste pretenţii. Situaţia cea mai dificilă s-a înregistrat la Buzău, Inspectoratul Şcolar Judeţean respingînd din capul locului acceptarea ca monitor a profesorului Emil Moise şi solicitînd în scris Ligii Pro Europa înlocuirea lui. Într-o adresă a IŞJ Buzău nr. 8744/08.11.2006, purtînd semnătura inspectorului general şcolar prof. Gheorghe Bodea, motivaţia refuzului era că „domnul profesor Emil Moise nu este agreat în unităţile de învăţămînt”. Liga Pro Europa a respins acest pretext: „Considerăm ca neavenit şi ilegal refuzul IŞJ Buzău de a permite domnului profesor Emil Moise, expert în cadrul proiectului nostru, aplicarea de chestionare în unităţi de învăţămînt din judeţul Buzău, pornind de la argumente volatile şi nebuloase prin care IŞJ Buzău îşi arogă dreptul de a discrimina cadrele didactice, clasificîndu-le după criterii pur subiective şi circumstanţiale.”, după care opoziţia IŞJ a încetat, iar Emil Moise a rămas monitor pe judeţul Buzău. În schimb nici un reprezentant al IŞJ Buzău nu a onorat cu prezenţa dezbaterea organizată de Liga Pro Europa în municipiul Buzău, după cum s-a menţionat mai sus.
sus

      Am remarcat că în unele regiuni nici inspectoratele şcolare, nici cadrele didactice nu au înţeles că rezultatele proiectului vor constitui un instrument util pentru ameliorarea educaţiei religioase în şcoli. Mefienţa cu care au fost priviţi monitorii relevă, pe de altă parte, un fenomen larg răspîndit, lipsa unui exerciţiu rutinier de evaluare şi lipsa culturii autoevaluării. Directorii de şcoli, dar îndeosebi unii profesori, s-au grăbit să arunce anatema asupra proiectului, înainte chiar de a-l cunoaşte, preluînd vocabularul campaniei de presă. Cum debutul proiectului a coincis cu momentul lansării de către profesorul Emil Moise a sesizării către CNCD privind caracterul discriminatoriu al prezenţei icoanelor în şcolile publice, eveniment amplificat şi speculat de unele organe media ca antiortodox, antinaţional, „ofensivă” ateistă etc., proiectul Ligii Pro Europa a fost de îndată identificat ca fiind parte a acestei ofensive şi taxat ca atare. Atmosfera de suspiciune faţă de orice anchetă sau sondaj în instituţiile publice este o reminiscenţă a trecutului totalitar şi a secretomaniei instituţionale, dezvăluind totodată în ce mică măsură sînt conştiente cadrele didactice că învăţămîntul de stat este finanţat din bani publici şi este răspunzător în faţa contribuabililor pentru performanţele educaţionale.
sus

       Monitorii locali au întîmpinat dificultăţi şi în limitarea intervenţiei cadrelor didactice în completarea chestionarelor. Uneori, li s-a refuzat să intre singuri la clasă, alteori, cadrul didactic prezent în clasă a intervenit direct în completarea chestionarelor de către elevi, ceea ce face ca în cîteva cazuri, din fericire puţine, răspunsurile elevilor unei întregi clase (Timiş) să fie identice. Ca urmare a acestor împrejurări, putem afirma că aplicarea chestionarelor nu a fost lipsită de tensiuni, iar în unele cazuri, rezultatele au fost viciate de intervenţia cadrelor didactice. Cu toate aceste inconveniente, considerăm că răspunsurile la chestionare s-au dovedit a fi un inventar cuprinzător al situaţiei predării religiei în şcolile publice, al prezenţei simbolurilor şi ritualurilor religioase, al toleranţei şi intoleranţei transmise de manuale, cadre didactice, precum şi o resursă importantă pentru formularea de recomandări menite să contribuie la reforma predării religiei.

      În cadrul proiectului, Liga Pro Europa a coordonat aplicarea de chestionare în toate provinciile istorice ale României – Banat, Dobrogea, Moldova, Muntenia, Oltenia şi Transilvania –, într-un număr de 8 judeţe şi municipiul Bucureşti. Chestionarele au fost distribuite în 53 de unităţi şcolare (37 urbane, 16 rurale) din 23 de localităţi. Numărul total de chestionare distribuite a fost de 3750, din care 3000 de chestionare pentru elevi şi 750 de chestionare pentru cadrele didactice. Au fost completate şi returnate în total 3166 chestionare (84,42% din cele distribuite), dintre care completate de elevi 2770 de chestionare (92,33%) şi completate de cadrele didactice 396 de chestionare (52,8%).
        Chestionarele pentru elevi au conţinut 29 întrebări, iar chestionarele pentru profesori 25 întrebări.
Analiza tematică a rezultatelor chestionarelor, chiar dacă nu are valoarea unei cercetări sociologice, oferă destule elemente care reflectă opiniile elevilor şi profesorilor despre educaţia religioasă în şcolile publice, pentru a fi luate în seamă într-o viitoare reformă a actualului sistem. Din chestionarele aplicate elevilor şi profesorilor s-au selectat, din raţiuni de constrîngeri de spaţiu, doar întrebările relevante pentru conţinutul prezentului studiu.
Procentele la care se vor face referi în continuare reflectă părerea celor care au completat chestionarele distribuite de către operatorii de teren.

       Ca o primă remarcă este de subliniat că elevii au manifestat o disponibilitate deosebit de mare de a răspunde la chestionare, în proporţie de 92,33%.

În privinţa studierii religiei în şcolile publice, conform chestionarelor completate, 96,1% dintre elevi declară că studiază religia la şcoală, peste 70% dintre ei cred că materia religia este obligatorie şi doar 7,8% dintre elevi ştiu că religia este materie facultativă. Judeţul cu cel mai mic procent este Tulcea (4,0%), urmat de Dolj (5,4%). Cei mai „bine informaţi” sînt elevii din judeţele Cluj (9,75%), Harghita (9,6%) şi Satu Mare (9,4%).
Dacă la elevi procentul ridicat al celor care cred că materia religie este obligatorie poate fi explicat prin lipsa de informaţii, procentul de 59,7% al profesorilor care susţin că disciplina religie are caracter obligatoriu, este greu de înţeles. Doar 4,6% (0% în judeţele Iaşi, Buzău şi Cluj, celelalte judeţe situîndu-se între 4,1-6,8%) dintre cei care au completat chestionarul cunosc caracterul facultativ al religiei, ceea ce lasă loc concluziei că nici măcar profesorii nu cunosc prevederile Legii învăţămîntului.
     În medie aproape în jumătate (48,6%) dintre şcolile chestionate se încalcă prevederile Legii învăţămîntului conform cărora orele de religie, opţionale, trebuie să fie plasate în orar ca prima sau ultima oră, pentru a nu-i obliga să asiste pe acei elevii care nu doresc să participe la aceste ore. Ora de religie fiind programată între alte două ore din orar, elevii pentru care şcoala nu asigură ora de religie (din cauza numărului foarte mic de elevi, de regulă aparţinînd cultelor neoprotestante) devin un auditoriu captiv pentru cultul majoritar. Participarea la ore de religie alta decît religia proprie e indicată de elevi mai ales în judeţele Buzău (65,5%), Dolj (65,3%) şi Iaşi (64,2%), iar cel mai puţin în judeţul Timiş (26,0%).

       Cu toate că s-a format o întreagă industrie a manualelor (de exemplu 3 manuale de religie ortodoxă doar pentru clasa a X-a, analizate în prezentul studiu), aproape fiecare cult religios avînd cel puţin un manual aprobat de Ministerul Învăţămîntului, mai mult de jumătate (56,7%) dintre elevii chestionaţi au declarat că nu au manual de religie, cei mai mulţi fiind din Bucureşti (83,8%), iar cei mai puţini în judeţul Buzău (26,6%).
Întrebaţi ce învaţă la ora de religie, 33,4% dintre cei care au completat chestionarul au indicat istoria religiilor. Elevii primesc un număr de informaţii şi despre alte religii decît cea proprie, în manualul confesiunii lor, dar cad în eroarea de a crede că studiază istoria religiilor. În realitate, nu există nici un manual elaborat şi aprobat de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului care să aibă ca subiect „istoria religiilor”.

Cu privire la ritualurile religioase din şcolile publice, 87,8% dintre elevi declară că se roagă la orele de religie (94,8% în judeţul Buzău, 93,5% în judeţul Tulcea, 93,0% în judeţul Cluj), dar doar 72,0% dintre ei învaţă propria religie, ceea ce înseamnă că aproape la toate orele de religie se spun rugăciuni, cu participarea inclusiv a elevilor de alte confesiuni.

Cu privire la valorile care le sînt transmise la orele de religie, elevii susţin că profesorul de religie îi învaţă să fie toleranţi faţă de creştini (56,3%), faţă de femei (32,3%) şi faţă de romi (32,4%). Analizînd în ce măsură sînt învăţati la ora de religie să fie toleranţi faţă de alte culte, procentul indicat este mai mic: în proporţie de 30,0% faţă de cultul iudaic, în proporţie de 26,6% faţă de islam, în proporţie de 25,1% faţă de protestanţi, dar faţă de catolici, în proporţie de 33,7% .

Prin studiul religiei, 78,1% dintre elevi au fost învăţaţi să fie buni creştini, 61,6% dintre ei să îşi cunoască propria religie, 55,4% să se roage şi doar 26,3% să cunoască şi alte religii. Printre celelalte valori menţionate de către respondenţi la această întrebare se indică: „să aduci alţi oameni la Isus”, „întărirea propriei credinţe”, „să merg la biserică, să învăţ rugăciuni”, „să credem şi ajungem în Rai”, „tot ce ţine de relaţia cu Dumnezeu”, „să mă umilesc” (0,5% judeţul Iaşi), „să ne ferim de sectanţi (0,5% jud. Iaşi). De asemenea, elevii au menţionat valori ca iubirea faţă de aproape, iertarea, respectarea principiilor menţionate în Biblie, cinstea, răbdarea.

Respectul faţă de alte sau toate celelalte religii a fost menţionat doar de către 0,5% dintre respondenţi, de unde se poate trage concluzia că, dacă o parte dintre elevi primesc informaţii despre alte religii, aceştia nu sunt îndemnaţi decît într-o foarte mică măsură spre respectarea diversităţii, acceptare şi toleranţă de către cei care ar trebui să fie promotorii acestor valori. Doar în trei dintre judeţele chestionate a fost menţionat „respectul faţă de fiecare religie” ca o valoare învăţată în cadrul orelor de religie într-un procent extrem de mic (0,4% Harghita, 1,9% Iaşi, 1,3% Timiş). În schimb, în Bucureşti (1,0%) şi judeţul Satu Mare (0,75%) elevii au considerat că în cadrul orelor de religie sunt îndoctrinaţi şi învăţaţi că propria religie este cea mai bună.
        Conform datelor rezultate din acest studiu doar 29,4% dintre elevi au declarat că manualul lor le-a permis cunoaşterea mai multor culte. În urma analizei unui set de manuale (vezi capitolul care tratează pe larg analiza manualelor şcolare de religie), putem trage concluzii asupra calităţii, dar şi cantităţii informaţiilor primite: manualul de religie nu este un vehicul pentru promovarea toleranţei, diversităţii şi pluralismului religios. Pe de altă parte, 56,7% dintre elevi nu au cum să cunoască mai bine celelalte culte din manualele şcolare, dat fiind faptul că ei nu deţin un manual. Rămîn doar informaţiile, mai mult sau mai puţin obiective, care provin de la profesorul de religie.
sus

Cu privire la atitudinile cultivate de orele de religie, marea majoritate a elevilor au indicat bunătatea (75,5%), sinceritatea (67,0%) şi solidaritatea umană (41,3%). Doar în proporţie de 15,5% se cultivă curajul civic al elevilor, ceea ce înseamnă că elevii sunt educaţi mai degrabă să fie conformişti şi pasivi, şcoala, dar şi profesorul de religie acţionînd ca un factor de inhibiţie, autonomia gîndirii, discernămîntul personal, chestionarea celor predate nefiind promovate.

Întrebaţi, dacă ar putea interzice o religie în România, care ar fi aceea, 6,8% dintre elevi au indicat cultul Martorii lui Iehova, 3,6% protestantismul, 2,6% budismul (în condiţiile în care conform recensămîntului din 2002, nimeni nu s-a declarat budist!), 2,7% catolicismul, 3,2% islamismul. Un sfert dintre ei nu ar interzice nici o religie şi abia 0,3% consideră că nu au dreptul să facă un asemenea gest.
Pentru 81,0% dintre elevi este importantă sau foarte importantă (jud. Tulcea 93,2%, jud. Iaşi 85,1%, jud. Dolj 87,6%, jud, Buzău 82,5%) predarea religiei în şcoală, iar pentru 16,4% dintre ei puţin importantă sau chiar inutilă (26,9% jud. Harghita, 24,7% mun. Bucureşti şi 20,5% jud. Satu Mare).
Ultima întrebare din chestionarele adresate elevilor viza părerile personale ale acestora. Părerile celor care au completat această rubrică sînt foarte divizate. Pe de o parte, ei arată o deschidere faţă de informaţii noi, acceptarea diversităţii, toleranţă şi spirit critic:

• „Nu ar trebui să se facă discriminări din punctul de vedere al religiei, fiecare e liber să creadă ce vrea şi nu ar trebui să percepem celelalte religii, ca fiind bune sau rele.”
• „Cred că şi acest chestionar, prin împărţirea în [religii] bune şi rele, este părtinitor. Asta pentru că religii, precum cultul musulman sau al Martorilor lui Iehova sînt mult mai blamate în comparaţie cu ortodoxismul. Probabil că mulţi vor fi împinşi să le desconsidere. Sînt sigură că toate au şi bune şi rele.”
• „Ar trebui ca profesorii să ne explice şi obiceiurile altor religii pentru a putea face comparaţii”
• „Nu consider nici o religie dăunătoare, de aceea nici discriminarea nu mi se pare corectă”
• „Religia se învaţă acasă. Nu sunt de acord să se studieze pînă în clasele mari. La liceu şi gimnaziu consider că nu mai necesită a fi studiată. Religia ţine de noi! E ceva personal!”
• „Cred că fiecăruia îi e cea mai bună religia pe care o are şi consider că la şcoală vor să ne inducă că numai religia noastră este cea dreaptă, adică cea ortodoxă.”
• „Datorită predării religiei într-un mod pur dogmatic tineretul prezintă o repulsie faţă de această materie şi se îndepărtează de biserică.”
• „Unii profesori de religie nu respectă religia altora”
• „Să se înveţe copiii să nu facă diferenţieri între culturi şi oameni”
• „Să se vorbească şi despre alte religii la orele de religie, să nu mai fie obligatorie rugăciunea la începerea orelor de religie;”
• „La momentul de faţă predarea în şcoli e inutilă deoarece profesorii predau nişte stereotipii, am să spun aşa «ochelari de cal». Aş milita la ore pentru mai multă libertate de a alege între ce e bine şi ce e rău şi aşa aş învăţa elevii ce înseamnă toleranţa sub toate formele.”

• „Nu mi se pare normal ca eu fiind creştin-ortodox să am în clasă şi altfel de icoane decît cele acceptate de biserica noastră.”
• „Religia trebuie să se predea în continuare în şcoală deoarece suntem un stat majoritar ortodox şi religia de stat este cea ortodoxă.”
• „De ce puneţi accent pe predarea altor religii în afară de cea ortodoxă? Ortodoxismul este cel mai bun.”
• „La ora de religie înveţi religia ta cît şi pe a altora, ca să ştii cum să te comporţi cu sectanţii.”
• „Lăsaţi religia să se predea în şcoală căci copiii se înţeleg între ei. Nu vă certaţi căci este o sectă care vrea să lase oamenii fără credinţă, fără cunoştinţe despre cultul său. Puţin copii vin la biserică, măcar la şcoală să se înveţe religie.”
Au existat şi respondenţi care nu doresc să înveţe religia la şcoală sau care ne-au semnalat că trebuie să participe la alte ore de religie decît cea proprie sau care s-au simţit neglijaţi ori discriminaţi din cauza confesiunii lor:
• „Mă deranjează foarte tare faptul că sunt nevoită să vin la ora de religie şi să ascult părerea profesoarei, a ceea ce spune ea, chiar dacă eu sunt greco-catolică. Aş vrea să fie şi profesori de alte religii!”
• „Ocolirea represaliilor asupra altor religii”
• „Chiar dacă sunt adventistă aş dori să fie citit ceea ce am scris. Problema cu orele de religie în şcoală este că profesorul nu determină elevii să Îl iubească pe Domnul. Dacă fiecare elev ar avea o legătură mai personală cu Domnul, am trăi într-o lume mai frumoasă. Este bine de ştiut că cineva se preocupă de orele de religie din şcoli. Mulţumesc!”

         Profesorii au manifestat reţinere în completarea chestionarelor, numai 52,8% au răspuns întrebărilor.
Peste 88% dintre profesorii respondenţi consideră că educaţia religioasă în şcolile publice este necesară, cele mai mari procente înregistrîndu-se în judeţele Iaşi (95,2%), Timiş (94,6%), Tulcea (91,7) şi Dolj (90,%), cel mai scăzut fiind în Cluj (66,7%). Din totalul respondenţilor 27,1 % consideră că doar bisericile tradiţionale ar trebui să aibă acces în şcoli, ceea ce denotă un grad semnificativ de conservatorism şi totodată de intoleranţă faţă de cultele neoprotestante şi necreştine în rîndul profesorilor, lucru care, prin natura muncii lor, se transmite inevitabil şi elevilor, fapt confirmat prin numărul ridicat (69,9 %) al celor care îşi iau informaţiile primordiale privind religia din sistemul de educaţie şi al celor care au declarat ca religii rele islamul (7,2%), Martorii lui Iehova (4,5%), etc. Cele mai ridicate procente s-au înregistrat în judeţele Dolj (40,0%), Tulcea (41,7%), urmat de Iaşi (28,6%), cele mai scăzute fiind înregistrate în judeţele cu o mai mare diversitate religioasă: Cluj (16,7%), Harghita (22,9%) şi Timiş (16,2%).
În judeţele Tulcea (40,%), Iaşi (23,8%) şi Dolj (20,0%) respondenţii profesori au declarat că ar limita educaţia religioasă în şcoli exclusiv la Biserica Ortodoxă Română.
sus

        Aproape un sfert dintre respondenţii profesori (23,3%) consideră că în sistemul public de învăţămînt nu ar trebui să se desfăşoare educaţie religioasă. În favoarea acestui lucru sunt în cea mai mare măsură profesorii respondenţi din judeţul Cluj (66,7%), iar în cea mai mică măsură profesorii respondenţi din judeţul Tulcea (0%).
Puţin peste jumătate dintre respondenţii profesori (58,7%) consideră că manualele de biologie ar trebui să prezinte în mod echidistant teoria creaţionistă şi teoria evoluţionistă, iar 17,7% dintre ei consideră că darwinismul nu ar trebui să fie promovat de către manualele de biologie, numărul acestor fiind mai ridicat în Bucureşti (28,9%).
        Dacă doar 22,8% dintre respondenţi consideră că manualele de religie prezintă în mod echidistant perceptele mai multor culte, în schimb 77,7% cred că aceste manuale ar trebui să prezinte echidistant perceptele altor religii pentru a forma o toleranţă faţă de aceste culte, ceea ce înseamnă un spirit critic ridicat al profesorilor faţă de manuale. Conform acestor rezultate pare că profesorii din judeţele Buzău (40,0%), respectiv judeţele Iaşi (38,1%) consideră că manualele de religie utilizate în şcoli sunt cele mai echidistante, iar respondenţii din judeţul Cluj şi respectiv judeţul Timiş (17,6%) consideră că acestea ar fi mai puţin echidistante.

        În ceea ce priveşte existenţa simbolurilor religioase aparţinînd unui singur cult în spaţiul şcolii, acestea sunt cele mai prezente – conform respondenţilor – în judeţele Tulcea (75,0%), Dolj (72,9%), respectiv municipiul Bucureşti (75,65). Prezenţa simbolurilor religioase aparţinînd unui singur cult în şcolile publice este observată, comparativ, de 62,5% dintre elevi şi 75,0% de profesori în judeţul Tulcea, de 73,2% dintre elevi şi 75,6% dintre profesori în Bucureşti, de 42,6% dintre elevi şi de doar 17,1% dintre profesori în Harghita.
        Simboluri religioase aparţinînd mai multor culte în cadrul şcolii au fost observate de 11,4% din profesori şi 7,5% dintre elevi în judeţul Harghita, de 19,0% dintre profesori şi 11,7% dintre elevi în judeţul Iaşi, 2,9% dintre profesorii şi 1,3 % din elevii din judeţul Dolj.
       Existenţa în şcoală a laboratoarelor, locurilor de rugăciune sau capelelor cu simboluri religioase aparţinînd unui singur cult a fost menţionată de 20,5% dintre elevi, respectiv 25,1% dintre profesori, cele mai multe cazuri fiind indicate de către profesorii din judeţele Dolj (72,9%), Cluj (66,7%), Iaşi (57,1%), Tulcea (75,0%) şi municipiul Bucureşti (75,6%).
sus
       În aproape toate judeţele chestionate, de două ori mai mulţi profesori decît elevi respondenţi au declarat că şcoala organizează participarea extraşcolară a elevilor la evenimente, serbări religioase (judeţul Iaşi: elevi 21,9%, profesori 66,7%; judeţul Buzău: elevi 27,0%, profesori 80%; judeţul Cluj: elevi 24,9%, profesori 50%; judeţul Dolj: elevi 13,5%, profesori 35,7%; judeţul Satu Mare: elevi 29,0%, profesori 67,8%; judeţul Timiş: elevi 33,0%, profesori 82,4%; judeţul Tulcea: elevi 35,9%, profesori 73,3%; respectiv municipiul Bucureşti: elevi 5,6%, profesori 26,7%). Doar în judeţul Harghita aceste procente sunt mai echilibrate, 45,2% la elevi şi 48,6% la profesori, procentele fiind însă înalte, ceea ce semnifică implicarea şcolilor în mobilizarea elevilor de a participa la evenimente religioase extraşcolare.

        Este de menţionat faptul că 60,3% dintre profesorii respondenţi consideră că în cadrul şcolii ar trebui promovat multiculturalismul/pluralismul religios. În fapt, 27,6% dintre respondenţi apreciază că în învăţămîntul public din România nu toate cultele sunt egale.

        Surprinde faptul că 26,8% din profesorii respondenţi consideră că Martorii lui Iehova reprezintă un pericol pentru moralitatea elevilor (42,9% în judeţul Iaşi, 46,7% în judeţul Tulcea), iar 20,0% dintre ei consideră că cultele necreştine, ca, de exemplu, islamul (43,3% în judeţul Tulcea, 23,8% în judeţul Iaşi, 23,8%, judeţul Timiş 21,6%) nu ar trebui să aibă acces la educaţia religioasă din cadrul şcolilor de stat. Aceeaşi părere s-a exprimat şi în legătură cu cultul Martorilor lui Iehova, doar într-o proporţie diferită: 25,1% din totalul respondenţilor, respectiv 40% în municipiul Bucureşti, 24,3% judeţul Dolj, 11,4% judeţul Harghita, 23,8% judeţul Iaşi, 8,5% judeţul Satu Mare, 24,3% judeţul Timiş, 45% judeţul Tulcea, încălcînd astfel dreptul la egalitatea de şanse şi dreptul la educaţie al celor aparţinînd acestor culte. Acest lucru denotă o intoleranţă accentuată a unor cadre didactice faţă de un cult, Martorii lui Iehova, recunoscut în mod oficial de către statul român.

      Întrebaţi ce fel de stat este România, dintre cei care au completat chestionarul, 49,6% au indicat că România este stat ortodox, iar 39,5% creştin. Doar 3,3% dintre profesori cunosc caracterul secular al statului român. În aceste condiţii nu trebuie să ne mire că în rîndul elevilor procentul celor care cunosc acest lucru este foarte scăzut (3,18%), în judeţele Dolj şi Buzău nici măcar un singur elev dintre cei chestionaţi nu cunoaşte acest lucru. De asemenea, 55,4% dintre profesorii respondenţi consideră că în România există biserică naţională (77,8% în municipiul Bucureşti, 66,7% în judeţele Cluj şi Iaşi, 60,0% în judeţul Buzău, respectiv 40,0% judeţul Harghita), în timp ce 32,2% elevi au indicat acelaşi lucru. Uitîndu-ne la aceste rezultate şi luînd în considerare declaraţia elevilor, conform căreia 69,9% dintre ei au ca sursă de informare primordială cu privire la cunoştinţe religioase, şcoala (faţă de 56,3% care au indicat familia), putem ajunge la concluzia că elevii, voit sau nu, nu sunt informaţi în mod corespunzător despre caracterul laic al statului.

• promovarea ecumenismului şi a toleranţei religioase
• introducerea istoriei religiilor
• să se prezinte echidistant preceptele mai multor culte
• să se renunţe la tendinţele de îndoctrinare
• eradicarea prozelitismului religios, a discriminării religioase
• prezentarea echidistantă a tuturor religiilor în manuale

• axarea pe rugăciune, taine şi ierurgii
• mai multe noţiuni de Vechiul şi Noul Testament şi patrologie
• mai multe noţiuni de liturgică teoretic şi practică
• invitarea înaltelor feţe bisericeşti (episcopi, mitropoliţi) la ceremoniile festive din şcolile de stat
• învăţarea mai multor rugăciuni
• elevii să fie duşi mai mult la biserică
• mai multe ore de religie
• materia religie să fie obligatorie

O minoritate dintre profesori consideră că religia ar trebui să fie materie facultativă, nu obligatorie, şi declară că ar scoate religia din programa şcolară.
În cea ce priveşte ultima întrebare din chestionare, care viza observaţiile personale privind prezenţa cultelor religioase în şcolile publice, iată cîteva răspunsuri date de cadrele didactice:

• „Biserica Ortodoxă nu face prozelitism religios. Cultele neoprotestante deliberat fac un prozelitism agresiv. În unele puncte chestionarul este tributar concepţiilor neoprotestante.” (judeţul Buzău)
• „De obicei, cultele religioase, altele decît cel ortodox, solicită toleranţă, dar în schimb nu sunt deloc flexibile şi nu manifestă toleranţă faţă de colegii ortodocşi.” (judeţul Dolj)
• „În nici un caz ele nu pot face rău, evoluţionismul şi creaţionismul sunt două teorii care ar trebui cunoscute şi fiecare în funcţie de educaţie, opţiuni, să-şi formeze o opinie proprie.” (judeţul Harghita)
• „Ar fi mai bine dacă materia religia ar avea caracter ecumenic.” (judeţul Harghita)
• „Prezenţa religiei în şcolile de stat este inutilă. Sunt adeptul şcolii non-ideologice.” (judeţul Harghita)
• „Întrucît părinţii lasă din ce în ce mai mult pe seama şcolii educaţia copiilor, este nevoie de formarea morală, în care Biserica are rol.” (judeţul Harghita)
• „Biserica ortodoxă ar trebui să fie mai tolerantă faţă de celelalte culte, mai ales în vederea integrării europene” (judeţul Iaşi)
• „Ar trebui să fie respectată fiecare persoană şi credinţa acesteia, dar nimeni nu are dreptul să ne impună cultul său.” (judeţul Iaşi)
• „În general predomină simbolurile religioase ale bisericii creştine ortodoxe.” (judeţul Iaşi)
• „Şcoala şi manualele de religie trebuie să promoveze multiculturalismul religios, manualele trebuie să fie structurate conform acestui ideal.” (judeţul Iaşi)
• „Pentru unele culte religioase (catolici, penticostali) nu există cadre datorită numărului mic de elevi aparţinînd acestora, astfel încît elevii trebuie să aleagă să meargă la religie, la ortodocşi sau la pocăiţi, întrucît există rubrica (obligatorie) „religie” unde trebuie să primească note.” (judeţul Timiş)
• „Biserica şi şcoala sunt două instituţii diferite şi prin urmare nu ar trebui ca nici una din ele să încerce să preia atribuţiile celeilalte. Există prea multe dispute şi prea multe culte pentru a le include pe toate în şcoală, astfel că, eu cred, ar trebui să existe linişte în diversele tipuri de religii predate la şcoală, explicîndu-se totuşi copiilor că ele există şi nici una nu este mai bună sau mai rea, acceptată sau ciudată etc.” (judeţul Timiş)
• „Religia reprezintă o parte a culturii generale, dincolo de convingerile religioase personale, sensibilizează elevii pentru a deveni buni cetăţeni (prin promovarea valorilor şi principiilor religioase). Orice profesor de religie trebuie să promoveze toleranţă faţă de celelalte religii, culte etc.” (judeţul Timiş)