Odată cu intrarea în Uniunea Europeană, România se află în faţa unei noi provocări, avînd de armonizat, şi în domeniul predării religiei în şcolile publice, principiile non-discriminării, egalităţii de şanse, protecţiei minorităţilor religioase, garantării libertăţii religioase cu dezideratul de a asigura elevilor accesul la o cultură generală solidă, inclusiv religioasă.

Recomandările de mai jos sînt rezultatul prelucrării celor peste 3000 de chestionare aplicate în toate regiunile istorice ale României, al dezbaterilor locale, al analizei manualelor şcolare, al evaluării directe a predării religiei în şcolile publice, al consultării unor modele din alte state şi al îmbinării experienţei europene cu tradiţia din România.

Recomandările se adresează în primul rînd Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, dar şi celorlalte instituţii care sînt direct implicate în elaborarea de politici publice în domeniul educaţiei, pentru realizarea unei educaţii religioase bazată pe informaţie, orientată spre respectarea interesului superior şi a libertăţii de conştiinţă a elevului.

Avînd în vedere complexitatea reformei necesare în domeniul educaţiei religioase, autorii formulează următoarele propuneri:

• Respectarea statutului legal al disciplinei religie, asigurarea informării părinţilor şi elevilor asupra caracterului neobligatoriu al studierii religiei şi a alternativelor la aceasta;

• Asigurarea posibilităţii opţiunii în fiecare unitate de învăţămînt pentru disciplina educaţie moral-religioasă;

• Asigurarea pentru cultele minoritare a predării religiei proprii în şcoli, dacă o doresc, indiferent de numărul de elevi;

• Introducerea de formulare scrise prin care atît cei care optează pentru studiul religiei, cît şi cei care optează pentru o altă variantă să-şi poată exprima personal opţiunea, în mod egal;

• Renunţarea la acordarea notelor la disciplina religie şi la includerea ei între materiile opţionale de bacalaureat;

• Asigurarea posibilităţii opţiunii pentru alte materii decît religia, prin asigurarea de cadre care să acopere aceste materii;

• Orarul zilnic să prevadă ora de religie la începutul sau la sfîrşitul orelor pentru a se evita obligarea elevilor să asiste la ore de religie sau la ore de religie alta decît confesiunea proprie;

• Renunţarea la practicarea ritualurilor bisericeşti în cadrul şcolilor, la marcarea evenimentelor şcolare prin ritualuri bisericeşti şi la obligarea elevilor să participe la evenimente religioase extraşcolare;

• Cabinetele şi laboratoarele de religie, capelele să aibă caracter ecumenic şi să prezinte în mod egal şi echidistant toate cultele din România, precum şi marile religii ale lumii;

• Simbolurile religioase să fie expuse numai în cabinetele şi laboratoarele de religie sau în spaţiile unde se predă religia, în timpul orelor de religie, ca material didactic;

• Manualele de religie să fie ameliorate, iar cele menţionate şi în acest raport ca aducînd atingere demnităţii unor culte sau celor care nu sînt afiliaţi religios sau necorespunzînd principiilor egalităţii de şanse şi non-discriminării, să fie deîndată retrase;

• Introducerea în toate manualele de religie de gimnaziu şi liceu a unei secţiuni identice pentru toate cultele de prezentare echidistantă a religiilor din România şi a marilor religii ale lumii;

• Manualele să fie elaborate după standarde comune la nivel naţional, aşa încît să nu conducă la dezechilibre între valorile transmise de diferitele culte şi să excludă prezentările subiective, îndoctrinarea sau transmiterea de idei intolerante;

• Adoptarea de programe extraşcolare care să familiarizeze elevii, în spirit multicultural şi ecumenic, cu elementele culturii religioase şi specificitatea cultelor din România, cu relaţia dintre artă şi religie;

• Reintroducerea în programa şi manualele de biologie a teoriei evoluţioniste şi menţinerea în programa şcolară a unui echilibru între creaţionism şi evoluţionism;

• Cadrele didactice care predau religia să se bucure de acelaşi statut cu al tuturor cadrelor didactice şi să se renunţe deîndată la dubla lor subordonare;

• Disciplina religie să nu mai fie predată de preoţi, ci de profesori provenind din rîndurile laicatului;

• Funcţia de inspecţie a predării religiei să fie îndeplinită de un organism colegial laic care să cuprindă toate cultele care sînt prezente în structura confesională a judeţului;

• Organizarea de cursuri de perfecţionare pentru cadrele didactice care predau religia în învăţămîntul public cu participarea comună a tuturor profesorilor de religie, indiferent de confesiunea predată.

2. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului trebuie să realizeze, pe termen mediu, reforma profundă a predării religiei în şcolile publice, pentru garantarea caracterului laic al învăţămîntului public, pentru armonizarea legislaţiei şi practicilor româneşti cu cele ale Uniunii Europene.
MECT trebuie să aibă în vedere renunţarea la modelul confesional al predării religiei în şcoli, inclusiv la prezenţa simbolurilor, capelelor şi a manualelor confesionale şi introducerea istoriei religiei, culturii generale religioase, educaţiei moral-religioase ca obiect opţional.

În acest scop, ar fi necesară constituirea, la nivelul MEC, a unei  comisii mandatate să propună un model de educaţie religioasă în şcolile publice.
Comisia ar trebui să fie alcătuită din reprezentanţi ai MECT, experţi independenţi, reprezentanţi ai societăţii civile.
Această comisie ar urma să aibă consultări cu comisiile parlamentare pentru învăţămînt, inspectoratele şcolare, asociaţiile profesionale ale profesorilor de religie, cultele religioase, asociaţiile de elevi, asociaţiile părinţilor, experţi universitari, sindicate din învăţămînt, pentru a contura un model de educaţie religioasă care să servească în cel mai înalt grad interesul superior al copilului şi idealul educaţional al României europene a secolului XXI.
Pentru a satisface dezideratul acelor părinţi şi elevi care doresc să beneficieze de educaţie religioasă confesională, MECT ar trebui să sprijine înfiinţarea de şcoli confesionale.

În vederea acestei reforme şi a trecerii la educaţia religioasă neconfesională ar trebui iniţiate stagii de formare pentru profesorii care predau religia, pentru a-i califica pentru predarea generică a obiectului religie, a istoriei religiilor şi a culturii generale religioase, respectiv, înfiinţarea de secţii de cultura/istoria religiei în cadrul facultăţilor laice de istorie-filozofie, pedagogie etc. pentru pregătirea în viitor a profesorilor de religie laici.
În aceeaşi ordine de idei, manualele să fie elaborate după standarde comune la nivel naţional pentru disciplina religie pentru toate cultele religioase oficial recunoscute de către statul român.