ANEXE

Răspundem adresei dumneavoastră nr. 1213/28.12.2006 înaintată M.Ed.C. şi înregistrată cu nr.10057/10.01.2007 comunicându-vă următoarele:
De la început facem precizarea că Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin Inspectoratele şcolare judeţene, asigură aplicarea legislaţiei în organizarea, conducerea şi desfăşurarea procesului de învăţământ. Vă facem cunoscut faptul că art. 158 din Legea Învăţământului republicată, modificată şi completată stabileşte formaţiunile de studiu pentru toate disciplinele.
Art.1 În învăţământul preuniversitar formaţiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu, după cum urmează:

a)    grupa cuprinde în medie 15 preşcolari sau elevi, dar nu mai puţini de 10 şi nu mai mult de 20; prin excepţie, inspectoratul şcolar poate aproba grupe cuprinzând cel puţin 7 preşcolari sau elevi;
b)    clasa din învăţământul primar are în medie 20 de elevi, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 25;
c)    clasa din învăţământul gimnazial are în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 30;
d)    clasa din şcoala de arte şi meserii, anul de completare şi învăţământul liceal, precum şi anul de studiu din învăţământul postliceal are în medie 25 de elevi dar nu mai puţin de 15 şi nu mai mult de 30.

Ţinînd cont de Legea Învăţământului, art.9 şi art.158 şi de actele normative anterioare, s-a elaborat adresa nr. 19283/2005, pe care o anexăm în copie, prin care s-a creat posibilitatea pentru cultele care au în şcoli un număr mic de elevi pe clasă, să se organizeze învăţământ simultan sau pe grupe de minim 10 elevi pentru studiul religiei. Prin excepţie, inspectoratul şcolar poate aproba grupe cuprinzând cel puţin 7 preşcolari sau elevi. Aceste prevederi au fost considerate satisfăcătoare de către reprezentanţii altor culte.

Prin această adresă Ministerul Educaţiei şi Cercetării a oferit elevilor aflaţi în număr mic în şcoli, posibilitatea să studieze disciplina religie fie în şcoală fie în spaţii puse la dispoziţie de culte, venind în felul acesta în sprijinul dreptului elevului de a studia propria religie. Cursurile se desfăşoară cu prioritate în şcoli. Posibilitatea de a organiza cursuri în afara şcolilor este o dovadă de flexibilitate, expresie a voinţei de a sprijini studierea religiei cultelor minoritare şi nu o excludere a lor din şcoală. Decizia aparţine inspectoratelor şcolare şi şcolilor.

Predarea religiei se face în funcţie de numărul de elevi, pe clase sau pe grupe după caz, în regim de normă întreagă, 1/2 normă sau plata cu ora, cu finanţare de la stat. Titularizările se fac pe catedre viabile cel puţin 4 ani.
Referitor la numirea unui inspector de religie greco-catolică vă putem spune că, din păcate, Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu are suficiente posturi pentru a avea inspectori pentru fiecare disciplină. Există, spre exemplu:
- un singur inspector pentru limbile franceză, spaniolă, italiană, latină, portugheză;
- un singur inspector pentru învăţămîntul primar;
- un inspector care răspunde de predarea religiei pentru toate cultele recunoscute.

Pentru religia greco-catolică puteţi recomanda un metodist, cadru didactic cu experienţă în învăţământ, care să fie agreat de inspectorate şi care să ţină legătura – inspectorate-cult, în judeţele unde există populaţie şcolară greco-catolică.

Asigurîndu-vă de colaborarea noastră deschisă şi sinceră, precizăm faptul că instituţia noastră este interesată şi acţionează în sensul garantării respectării depline a libertăţii de gândire, religie şi conştiinţă, precum şi în realizarea unei educaţii nediscriminatorii, pentru toţi copiii din România.
Cu deosebită consideraţie,

Consiliul de conducere al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România a luat noă de decizia Consiliului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării cu privire la retragerea simbolurilor religioase din instituţiile de învăţămînt public.
În cadrul sesiunii de toamnă din 24-26 noiembrie anul curent, Consiliul de conducere al Bisericii Adventiste a formulat poziţia exprimată în cele ce urmează.
Simbolurile religioase sînt o formă de exprimare a credinţei şi o manifestare a identităţii religioase, avînd un rol important în educaţia copiilor. Din aceste motive, folosirea lor constituie o manifestare a libertăţii religioase care trebuie să caracterizeze orice societate democratică.
Totuşi, luînd în considerare, principiul liberului arbitru, conform căruia Dumnezeu l-a creat pe om liber şi responsabil pentru alegerile sale, credem că orice persoană şi instituţie, mai ales, Biserica, trebuie să manifeste respect faţă de demnitatea umană şi faţă de Creator, recunoscînd fiecărui individ libertatea şi responsabilitatea de a alege. În acest sens, folosirea simbolurilor religioase în şcolile publice, în contextul în care bisericile minoritare întîmpină dificultăţi la predarea religiei, poate constitui o lezare a sentimentului religios al elevilor aparţinînd cultelor minoritare şi o discriminare.
 Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea susţine principiul separaţiei statului de Biserică. Din acest motiv consideră că statul şi instituţiile sale, inclusiv şcolile publice, nu trebuie să se implice în promovarea şi susţinerea învăţăturilor şi valorilor unei anumite religii sau confesiuni religioase; dacă se acordă posibilitatea manifestării religioase în şcolile publice, aceasta ar trebuie să fie accesibilă oricărui cult.
Luînd în considerare cele de mai sus, socotim că decizia CNCD de a recomanda retragerea simbolurilor religioase din instituţiile de învăţămînt public este corectă.
 Preşedinte,
 Pastor Teodor Huţanu

Apare ca necesară o reglementare în sensul asigurării exercitării dreptului la învăţătură şi accesului la cultură în condiţii de egalitate; respectării dreptului părinţilor de a asigura educaţia copiilor potrivit convingerilor lor religioase şi filosofice; respectării caracterului laic al statului şi autonomiei cultelor; asigurării libertăţii de religie, conştiinţă şi convingeri a tuturor copiilor în condiţii de egalitate, în condiţiile în care aceste icoane sînt aduse necontrolat de către profesori, părinţi şi elevi, pentru a evita o încălcare a dreptului la opţiune a părinţilor în scopul oferirii copiilor învăţămîntul religios, pentru a păstra principiul neutralităţii religioase a statului.

Aşa cum s-a reţinut, o asemenea prezenţă nelimitată şi necontrolată a simbolurilor religioase în instituţiile publice de învăţămînt poate încălca principiul laicităţii statului şi libertăţii conştiinţei, astfel încît recomandarea făcută de pîrît ca pîrîtul să adopte o reglementare prin care să stabilească ca simbolurile religioase să fie afişate doar în cursul orelor de religie sau în spaţiile destinate exclusiv învăţămîntului religios, apare în concordanţă cu aceste principii precum şi cu principiile prevăzute de art. 5 din legea nr. 84/1995.

referitoare la discriminarea elevilor cultelor minoritare în cadrul procesului de învăţământ prin imposibilitatea studierii orelor de religie ale cultului din care fac parte, alese conform prevederilor legale, datorită faptului că statul român nu plăteşte aceste ore decât în cazul în care sunt constituite grupe conform Legii învăţământului.
În majoritatea şcolilor, elevii greco-catolici nu se pot constitui în grupele prevăzute de lege, motiv pentru care sunt obligaţi fie să aleagă altă materie, fie să participe la orele de religie ortodoxă.
Nenumăratele cereri adresate Inspectoratului Şcolar Bihor, dar şi Ministerului Educaţiei şi Cercetării s-au lovit de un refuz categoric motivat de lipsa resurselor financiare pentru plata profesorilor care ar preda religia greco-catolică.
Am sperat că Ministerul Educaţiei şi Cercetării se va implica pe baza prevederilor art. 158 al Legii învăţământului în care se arată că „situaţiile speciale privind formaţiunile de elevi sau de preşcolari din grupa mare aflate sub efectivul minim se aprobă de către Ministerul Învăţământului”. Speranţa noastră nu s-a materializat din păcate.
Nu a existat nici o dorinţă de îmbunătăţire a reglementărilor în materie. Precizările privind predarea religiei în şcoli cu nr. 19.283 / 25.04. 2005, nu sunt altceva decât o prelucrare a precizărilor cu nr. 9715/ 10. 04.1996. Ar fi normal ca în anul 2007, Ministerul Educaţiei şi Cercetării să ţină seama de situaţia actuală a ţării noastre, care s-a integrat în Uniunea Europeană. 

O soluţionare corectă a acestei stări de fapt incorectă trebuie să ţină cont de următoarele argumente de ordin juridic, practic şi istoric:
Cadrul juridic existent, trebuie interpretat în concordanţă cu prevederile Constituţiei, care arată la art. 20 că: „dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”. De asemenea, art. 29 prevede că „libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă”. Noi considerăm că libertatea elevilor de a studia religia greco-catolică este îngrădită într-un mod inadmisibil.

Dispoziţiile legale internaţionale referitoare la organizarea de către stat a educaţiei morale şi religioase conform apartenenţei religioase a tutorilor legali, sunt extrem de numeroase. Amintim aici, doar faptul că protecţia drepturilor religioase se bazează pe art. 5 din Declaraţia O.N.U. din 1981 privind eliminarea tuturor formelor de intoleranţă şi discriminare religioasă şi pe art. 14 al Convenţiei privind drepturile copilului. Acestora li se adaugă principiile şi normele stabilite, în iunie-iulie 2004, de către grupul consultativ de experţi ai O.S.C.E. în documentul Guidelines for Review of Legislation Pertaining to Religion or Belief, adoptat de O.D.I.H.R. în consultare cu Comisia de la Veneţia- pentru Democraţie prin lege. Prin aceste dispoziţii se afirmă clar că finanţarea de către stat a educaţiei religioase trebuie realizată pe baze nediscriminatorii, fapt încălcat în mod flagrant de către autorităţile române.

Acest cadru juridic care are menirea de a asigura respectarea drepturilor omului este prevăzut şi cu sancţiuni. Astfel, în Codul Penal la art. 316 se arată că: „îngrădirea de către un funcţionar public a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor vreunui cetăţean, ori crearea pentru acesta a unei situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasă, sex sau religie se pedepseşte cu închisoarea strictă de la 2 la 5 ani”. Credem că în momentul de faţă drepturile elevilor greco-catolici sunt îngrădite pe temei religios, atâta timp cât elevii ortodocşi beneficiază de ore de religie.
Este necesar să avem în vedere şi Legea nr. 48 / 2002 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, care la art. 2, aliniatul 5, litera a) prevede „instituirea unor măsuri speciale, în vederea protecţiei persoanelor aflate în minoritate, atunci când acestea nu se bucură de egalitatea şanselor”. Este clar că, în acest moment, elevii greco-catolici nu au şansa de a studia religia căreia îi aparţin. În mod similar, la punctul b) se dispune „sancţionarea comportamentului discriminatoriu prevăzut la art. precedent”. Iată de ce, ar fi normală o atitudine care să vină în sprijinul respectării acestor drepturi religioase, şi nu una care să obstrucţioneze accesul la învăţământul religios a unei categorii a populaţiei.

Pe baza legislaţiei menţionate, considerăm că argumentarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării potrivit căreia Legea învăţământului este restrictivă, nu este viabilă. Această lege trebuie interpretată în spiritul ei. Prevederile referitoare la constituirea grupelor nu sunt de natură să încalce drepturile fundamentale ale cetăţenilor, ci constituie un cadru general, orientativ. Altminteri, Legea învăţământului ar trebui considerată ca fiind neconstituţională, conţinând prevederi care încalcă drepturile omului. Pe de altă parte, aşa cum prevede Constituţia României, au prioritate reglementările privitoare la drepturile omului. Nu este normal ca o eventuală lipsă a resurselor materiale să constituie argument pentru discriminarea elevilor greco-catolici.
Experienţa acumulată de profesorii care predau religie greco-catolică în mod benevol, ne determină să nu fim de acord ca elevii care aleg pentru studiu religia greco-catolică să studieze această materie în afara şcolii, atâta timp cât elevii cultului majoritar învaţă în şcoli. Noi nu suntem de acord ca elevii greco-catolici să efectueze un efort în plus, deplasându-se în afara şcolii sau să studieze religia în afara orarului, pentru că în acest mod am fi în faţa unor încălcări ale legislaţiei în vigoare. 

Alocarea unor ore de religie trebuie să creeze premisa constituirii unui corp profesoral care să predea religie greco-catolică. Este de neacceptat situaţia actuală, în care, spre exemplu, în judeţul Bihor dispunem doar de 2 profesori de religie greco-catolică plătiţi de către stat, aceştia fiind angajaţi ai Liceului Greco-Catolic, iar în judeţul Sălaj nu există nici măcar un profesor plătit cu normă întreagă! Se naşte în acest fel întrebarea legitimă: cine predă religie elevilor de la celelalte şcoli din judeţ ?

Nu suntem de acord cu tendinţa de a considera că Biserica trebuie să plătească profesorii de religie greco-catolică, de vreme ce învăţământul este gratuit pentru toţi cetăţenii. Adresele Inspectoratului Şcolar Judeţean Bihor (anexate în fotocopie) de numire a profesorilor în calitate de cadre didactice suplinitoare, în care se prevede că „în cazul neconstituirii grupelor, plata va fi asigurată de către cult” este o eroare juridică şi o încălcare flagrantă a drepturilor religioase. Statul nu poate impune Bisericii Române Unite cu Roma, Greco- Catolică, să plătească aceste ore pentru că învăţământul potrivit Constituţiei României este gratuit. 

Nu suntem de acord ca predarea religiei greco-catolice să fie coordonată de inspectorii de religie ortodoxă. În acest sens,  solicităm ca Ministerului Educaţiei şi Cercetării să fie obligat să numească alături de inspectorul general de religie şi un inspector general din partea cultului greco-catolic. O astfel de numire ar fi de natură să contribuie la ameliorarea situaţiei predării orelor de religie greco-catolică în şcoli. Nu credem că argumentul lipsei resurselor financiare ar fi de natură să împiedice acest deziderat. Suntem conştienţi că un preot ortodox nu are interesul ca predarea orelor de religie ale cultelor minoritare să se desfăşoare în condiţii optime. Nu este normal ca un inspector ortodox să avizeze delegaţiile semnate de un episcop greco-catolic! Suntem în faţa unei ingerinţe a Bisericii Ortodoxe Române în activitatea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, dar şi în activitatea altor culte, fapt interzis de reglementările internaţionale la care România este parte semnatară. Practic fiecare cult are dreptul de a avea posibilitatea coordonării predării orelor de religie. În caz contrar, este încălcată în mod grav autonomia recunoscută de Constituţia României pentru toate cultele. Tensiunile interconfesionale generate de neretrocedarea patrimoniului confiscat şi deţinut încă de către BOR, ne determină să nu avem încredere în reprezentanţii Bisericii Ortodoxe.

În ceea ce priveşte argumentul istoric, suntem mândri că prin Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, poporul român a beneficiat de primele şcoli sistematice în limba română, la Blaj. De aici s-a născut Şcoala Ardeleană şi mari cărturari care au contribuit la dezvoltarea identităţii naţionale a poporului român. Biserica noastră a fost cea care a contribuit la trecerea la grafia latină, specifică poporului nostru, şi a orientat naţiunea noastră spre occident. Tot Biserica noastră a construit şi susţinut o serie de şcoli în Transilvania în care a fost păstrată şi cultivată limba română.
Considerăm că a sosit momentul ca statul român să-şi respecte cetăţenii, indiferent dacă aceştia fac parte dintr-o comunitate religioasă minoritară. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării are posibilitatea de a-şi îndeplini menirea, aceea de a veghea ca nici un cetăţean să nu fie discriminat.
Cu speranţa că va înceta discriminarea elevilor cultelor minoritare şi fiecare elev va studia religia pe care o doreşte, Vă mulţumesc anticipat !
Jula Florin

Petentul consideră că prin includerea religiei Bahá’í la secte care fac prozelitism şi prin modul de descriere al sectelor prozelite, manualul Religie - Cultul ortodox pentru clasa a XI-a a încălcat dreptul la demnitate a persoanelor care apaţin de acest cult.

VI. Motivele de fapt şi de drept
În fapt, Colegiul Director reţine că manualul invocat, editat în 2006, sub titlul „Libertate religioasă şi prozelitism”, defineşte religia Bahá’í ca fiind sectă prozelită: „Este un motiv în plus pentru ca, fără false menajamente, şi în România să se prezinte realist lucrurile în ceea ce priveşte răul generat de prozelitismul sectelor. Paradoxal, există câteva grupări sectare interzise în Occident, dar care în România desfăşoară acţiuni prozelitiste în deplină libertate. Deşi în România nu au statut de cult, ci sunt numite fie organizaţii religioase (Martorii lui Iehova), fie asociaţii sau fundaţii religioase (Baha’i, mormoni), aceste mişcări aplică strategii prozelitiste.”

În drept, Colegiul Director reţine următoarele:
Constituţia României, prin art. 16 alin. 1 garantează dreptul la egalitate: „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”. Potrivit Constituţiei României, art. 20 alin 1, „Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art 14 prevede: „Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională şi socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie”.

Protocolul nr. 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art 1 prevede interzicerea generală a discriminării:
„Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie.”
Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare (în continuare O.G. nr. 137/2000), republicată, la art. 2 alin. 1 stabileşte: „Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.”

Conform art 2, alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, republicată: „Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale.”
Art. 15 alin. O.G. 137/2000, republicată, garantează dreptul la demnitate personală, stabilind: „Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii sau crearea unei atmosfere intimidante, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acesteia/acestuia la o rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau categorie defavorizată, ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia/acesteia”.

Prin urmare, Colegiul Director constată că modul de prezentare a religiei Bahá’í  în manualul Religie - Cultul ortodox pentru clasa a XI-a, ediţia 2006, publicat de editura Corint (avizat favorabil prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 4446 din 19 iunie 2006), reprezintă o încălcare a dreptului la demnitate a comunităţii Bahá’í, creând o atmosferă ostilă faţă de ea.

Colegiul Director constată totodată şi faptul că Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, la solicitarea autorilor, recunoscând erorile şi riscul pe care poate să-l producă în rândul elevilor, a început procedura de schimbare a manualului Religie - Cultul ortodox pentru clasa a XI-a.
Faţă de acest aspect, se ia act de faptul că autorii manualului au solicitat modificarea conţinutului lecţiei de la paginile 90-91, pentru ediţiile următoare iar Editura Corint a modificat conţinutul materialului în cauză. De asemenea, astfel cum precizează Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar, „s-a dispus retragerea de la comercializare şi de la folosirea în activitatea didactică a manualului de religie pentru clasa a XI-a (cultul ortodox) tipărit de Editura Corint în anul 2006, care, la paginile 90-91, conţine elemente neconforme cu realitatea”; şi „respectivul manual a fost revizuit şi retipărit”.

 Subsecvent acestor constatări, în ceea ce priveşte retragerea manualului, Colegiul Director este de opinie că înlăturarea consecinţelor discriminatorii produse prin efectul publicării s-a realizat.
Colegiul Director a analizat doar acele solicitări ale petentului care intră în atribuţia instituţiei. Părţile pot soluţiona celelalte solicitări pe cale amiabilă (CNCD poate avea şi rol de mediator conform art. 19 alin. 1 al O.G. 137/2000, republicată) sau prin instanţă (conform art. 27 al O.G. 137/2000, republicată).

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 20 alin. (2) din O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu unanimitate de voturi ale membrilor prezenţi la şedinţă

2.    Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a decis să recomande Ministerului Educaţiei şi Cercetării elaborarea şi implementarea unei norme interne (circulară, instrucţiuni), într-un timp rezonabil, prin care să reglementeze prezenţa simbolurilor religioase în instituţiile de învăţământ public. Această normă internă trebuie să se fundamenteze pe următoarele principii:
• să asigure exercitarea dreptului la învăţătură şi accesul la cultură în condiţii de egalitate;

• să respecte dreptul părinţilor de a asigura educaţia copiilor potrivit convingerilor lor religioase şi filozofice;