A c t e     n o r m a t i v e
cu privire la minorităţi, 1999

Prezentul studiu trece în revistă actele normative cu privire la minorităţile naţionale din România din anul 1999, apărute în Monitorul oficial, fără să se refere la modul lor de implementare şi execuţie practică. Unde este cazul, compară aceste norme cu cele anterioare în domeniu, inclusiv tratate internaţionale în domeniu semnate sau ratificate de România.

„(1) Cheltuielile social-culturale, ce se finanţează de la bugetul de stat pe anul 1999, se stabilesc în sumă de 22.974,7 miliarde lei, din care: 8.590,6 miliarde lei reprezintă cheltuieli de personal, 1.961,6 miliarde lei cheltuieli materiale şi servicii, 754,0 miliarde lei alocaţii de la buget pentru instituţii publice, 10.302,8 miliarde lei transferuri, 733,0 miliarde lei cheltuieli de capital, 632,7 miliarde lei rambursări de credite şi plăti de dobînzi şi comisioane aferente acestora.

(2) Cheltuielile social-culturale pe capitole de cheltuieli sînt în sumă de 10.654,3 miliarde lei pentru învăţămînt, 3.692,3 miliarde lei pentru sănătate, 1.480,5 miliarde lei pentru cultură, religie şi acţiuni privind activitatea sportivă şi de tineret şi 7.147,6 miliarde lei pentru asistenţă socială, alocaţii, pensii, ajutoare şi indemnizaţii.

(6) Din fondurile alocate de la bugetul de stat, Ministerul Culturii va utiliza, în condiţiile legii, suma de cel puţin 187,0 miliarde lei pentru finanţarea lucrărilor prevăzute la art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional, aprobată şi modificată prin Legea nr. 41/1995, cu modificările ulterioare, care se efectuează pentru bunurile din patrimoniul cultural naţional aparţinînd instituţiilor publice de subordonare centrală şi locală, ale celor aparţinînd cultelor religioase precum şi pentru monumentele istorice aflate în proprietatea sau în folosinţa unor persoane fizice sau juridice, altele decît instituţiile publice.

(8) Transferurile prevăzute în bugetul Secretariatului General al Guvernului la capitolul »Cultură, religie şi acţiuni privind activitatea sportivă şi de tineret« se vor aloca prin bugetul acestuia, astfel:

a) suma de 31,6 miliarde lei Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, pentru sprijinirea activităţilor desfăşurate de organizaţiile cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale, altele decît cele care primesc subvenţii de la bugetul de stat în baza dispoziţiilor Legii nr. 27/1996 a partidelor politice, prin acoperirea parţială a cheltuielilor ocazionate de funcţionarea şi dotarea sediilor centrale şi a sediilor filialelor, de lucrările de întreţinere şi reparaţii curente ale acestora, activitatea de presă, carte, publicaţii proprii, acţiuni culturale, ştiinţifice, simpozioane şi alte asemenea manifestări organizate în ţară, precum şi pentru unele acţiuni în străinătate;

b) suma de 2,9 miliarde lei pentru finanţarea unor acţiuni comune realizate de organizaţiile ce aparţin minorităţilor naţionale sau iniţiate de către Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, pe bază de programe şi proiecte;

c) suma de 0,8 miliarde lei Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, pentru finanţarea unor programe şi proiecte în cadrul »Campaniei europene pentru combaterea rasismului, xenofobiei, antisemitismului şi intolerantei«;

d) suma de 10,0 miliarde lei Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de peste Hotare, pentru sprijinirea activităţii românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora;

e) suma de 2,5 miliarde lei Departamentului Informaţiilor Publice, pentru promovarea imaginii şi a intereselor României peste hotare;

f) suma de 3,0 miliarde lei Departamentului Informaţiilor Publice, pentru realizarea, în cazuri justificate, de acţiuni cu caracter stiintific şi social-cultural, prin instituţii, asociaţii şi alte persoane juridice, pe bază de licitaţie publică, inclusiv pentru sprijinirea editării ziarelor »Adevărul Harghitei«, şi »Cuvîntul Nou«, care apar în judeţul Harghita si, respectiv Covasna.

„Art. 1. Se aprobă alocarea sumei de 22.100 milioane lei pentru completarea fondurilor proprii necesare pentru continuarea lucrărilor de construcţie a unor lăcaşuri de cult, precum şi pentru întreţinerea şi funcţionarea unor unităţi de cult cu venituri reduse, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărîre.

Art. 2. Se aprobă alocarea sumei de 300 milioane lei Patriarhiei Române pentru susţinerea unor acţiuni cu caracter internaţional la Eparhia Ortodoxă Română aparţinînd comunităţii româneşti din Ungaria.”

Prin hotărîre „se aprobă alocarea sumei de 13.000 milioane lei din fondurile PHARE de contrapartidă, constituite din contravaloarea în moneda naţională a ajutoarelor acordate Guvernului României de Comisia Europeană pentru finanţarea Programului indicativ pe anul 1999 de utilizare a acestor fonduri" (art. 1), prezentat în Anexă, care la punctul 3 prevede proiectul „Programul PHARE privind integrarea economică şi socială a rromilor (conform deciziilor Comitetului de conducere a programului)”, avînd ca beneficiar şi agenţie de implementare Secretariatul General al Guvernului României, Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, cu suma alocată de 3 miliarde lei.



Hotărîre privind transmiterea unui teren proprietate publică a statului, situat în municipiul Curtea De Argeş, judeţul Argeş, din administrarea Ministerului Educaţiei Naţionale în administrarea Secretariatului de Stat pentru Culte, nr. 152 din 5 martie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 104 din 11 martie 1999

„Art. 1. (1) Se aprobă transmiterea, din administrarea Ministerului Educaţiei Naţionale în administrarea Secretariatului de Stat pentru Culte, a suprafeţei de teren de 1.890 m2, situat în municipiul Curtea de Argeş, judeţul Argeş, în vecinătatea Episcopiei Argeşului şi Muscelului, identificat potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărîre.

(2) Terenul prevăzut la alin. (1) va fi dat în folosinţă gratuită Episcopiei Argeşului şi Muscelului pentru construirea unei biserici noi, pe durata existenţei construcţiei.”



Hotărîre privind aprobarea transmiterii, fără plată, a unui imobil din patrimoniul Băncii Comerciale Române — S. A. — Sucursala judeţeană Harghita către Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei, nr. 172 din 18 martie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 120 din 23 martie 1999

„Articol unic. Se aprobă transmiterea, fără plată, a imobilului situat în municipiul Miercurea Ciuc, str. Florilor nr. 19, judeţul Harghita, în suprafaţă totală utilă de 218 m2[...], din patrimoniul Băncii Comerciale Române — S. A. — Sucursala judeţeană Harghita către Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei.”



Hotărîre privind transmiterea unui imobil, proprietate a statului, din administrarea Ministerului Sănătăţii în folosinţa gratuită a Episcopiei Romano-Catolice Alba Iulia, nr. 173 din 18 martie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 120 din 23 martie 1999

„Art. 1. Se aprobă transmiterea imobilului, proprietate a statului, situat în municipiul Miercurea Ciuc, str. Szék nr. 146, judeţul Harghita [...] din administrarea Ministerului Sănătăţii în folosinţa gratuită, pe termen de 49 de ani, a Episcopiei Romano-Catolice Alba Iulia.

Art. 2. Imobilul transmis Episcopiei Romano-Catolice Alba Iulia potrivit prevederilor art. 1 va avea destinaţia de sediu pentru episcopul auxiliar romano-catolic din Miercurea Ciuc.”



Hotărîre privind acordarea de la bugetul de stat a unor ajutoare financiare pentru construirea unor noi lăcaşuri de cult, întreţinerea şi funcţionarea unor unităţi de cult cu venituri reduse şi pentru susţinerea unor acţiuni cu caracter internaţional, nr. 174 din 18 martie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 122 din 24 martie 1999

„Art. 1. Se aprobă alocarea sumei de 7.625 milioane lei în vederea completării fondurilor proprii, necesare pentru continuarea lucrărilor de construcţie a unor lăcaşuri de cult, precum şi pentru întreţinerea şi funcţionarea unor unităţi de cult cu venituri reduse, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărîre.

Art. 2. Se aprobă alocarea sumei de 3.500 milioane lei Patriarhiei Române pentru susţinerea unor acţiuni cu caracter internaţional, din care 500 milioane lei pentru Eparhia Ortodoxă Română aparţinînd comunităţii româneşti din Gyula — Ungaria.”

Anexa cuprinde următorul tabel:

„Unitatea de cult                                     Judeţul/Localitatea         Suma (milioane lei)

Arhiepiscopia Clujului, Vadului şi Feleacului     jud. Cluj                         2.000

Mitropolia Sibiului                                                   jud. Sibiu                        1.000

Episcopia de Alba                                                   jud. Alba                         1.000

Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril        Bucureşti                             500

Mînăstirea Robaia                                                   jud. Argeş                          400

Biserica Ortodoxă Băseşti                                   jud. Maramureş                  250

Arhiepiscopia Romano-Catolică                        Bucureşti                          2.000

Biserica Eroilor                                                     Bucureşti                             475”



Hotărîre privind transmiterea unui obiectiv de investiţii, proprietate publică a statului, situat în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi din administrarea Ministerului Sănătăţii în folosinţa gratuită a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei din Iaşi, nr. 220 din 25 martie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 131 din 31 martie 1999

Prin hotărîre „se aprobă transmiterea obiectivului de investiţii nefinalizat »Centrul de diagnostic şi tratament« şi a terenului aferent acestuia, proprietate publică a statului, situat în municipiul Iaşi, str. Poitiers nr. 10, judeţul Iaşi, din administrarea Ministerului Sănătăţii. în folosinţa gratuită a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei din Iaşi, pe durata existenţei construcţiei, în vederea realizării unui spital filantropic” (art. 1).

Anexa descrie caracteristicile obiectivului, avînd o suprafaţă de 5153 m2, cu valoarea totală a investiţiilor de 20.216.284.000 lei (preţuri în luna octombrie 1998).



Hotărîre privind acordarea de la bugetul de stat a unor ajutoare financiare pentru întretinerea şi functionarea unor unităti de cult, nr. 222 din 26 martie
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 133 din 31 martie 1999

Hotărîrea are acelaşi scop ca şi precedentul, şi prevede:

„Art. 1. Se aprobă alocarea de la bugetul de stat a sumei de 3 500 milioane lei pentru ompletarea fondurilor propri necesare pentru întreţinerea şi funcţionarea unor unităţi de cult, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărîre.”

Anexa cuprinde următorul tabel:

„Unitatea de cult                                                                                 Suma (milioane lei)

Mitropolia Ardealului pentru Mînăstirea Brâncoveanu, Sîmbăta de Sus         1.000

Patriarhia Română, Bucureşti                                                                                 2.500”




Hotărîre privind acordarea de la bugetul de stat a unor ajutoare financiare pentru întretinerea şi funcţionarea unor unităţi de cult, nr. 226 din 26 martie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României. nr. 133 din 31 martie 1999

Prin hotărîre „se aprobă alocarea de la bugetul de stat a sumei de 3.500 milioane lei pentru completarea fondurilor propri necesare pentru întreţinerea şi funcţionarea unor unităţi de cult”, potrivit Anexei care cuprinde următorul tabel:

„Unitatea de cult Localitatea                                                             Suma (milioane lei)

Mitropolia Ardealului pentru Mînăstirea Brâncoveanu Sîmbăta de Sus     1.000

Patriarhia Română Bucureşti                                                                             2.500”



Hotărîre privind acordarea unui sprijin financiar din partea statului pentru executarea lucrărilor de consolidări si amenajări în zona de protecţie la Mînăstirea Moldoviţa, judeţul Suceava, din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, nr. 255 din 2 aprilie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 142 din 7 aprilie 1999

Prin hotărîre „se aprobă alocarea sumei de 250 milioane lei pentru completarea fondurilor proprii necesare în vederea executării lucrărilor de consolidări şi amenajări în zona de protecţie la Mînăstirea Moldoviţa, judeţul Suceava, din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor” (art. 1).



Hotărîre privind acordarea unui sprijin financiar din partea statului pentru executarea lucrărilor de consolidări, amenajări, reabilitări de reţele termice, drenări incintă şi refaceri de construcţii în zona de protecţie la Mînăstirea Putna, judeţul Suceava, din cadrul Arhiescopiei Sucevei şi Rădăuţilor, nr. 256 din 2 aprilie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 140 din 6 aprilie 1999

Prin hotărîre „se aprobă alocarea sumei de 300 milioane lei pentru completarea fondurilor proprii. necesare în vederea executării lucrărilor de. consolidări, amenajări, reabilitări de reţele termice, drenări incintă şi refaceri de construcţii în zona de protecţie la Mînăstirea Putna, judeţul Suceava, din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor” (art. 1).



Hotărîre privind acordarea unui sprijin financiar din partea statului pentru executarea lucrărilor de consolidări şi amenajări in zona de protecţie la Mînăstirea Voroneţ, judeţul Suceava, din cadrul Arhiescopiei Sucevei şi Rădăuţilor, nr. 257 din 2 aprilie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al Românei nr. 140 din 6 aprilie 1999

Prin hotărîre „se aprobă alocarea sumei de 250 milioane lei pentru completarea fondurilor proprii necesare în vederea executării lucrărilor de consolidări şi amenajări în zona de protecţie la Mînăstirea Voroneţ, judeţul Suceava, din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor” (art. 1).



Hotărîre privind acordarea de la bugetul de stat a unor ajutoare financiare pentru construirea unor noi lăcaşuri de cult, precum şi pentru întreţinerea şi funcţionarea unor unităţi de cult cu venituri reduse din cadrul Episcopiei Ortodoxe Slobozia, nr. 258 din 2 aprilie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al Românei nr. 140 din 6 aprilie 1999

Hotărîrea „aprobă alocarea sumei de 2.000 milioane lei pentru completarea fondurilor. proprii necesare în vederea continuării lucrărilor de construcţie a unor lăcaşuri de cult, precum şi pentru întreţinerea şi funcţionarea unor unităţi de cult cu venituri reduse din cadrul Episcopiei Ortodoxe Slobozia, judeţul Ialomiţa” (art. 1).



Hotărîre privind transmiterea unor imobile, situate în comuna Costeşti, judeţul Vîlcea administrarea Ministerului Educaţiei Naţionale în administrarea Secretariatului de Stat pentru Culte, pentru Episcopia Rîmnicului, nr. 308 din 15 aprilie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al Românei nr. 166 din 20 aprilie 1999

Prin hotărîre „se aprobă transmiterea unor imobile, proprietate publică a statului situate în comuna Costeşti judeţul Vîlcea, identificate potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărîre, din administrarea Ministerului Educaţiei Naţionale în administrarea Secretariatului de Stat pentru Culte, pentru Episcopia Rîmnicului” (art. 1).

Conform anexei, denumită Datele de identificare a imobilelor, proprietate publică a statului, care se transmit din administrarea Ministerului Educaţiei Naţionale în administrarea Secretariatului de Stat pentru Culte, pentru Episcopia Rîmnicului, este vorba de trei imoble, în suprafaţă de 246,63 m2, 218,82 m2, respectiv 53,30 m2, cu o suprafaţă aferentă de 3604 m2.



Hotărîre privind acordarea de la bugetul de stat a unor ajutoare financiare pentru construirea unor noi lăcaşuri de cult, întreţinerea şi funcţionarea unor unităţi de cult cu venituri reduse, nr. 313 din 20 aprilie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al Românei nr. 172 din 22 aprilie 1999

Prin hotărîre „se aprobă alocarea sumei de 2.550 milioane lei pentru completarea fondurilor proprii necesar e pentru continuarea lucrărilor de constructie a unor lăcaşuri de cult, precum şi pentru întreţinerea şi funcţionarea unor unităţi de cult cu venituri reduse” (art. 1) conform Anexei care cuprinde următorului tabel:

„Unitatea de cult                                                                                                             Localitatea         Suma (milioane lei)

Episcopia Reformată din Ardeal                                                                                                Cluj-Napoca         600

Episcopia Reformată de pe lîngă Piatra Craiului                                                                     Oradea                 600

Superintendenţa Evanghelică-Lutherană Sinodo-Presbiterială C.A. din România         Cluj-Napoca         250

Episcopia Unitariană                                                                                                                    Cluj-Napoca         300

Arhiepiscopia Romano-Catolică                                                                                                 Alba lulia              800

TOTAL:                                                                                                                                                      2.550"



Hotărîre pentru aprobarea modului de repartizare şi de utilizare a sumelor destinate acţiunilor prevăzute la art.16 alin. (8) din Legea bugetului de stat pe anul 1999 nr. 36/1999, nr. 324 din 23 aprilie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 191 din 3 mai 1999

Hotărîrea stabileşte modul de repartizare a sumelor destinate minorităţilor naţionale.

„Art. 1. Se aprobă modul de repartizare şi de utilizare a sumelor destinate acţiunilor prevăzute la art. 16 alin. (8) din Legea bugetului de stat pe anul 1999 nr. 36/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 8 martie 1999, după cum urmează:

a) Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, pentru realizarea acţiunilor prevăzute la art. 16 alin. (8) lit. a) c) din Legea nr. 36/1999, suma de 35,3 miliarde lei, conform destinaţiilor menţionate în anexa nr. 1;

b) Departamentului Informaţiilor Publice, pentru realizarea acţiunilor prevăzute la art. 16 alin. (8) lit. e) şi f) din Legea nr. 36/1999, suma de 5,5 miliarde lei, conform destinaţiilor menţionate în anexa nr. 2;

c) Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de peste Hotare, pentru realizarea acţiunilor prevăzute la art. 16 alin. (8) lit. d) din Legea nr. 36/1999, suma de 10 miliarde lei, conform destinaţiilor menţionate în anexa nr. 3.

Art. 2. Secretariatul General al Guvernului alocă fondurile pentru realizarea acţiunilor prevăzute în anexele nr. 1-3, pe baza fundamentărilor privind legalitatea, oportunitatea şi necesitatea acestora, elaborate de departamentele de specialitate, şi răspunde numai de încadrarea sumelor alocate în limitele stabilite prin prezenta hotărîre.

Art. 3. Justificarea sumelor prevăzute în anexele nr. 1 lit. B şi C, nr. 2 şi 3, alocate pe baza fundamentării prevăzute la art. 2, se face de către Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, Departamentul Informaţiilor Publice si Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de peste Hotare, prin prezentarea de documente din care să rezulte utilizarea sumelor pe destinaţiile prevăzute în notele de fundamentare.

Art. 4. (1) Răspunderea privind utilizarea şi justificarea sumelor pe destinaţiile prevăzute în anexele nr. 1 lit. B şi C, nr. 2 şi 3 revine Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, Departamentului Informaţiilor Publice şi Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de peste Hotare, după caz, iar pentru sumele prevăzute în anexa nr. 1 lit. A- revine, potrivit legii, organizaţiilor cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale.

(2) Supravegherea utilizării, de către organizaţiile cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale, a sumelor prevăzute în anexa nr. 1 lit. A, potrivit destinaţiilor legale, se exercită de către Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor Nationale.

Art. 5. Controlul alocării şi utilizării sumelor cu respectarea prevederilor legale se efectuează de către persoane cu atribuţii de serviciu în acest sens, desemnate de secretarul general al Guvernului.

Art. 6. Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta hotărîre.”

Anexa 1, intitulată Repartizarea sumelor alocate Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale pentru realizarea acţiunilor prevăzute la art. 16 alin. (8) lit. a) - c) din Legea nr. 36/1999 prezintă următoarele:

„A. Sumele alocate pentru sprijinirea activităţilor desfăşurate de organizaţiile cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale, altele decît cele care primesc subvenţii de la bugetul de stat în baza dispoziţiilor Legii partidelor politice nr.27/1996.

Nr. crt.      Organizaţia                                                                               Sumele alocate — mii lei

  1.             Uniunea Armenilor din România                                                    2.000.000

  2.             Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor din România      1.100.000

  3.             Uniunea Ucrainenilor din România                                               3.610.000

  4.             Forumul Democrat al Germanilor din România                           2.350.000

  5.             Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România                                1.500.000

  6.             Uniunea Elenă din România                                                          1.250.000

  7.             Uniunea Sîrbilor din România                                                        1.700.000

  8.             Partida Romilor                                                                                  4.600.000

  9.             Uniunea Democrată Turcă din România                                     1.200.000

10.             Uniunea Polonezilor din România „Dom Polski"                          890.000

11.             Comunitatea Italiană din România                                                  900.000

12.             Federaţia Comunitătilor Evreieşti din România                         1.500.000

13.             Uniunea Culturală a Albanezilor din România                             700.000

14.             Comunitatea Bulgarilor „Bratstvo" din România                       1.500.000

15.             Uniunea Croaţilor din România                                                      700.000

16.             Societatea Maghiară de Cultură din Transilvania                    5.100.000

17. Uniunea Democratică a Tătarilor Turco-Musulmani din România   1.000.000

TOTAL:                                                                                                              31.600.000

B. Suma alocată pentru finanţarea unor acţiuni comune realizate de organizaţiile ce aparţin minorităţilor naţionale sau iniţiate de către Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, pe bază de programe şi proiecte: 2.885.300

C. Suma alocată pentru finanţarea unor programe şi proiecte în cadrul »Campaniei europene pentru combaterea rasismului, xenofobiei, antisemitismului şi intoleranţei«: 835.000.”



Hotărîre privind înfiinţarea Centrului pentru Formarea Continuă în Limba Germană, nr. 485 din 17 iunie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 290 din 23 iunie 1999

Hotărîrea crează bazele unei instituţii de perfecţionare pentru cadrele didactice care predau limba sau în limba germană.

„Art. 1. Se înfiinţează Centrul pentru Formarea Continuă în Limba Germană, denumit în continuare centru, ca instituţie publică cu personalitate juridică, subordonată Ministerului Educaţiei Naţionale, cu sediul în municipiul Mediaş, Piaţa Ferdinand nr. 25, judeţul Sibiu.

Art. 2. (1) Centrul realizează activitatea de perfecţionare şi formare continuă a personalului didactic care predă limba germană şi a personalului didactic care predă în limba germană.

(2) Atribuţiile, organizarea şi funcţionarea centrului se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.

Art. 3. Numărul maxim de posturi finanţate de la bugetul de stat se încadrează în numărul maxim de posturi aprobat de Ministerul Educaţiei Naţionale pentru unităţile bugetare de învăţămînt. Numărul maxim de posturi finanţate de la bugetul de stat este de 10.

Art. 4. Pentru realizarea în teritoriu a atribuţiilor centrului Ministerul Educaţiei Naţionale poate decide înfiinţarea de filiale ale centrului în instituţii de învăţămînt şi inspectorate şcolare.”



Hotărîre pivind transmiterea, cu plată, a unui activ din proprietatea Societăţii Comerciale „Sortilemn” - S.A. în proprietatea publică a statului, în administrarea Secretariatului de Stat pentru Culte şi în folosinţa gratuită a Mânăstirii Ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” - Nicula, nr. 500 din 18 iunie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 292 din 24 iunie 1999

Prin hotărîre „se aprobă transmiterea, cu plată, a activului »Secţie de mobilă«, compus din construcţii împreună cu terenul aferent şi mijloacele fixe din dotare, identificate potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărîre, din patrimoniul Societăţii Comerciale »Sortilemn« - S.A., cu sediul în localitatea Gherla, judeţul Cluj, în proprietatea publică a statului, în administrarea Secretariatului de Stat pentru Culte şi în folosinţa gratuită, pe durata existenţei construcţiei, a Mînăstirii Ortodoxe »Adormirea Maicii Domnului« - Nicula” (art. 1) avînd, conform Anexei, valoarea totală de 3.507.788.675 lei.



Hotărîre privind autorizarea de funcţionare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituţiilor de Învăţămînt superior de stat şi particular, nr. 535 din 1 iulie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 324 din 7 iulie 1999

Hotărîrea conţine şi o listă a instituţiilor de învăţămînt superior de stat (în număr de 56 de instituţii). Conform acestei anexe, următoarele specializări nu sînt exclusiv în limba română (excluzînd facultăţile de filologie):

 

Universitatea	Profilul	Specializarea	Limba
Universitatea „Politehnica” din Bucureşti	Chimie	Inginerie chimică	engleză şi franceză
	Electric	Inginerie electrică şi calculatoare	engleză, franceză şi germană
	Inginerie economică	Ingineria şi managementul sistemelor de producţie	germană
	Mecanic	Mecanică şi inginerie mecanică	engleză, franceză şi germană
	Inginerie economică	Inginerie economică în electronică şi electrotehnică	engleză şi germană
	Inginerie economică	Inginerie economică în domeniul mecanic	germană>
	Ştiinţa materialelor	Ştiinţa materialelor	engleză şi franceză
Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti	Construcţii	Inginerie civilă	engleză şi franceză
	Instalaţii	Instalaţii pentru construcţii	franceză
Universitatea din Bucureşti	Chimie	Chimie	franceză
	Fizică	Fizică	franceză şi engleză
	Geografie	Geografie — o limbă şi literatură străină	engleză, franceză, germană, rusă (la alegere)
	Matematică	Matematică	franceză
	Matematică	Matematică aplicată	engleză
	Teologie	Teologie ortodoxă — litere<	engleză, franceză, germană, rusă (la alegere)>
	Teologie	Teologie baptistă — litere	>engleză, franceză, germană, rusă (la alegere)>
	Ştiinţe politice	Ştiinţe politice	>engleză şi franceză>
Academia de Studii Economice din Bucureşti	Economic		engleză, franceză şi germană
	Economic	Economia întreprinderii	engleză, franceză şi germană
Universitatea „1 Decembrie 1918" din Alba Iulia>	Teologie>	Teologie ortodoxă — litere	engleză
Universitatea de Nord din Baia Mare	Sociopsihopedagogie>	Institutori — o limbă străină	engleză şi franceză
Universitatea „Transilvania” din Braşov>	>Sociopsihopedagogie	Institutori — o limbă străină	engleză şi franceză
Universitatea Tehnică din Cluj>	Electric	Electrotehnică aplicată	germană
	Ştiinţa sistemelor şi a calculatoarelo	Automatică şi informatică industrială	engleză
	Construcţii	Inginerie civilă>	engleză
	Electronic	Electronică şi telecomunicaţii	engleză
	ngineria managerială	Tehnologia construcţiilor de maşini	germană
	Mecatronică	Roboţi industriali şi sisteme flexibile de fabricaţie	engleză
Universitatea „Babeş–Bolyai” din Cluj	Chimie	Chimie>	engleză
	Geografie	Geografie — o limbă străină	engleză cu o limbă la alegere dintre franceză, germană, rusă, italiană
	Sociopsihopedagogie	Pedagogie — limba şi literatura maghiară	maghiară
	Teologie	Teologie ortodoxă — litere	engleză, franceză, germană, rusă (la alegere)
	Sociopsihopedagogie	Institutor — o limbă străină	engleză
	Teologie	Teologie reformată — litere	engleză, franceză, germană, rusă, maghiară (la alegere)
	Teologie	Teologie romano-catolică — litere	engleză, franceză, germană, maghiară (la alegere)
Universitatea „Ovidius” din Constanţa	Sociopsihopedagogie	Institutori — o limbă străină	engleză
	Sociopsihopedagogie	Institutori — limba turcă	turcă
	Medicină	Stomatologie	engleză
Universitatea din Craiova	Electric	>Electrotehnică generală	engleză
	Ştiinţa sistemelor şi a calculatoarelor	Calculatoare	engleză
	Teologie	Teologie ortodoxă — litere	engleză, franceză, germană, rusă (la alegere)
	Electromecanic	Electromecanică	franceză
	Sociopsihopedagogie	Institutori — o limbă străină	engleză
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi	Electric/td>	Acţionări electrice	franceză
	Istorie	Istorie — o limbă şi literatură străină	engleză
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi	Construcţii	Inginerie civilă	engleză şi franceză
	Electronic	Comunicaţii	engleză
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi	Geografie	Geografie — o limbă şi literatură străină	nu se specifică
	Istorie	Istorie — o limbă şi literatură străină	nu se specifică
	Teologie	Teologie ortodoxă — litere (o limbă şi literatură străină)	engleză, franceză, germană, rusă (la alegere)
	Sociopsihopedagogie	Institutori — o limbă străină	engleză
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi	Medicin>	Medicină generală	engleză
	Medicină	Stomatologie	engleză
Universitatea din Oradea	Sociopsihopedagogie	Institutori — o limbă străină	engleză şi franceză
	Teologie	Teologie ortodoxă — litere (o limbă şi literatură străină)	engleză, franceză, germană, rusă (la alegere)
	Teologie	Teologie baptistă — litere (o limbă şi literatură străină)	engleză, franceză, germană, rusă (la alegere)
Universitatea din Petroşani	Sociopsihopedagogie>	Institutori — o limbă străină	engleză
Universitatea din Piteşti>	Sociopsihopedagogie	Institutori — o limbă străină	engleză şi franceză
	Teologie	Teologie ortodoxă — litere (o limbă şi literatură străină)	engleză, franceză (la alegere)
Universitatea „Lucian Blaga" din Sibiu	Istorie	Istorie	germană
	Teologie	Teologie ortodoxă — litere (o limbă şi literatură străină)	engleză, franceză, germană (la alegere)
Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava	Geografie>	Geografie — o limbă şi literatură străină	franceză, engleză
	Istorie	Istorie — o limbă şi literatură străină	franceză, engleză
Universitatea „Valachia” din Tîrgovişte	Sociopsihopedagogie	Institutori — o limbă străină	franceză, engleză
>Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Tîrgu-Jiu	Sociopsihopedagogie	Institutori — o limbă străină	engleză
Universitatea „Petru Maior” din Tîrgu-Mureş	Istorie	Istorie — limba şi literatura engleză	engleză
Universitatea de Artă Teatrală din Tîrgu-Mureş	>Artă teatrală	Actorie>	maghiară>
	Construcţii		engleză şi germană
	nerie managerială şi tehnologică	Tehnologia construcţiilor de maşini	franceză
	Mecanic	Concepţie, fabricaţie şi management pe calculator	engleză şi germană
	Mecatronică	Roboţi industriali>	germană>
Universitatea de Vest din Timişoara	Istorie	Istorie — o limbă şi literatură străină
	Artă teatrală	Actorie	germană>
	Geografie	Geografie — o limbă şi literatură străină	engleză, germană, franceză, spaniolă
	Jurnalistică	Jurnalistică — o limbă şi literatură străină
	Sociopsihopedagogie	Institutori — o limbă şi literatură străină	engleză, germană, franceză
	Teologie	Teologie ortodoxă — litere (o limbă şi literatură străină)	nu se specifică

Din această listă se observă existenţa multor specializări în limbi de circulaţie internaţională, cît şi absenţa aproape totală a celor în limbile minorităţilor naţionale (excluzînd cea germană şi cea rusă, care fac parte din prima categorie de limbi). „Liniile” facultăţilor considerate multiculturale nu au nici un statut juridic.



Hotărîre privind acordarea de la bugetul de stat a unui sprijin financiar pentru construirea unor noi lăcaşuri de cult şi pentru întreţinerea şi funcţionarea unor unităţi de cult cu venituri reduse, nr. 557 din 15 iulie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 341 din 19 iulie 1999

Prin hotărîre „se aprobă alocarea sumei de 2.600 milioane lei pentru completarea fondurilor proprii necesare în vederea continuării lucrărilor de construcţie a unor lăcaşuri de cult, precum şi pentru întreţinerea şi funcţionarea unor unităţi de cult cu venituri reduse” (art. 1), potrivit Anexei:

„Unitatea de cult Suma (milioane lei)

Mitropolia Iaşi                                                                                                                                  1.500

Patriarhia Bucureşti                                                                                                                          250

Mănăstirea Rohia, judedul Maramureş                                                                                        250

Schitul Ortodox »Sfîntul Ioan Botezătorul«, Poiana Braşov, judeţul Braşov                         200

Catedrala Ortodoxă „Naşterea Domnului”, Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi      400

TOTAL:                                                                                                                                             2.600"



Hotărîre privind transmiterea, cu plată, a unui imobil din proprietatea Societăţii Comerciale „Comixtur” - S.A. Techirghiol în proprietatea Mănăstirii „Sfînta Maria” din Techirghiol, nr 574 din 19 iulie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 354 din 27 iulie 1999

Conform hotărîrii, „se aprobă transmiterea, cu plată, a unui imobil situat în oraşul Techirghiol, str. Dr. V. Climescu nr. 12, judeţul Constanţa, compus din construcţii şi terenul aferent, identificat potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărîre, din proprietatea Societăţii Comerciale »Comixtur« - S.A. Techirghiol în proprietatea Mînăstirii »Sfînta Maria« din Techirghiol” (art. 1), care, conform Anexei, are o suprafaţă de 432,64 m2 şi o valoare de inventar de 15.814.350 lei.
 


Hotărîre privind darea elementelor componente ale „Monumentului Libertăţii” din Arad din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în administrarea Ordinului Minoriţilor — Arad, nr. 770 din 20 septembrie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 458 din 21 septembrie 1999

În vederea realizării Parcului prieteniei româno-maghiare, elementele componente ale Monumentului Libertăţii, monument ridicat în comemorarea revoluţiei din 1848-49, care se aflau în pivniţele Unităţii Militare 01380 din Arad au fost date prin această hotărîre în administrarea Ordinul Conventual al Sfîntului Francisc de Assisi.

Hotărîre privind transmiterea unui teren, proprietate publică a statului, din administrarea Consiliului Local al Municipiului Arad în administrarea Ministerului Culturii, cu destinaţia „Parc al prieteniei româno-maghiare”, nr. 793 din 28 septembrie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 470 din 30 septembrie 1999

Prin această hotărîre „se aprobă transmiterea terenului situat în municipiul Arad, judeţul Arad, în suprafaţă de 3.701 m, identificat în Cartea funciară Arad nr. 385-169/etc./C/2/3, proprietate publică a statului, din administrarea Consiliului Local al Municipiului Arad în administrarea Ministerului Culturii, cu destinaţia »Parc al prieteniei româno-maghiare«” (art. 1).
 


Hotărîre privind aprobarea unei achiziţii publice dintr-o singură sursă de către Ministerul Sănătăţii, în vederea consolidării, modernizării şi dotării Spitalului Clinic Colţea şi refacerii Bisericii Colţea şi pentru aprobarea garantării de către Ministerul Finanţelor a unui credit extern pentru realizarea acesteia, nr. 850 din 18 octombrie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 511 din 22 octombrie 1999

Prin hotărîre „se aprobă achiziţia publică dintr-o singură sursă de către Ministerul Sănătăţii pentru realizarea următoarelor obiective: a) refacerea Bisericii Colţea de către firma Fa Siemens — Austria, 240 m‚ reprezentînd 1,2 milioane dolari S.U.A.” (art. 1).



Hotărîre privind măsurile organizatorice pentru efectuarea recensămîntului populaţiei şi al locuinţelor din România în anul 2001, nr. 878 din 26 octombrie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 539 din 4 noiembrie 1999

Pe baza acestei hotărîri, cu ocazia recensămîntului ce se va efectua pe întregul teritoriu al ţării în perioada 19-28 martie 2001, vor fi înregistrate — între altele — informaţii privind naţionalitatea, limba maternă şi religia persoanelor (art. 2, pct. c).

Ocrotind dreptul persoanelor, art. 4 prevede „pentru înregistrarea corectă a informaţiilor de identificare a persoanelor se vor prezenta actele de identitate, certificatele de naştere sau paşaportul pentru cetăţenii străini. Alte documente legale, care atestă validitatea informaţiilor referitoare la persoane şi la locuinţe vor fi consultate numai cu acordul persoanelor recenzate.”

Totodată art. 7 stabileşte:

„(1) Cetăţenii au obligaţia de a furniza recenzorilor informaţii corecte şi complete.

(2) Datele şi informaţiile individuale înscrise în formularele de recensămînt sînt strict confidenţiale şi sînt utilizate numai în scopuri statistice.

Declaraţiile populaţiei, înregistrate la recensămînt nu vor fi utilizate pentru luarea unor decizii sau măsuri privind persoanele în cauză.”

Cu scopul garantării unui recensămînt corect, art. 9 prevede:

„(1) Organizaţiile legal constituite care au ca scop apărarea drepturilor omului şi organizaţiile cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale membre ale Consiliului Minorităţilor Naţionale pot delega observatori pe lîngă recenzori pe toată durata recensămîntului. Delegarea observatorilor se va face conform Programului privind desfăşurarea acţiunilor şi lucrărilor de pregătire şi efectuare a recensămîntului populaţiei şi al locuinţelor aprobat de către Comisia centrală pentru recensămîntul populaţiei şi al locuinţelor în perioada stabilită pentru recrutarea personalului de recensămînt.

(2) Listele cuprinzînd observatorii se vor depune de către conducerea organizaţiilor menţionate la alin. (1) la comisiile de recensămînt, pentru luarea în evidenţă.

(3) Observatorii acreditaţi pot să participe la recenzarea persoanelor numai cu acordul capului gospodăriei şi nu vor putea înregistra prin nici un mijloc răspunsurile declarate de acestea.

(4) Observatorii acreditaţi trebuie să respecte toate prevederile legale şi instrucţiunile privind păstrarea caracterului confidenţial al datelor personale declarate de cetăţeni şi înscrise în formularele de recensămînt.”



Hotărîre privind suplimentarea bugetului Secretariatului de Stat pentru Culte pe anul 1999 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, nr. 882 din 28 octombrie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 530 din 1 noiembrie 1999

Hotărîrea „aprobă alocarea de la bugetul de stat a sumei de 16.425 milioane lei pentru completarea fondurilor proprii necesare în vederea continuării lucrărilor de construcţie a unor lăcaşuri de cult, pentru întreţinerea şi funcţionarea unor unităţi de cult cu venituri reduse, precum şi pentru realizarea unor acţiuni de protocol ale Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărîre” (art. 1)

Anexa conţine următorul tabel:

Unitatea de cult	Suma (milioane lei)
Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române 1.000 Mitropolia Moldovei şi Bucovinei 3.000     din care Biserica „Adormirea Maicii Domnului" Broscăuţi, Parohia Broscăuţii Noi, localitatea Broscăuţi, judeţul Botoşani	300
Mitropolia Ardealului — Sibiu, Mînăstirea Sîmbăta de Sus	1000
Arhiepiscopia Ortodoxă Alba Iulia	1500
Episcopia Ortodoxă a Sloboziei şi Călăraşilor	1000
Arhiepiscopia Tomisului, Parohia C.A. Rosetti	300
Episcopia Huşilor, Parohia Armăşeni, comuna Buneşti-Avereşti, judeţul Vaslui	200
Biserica Bunavestire, Parohia Dobroeşti, comuna Snagov-Sat, judeţul Ilfov	200
Episcopia Harghitei şi Covasnei	1000
Mînăstirea Lainici	100
Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti	1500
Mitropolia Greco-Catolică Blaj	2700
din care
Mînăstirea Congregaţiei Maicii Domnului Cluj	1500
Biserica „Adormirea Maicii Domnului" Tîrgu-Mureş	200
Biserica „Sfînta Maria" Baia Mare	1000
Episcopia Maramureşului şi Sătmarului	1200
din care
din care Mînăstirea Scărişoara	200
Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia	350
Episcopia Romano-Catolică Oradea	75
Episcopia Romano-Catolică Satu Mare	75
Episcopia Romano-Catolică Timişoara	100
Eparhia Reformată de pe lîngă Piatra Craiului	300
Eparhia Reformată din Ardeal	600
Episcopia Evanghelică S.P.	75
Episcopia Unitariană	150

Hotărîre pentru aprobarea Protocolului de colaborare în domeniul învăţămîntului dintre Ministerul Educaţiei Naţionale din România şi Ministerul Învăţămîntului din Ucraina pentru anul de învăţămînt 1999-2000, semnat la Kiev la 24 aprilie 1999, nr. 913 din 4 noiembrie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 553 din 12 noiembrie 1999

Hotărîrea aprobă Protocolului de colaborare în domeniul învăţămîntului dintre Ministerul Educaţiei Naţionale din România şi Ministerul Învăţămîntului din Ucraina, care prevede:

„Art. 1. Părţile îşi vor acorda, pe bază de reciprocitate:

- pînă la 5 burse pentru învăţămîntul preuniversitar;

- pînă la 5 burse pentru studii universitare;

- pînă la 6 burse pentru studii postuniversitare;

- pînă la 20 de luni-bursă pentru studii parţiale postuniversitare pe perioade de la o lună la 9 luni.

Art. 2. Pentru perfecţionarea cunoştinţelor în domeniul limbii şi literaturii române şi, respectiv, al limbii şi literaturii ucrainene, părţile vor oferi, pe bază de reciprocitate:

- 15 burse, pe perioade de cîte 4 săptămîni, pentru educatori, învăţători, profesori de gimnazii şi de licee;

- 5 burse, pe perioade de cîte 4 săptămîni, pentru cadre didactice din învăţămîntul superior şi studenţi.

Art. 3. În scopul studierii experienţei activităţii în domeniul organizării şi conducerii învăţămîntului, părţile vor face schimb de pînă la 10 specialişti, pe bază de reciprocitate, pe perioade de pînă la 7 zile fiecare.

Art. 4. Partea română va oferi 5 burse pentru cursurile de vară de limbă, literatură şi civilizaţie română. Partea ucraineană va oferi 5 burse pentru cursurile de vară de limbă, literatură şi civilizaţie ucraineană.

Art. 5. Părţile vor primi la studii, pe bază de reciprocitate, în instituţiile de învăţămînt din cele două ţări, cetăţeni de origine ucraineană din România şi, respectiv, de origine română din Ucraina:

- pînă la 30 de persoane pentru învăţămîntul preuniversitar, inclusiv pentru învăţămîntul profesional tehnic;

- pînă la 50 de persoane pentru studii în învăţămîntul superior;

- pînă la 10 persoane pentru studii postuniversitare;

- pînă la 40 de luni - bursă pentru specializare pe perioade de 3-6 luni fiecare;

Părţile pot oferi şi burse suplimentare, în măsura posibilităţilor.

Art. 6. Părţile vor continua colaborarea în domeniul organizării şi funcţionării instituţiilor de învăţămînt din cele două ţări, cu limbile de predare română, respectiv ucraineană, sau în care limbile menţionate sînt obiect de studiu.

Art. 7. În scopul sprijinirii învăţămîntului în limba maternă pentru cetăţenii de origine ucraineană în România şi, respectiv, de origine română în Ucraina, cele două părţi vor sprijini realizarea, pe bază de reciprocitate, a următoarelor schimburi:

a) pînă la 30 de educatori, învăţători şi profesori de limba română, respectiv ucraineană, pentru a preda în unităţile de învăţămînt cu limbile de predare ucraineană, respectiv română;

b) pînă la 30 de profesori de limba ucraineană şi de alte discipline predate în această limbă din România şi, respectiv, de limba română şi de
alte discipline predate în această limbă din Ucraina, pentru cursuri de perfecţionare cu durata de o lună, în cealaltă ţară;

c) pînă la 10 profesori de limba ucraineană din România şi, respectiv, de limba română din Ucraina, pentru o specializare pe o perioadă de un an în cealaltă ţară;

d) pînă la 15 studenţi filologi care studiază limba ucraineană în România şi, respectiv, limba română în Ucraina, pentru cursuri de limbă cu durata de pînă la o lună;

e) pînă la 10 profesori de limba ucraineană şi de alte discipline predate în limba ucraineană din România şi, respectiv, de limba română din Ucraina, la un schimb de experienţă (cursuri) în şcolile cu limba de predare ucraineană, respectiv română, din cele două ţări, pe o perioadă de 2-4 luni.

Art. 8. Părţile vor asigura primirea la studii, la toate formele de învăţămînt, fără plata taxelor şcolare, a angajaţilor misiunilor diplomatice şi ai reprezentanţelor de stat, precum şi a membrilor familiilor acestora, la solicitarea ambasadelor respective. La terminarea misiunii părinţilor din categoria celor enumerate mai sus, la solicitarea ambasadei, copiii acestora vor fi înmatriculaţi ca bursieri pînă la terminarea studiilor, în contul burselor prevăzute la art. 1.

Art. 9. Părţile vor sprijini stabilirea de relaţii directe de colaborare între instituţiile de învăţămînt şi inspectoratele şcolare judeţene din România şi instituţiile de învăţămînt şi organele regionale de învăţămînt din Ucraina.

Art. 10. Părţile vor sprijini schimbul de lectori de limbă, literatură şi civilizaţie română (la universităţile din Cernăuţi şi Ujgorod) şi, respectiv, de limbă, literatură şi civilizaţie ucraineană (la universităţile din Bucureşti şi Suceava), în funcţie de necesităţile sus-menţionate.

Art. 11. Părţile au convenit să studieze condiţiile de creare a unei instituţii multiculturale de învăţămînt superior (universitate) în oraşul Cernăuţi şi, în acest scop, să propună posibile variante de organizare şi funcţionare a acesteia.

Art. 12. O comisie mixtă româno-ucraineană de specialişti în domeniul elaborării manualelor de istorie, geografie, cultură şi dezvoltare economico-socială a fiecărei ţări se va întruni, pe întreaga perioadă a valabilităţii prezentului protocol, alternativ, la Bucureşti şi la Kiev, pe o perioadă de cîte 3-5 zile. Delegaţia fiecăreia dintre părţi va fi compusă din 3 membri.

Art. 13. În scopul elaborării manualelor pentru instituţiile de învăţămînt cu limba de predare română în Ucraina şi cu limba de predare ucraineană în România, părţile vor constitui un grup comun de experţi, format din cîte 4 persoane din partea fiecărei părţi. Grupul comun de experţi se va întruni de două ori, alternativ, în România şi în Ucraina, pentru convenirea conţinutului programelor de studii şi al manualelor pentru disciplinele de bază.

Art. 14. Părţile vor face schimb de grupuri de elevi şi de studenţi pentru primirea lor în tabere de odihnă în timpul vacanţelor. De asemenea, vor face schimb de elevi şi studenţi, însoţiţi de 1-3 cadre didactice îndrumătoare, pentru participare la olimpiadele internaţionale, concursurile şi festivalurile organizate în fiecare dintre cele două ţări.”

Protocolul oferă un set de soluţii pentru îmbunătăţirea educaţiei în limba maternă a ucrainienilor din România şi a românilor din Ucraina, pe bază de reciprocitate.



Hotărîre privind suplimentarea bugetului Secretariatului de Stat pentru Culte pe anul 1999 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, nr. 1037 din 16 decembrie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 621 din 20 decembrie 1999

Prin hotărîre „se aprobă alocarea de la bugetul de stat a sumei de 8.500 milioane lei pentru completarea fondurilor proprii necesare în vederea continuării lucrărilor de construcţie a unor lăcaşuri de cult şi pentru întreţinerea şi funcţionarea unor unităţi de cult cu venituri mici" (art. 1), potrivit Anexei

Unitatea de cult	Suma (milioane lei)
Arhiepiscopia Iaşi	2500
Episcopia Dunării de Jos	1000
Episcopia Huşilor	1250
Arhiepiscopia Clujului, Vadului şi Feleacului	1950
Biserica Păhneşti, comuna Arsura, judeţul Vaslui Episcopia Huşilor	250
Biserica Filipeştii de Pădure, judeţul Prahova	50
Biserica Romano-Catolică „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bucureşti	200
Biserica Romano-Catolică „Inimi Neprihănite” Caracal, judeţul Olt	200
Biserica Romano-Catolică „Vizita Sfintei Fecioare Maria” Călăraşi, judeţul Călăraşi	200
Biserica Romano-Catolică „Naşterea Sfîntului Ioan Botezătorul”, Cernavodă, judeţul Constanţa	200
Biserica Romano-Catolică „Sfîntul Luca” Pucioasa, judeţul Dîmboviţa	200
Biserica „Naşterea Domnului” Baia Mare, judeţul Maramureş	500

3. Ordonanţe ale Guvernului României
 
Ordonanţă privind declararea municipiului Sibiu şi a zonei înconjurătoare ca obiectiv de interes naţional, nr. 5 din 28 ianuarie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 36 din 29 ianuarie 1999

Deşi ordonanţa nu are ca obiectiv minorităţile, are efecte asupra prezeravării culturii săseşti din zona Sibiului.

„Art. 1. Se declară ca obiectiv de interes naţional municipiul Sibiu şi zona delimitată potrivit anexei nr. 1, pentru lucrările de restaurare, consolidare, conservare şi punere în valoare a monumentelor istorice respectiv pentru lucrările publice de reabilitare a construcţiilor, echipamentelor şi infrastructurii.

Art. 2. (1) Se constituie Comitetul »Sibiu 2000«, format din reprezentanţi ai Ministerului Culturii, Ministerului Transporturilor, Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Autorităţii Naţionale pentru Turism, Departamentului pentru Administraţie Publică Locală şi ai autorităţilor administraţiei publice locale după caz.

(2) Comitetul »Sibiu 2000« are rolul de a coordona acţiunile întreprinse de autorităţile pe care le reprezintă pentru realizarea lucrărilor prevăzute la art. 1 şi de a propune Guvernului măsurile prin care să fie aplicată strategia de dezvoltare a municipiului Sibiu şi a zonei înconjurătoare.

(3) Comitetul »Sibiu 2000« va stabili şi va urmări în unităţile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa nr. 2 îndeplinirea obiectivelor pe termen scurt respectiv va elabora strategia de realizare a lucrărilor pe termen lung, avînd în vedere, cu precădere:


a) reabilitarea construcţiilor, echipamentelor şi infrastructurii, precum: ezvoltarea şi modernizarea Aeroportului Internaţional Sibiu, modernizarea DNl, construirea şoselei de centură a municipiului Sibiu, rectificarea şi modernizarea căilor de rulare a căilor ferate, asfaltarea căilor de acces în zonele turistice, repararea drumului turistic »Transfăgărăşan«, refacerea reţelei de apă, canal, gaz, curent electric, telefonie în întregul centru istoric al Sibiului, realizarea unui sistem de drenaje care să protejeze imobilele şi centurile de fortificaţii din rezervaţia de arhitectură medievală Sibiu, asfaltarea şi modernizarea străzilor inferioare din pămînt aflate în zona centrală a municipiului

Sibiu;

b) reabilitarea obiectivelor turistice din zonă;

c) restaurarea şi introducerea în circuitul turistic a unor clădiri monument istoric;

d) crearea condiţiilor necesare repopulării şi reabilitării zonelor rurale părăsite care dispun de un patrimoniu cultural bogat şi de potenţial agroturistic.

Art. 3. Pentru finanţarea lucrărilor prevăzute la art. 1 se vor utiliza:

a) sume alocate cu această destinaţie de la bugetul de stat şi de la bugetele judeţene, municipale, orăşeneşti sau comunale, după caz;

b) sume alocate din Fondul Naţional de Dezvoltare Regională, Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului, precum şi din alte fonduri constituite potrivit legii;

e) sume alocate de organisme internaţionale, precum şi de organizaţii neguvernamentale;

d) sponsorizări, donaţii şi alte liberalităţi, potrivit legii;

e) alte surse, potrivit legii."

Anexa 2 cuprinde lista unităţilor administrativ-teritoriale în care vor fi efectuate, cu precădere, lucrări de reabilitare a obiectivelor turistice, de introducere în circuitul turistic a unor monumente istorice şi de reabilitare a zonelor rurale din judeţul Sibiu: „Agnita, Apoldu de Jos, Alţîna, Aţel, Avrig, Axente Sever, Biertan, Bîrghiş, Brădeni, Brăteiu, Bruiu, Chirpăr, Cîrţa, Cisnădie, Copşa Mică, Cristian, Dîrlos, Gura Rîului, Iacobeni, Loamneş, Marpod, Mediaş, Merghindeal, Miercurea Sibiului, Mihăleni, Moşna, Nocrich, Ocna Sibiului, Orlat, Poiana Sibiului, Poplaca, Porumbacu de Jos, Răşinari, Roşia, Sălişte, Şeica Mare, Şelimbăr, Slimnic, Şura Mică, Şura Mare, Tălmaciu, Tilişca, Valea Viilor, Vurpăr”.



Ordonanţă pentru ratificarea Memorandumului de finanţare privind Programul Naţional PHARE 1998 semnat la Bruxelles la 20 octombrie 1998, nr. 24 din 29 ianuarie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 46 din 30 ianuarie 1999

Prin ordonanţă se ratifică Memorandumul de finanţare privind Programul Naţional PHARE 1998, care în Anexa C stabileşte ca prim obiectiv:

„Întărirea democraţiei, a statului de drept şi a drepturilor omului Acest subprogram include două proiecte: integrarea socioeconomică a rromilor şi protecţia copilului.

Primul proiect urmăreşte îmbunătăţirea situaţiei socioeconomice a rromilor, incluzînd respectarea drepturilor lor aşa cum sînt ele definite în legislaţia internaţională, prin elaborarea unei strategii a Guvernului. Mai precis, proiectul îşi propune adoptarea unei strategii guvernamentale pînă în anul 2000, realizată pe baza unei analize atente a situaţiei actuale a rromilor, care să aibă ca obiectiv îmbunătăţirea situaţiei lor prin programe inovatoare de parteneriat între autorităţile şi comunităţile de la nivel local.

Integrarea socioeconomică a rromilor este evidenţiată şi în Parteneriatul de aderare şi, într-un mod mai detaliat, în PNNA (partea IV, cap. 2), unde se subliniază necesitatea integrării sociale a rromilor şi a consolidării capacităţii instituţional-administrative pentru protecţia minorităţilor.

Succesul implementării proiectului şi durabilitatea lui impun angajarea Guvernului, care, în mod concret, se poate măsura prin:

a) constituirea unui comitet ministerial pentru minorităţi naţionale şi, sub egida acestuia, a unui grup de lucru interministerial, precum şi a unui comitet consultativ pe problemele populaţiei rroma, care să asigure cadrul pentru consultarea organizaţiilor pentru rroma şi a organizaţiilor neguvernamentale;

b) dotarea cu spaţiu pentru birouri şi asigurarea satisfăcătoare a contrapărţii române a proiectului;

c) sprijinirea înfiinţării în cadrul Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor a unui birou pentru populaţia rroma, care să asigure, printre altele, preluarea funcţiilor unităţii de asistenţă tehnică în momentul finalizării proiectului. Nu se va încheia nici un contract înaintea îndeplinirii acestor condiţii;

d) alocarea de fonduri de la bugetul statului (2000) înainte de finalizarea proiectului, în vederea sprijinirii biroului pentru populaţia rroma.

În cazul neîndeplinirii acestei condiţii de către Guvern, Comisia poate avea în vedere sistarea transferării fondurilor necheltuite pînă în acel moment. Implicarea activă a membrilor executivului poate contribui la asigurarea succesului proiectului.”



4. Ordonanţe de urgenţă ale Guvernului României

Ordonanţă de urgenţă priivind restituirea unor imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale, nr. 83 din 8 iunie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 266 din 6 octombrie 1999

„Art. 1. Imobilele, compuse din construcţii împreună cu terenul aferent, respectiv terenurile intravilane libere, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă, care au aparţinut comunităţilor (organizaţii, culte religioase) cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale din România şi au fost trecute după anul 1940 în proprietatea statului român prin măsuri de constrîngere, confiscare, naţionalizare sau manevre dolosive, se restituie titularilor sau succesorilor acestora.

Art. 2. (1) În scopul verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 1 se instituie Comisia specială de restituire, denumită în continuare comisie, care are în componenţă 3 membri, după cum urmează:

- un reprezentant din partea Ministerului Justiţiei;

- un reprezentant din partea Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale;

- un reprezentant din partea organizaţiei acelei minorităţi naţionale a cărei solicitare este în discuţie.

(2) Membrii comisiei vor fi desemnaţi prin ordin al ministrului sau prin mandat din partea organizaţiei, după caz, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) Comisia va avea sarcina de a analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil în parte şi va stabili în cadrul comunităţilor foştii proprietari sau succesorii acestora care vor redobîndi dreptul de proprietate asupra imobilelor revendicate.
(4) Comisia este abilitată să examineze, cu respectarea aceleiaşi proceduri, cereri de restituire şi pentru alte imobile din această categorie, care au aparţinut comunităţilor minorităţilor naţionale din România.

(5) În urma analizei documentaţiei fiecărui imobil cuprins în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi a altor imobile solicitate, cuprinse în hotărîrile Guvernului emise în temeiul art. 4, comisia va întocmi note de constatare.

Art. 3. (1) Departamentul pentru Administraţie Publică Locală va solicita, prin prefecturi, prezentarea situaţiei juridice pentru fiecare imobil în parte.

(2) Notele de constatare se vor întocmi numai după obţinerea confirmării primite de la Departamentul pentru Administraţie Publică Locală.

Art. 4. Se abilitează Guvernul să completeze prin hotărîre anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă, la propunerea comisiei, în urma identificării unor noi imobile, potrivit procedurii prevăzute la art. 2 alin. (3) şi (4).

Art. 5. (1) Proprietarii sau succesorii acestora, care au redobîndit imobilele în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, vor încheia cu deţinătorii actuali ai imobilelor respective un protocol de predare-preluare în care se vor menţiona drepturile eventualilor chiriaşi, în termen de 60 de zile de la data emiterii de către comisie a notei de constatare, cu respectarea legislaţiei în vigoare.

(2) prin protocolul prevăzut la alineatul precedent proprietarii sau succesorii acestora nu vor putea schimba destinaţia imobilelor decît după expirarea termenului stabil de comun acord cu ministerele care le-au deţinut cu drept de administrare.”

Conform Anexei, cele 36 de imobile vizate sînt următoarele:

Adresa imobilului	Destinaţia iniţială a imobilului	Folosinţa actuală a imobilului
Bucureşti, str. Vigilenţei nr. 3-5 şi parţial str. Sapienţei nr. 5-77, sectorul 5	Orfelinatul Fundaţiei „Loebel şi Sarah Berkowitz”	Imobilul este în administrarea Ministerului Sănătăţii
Bucureşti str. Maximilian Popper nr. 8-10, 8U, sectorul 3	Şcoala primară de băieţi nr. 5 „Malbim” şi Grădiniţa „Malbim”	Imobilul se află în administrarea Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti
Bucureşti, calea Dudeşti nr. 125a, actualmente nr. 127, sectorul 3	Terenul de sport Macabi al Liceului Industrial „Ciocanul"	Teren de sport al Grupului Şcolar „Timpuri Noi”
Bucureşti, fosta str. Haiducul Bujor nr. 10, sectorul 3	Şcoala de băieţi a Comunităţii israelite de rit spaniol	Clădirea a fost demolată
Bucureşti, fosta str. Haiducul Bujor nr. 17, sectorul 3	Şcoala „Moria”	Clădirea a fost demolată
Bucureşti, str. Salvatorului nr. 30	Şcoala „Progresul culturii”	Clădirea a fost demolată
Bucureşti, str. Maximilian Popper nr. 17, sectorul 3	Spitalul şi maternitatea „Caritas”	Spitalul şi maternitatea „Caritas"
Bucureşti, bd. Mircea Vodă nr. 26-28, sectorul 3	Şcoala primară de băieţi „Carolina şi Iacob Lobel”	Clădirea este în reparaţie, urmînd să fie ocupată de un liceu
Bucureşti, bd. Mircea Vodă nr. 30, sectorul 3	Sediul Societăţii „Sacro-de luminători a israeliţilor de rit occidental”	Clădirea a fost demolată
Bucureşti, fosta str. Bradului nr. 19A, sectorul 3	Cămin de bătrîni	Clădirea a fost demolată
Craiova, str. Cîmpina Islaz nr. 40, judeţul Dolj	Şcoala evreiască „Lumina”	Sediu de firmă
Timişoara str. I. L. Caragiale nr. 1, judeţul Timiş	Şcoala primară mixtă israelită	Sediu cu firme
Miercurea-Ciuc, str. Szék nr. 146, judeţul Harghita	Instituţie de învăţămînt	Spital de boli contagioase
Alba Iulia str. Mitropolit Andrei Şaguna nr. 1, judeţul Alba	Institutul teologic romano-catolic	Sediul Asociaţiei Artiştilor Plastic
Deva, str. Progresului nr. 6, judeţul Hunedoara	Mănăstirea Ordinului Franciscan romano-catolic	Orfelinat întreţinut de călugării franciscani
Carei, str. Someş nr. 15, judeţul Satu Mare	Convictul „Szent László"	Nefolosit
Satu Mare, str. Mihai Eminescu nr. 5, judeţul Satu Mare	Convict romano-catolic	Grupul Şcolar „Unio”
Oradea, Piaţa Ion Creangă nr. 2, judeţul Bihor	Spitalul „Sfîntul Iosif"	Nefolosit
Oradea, str. Republicii nr. 31, judeţul Bihor	Spitalul „Misericordian"	Direcţia sanitară judeţeană
Timişoara, Piaţa Horaţiu nr. 1, judeţul Timiş	Liceul teoretic romano-catolic	Este folosit parţial de către facultatea de Electrotehnică
Timişoara, str. Aurora nr. 8, judeţul Timiş	Mănăstirea „Notre-dame Marienheim"	Atelier de reparaţii
Zalău, str. Republicii nr. 16, judeţul Sălaj	Casă de cultură reformată	Casă de cultură orăşenească
Bratca, judeţul Bihor	Casa de conferinţe a Bisericii reformate	Spital
Cluj-Napoca, str. Mihail Kogălniceanu nr. 16, judeţul Cluj	Colegiu reformat	Imobilul aparţine Liceului „Gh. Şincai”
Tîrgu Mureş, str. Victoriei (Revoluţiei) nr. 8, judeţul Mureş	Liceu de fete	Sediul unor persoane juridice
Cluj-Napoca, bd. 21 Decembrie 1989 nr. 9 str. Brassai nr. 8, judeţul Cluj	Sediul Episcopiei Unitariene	Sediul Episcopiei Unitaeriene, Liceul teoretic „Brassai Sámuel"
Oradea, str. Tudor Vladimirescu nr. 26, judeţul Bihor	Bibliotecă parohială	Grădiniţă
Gura Humorului, Bd. Bucovinei nr. 10, judeţul Suceava	Casa „Marianum"	Sediul Forumului Democrat al Germanilor din România
Carei, str. 1 Decembrie 1918 nr. 34, jud. Satu Mare	Sediul Reuniunii Culturale Germane	Croitorie
Lugoj, str. Anişoara Odeanu nr. 9, judeţul Timiş	Cămin german	Sediul Forumului Democrat al Germanilor din România, Lugoj
Braşov, str. M. Weiss nr. 13, judeţul Braşov	Sediul Reuniunii Agricole Săseşti din Transilvania	Sediul unor organizaţii neguvernamentale
Brăila, str. Rubinelor nr. 18 (fost nr. 2), judeţul Brăila	Şcoala de băieţi a comunităţii elene	Şcoală
Galaţi, str. Domnească nr. 29, judeţul Galaţi	Complex comercial şi cultural al comunităţii elene	Restaurant şi cinematograf
Nădlac, judeţul Timiş	Şcoala slovacă a Bisericii evanghelice slovace	Liceul slovac
Sighetu Marmaţiei, str. Asandor nr. 21, judeţul Maramureş	Cantină de ajutor pentru tineretul rutean al Bisericii greco-catolice rutean (ucrainean)	Parţial închiriat pentru cabinetele individuale ale unor avocaţi
Timişoara, Piaţa Avram Iancu nr. 13, judeţul Timiş	Şcoala confesională sîrbă şi locuinţă de serviciu	În folosinţa Ministerului Educaţiei Naţionale

Ordonanţă de urgenţă privind transmiterea, cu titlu gratuit, a unui imobil care a aparţinut Bisericii Evanghelice C.A. din România — Comunitatea evanghelică C.A. Sibiu, nr. 85 din 10 iunie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 270 din 11 iunie 1999

Conform art. 1, „imobilul, împreună cu terenul aferent, avînd datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă, care a aparţinut Bisericii Evanghelice C.A. din România Comunitatea evanghelică C.A. Sibiu şi a fost trecut în patrimoniul statului român prin naţionalizare, se transmite, cu titlu gratuit, în proprietatea Bisericii Evarrghelice C.A. din România — Comunitatea evanghelică C.A. Sibiu".

Anexa conţine un tabel cu adresa imobilului (municipiul Sibiu, str. I. Lupaş nr. 2), destinaţia iniţială (Orfelinatul Lutherhaus), şi folosinţa actuală (Universitatea Lucian Blaga şi casa de cultură studenţească).



Ordonanţă de urgenţă privind aprobarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania cu privire la colaborarea în domeniul şcolar, semnat la Bucureşti la 15 martie 1996, nr. 99 din 29 iunie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 309 din 30 iunie 1999

Ordonanţa aprobă Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania cu privire la colaborarea în domeniul şcolar, acord care prevede, „în scopul realizării, prin secţii speciale/şcoli germane în sistemul de învăţămînt din România, a unei amplificări a relaţiilor culturale dintre cele două ţări şi în vederea promovării învăţării limbii germane şi a cunoaşterii reciproce a istoriei şi culturii lor, intenţionînd să realizeze o amplificare a colaborării în domeniul şcolar, stabilită între cele două ţări prin Tratatul privind cooperarea prietenească şi parteneriatul în Europa din 21 aprilie 1992, pe baza Acordului dintre Guvernului României şi Guvernul Republicii Federale Germania eu privire la colaborarea culturală din 16 mai 1995”, următoarele

„Art. 1. Obiectul prezentului acord este colaborarea în domeniu! şcolar între cele două părţi contractante, cu privire la şcolile din România în care elevii pot obţine şi diplome germane.

Art. 2. Guvernul României creează, de comun acord cu Guvernul Republicii Federale Germania, în cadrul anumitor şcoli din România, inclusiv în şcolile cu limba de predare germană, premisele necesare pentru obţinerea diplomelor germane, avînd în vedere următoarele modele:

A. asigurarea predării mai aprofundate a limbii germane, în scopul de a capacita elevii să îşi însusească cunoştinţe de limbă germană, care să le permită să obţină treapta a II-a a diplomei germane de limbă (diploma de limbă II) a Conferinţei permanente a miniştrilor învăţămîntului şi culturii din landurile Republicii Federale Germania. Diploma germană de limbă II atestă cunoştinţele necesare de limbă germană pentru un studiu de învăţămînt superior în Republica Federală Germania;

B. asigurarea predării mai aprofundate a limbii germane şi a disciplinelor de specialitate în limba germană, în, scopul de a da elevilor posibilitatea să obţină — în afara dreptului de acces în învăţămîntul superior din România cunoştinţele de limba. germană şi cele de specialitate în limba germană, în vederea obţinerii diplomei de acces general la învăţămîntul superior german.

Art. 3. Guvernul României se obligă:

(1) Să asigure spaţiile necesare şi condiţiile organizatorice şi să adopte măsuri corespunzătoare pentru ca predarea limbii germane şi a disciplinelor de specialitate în limba germană să se desfăşoare în condiţii optime în secţiile speciale/şcolile germane.

(2) Să angajeze cadrele didactice germane şi române necesare şi să numească un cadru didactic german în funcţia de conducător al secţiei speciaie germane.

(3) Să asigure ca predarea limbii germane şi predarea disciplinelor de specialitate în limba germană, care conduc la obţinerea diplomei de limbă II, respectiv la obţinerea diplomei de acces general la învăţămîntul superior german, să fie organizate de autorităţile şcolare din România în conformitate cu reglementările dintre cele două părţi contractante, privitoare la aceste diplome.

(4) Să asigure ca, o dată cu obţinerea diplomei de acces general la învăţămîntul superior german, elevii secţiei speciafe germane să obţină o diplomă românească, menită să ateste absolvirea liceului şi dreptul de a studia în institutele de învăţămînt superior din România.

Art. 4. (1) Partea germană se declară de acord să colaboreze cu partea română la înfiinţarea de secţii speciale germane şi să sprijine, în limita posibilităţilor, secţiile speciale/şcolile germane din punct de vedere pedagogic şi material.

(2) Sprijinul acordat de partea germană poate consta, printre altele, în:

a) mijlocirea unui conducător al secţiei speciale germane;

b) mijlocirea şi trimiterea de cadre didactice;

c) asistenţa pedagogică în elaborarea programelor şcolare necesare;

d) numirea unui cadru didactic însărcinat cu conducerea examenului;

e) punerea la dispoziţie a unor manuale şcolare şi a unor materiale didactice, precum şi colaborarea în vederea elaborării unor manuale;

f) invitarea profesorilor români la cursuri de perfecţionare;

g) folosirea posibilităţilor pe care le oferă radioul şi televiziunea pentru cunoaşterea şi răspîndirea limbii germane;

h) antrenarea elevilor secţiilor speciale/şcolilor germane, în schimburile de elevi români şi germani.

Art. 5. Detaliile privind mijlocirea, respectiv trimiterea de cadre didactice germane la şcoli din România, sînt reglementate în Convenţia cu privire la trimiterea de profesori germani la şcoli române, încheiată la 4 octombrie 1991 între cele două guverne.

Art. 6. Detaliile privind statutul juridic al conducătorului secţiei speciale germane faţă de domeniul de responsabilitate a directorului şcolii şi cele privind cadrele didactice germane sînt reglementate prin Statutul cadrelor didactice germane, anexat la acest acord.

Art. 7. Elevii cu cetăţenie germană sînt absolviţi de examenul de admitere la secţia specială/şcoala germană şi nu plătesc taxe de scolarizare.

Art. 8. (1) Secţia specială germană cuprinde cel puţin clasele liceale. După punerea de acord a programelor şcolare această formă poate fi extinsă şi la celelalte clase.

(2) Limbile de predare la secţiile speciale/şcolile germane sînt limba germană şi limba română.

(3) Numărul de ore săptămînale afectate predării limbii germane şi predării în limba germană a disciplinelor de specialitate, pentru fiecare clasă, este fixat în planurile de învătămînt.

(4) Predarea disciplinelor de specialitate în limba germană cuprinde, cel puţin, matematica, două discipline din domeniul ştiinţelor naturii (fizica, chimia, biologia), precum şi o proporţie corespunzătoare din istorie.

(5) Pentru disciplinele predate în limba germană — în cazul modelului B — sînt valabile programele şi liniile directoare germane. Asupra acestora se va conveni între cele două părţi contractante. În secţia specială germană predarea se orientează şi după conţinuturile şi metodele de lucru care sînt valabile în Republica Federală Germania pentru clasele corespunzătoare.

(6) Predarea în limba română se face de către cadre didactice române cu. calificare corespunzătoare.

Art. 9. (1) Pentru examenul în vederea obţinerii diplomei germane de limbă II şi pentru examenul de acces general la învăţămîntul superior german se aplică regulamentele de examen în vigoare ale Conferinţei permanente a miniştrilor învăţămîntului şi culturii din landurile Republicii Federale Germania.

(2) Examenul pentru diploma germană de limbă II se va desfăsura sub conducerea unui cadru didactic german îndreptăţit să examineze.

(3) La examenul de acces general la învăţămîntul superior german, conducătorul Comisiei de examen va fi un delegat al Conferinţei permanente a miniştrilor învăţămîntului şi culturii din landurile Republicii Federale Germania. Un delegat al Ministerului Învăţămîntului din România, este membru al Comisiei de examen.

(4) La examenul de acces general la învăţămîntul superior german, limba română, ca disciplină obligatorie; ocupă pentru Guvernul României, poziţia limbii statului, în sensul prevederilor cuprinse în Regulamentul de examen.

(5) Diploma de acces general la învăţămîntul superior german, obţinută de absolvenţii secţiilor speciale/şcolilor germane, îndreptăţeşte accesul la învăţămîntul superior în România şi în Republica Federală Germania.

Art. 10. (1) Prezentul acord intră în vigoare în ziua în care părţile contractante şi-au notificat reciproc faptul că sînt îndeplinite condiţiile legale interne necesare pentru intrarea în vigoare. Ca zi a intrării în vigoare va fi considerată ziua în care a fost primită ultima notificare.

(2) Acest acord este valabil pentru o durată de 10 ani, după care valabilitatea se prelungeşte tacit cu cîte 5 ani, dacă acordul nu va fi denunţat, în scris, de una dintre părtile contractante cel tîrziu cu 2 ani înainte de expirarea fiecărei durate de valabilitate.

(3) În cazul denunţării, prevederile prezentului acord se vor aplica pînă la sfîrşitul anului şcolar care a început în cadrul duratei de valabilitate.

(4) Anexa este parte integrantă a acordului şi intră în vigoare o dată cu acesta.”

Prin acest acord, învăţămîntul în limba germană din România — primind sprijinul Germaniei — se înscrie în standardele educaţiei din ţara mamă a etnicilor germani.



Ordonanţă de urgenţă privind organizarea şi desfăşurarea celei de a doua sesiuni a examenului naţional, de capacitate în anul 1999, nr. 112 din 30 iunie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 313 din 30 iunie 1999

Ordonanţa a stabilit, prin art. 3, următoarele:

„Probele la care se susţine examenul de capacitate sînt aceleaşi ca în prima sesiune din luna iunie 1999: Limba şi literatura română, Limba şi literatura maternă (pentru candidaţii care au urmat şcoli sau clase cu predare în limbi ale minorităţilor naţionale), Matematică, proba de cultură generală din Istoria românilor şi Geografia României.”

În acest context, copii care şi-au absolvit cele opt clase într-o altă limbă decît cea română au avut patru examene (faţă de trei), dintre care două în limba română.
 


Ordonanţa de urgenţă cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, nr. 199 din 24 decembrie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 632 din 24 decembrie 1999

Ultima rectificare a bugetului din anul 1999 prevede următoarele sume referitoare la minorităţi: la titlul „Sprijinirea organizaţiilor nepolitice ale cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale” suma de 34.485.300.000 lei, la titlul „Finanţarea unor programe şi proiecte în cadrul Campaniei europene pentru combaterea rasismului, xenofobiei, antisemitismului şi intoleranţei” 835.000.000 lei, la titlul „Susţinerea cultelor” 82.195.000.000 lei şi la titlul „Contribuţia statului la salarizarea personalului de cult” 172.488.709.000 lei.



5. Decrete Prezidenţiale
 
Decret privind revocarea şi numirea în funcţie a unui ministru, nr. 50 din 27 ianuarie 1999
Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 50 din data de 3 februarie 1999

Decretul a schimbat persoana pentru funcţia de ministru delegat pentru minorităţile naţionale:

„Art. 1. Domnul György Tokay se revocă din funcţia de ministru delegat pe lîngă primul-ministru pentru minorităţi naţionale.

Art. 2. Domnul Péter Eckstein-Kovács se numeşte în funcţia de ministru delegat pe lîngă primul-ministru pentru minorităţi naţionale.”
 

Decret pentru numirea Guvernului României, nr. 433 din 22 decembrie 1999

Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 626 din data de 22 decembrie 1999

Prin decret s-a numit noul guvern, avînd printre membri pe „Péter Eckstein-Kovács — ministru delegat pe lîngă primul-ministru pentru minorităţi naţionale”.



6. Hotărîri ale Parlamentului

Hotărîre pentru acordarea încrederii Guvernului, nr. 57 din 21 decembrie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 625 din data de 22 decembrie 1999

Conform art. 1, „se acordă încredere Guvernului, în componenţa prevăzută în anexa nr. 1, pentru realizarea Programului său de guvernare prevăzut în anexa nr. 2”.

Anexa 1 îl prevede în componenţa Guvernului la pct. 19, pe „Péter Eckstein-Kovács — ministru delegat pe lîngă primul-ministru pentru minorităţi naţionale”.

Programul de guvernare, la Anexa 2, sub titlul Politică externă la pct. d), Intensificarea relaţiilor bilaterale prevede: „extinderea în continuare a relaţiilor cu Ucraina, prin punerea în aplicare a tuturor prevederilor Tratatului politic bilateral, inclusiv a acelora privind respectarea drepturilor persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale, precum şi prin intensificarea negocierilor pentru reglementarea problemelor aflate în atenţie”.



7. Decizii ale Curţii Constituţionale
 
Decizie referitoare la constituţionalitatea unor prevederi ale Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 1 iulie 1999, nr. 113 din 20 iulie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 362 din data de 29 iulie 1999

Curtea Constituţională a fost sesizată la data de 6 iulie 1999 de către un grup de 61 de deputaţi cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 lit. C pct. 16 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, dispoziţii referitoare la ratificarea Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare. Această obiecţie de neconstituţionalitate a fost trimisă Curţii Constituţionale prin Adresa nr. XIV/551 din 6 iulie 1999 a secretarului general al Camerei Deputaţilor. Sesizarea a format obiectul Dosarului nr. 141A/1999.

În susţinerea sesizării, se arată următoarele:

„Potrivit dispoziţiilor art. 11 din Constituţie, tratatele internaţionale ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, iar statului român îi incumbă »obligaţia să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce îi revin ca urmare a ratificării lor«. Mai mult decît atît, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituţie, atunci cînd »există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale«. Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare are ca scop să dea posibilitatea minorităţilor naţionale ca limbile regionale sau limbile proprii lor să fie utilizate fără oprelişte în administraţie, în justiţie şi în învăţămîntul creat pe criterii etnice, ceea ce »depăşeşte cadrul stabilit pentru dreptul la identitate recunoscut în art. 6 alin. (1) din Constituţie« pentru »păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii etnice culturale, lingvistice şi religioase«. În opinia deputaţilor semnatari ai sesizării, Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare ignoră conceptul de »stat unitar şi naţional propriu unor state europene, ca şi faptul că în aceste state este o singură »limbă oficială«. Carta menţionată vizează valorile supreme înscrise în Constituţie, şi anume: în art. 1, care cuprinde conceptul de »stat naţional, unitar şi indiviz« în art. 6 alin. (2), potrivit căruia »măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii, persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români«, în art. 13, care prevede că »În România, limba oficială este limba română« precum şi în art. 148 alin. (1), potrivit căruia dispoziţiile constituţionale referitoare la caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, independenţa justiţiei, limba oficială şi altele nu pot constitui obiect al revizuirii Constituţiei.

Autorii sesizării apreciază că ratificarea Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare »nu poate fi incluse în nici un chip în categoria legilor ordinare, pentru care a fost prevăzută instituţia delegării legislative, menţionată la art. 114 alin. (1) din Constituţie. Mai mult, reglementările Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minorităţii depăşesc cu mult însuşi domeniul legilor organice, înscriindu-se în categoria legilor constituţionale potrivit art. din Constituţie«.

În sprijinul acestor susţineri este evocată şi o recentă decizie a Consiliului Constituţional al Franţei, plecîndu-se de la considerentul că reglementările cuprinse în art. 1, 6, 13, 114 şi 148 din Constituţia României sînt de inspiraţie europeană, în special franceză. Se arată că Preşedintele Republicii Franceze a sesizat Consiliul Constituţional Franţei pentru a decide dacă ratificarea Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare, semnată la Budapesta 7 mai 1999, trebuie precedată de o revizuire a Constituţiei ţinînd seama de declaraţia interpretativă făcută de Franţa şi de angajamentele la care urma să consimtă în partea a III-a a acestei convenţii. Prin Decizia nr. 99-412DC 15 iunie 1999 a Consiliului Constituţional s-a constatat că actul internaţional examinat cuprinde clauze contrare Constituţiei Franţei.

În concluzie, autorii sesizării solicită să se constate următoarele:

a) ratificarea Cartei Europene a Limbilor Regionale Minoritare este de competenţa exclusivă a Parlamentului;

b) Carta ignoră valorile constituţionale, »respectiv caracterul de stat unitar, naţional, independent al statului român, independenţa justiţiei, autonomia administrativă a autorităţilor publice din unităţile administraţiei teritoriale şi principiile de nediscriminare a majorităţii cetăţenilor în raport cu cetăţenii minoritari«, deoarece instituie pentru minoritari regim peste cadrul constituţional, pe care i-a limitat doar la »păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale lingvistice şi religioase«;

c) unele dintre dispoziţiile Cartei, prin conţinutul lor, impun revizuirea Constituţiei, întrucît se referă la limba oficială a statului român şi la limbile regionale sau minoritare, folosirea în administraţia publică şi în justiţie a limbilor materne, fără obligativitatea utilizării şi a limbii oficiale, de asemenea, se mai referă la recunoaşterea de elemente proprii statelor federative, precum şi la organizarea, în cadrul statului român, a populaţiei pe criterii etnice, fără a se ţine seama de raportul dintre minoritate şi majoritate;

d) Actul internaţional menţionat intră în conflict cu dispoziţiile Tratatului româno-ungar de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate, în care cele două părţi precizează în mod expres acordul lor asupra faptului că Recomandarea 1201 a Consiliului Europei nu obligă părţile să acorde persoanelor care fac parte din minorităţi dreptul la un statut special de autonomie teritorială pe criterii etnice."

În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arată:

„Întrucît »Autorii sesizării consideră că sînt neconstituţionale unele prevederi ale Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare şi nu ale legii prin care se abilitează Guvernul să ratifice această Cartă [...], nu se pune problema neconstituţionalităţii legii de abilitare, ci a ordonanţei prin care se ratifică acest tratat internaţional«. De aceea, verificarea constituţionalităţii Cartei urmează să se realizeze atunci cînd ordonanţa de ratificare va fi aprobată prin lege. Cu ocazia dezbaterii acestei legi se va putea verifica dacă ordonanţa de ratificare sau legea de aprobare »nu vor cuprinde rezerve care să elimine eventualele obiecţii de neconstituţionalitate a unor prevederi ale Cartei, rezerve care sînt permise de către tratatul ce urmează a fi ratificat«. De altfel, potrivit punctului de vedere formulat, »în materia legilor de abilitare, Curtea Constituţională s-a pronunţat, în mod constant, că dispoziţiile unei asemenea legi nu pot fi declarate neconstituţionale în temeiul unei presupuneri că viitoarele ordonanţe vor cuprinde dispoziţii potrivnice Constituţiei României«.”

În punctul de vedere al preşedintelui Senatului se arată următoarele:
„a) Susţinerea că reglementările Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare exced chiar şi categoriei legilor organice, înscriindu-se în categoria legilor constituţionale, este neîntemeiată. În acest sens sînt invocate prevederile art. 72 din Constituţie, potrivit cărora, legile adoptate de Parlament pot fi legi constituţionale; legi organice şi legi ordinare. Legile constituţionale sînt numai cele de revizuire a Constituţiei. Prevederile constituţionale nu precizează din ce categorie fac parte legile de ratificare, »iar pe bază de interpretare, practica parlamentară a fost uniformă considerînd că e vorba de legi cu caracter ordinar, de vreme ce tratatele internaţionale nu sînt menţionate la art. 72 alin. (2) şi nici într-o altă revedere a Constituţiei«. În mod constant, Parlamentul a abilitat Guvernul, în temeiul dispoziţiilor art. 114 alin. (1), să emită ordonanţe în domeniul ratificării unor acorduri internaţionale. De altfel, ordonanţa ce urmează să fie admisă în baza delegării legislative va fi supusă spre aprobare Parlamentului.

b) De asemenea, se apreciază ca fiind neîntemeiată şi critica potrivit căreia prevederile Cartei aduc atingere dispoziţiilor art. 13 din Constituţie care statornicesc că »În România, limba oficială este limba română«, deoarece, conform art. 8 din Cartă, »Părţile se angajează, în ceea ce priveşte zonele în care sînt folosite astfel de limbi, în funcţie de situaţia fiecăreia dintre aceste limbi şi fără a aduce atingere limbii oficiale a statului«.

Obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi pentru considerentul că, o dată cu ratificarea Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare, potrivit prevederilor Convenţiei de la Viena din 1969 cu privire la dreptul tratatelor, precum şi prevederilor art. 21 paragraful 1 din Cartă, pot fi făcute rezerve la paragrafele 2-5 ale art. 7 din Cartă.

În final se arată că prevederile Cartei nu intră în conflict cu dispoziţiile art. 1 din Constituţie, deoarece, potrivit art. 5 din Cartă, nici o prevedere a sa »nu va putea fi interpretată ca implicînd dreptul de a angaja a activitate sau de a realiza o acţiune ce contravine scopurilor Cartei Naţiunilor Unite sau altor obligaţii de drept internaţional, inclusiv principiului suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statelor«.”

În punctul de vedere al Guvernului se arată următoarele:

„Potrivit dispoziţiilor art. 114 din Constituţia României, Guvernul nu este abilitat să emită ordonanţe în domenii care fac obiectul de reglementare al legilor organice. Pentru a fi considerată drept uri act normativ cu caracter organic, Ordonanţa ar fi trebuit să cuprindă norme prin care este reglementat unul dintre domeniile care, conform dispoziţiilor art. 72 alin. (3) din Constituţie, intră sub incidenţa legii calificate drept organică. Or, Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare nu prevede dispoziţii de natură a duce la modificarea, în mod direct a sistemului instituţional existent. Ea consacră o serie de principii de natură a garanta şi ocroti limbile regionale sau minoritare, nici măcar în totalitate obligatorii faţă de statul semnatar.« Totodată se semnalează faptul că »din totalitatea reglementărilor cu caracter de principiu din Cartă, fiecare parte se angajează să aplice un minimum de 35 de paragrafe sau alineate selecţionate dintre prevederile Părţii III, dintre care cel puţin trei selecţionate din fiecare din art. 8 şi 12 şi unul din fiecare din art. 9, 10, 11 şi 13«. Se arată în continuare că unele prevederi ale Cartei se regăsesc în sistemul de drept românesc şi că, de aceea, acest act juridic internaţional »nu poate aduce modificări legislaţiei actuale şi aceasta cu atît mai mult cu cît nu se cunosc prevederile ce vor fi selecţionate de Guvern în momentul ratificării«.

În opinia Guvernului, statul român, o dată cu ratificarea Cartei, îşi asumă doar obligaţia să respecte principiile la care a aderat, în activitatea ulterioară de reglementare. Nu poate avea caracter de normă organică actul de ratificare a unor acorduri internaţionale care au ca obiect de reglementare, la nivel de principiu, anumite drepturi ale omului. Se conchide că »doar o eventuală ordonanţă prin care s-ar pune efectiv în practică principiile consacrate în Cartă poate avea caracterul unei dispoziţii organice«.”

Analizînd aceste susţineri, Curtea a constatat:

„Potrivit Constituţiei, legilor în vigoare şi practicii parlamentare, tratatele internaţionale semnate în numele României sînt supuse Parlamentului, pentru ratificare prin lege, ceea ce este deci compatibil cu instituţia delegării legislative, reglementată de art. 114 din Constituţie, text care nu exclude legile de ratificare.

De. asemenea, Curtea observă că dispoziţiile art. 72 alin. .(3), precum şi celelalte texte ale Constituţiei care prevăd obligativitatea adoptării de legi organice nu includ în această categorie şi legile de ratificare. De aceea Curtea Constituţională, sesizată şi în trecut, în mai multe rînduri, cu obiecţii de neconstituţionalitate prin care se criticau legi de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe cu privire la ratificarea unor acorduri, convenţii, convenţii-cadru, protocoale etc.; a statuat că »legile de încuviinţare a ratificării nu intră în categoria celor ce fac parte din domeniul legilor organice«, stabilind că, în principiu, ratificarea, poate forma obiect al delegării legislative prin lege specială de abilitare, adoptată de Parlament« (decizia nr. 105 din 13 iulie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 15 iulie 1998). În acelaşi sens sînt şi deciziile nr. 43 din 8 iulie 1993 şi nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 23 iulie 1993 şi, respectiv, nr. 396 din 31 decembrie 1997.

Referitor la afirmaţia că prevederile Cartei Europene vizează, în mod direct, valori consacrate prin texte ale Constituţiei şi că, prin urmare, ratificarea Cartei nu s-ar putea realiza pe calea ordonanţei, întrucît ar presupune, in prealabil, revizuirea Constituţiei, susţinere care. reprezintă esenţa motivării obiecţiei de neconstituţionalitate formulate de grupul de deputaţi; Curtea Constituţională observă că în această argumentare nu sînt avute în vedere unele prevederi exprese ale Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare şi care sînt esenţiale pentru clarificarea implicaţiilor ratificării Cartei asupra legislaţiei interne. Astfel în legătură cu susţinerea autorilor sesizării că ratificarea Cartei ar aduce atingere conceptului de »stat naţional, independent, unitar şi indivizibil«, consacrat de art. 1 din Constituţie, este de remarcat că în preambulul convenţiei (alin. 7) se precizează că »protecţia şi promovarea limbilor regionale sau minoritare în diferite ţări şi regiuni ale Europei reprezintă o contribuţie importantă la construirea unei Europe bazate pe principiile democraţiei şi ale diversităţii culturale, în cadrul suveranităţii naţionale şi al integrităţii teritoriale«. În acelaşi timp Carta prevede expres în art. 5, intitulat Obligaţii existente, că »Nici o prevedere a prezentei Carte nu va putea fi interpretată ca implicînd dreptul de a angaja o activitate sau de a realiza o acţiune ce contravine scopurilor Cartei Naţiunilor Unite sau altor obligaţii de drept internaţional, inclusiv principiului suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statelor«.

În legătură cu afirmaţia cuprinsă în sesizarea grupului de deputaţi, conform căreia ratificarea Cartei ar impune revizuirea Constituţiei în ceea ce priveşte limba oficială (art. 13), Curtea remarcă prevederile alin. 6 din preambulul convenţiei, text conform căruia »protecţia şi încurajarea limbilor regionale sau minoritare nu trebuie să se facă în detrimentul limbilor oficiale şi al necesităţii de a le însuşi«. Totodată, art. 8 alin. 1 consacră în mod expres, în materie de învăţămînt, posibilitatea luării unor măsuri în zonele în care sînt folosite limbi regionale sau minoritare, »fără a aduce atingere limbii oficiale a statului«.

Referitor la argumentul invocat în obiecţia de neconstituţionalitate în sensul că prin ratificarea Cartei s-ar înfrînge principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români, consacrate de art. 6 alin. (2) din Constituţie, Curtea observă că în art. 7 al Cartei, la paragraful 2 teza a doua, se face precizarea că »Adoptarea de măsuri speciale în favoarea limbilor regionale sau minoritare, destinate să promoveze egalitatea între vorbitorii acestor limbi şi restul populaţiei sau urmărind să ţină seama de situaţiile lor specifice, nu este considerată ca un act de discriminare faţă de vorbitorii limbilor mai răspîndite«. Această prevedere trebuie Corelată şi cu posibilitatea largă, oferită prin mai multe dispoziţii ale Cartei, de a se opta de către fiecare stat-parte pentru măsurile cele mai potrivite dintr-o gamă diversă şi graduală de măsuri.

De altfel, Curtea reţine, din analiza conţinutului Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare, că o mare parte din măsurile prevăzute se regăsesc în legislaţia ţării noastre, iar, conform prevederilor art. 2 al Cartei, părţile nu sînt obligate să aplice toate textele acesteia; ci numai »un minimum de treizeci şi cinci de paragrafe şi cinci de alineate selecţionate din prevederile Părţii III, dintre care cel puţin trei selecţionate din fiecare din art. 8 şi 12 şi unul din fiecare din art. 9, 10, 11 şi 13«. În plus, măsurile prevăzute în Cartă au, în mare parte, un caracter gradual şi alternativ, existînd o largă posibilitate de opţiune. În celaşi timp, art. 21 din Cartă, prevede că părţile pot să formuleze una sau mai multe rezerve la paragrafele 2-5 ale art. 7 din Cartă, intitulat »Obiective şi principii«.

Considerentele expuse mai sus determină concluzia că ratificarea Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare nu implică revizuirea Constituţiei. Într-adevăr, prin utilizarea posibilităţii de a alege, din cele 98 de măsuri în favoarea folosirii limbilor regionale sau minoritare, prevăzuta în artea a III-a a Cartei, un număr de minim treizeci şi cinci de paragrafe sau alineate, precum şi prin utilizarea posibilităţii de a formula una sau mai multe rezerve la paragrafele 2-5 ale art. 7 din Cartă, aceasta poate fi ratificată cu respectarea deplină a cadrului constituţional existent.

În consecinţă, Curtea constată că nu se pune problema incidenţei în cauză a prevederilor art. 148 din Constituţie, privind limitele revizuirii Constituţiei, text invocat de autorii obiecţiei de neconstituţionalitate. Aceasta presupune, desigur, obligaţia Guvernului ca la elaborarea şi doptarea ordonanţei de ratificare a Cartei să asigure, prin posibilităţile pe care aceasta le lasă statelor părţi, alegerea, dintre măsurile alternative prevăzute, a acelora care sînt compatibile cu Constituţia şi de a face rezervele necesare în cadrul permis de Cartă, asigurînd, în acelaşi timp, şi respectarea limitelor abilitării prevăzute de art. 114 alin. (1) din Constituţie. De altminteri, ordonanţa de ratificare va fi supusă controlului parlamentar, ea, trebuind, conform art. 2 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, să fie depusă la Camera Deputaţilor şi la Senat spre aprobare, potrivit procedurii legislative, pînă la reluarea lucrărilor Parlamentului. Totodată, ea va putea fi supusă şi controlului concret, posterior, de constituţionalitate, pe calea excepţiei prevăzute la art. 144 lit. c) din Constituţie, cît şi indirect, controlului abstract, a priori, exercitat asupra legii de aprobare a ordonanţei în ipoteza formulării unei obiecţii de neconstituţionalitate, potrivit art. 144 lit. a) din Constituţie.

În cadrul prezentului control de constituţionalitate asupra prevederilor legii de abilitare, Curtea Constituţională nu îşi poate întemeia soluţia pe aprecieri asupra unui conţinut ipotetic al ordonanţelor ce vor fi emise de Guvern în baza legii de abilitare. [...]

Curtea reţine că invocarea de către autorii sesizării a unei recente decizii prin care Consiliul Constituţional al Franţei a stabilit că în conţinutul Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare există clauze contrare Constituţiei Franţei nu are relevanţă în cauză, dată fiind reglementarea cu totul diferită — la nivel constituţional — existentă în ţara noastră cu privire la minorităţile naţionale. Constituţia României consacră în art. 4 egalitatea între cetăţeni, fără deosebire de »[...] naţionalitate, de origine etnică, de limbă [...]«, în art. 6 recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale »dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice; culturale, lingvistice şi religioase«, în art. 32 alin. (3) este garantat »dreptul persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale de a învăţa în limba lor maternă şi dreptul de a fi instruite în această limbă«; iar prin art. 127 se acordă, dreptul cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale do a lua cunoştinţă de actele şi lucrările dosarului judiciar, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii prin interpret. Acest cadru constituţional fac posibilă receptarea corespunzătoare a măsurilor prevăzute în Cartă.

În fine, susţinerea autorilor obiecţiei de neconstituţionalitate că, în cazul ratificării Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare, s-ar încălca unele prevederi ale Tratatului de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate dintre România si Republica Ungară, prin care cele două părţi au precizat »în mod expres acordul lor asupra faptului că Recomandarea 1201 a Consiliului Europei nu obligă părţile să acorde persoanelor care fac parte din minorităţi dreptul la un statut special de autonomie teritorială bazată pe criterii etnice«, nu poate fi primită de Curte, întrucît Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare nu cuprinde referiri la autonomia teritorială, iar, pe de altă parte, eventuala neconcordanţă dintre cele două documente nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate.

Avînd în vedere considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 144 lit. a) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1 ) lit. A. a) şi ale art. 17 din Legea nr. 47/1992, republicată, [...] cu majoritate de voturi cît priveşte dispoziţiile art. 1 lit. C pct. 16 şi lit. F pct. 8, CURTEA, în numele legii DECIDE:

Constată că dispoziţiile art. 1 lit. C pct. 16 şi lit. F pct. 2 şi 8 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 1 iulie 1999 sînt constituţionale.”

S-a formulat şi o opinie separată:

„Considerăm că dispoziţiile art. 1 lit. c) pct. 16 privind »Ratificarea Cartei Europene a Limbilor Regionale şi Minoritare« din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe contravine dispoziţiilor constituţionale, motiv pentru care nu putem subscrie la opinia majorităţii judecătorilor. Ca atare, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de către cei 61 de deputaţi este întemeiată.

Opinia separată pe care o formulăm se fundamentează, în principal pe următoarele argumente:

1. Potrivit Constituţiei României, tratatele internaţionale care angajează statul român, spre deosebire de alte convenţii sau acorduri internaţionale trebuie ratificate de Parlamentul României. Această regulă constituţională rezultă din art. 91 alin. (1) din Constituţie potrivit căruia »Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, în termen de 60 de zile«, din art. 11 alin. (2) din Constituţie potrivit căruia »Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern«, din art. 20 alin. (2) din Constituţie potrivit căruia »Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale«. lată de ce, într-o interpretare riguroasă a dispoziţiilor constituţionale, ratificarea unor asemenea tratate revine în exclusivitate Parlamentului, iar o asemenea atribuţie nu poate fi delegată nimănui.

2. Dacă este adevărat că ratificarea acestor tratate se face prin lege, prilej cu care se pot formula rezerve sau se pot face declaraţii, nu este mai puţin adevărat că aici legea apare ca mijlocul, procedeul tehnic prin care se exercită această atribuţie. Trebuie să se facă o clară distincţie între atribuţia de ratificare şi atribuţia de legiferare. Dacă legiferarea poate fi delegată în condiţiile expres prevăzute de art. 114 din Constituţie, delegarea altor atribuţii este contrară dispoziţiilor constituţionale. În afara ratificării, şi alte atribuţii care se finalizează tot prin adoptarea de legi, precum aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat sau declararea stării de război [vezi art. 62 alin. (2) lit. b) şi lit. d) din Constituţie], rămîn atribuţii exclusive ale Parlamentului. De aceea nici nu se poate pune problema delegării lor. Aceasta, deoarece Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem al poporului român, conform art. 58 alin. (1) din Constituţie, este învestit cu unele împuterniciri, pe care trebuie să le xercite numai el, asumîndu-şi astfel întreaga responsabilitate constituţională.

3. Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare este un tratat supus rigorilor stabilite prin dispoziţiile constituţionale mai înainte identificate. Acest lucru rezultă din chiar formulările din conţinutul său precum cele de »Statele membre ale Consiliului Europei«, »stat contractant« etc.

Este în afara oricărei îndoieli că exigenţele integrării în instituţiile şi structurile europene răspund unor cerinţe imperioase, salutare şi că unor asemenea scopuri şi eforturi Carta oferă soluţii valoroase. Dar introducerea în dreptul intern a unor asemenea norme trebuie făcută prin procedeele si tehnicile prevăzute de Constituţia României.

4. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale este prima confruntare directă şi concretă cu o asemenea obiecţie de neconstituţionalitate. Curtea a soluţionat mai multe obiecţii privind legi de abilitare, iar uneori s-au ridicat şi probleme de ratificare, dar nu privitoare la tratatele din categoria celor nominalizate în art. 91 alin. (1) din Constituţie. Manifestînd exigenţă profesională, dar şi prudenţă, Curtea Constituţională, în cazurile concrete, a stabilit că: »...delegarea ratificării unor tratate internaţionale, invocîndu-se art. 91 alin. (1 ) din Constituţie...« se referă numai la »situaţia în ceea ce priveşte tratatele încheiate de şeful statului, dar în enumerarea cuprinsă în legea de abilitare nu sînt menţionate acorduri de această natură, reglementarea criticată privind, în marea lor majoritate, ratificarea unor documente internaţionale cu caracter financiar, iar celelalte referindu-se la aspecte de ordin tehnic, cum ar fi controlul autovehiculelor, transportul de mărfuri perisabile, ...între care chiar un acord semnat de Guvernul României« (vezi Decizia nr. 105/1998 precum şi deciziile nr. 43/1993, nr. 718/1998 acolo invocate).

Recunoscînd subtilitatea exprimării Curţii, este evidentă poziţia sa privind delegarea ratificării unor asemenea tratate.

5. Examinarea conţinutului normativ al Cartei învedrează existenţa unor măsuri de domeniul legilor constituţionale sau care pun în discuţie valori garantate de Constituţie. De aceea în aprecierea acestui conţinut normativ trebuie avute în vedere categoriile de legi stabilite c art. 72 alin. (1) din Constituţie, şi anume legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare. Tot Constituţia stabileşte clar deosebirile de conţinut de formă (procedură) între aceste trei categorii de legi. Domeniile rezervate acestor categorii de legi obligă ca normele privind trăsăturile statului român, justiţia, administraţi, limba oficială să fie cuprinse, desigur, la nivelul marilor principii, numai în Constituţie sau în legi constituţionale, în sensul art. 72.

Datorită acestui fapt, ratificarea Cartei, care va însemna fără îndoială un cîştig în eforturile de realizare a unui stat de drept şi democratic, revine numai în sarcina Parlamentului, care va trebui să facă şi un examen riguros al concordanţei dispoziţiilor sale cu cele ale Constituţiei astfel să poată iniţia o eventuală revizuire a acesteia. Iar unele dispoziţii din Cartă trebuie supuse acestui regim juridic.

6. Dacă art. 114 din Constituţie interzice o lege special de abilitare a Guvernului pentru domenii care fac obiectul legii organice, cu atît mai mult este contrară Constituţiei abilitarea pentru domenii care fac obiectul legilor constituţionale. Art. 72 din Constituţie realizează de fapt o ierarhi a legilor, art. 114 respectă această ierarhie, Parlamentului fiindu-i interzis să o răstoarne.

7. Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritar este o problemă comună a statelor membre ale Consiliului Europei. De aceea, poate mai puţin ca un argument pur juridic pentru Curtea noastră Constituţională, este pertinent menţionarea unor documente din alte ţări. În acest sens considerăm că poate fi invocată Decizia Consiliului Constituţional din Franţa (nr. 99-412 D.C. din 15 iunie 1999). Consiliul Constituţional a fost sesizat de Preşedintele Republicii Franceze cu privire la problema de a şti dacă ratificarea Cartei trebuie precedată de o revizuire Constituţiei. Consiliul Constituţional a decis că aceasta cuprinde clauze contrare Constituţiei.”

Decizie referitoare la constituţionalitatea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernulul nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului nr. 84/1995, nr. 114 din 20 iulie 1999

Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 370 din 3 august 1999

Un grup de 86 de deputaţi au sesizat Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea Legii învăţămîntului, prin Adresa nr. XIV/552 din 6 iulie 1999 a secretarului general al Senatului, formînd obiectul Dosarului nr. 140A/1999.

Prin sesizare s-a solicitat să se constate că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului nr. 84/1995 este neconstituţională în ansambul ei şi, în subsidiar, să se constate neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 123 din aceeaşi lege.

Solicitarea s-a întemeiază pe următoarele considerente:

„I. Prin emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 au fost încălcate prevederile art. 114 alin. din Constituţie, care impun ca un astfel de act normativ să fie emis numai în cazuri excepţionale.

În argumentarea acestei susţineri se evocă practica jurisdicţională în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, potrivit căreia cazul excepţional de care depinde legitimitatea constituţională a Ordonanţei de urgenţă se justifică »pe necesitatea şi urgenţa reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public«. În acest context se arată că din Nota de fundamentare care a însoţit proiectul, nu pot fi reţinute »nici xistenţa unei situaţii excepţionale, nici necesitatea instituirii de urgenţă a măsurilor prevăzute în ordonanţă, astfel încît să se pună în discuţie evitarea unei grave atingeri aduse interesului public«. Guvernul are obligaţia constituţională ca, în scopul realizării programului său de guvernare, să asigure reglementarea normativă de către Parlament, prin lege. Se afirmă că scopul Guvernului a fost acela de a institui o reglementare direct aplicabilă, încălcînd astfel competenţa Parlamentului, de unică autoritate legiuitoare a ţării, prevăzută la art. 58 din Constituţie.

Obiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 a fost, aşa cum rezultă din Nota de fundamentare, »îmbunătăţirea şi armonizarea Legii nr. 84/1995 cu prevederile Programului Guvernului României în vederea introducerii şi accelerării reformei învăţămîntului şi educaţiei«. Însă, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, s-a statuat că »modificarea sau unificarea legislaţiei într-un domeniu sau altul nu justifică, prin ea însăşi, emiterea unei ordonanţe de urgenţă«. De altfel, urgenţa reglementării prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 este infirmată de întîrzierea discutării în Parlament a legii de aprobare, din anul 1997 pînă în luna iunie a anului 1999.

II. Dispoziţiile art. 123, cuprinse la pct. 48 din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului nr. 84/1995, sînt neconstituţionale, întrucît ele încalcă prevederile art. 6 şi 13 din Constituţie.

II. 1. Dispoziţiile art. 6 din Constituţia României reglementează, la alin. (1), recunoaşterea şi garantarea dreptului persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. Dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol »reglementează obligativitatea ca măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale să fie conforme cu principiile egalităţii şi nediscriminării în raport cu ceilalţi cetăţeni români«.

II. 2. Dispoziţiile art. 13 din Constituţie consacră limba română ca limbă oficială în România.

Raportînd la aceste texte constituţionale dispoziţiile cuprinse în art. 123 din Legea nr. 84/1995, în redactarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997, rezultă că aceste prevederi sînt neconstituţionale pentru următoarele considerente:

a) Se oferă posibilitatea să se înfiinţeze, la cerere şi prin lege, instituţii de învăţămînt superior multiculturale, în care limbile de predare vor fi stabilite în cadrul legii de înfiinţare, ceea ce poate exclude şi folosirea limbii române. Avînd în vedere că orice universitate este, prin menirea sa, multiculturală, sintagma »universitate multiculturală« nu este de natură să asigure prezenţa limbii române ca limbă de predare.

b) Prevederile legale criticate sînt în contradicţie şi cu recomandările Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare şi ale Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, care recomandă să se asigure posibilitatea de instruire şi de educaţie în limba maternă, fără a se aduce atingere învăţării sau predării în limba oficială. De aceea art. 123 »excede atît prevederilor constituţionale, cît şi recomandărilor pe plan european în materie«."

Faţă de această solicitare, Preşedintele Camerei Deputaţilor a arătat următoarele:

„I. Cu referire la constituţionalitatea invocată la pct. I al sesizării, privind încălcarea prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţia României, în sensul că nu sînt întrunite cele două caracteristici ale unei ordonanţe de urgenţă (caracterul de urgenţă şi situaţia excepţională), se apreciază că sesizarea este neîntemeiată.

Motivele care au condus la emiterea de către Guvernul României a Ordonanţei de urgenţă nr. 36/1997 au fost de natură a impune adoptarea unei astfel de soluţii legislative. Voinţa Guvernului, atunci cînd a ales calea delegării legislative, prevăzută la art. 114 alin. (4) din Constituţia României, şi, ulterior, voinţa legiuitorului, prin aprobarea procedurii de urgenţă, au avut în vedere accelerarea reformei învăţămîntului şi educaţiei, cu aplicare din anul şcolar imediat următor, respectiv anul şcolar 1997/1998. Necesitatea implementării, cît mai urgent, a măsurilor de reformă, legiferarea acestora în timp util pentru a fi aplicate în anul şcolar 1997/1998, cunoscut fiind că fiecare an şcolar debutează în luna septembrie, dată la care planurile, programele, manualele şcolare trebuie să fie deja cunoscute de cei vizaţi, conduc la determinarea caracterului excepţional şi de urgenţă al acestui act normativ. Legiferarea măsurilor de reformă preconizate pentru învăţămîntul românesc nu poate fi asemuită cu »unificarea legislaţiei« în domeniu sau cu »o modificare«, pur şi simplu, a acesteia. În momentul legiferării s-a avut în vedere îmbunătăţirea prevederilor Legii nr. 84/1995, a introducerii şi accelerării reformei învăţămîntului şi educaţiei cît mai repede posibil, începînd cu anul şcolar şi anul universitar imediat următor.

II. De asemenea, se mai arată că este neîntemeiată şi critica potrivit căreia »dispoziţiile art. 123 din Legea învăţămîntului nr. 84/1995, cuprinse la pct. 48 din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului nr. 84/1995«, contravin prevederilor art. 6 şi 13 din Constituţia României, pentru următoarele motive: În cadrul cap. XII, destinat învăţămîntului pentru minorităţile naţionale, prin dispoziţiile art. 123, în noua reglementare s-au eliminat restricţiile referitoare la dreptul persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale la diferite forme şi niveluri de învăţămînt, acces care este permis, ca regulă generală, potrivit prevederilor art. 118 din Legea nr. 84/1995, republicată, dar restricţionat, mai ales cel universitar, prin art. 123, în redactarea iniţială, la »grupe, secţii cu predare în limba maternă, pentru pregătirea personalului necesar în activitatea didactică şi cultural-artistică«. Cu referire la limba română, textele art. 123 nu exclud folosirea acesteia în instituţiile de învăţămînt superior multiculturale. Dimpotrivă, art. 122 şi alin. (1) al art. 123, în noua redactare, subliniază obligativitatea însuşirii terminologiei de specialitate în limba română, iar cu privire la limbile de predare în astfel de instituţii, acestea se vor stabili prin legile de înfiinţare, care se vor adopta avînd în vedere şi oportunitatea unor astfel de cereri.”

În punctul său de vedere, preşedintele Senatului a arătat că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată pentru următoarele motive:

„1. În conformitate cu art. 114 alin. (4) din Constituţie, ordonanţa de urgenţă poate fi emisă în cazuri excepţionale. Aprecierea necesităţii şi urgenţei reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, aparţine, în exclusivitate, iniţiatorului ordonanţei de urgenţă, deoarece este singurul în măsură să cunoască situaţia de fapt din domeniul în care se propune noua reglementare.

2. Argumentul potrivit căruia art. 123 din Legea nr. 84/1995, în redactarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997, este neconstituţional, pentru că dă posibilitatea înfiinţării de instituţii de învăţămînt superior multiculturale, nu este întemeiat, deoarece legea nu precizează expres, nicăieri în conţinutul său, că acest lucru ar exclude folosirea şi a limbii române ca limbă de predare într-o astfel de instituţie de învăţămînt superior.

3. Într-o asemenea interpretare, Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului nr. 84/1995 este în concordanţă cu prevederile Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, ratificată de România prin lege, şi ale Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, cu recomandările pe plan european în materie, precum şi cu prevederile legislaţiei noastre interne.

În concluzie, se apreciază că art. 123, în redactarea de la pct. 48 din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului nr. 84/1995, precum şi legea în ansamblul ei sînt în acord cu prevederile Constituţiei României şi se solicită respingerea obiecţiei de neconstituţionalitate, ca nefiind întemeiată.”

Guvernul, în punctul său de vedere, a susţinut, următoarele:

„Dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie nu au nici o incidenţă în cauza ce formează obiectul acestei sesizări, în care Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii unei legi — cea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă, a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului nr. 84/1995, în temeiul art. 144 lit. a) din Constituţie. Invocarea neconstituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997, în raport cu dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie, nu poate constitui motiv de neconstituţionalitate a legii prin care această ordonanţă a fost aprobată, obiectul controlului de neconstituţionalitate fiind reprezentat de dispoziţiile legii.

În privinţa neconstituţionalităţii art. 123, înscris la pct. 48 din lege, în raport cu dispoziţiile art. 6 şi 13 din Constituţie, se arată următoarele:

a) Aceste dispoziţii legale nu numai că sînt în deplină concordanţă cu cele ale art. 6 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora »statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase«, dar ele oferă şi garanţia că dispoziţiile constituţionale sus-menţionate îşi găsesc aplicabilitatea în mod concret şi eficient. Posibilitatea organizării unor unităţi de învăţămînt superior în limba minorităţilor naţionale, precum şi a înfiinţării unor instituţii de învăţămînt superior multiculturale nu creează nici o discriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români, ci, dimpotrivă, este menită să asigure egalitatea cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale cu cei de etnie română pentru care există un cadru instituţional de învăţămînt corespunzător.

b) De asemenea, se mai arată că, în raport cu dispoziţiile art. 13 din Constituţie, potrivit cărora »În România, limba oficială este limba română«, prevederile art. 123 din legea criticată sînt constituţionale. Este de observat că la alin. (1) al acestui articol se prevede că în cadrul instituţiilor de învăţămînt universitar de stat, la grupele, secţiile, colegiile şi facultăţile cu predare în limba minorităţilor naţionale »se va asigura însuşirea terminologiei de specialitate în limba română«. De asemenea, în ceea ce priveşte instituţiile de învăţămînt superior multiculturale, se prevede că prin legea de înfiinţare se stabilesc şi limbile de predare, ceea ce nu exclude posibilitatea ca una din acestea să fie limba română. Totodată se apreciază că art. 23 din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 nu este în contradicţie cu recomandările Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, care recomandă să se asigure posibilitatea de instruire şi educaţie în limba maternă, fără a se aduce atingere învăţării sau predării în limba oficială, întrucît, prin organizarea de grupe, secţii, colegii şi facultăţi în cadrul instituţiilor de învăţămînt universitar de stat, nu se aduce atingere învăţării şi predării în limba oficială în celelalte facultăţi din instituţia respectivă.”

Curtea constituţională a solicitat o informare din partea Ministerului Educaţiei Naţionale cu privire la poziţia sa faţă de obiecţia de neconstituţionalitate formulată de grupul de deputaţi. În consideraţiile Ministerului Educaţiei Naţionale, cuprinse în Adresa nr. 36.271 din 16 iulie 1999, se apreciază că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului nr. 84/1995 este în concordanţă cu prevederile Constituţiei României şi cu normele juridice internaţionale, arătîndu-se următoarele:

„1. Există o neconcordanţă între obiectul sesizării formulate şi argumentele de econstituţionalitate: sesizarea are ca obiect Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului nr. 84/1995, în timp ce argumentul de neconstituţionalitate adus la pct. 1 din sesizare are ca obiect Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997. Ordonanţa de urgenţă a fost discutată în Parlamentul României, parcurgînd fazele prevăzute de lege şi obţinînd votul majorităţii. A fost, astfel, promovată Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului nr. 84/1995.

Afirmaţia de la pct. 1, conform căreia s-a încălcat competenţa constituţională a Parlamentului, nu poate avea în vedere legea menţionată.

2. Constituţia României permite ca o lege organică să fie modificată printr-o ordonanţă de urgenţă în circumstanţe excepţionale, care vizează interesul public. Ministerul Educaţiei Naţionale a apreciat, în nota de fundamentare şi în intervenţiile reprezentanţilor săi, cu ocazia discutării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 în comisiile de specialitate şi în plenul celor două Camere ale Parlamentului, că asemenea situaţii sînt reprezentate de reformele de structură angajate, care cuprind: »a) necesitatea introducerii unui nou curriculum naţional pentru învăţămîntul preuniversitar; b) necesitatea trecerii la un nou tip de finanţare — cea globală — în învăţămîntul superior; c) necesitatea introducerii unui management performant în unităţile şcolare şi de învăţămînt superior; d) descentralizarea sistemului de învăţămînt, creşterea autonomiei instituţiilor; e) inserţia sistemului de învăţămînt în viaţa comunităţilor locale şi construirea parteneriatului social; f) prelungirea duratei învăţămîntului obligatoriu, în acord cu tendinţele pe plan internaţional şi cu necesitatea ridicării gradului de educaţie a populaţiei.«

3. În legătură cu susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 123 din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului nr. 84/1995, în raport cu prevederile art. 6 şi 13 din Constituţie, se constată că au fost formulate două categorii de argumente:

a) Primul argument este acela că se pot înfiinţa instituţii de învăţămînt multiculturale în care folosirea limbii române poate fi exclusă, ceea ce încalcă dispoziţiile art. 6 şi 13 din Constituţie.

Potrivit opiniei Ministerului Educaţiei Naţionale, acest argument este neîntemeiat, deoarece:

- nu este în contradicţie cu art. 6 alin. (1) din Constituţie, care prevede garantarea dreptului persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale la pregătirea, dezvoltarea identităţii lor specifice, ci, dimpotrivă, contribuie la exprimarea acestui drept;

- nu este în contradicţie cu art. 6 alin. (2), întrucît nu instituie discriminări în raport cu alţi cetăţeni români;

- în art. 123 alin. (3) din lege se prevede că universităţile sînt încurajate să dezvolte structuri şi mecanisme multiculturale, în conformitate cu ideea, însuşită de autorii sesizării, că orice universitate este prin misiunea ei multiculturală. O universitate multiculturală, în sensul dat în gîndirea politică acestui termen, este o instituţie în care cei care participă la ea sînt persoane cu identităţi culturale diferite, constituite pe temeiul apartenenţei lor la grupuri naţionale, etnice, rasiale sau religioase diferite, şi în care: 1) cei care participă la ea beneficiază de faptul de a fi împreună; 2) sînt create mecanisme pentru promovarea instituţiilor culturale diferite;

- dispoziţiile art. 123 nu vin în contradicţie cu art. 13 din Constituţie, care consacră limba română ca limbă oficială în România. Argumentul adus în discuţie, în acest sens, de autorii, sesizării este că prin aplicarea alin. (1) este posibil ca limba română să nu fie o limbă de predare într-o universitate multiculturală. Or, alin. (1) menţionează explicit că în fiecare universitate de acest fel limbile de predare sînt stabilite prin legea de înfiinţare a universităţii.

Ca urmare, obiecţia de neconstituţionalitate poate viza nu art. 123 alin. (1) din ordonanţă, ci o eventuală lege viitoare de înfiinţare a unei universităţi multiculturale în care folosirea limbii române ar fi exclusă.

b) A doua categorie de argumente avansate de autorii sesizării privind neconstituţionalitatea art. 123 arată că acest text legal este în contradicţie cu recomandările Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, fiind excedate recomandărilor pe plan european. În opinia Ministerului Educaţiei Naţionale, faptul că o reglementare excede unei prevederi sau unei recomandări nu atrage concluzia că aceasta este în contradicţie cu respectarea prevederii sau recomandării.

În consecinţă, se consideră că cele două categorii de argumente nu susţin sesizarea de neconstituţionalitate.”

Curtea Constituţională a constatat:

„I. În privinţa criticii referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie prin adoptarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului nr. 84/1995:

În conformitate cu art. 114 alin. (4) din Constituţie, »În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu«.

Din acest text constituţional rezultă că ordonanţa de urgenţă trebuie să îndeplinească două condiţii: să fie emisă în »cazuri excepţionale«, iar măsurile adoptate să prezinte caracter de urgenţă. Constituţia nu precizează expres conţinutul noţiunii de »cazuri excepţionale«, astfel că este necesară interpretarea sistematică a ansamblului textelor relevante. În acest sens, prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, Curtea Constituţională a statuat că »prin cazuri excepţionale, în sensul art. 114 alin. (4) din Constituţie, se înţelege acele situaţii care nu se pot încadra în cele avute în vedere expres de lege. În consecinţă, dacă legiuitorul nu a instituit o normă specifică unei circumstanţe excepţionale, ar fi contrar înseşi voinţei acestuia, ca regulile existente să fie aplicate cazurilor excepţionale la care se referă art. 114 alin. (4) din Constituţie«. Prin aceeaşi decizie s-a mai arătat că, în considerarea unor asemenea situaţii extreme, intervenţia Guvernului pe calea ordonanţei de urgenţă, în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie, este justificată de interesul public legat de caracterul anormal şi excesiv al cazurilor excepţionale; de aceea o astfel de măsură se poate fundamenta numai pe necesitatea şi urgenţa reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Tot astfel, în Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998, Curtea Constituţională a subliniat caracterul obiectiv al cazului excepţional, »în sensul că existenţa sa nu depinde de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrîns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public, pe calea ordonanţei de urgenţă«, ci depinde de necesitatea sau de existenţa unor împrejurări care să justifice cazul excepţional iar urgenţa reglementării să rezulte din Nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă ori din justificările prezentate de Guvern la dezbaterile parlamentare privind proiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă. În consecinţă, ordonanţa de urgenţă a Guvernului nu este condiţionată de posibilitatea utilizării altor mijloace constituţionale, cum ar fi adoptarea iniţiativei legislative în procedura legislativă obişnuită.

În lumina acestor considerente, Curtea, examinînd Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36 din 10 iulie 1997, constată că Guvernul a avut în vedere, la emiterea acestei ordonanţe, îmbunătăţirea Legii învăţămîntului nr. 84/1995 şi armonizarea acesteia cu prevederile Programului Guvernului României şi cu tratatele şi convenţiile la care România este parte, în vederea introducerii şi accelerării reformei învăţămîntului. În cadrul normelor generale ale legii, în capitolul destinat învăţămîntului pentru minorităţile naţionale au fost propuse prevederi menite să extindă accesul minorităţilor naţionale la diferite forme şi niveluri de învăţămînt. S-au avut în vedere şi flexibilizarea admiterii în învăţămîntul preuniversitar şi superior, creşterea exigenţei în etapele terminale ale acestor studii, precum şi crearea cadrului legislativ pentru parteneriatul social şi motivarea unor investiţii în formarea profesională — toate acestea cu aplicare din anul şcolar universitar 1997/1998. Tot astfel, Programul Guvernului a inclus şi direcţii privind reforma învăţămîntului, ceea ce a determinat luarea, în termen cît mai scurt, de măsuri pentru îmbunătăţirea prevederilor Legii învăţămîntului nr. 84/1995, motiv pentru care în Nota de fundamentare a Ordonanţei a Guvernului nr. 36/1997 s-a utilizat sintagma »introducerea şi accelerarea reformei învăţămîntului şi educaţiei«. Ministerul Educaţiei Naţionale, prin reprezentanţii săi, a arătat, cu ocazia dezbaterilor în Plenul celor două Camere ale Parlamentului a proiectului de lege privind Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului nr. 84/1995, că circumstanţele excepţionale ce vizează interesul public sînt reprezentate de reformele de structură angajate, care cuprind: a) necesitatea introducerii unui nou curriculum naţional pentru învăţămîntul preuniversitar; b) necesitatea trecerii la un nou tip de finanţare — cea globală — în învăţămîntul superior; c) necesitatea introducerii unui management performant în unităţile şcolare şi de învăţămînt superior; d) descentralizarea sistemului de învăţămînt, creşterea autonomiei instituţiilor; e) inserţia sistemului de învăţămînt în viaţa comunităţilor locale şi construirea parteneriatului social; f) prelungirea duratei învăţămîntului obligatoriu în acord cu tendinţele pe plan internaţional şi cu necesitatea ridicării gradului de educaţie a populaţiei.

Acest ansamblu de motive este suficient spre a reţine că împrejurările concrete avute în vedere de iniţiatorul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 reprezentau un caz excepţional şi impuneau măsuri cu caracter de urgenţă, în scopul adoptării cît mai rapide a reformei învăţămîntului, pentru a fi aplicată încă din luna septembrie a anului 1997. Curtea Constituţională observă că aprecierea interesului public trebuie făcută în raport cu data emiterii ordonanţei de urgenţă, iar nu cu data dezbaterii în Parlament a proiectului legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă ori cu data finalizării acestei dezbateri. În cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997, a fost important ca măsurile privind introducerea şi accelerarea reformei învăţămîntului să intre în vigoare de îndată; or, acest rezultat nu s-ar fi putut obţine, practic, în sesiune ordinară, după începerea anului şcolar.

Curtea constată, de asemenea, că, prin adoptarea acestui act normativ, nu s-a încălcat competenţa constituţională a Parlamentului, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului nr. 84/1995 nu reglementează organizarea generală a învăţămîntului, domeniu rezervat legii organice, conform dispoziţiilor art. 72 alin. (3) lit. m) din Constituţie, ci reglementează alte aspecte, relative la aplicarea programului de reformă în domeniul educaţiei naţionale, cuprinzînd, în esenţă, modalităţile în care se va efectua ameliorarea procesului educaţional naţional. În acest sens, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, referitoare la constituţionalitatea unor prevederi ale Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997, a statuat că delegarea legislativă relativă la aplicarea programului de reformă în domeniul educaţiei naţionale, care priveşte alte aspecte decît cele referitoare la organizarea generală a învăţămîntului — cum ar fi modalităţile în care se va efectua ameliorarea procesului educaţional naţional, în cadrul regimului general al învăţămîntului şi în conformitate cu prevederile cuprinse în legislaţia în vigoare — nu este de domeniul legii organice şi, de aceea, poate face obiectul unei ordonanţe emise în baza legii de abilitare. În consecinţă, dacă o asemenea reglementare este posibilă pe calea ordonanţei emise în baza unei legi de abilitare, cu atît mai mult ea va fi posibilă pe calea ordonanţei de urgenţă. De asemenea, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, Curtea Constituţională a statuat că interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţă, deoarece »cazul excepţional«, ce mpune adoptarea unei măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public, ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este împotriva finalităţii constituţionale a instituţiei. S-a precizat că ordonanţa de urgenţă nu este o varietate a ordonanţei, pe baza unei legi de abilitare, ci o măsură de ordin constituţional ce permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţă unui caz excepţional şi care se justifică prin necesitatea şi urgenţa reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public.

În prezenta cauză este de observat, în plus, că Parlamentul a modificat în 79 de poziţii (puncte) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului nr. 84/1995, încorporînd în lege şi unele prevederi cu caracter de lege organică, motiv pentru care aceasta a fost votată cu respectarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţie, deci cu majoritatea constituţională prevăzută pentru adoptarea legilor organice.

În ceea ce priveşte argumentul din punctul de vedere al Guvernului şi din consideraţiile Ministerului Educaţiei Naţionale, în sensul că dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie nu sînt incidente în cauza ce formează obiectul acestei sesizări, întrucît sesizarea priveşte neconstituţionalitatea legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă, iar nu neconstituţionalitatea acesteia din urmă, Curtea Constituţională constată că, în temeiul atribuţiei prevăzute la art. 144 lit a) din Constituţie, are competenţa de a se pronunţa şi asupra constituţionalităţii ordonanţei de urgenţă a Guvernului, aprobată prin art. I din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului nr. 84/1995. Într-adevăr, dispoziţiile art. 51 referitoare la supremaţia Constituţiei şi cele ale art. 114 alin. (5) din Constituţie împiedică Parlamentul să aprobe o ordonanţă emisă în baza delegării legislative, dacă acea ordonanţă fusese adoptată cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale relevante. Prin aprobarea ordonanţei de către Parlament, întregul său conţinut devine lege, care apare astfel ca un act juridic distinct de fosta ordonanţă, ale cărei dispoziţii menţinute prin legea de aprobare operează ca prevederi legale de la data intrării în vigoare a legii. Curtea Constituţională s-a pronunţat în acest sens prin Decizia nr. 46 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 28 mai 1996.

În consecinţă, sînt neîntemeiate criticile formulate prin obiecţia de neconstituţionalitate cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 114 alin. (4) şi, implicit, a dispoziţiilor art. 114 alin. (5) din Constituţie.

II. În privinţa criticii conform căreia art. 123, în redactarea dată prin Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului nr. 84/1995, încalcă dispoziţiile art. 6 şi 13 din Constituţie şi excede »reglementărilor în materie pe plan european«: Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii art. 123 din Legea învăţămîntului nr. 84/1995, în redactarea în care acest text legal a fost adoptat iniţial, şi anume: »În învăţămîntul universitar de stat se pot organiza, la cerere şi în condiţiile prezentei legi, grupe şi secţii cu predarea în limba maternă pentru pregătirea personalului necesar în activitatea didactică şi cultural-artistică«. Prin Decizia nr. 72 din 18 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 31 iulie 1995, Curtea Constituţională a constatat că aceste prevederi legale erau constituţionale. Ulterior, pct. 37 al art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 a modificat art. 123 din Legea învăţămîntului nr. 84/1995, care, astfel, a primit următoarea redactare: »(1) În învăţămîntul universitar de stat se pot organiza, în condiţiile legii, la cerere, grupe, secţii, colegii, facultăţi şi instituţii de învăţămînt cu predarea în limba maternă. În acest caz, se va asigura însuşirea terminologiei de specialitate în limba română. (2) Se încurajează instituţiile de învăţămînt superior cu structuri şi activităţi multiculturale pentru promovarea convieţuirii interetnice armonioase şi integrării la nivel naţional şi european. (3) Se încurajează, la cerere, pregătirea de specialişti români în limbile minorităţilor naţionale". Cu ocazia dezbaterii în Parlament a proiectului Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997, redactarea art. 123 a fost din nou modificată, dobîndind conţinutul reprodus anterior în cuprinsul prezentei decizii şi care constituie obiectul sesizării de neconstituţionalitate a grupului de 86 de deputaţi.

Examinînd art. 123 din Legea învăţămîntului, în această din urmă redactare, Curtea Constituţională constată că textul de lege este în concordanţă cu dispoziţiile art. 6 şi art. 13 din Constituţie, a căror încălcare se susţine prin obiecţia de neconstituţionalitate. Art. 123, în noua redactare, se află, de asemenea, în concordanţă şi cu pactele internaţionale la care România este parte.

II.1. Potrivit art. 6 din Constituţie, »(1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. (2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate i de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români«. Curtea observă că, în raport cu reglementările legale anterioare — deopotrivă constituţionale —, textul legal ce face obiectul prezentei sesizări de neconstituţionalitate extinde accesul minorităţilor naţionale la diferite forme şi niveluri de învăţămînt. Posibilitatea organizării unor unităţi de învăţămînt superior în limbile minorităţilor naţionale, precum şi a înfiinţării unor instituţii de învăţămînt superior multiculturale nu creează discriminări în raport cu ceilalţi cetăţeni români, ci, dimpotrivă, este menită să asigure egalitatea cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale cu cei de etnie română, în privinţa existenţei unui cadru instituţional de învăţămînt corespunzător. În acest sens, alin. (4) al art. 123 prevede că »La toate formele de învăţămînt în limba română sau în limbile minorităţilor naţionale se poate înscrie şi pregăti orice cetăţean român, indiferent de limba sa maternă şi de limba în care a urmat studiile anterioare«. Aceste prevederi sînt »conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români« [art. 6 alin. (2) din Constituţie].

De asemenea, Curtea constată că textul art. 123 este în concordanţă şi cu dispoziţiile art. 32 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora: »Dreptul persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sînt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege«. Or, prin art. 123, astfel cum a fost modificat prin Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997, se instituie tocmai aceste modalităţi de exercitare a dreptului persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi a dreptului de a fi instruite în această limbă.

Nu este întemeiată nici susţinerea conform căreia prin legea de înfiinţare s-ar putea exclude folosirea limbii române ca limbă de predare, întrucît, potrivit părţii finale a alin. (1) al art. 123, »Limbile de predare în aceste instituţii de învăţămînt superior se stabilesc în cadrul legii de înfiinţare«. Din ansamblul dispoziţiilor art. 123 nu rezultă existenţa vreunei norme care să impună excluderea limbii române, iar anticiparea unui ipotetic conţinut al viitoarelor legi de înfiinţare a instituţiilor de învăţămînt superior multiculturale, pe care, de fapt, se întemeiază motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, reprezintă un procedeu care, în mod evident, nu poate fi utilizat în cadrul controlului de constituţionalitate. De altminteri, există prezumţia că orice lege viitoare se adoptă în concordanţă cu Constituţia, iar nu în vederea încălcării acesteia. Indiferent de aceste consideraţii, trebuie, însă remarcat că, potrivit alin. (1) al art. 123, în ipoteza organizării, la cerere, în cadrul instituţiilor de învăţămînt universitar de stat, a unor grupe, secţii, colegii şi facultăţi cu predare în limbile minorităţilor naţionale, »(...) se va asigura însuşirea terminologiei de specialitate în limba română.« Pentru identitate de raţiune şi datorită necesităţii unei interpretări sistematice în cadrul aceluiaşi text legal, aceste prevederi sînt, desigur, aplicabile şi în ipoteza prevăzută în finalul aceluiaşi alineat, referitoare la instituţiile de învăţămînt multiculturale, unde, de asemenea, se va asigura însuşirea terminologiei de specialitate în limba română.

II.2. Prin obiecţia de neconstituţionalitate se mai afirmă că dispoziţiile art. 123 din lege ar fi în contradicţie cu prevederile art. 13 din Constituţie, potrivit cărora: »În România, limba oficială este limba română«, precum şi cu »reglementările în materie pe plan european«, cărora le-ar excede. Curtea Constituţională constată că şi această obiecţie este neîntemeiată.

II.2.a. În acest sens, Curtea reţine că art. 123 alin. (1) utilizează conceptul de »limbi de predare«, concept diferit faţă de acela de »limbă oficială« la care se referă art. 13 din Constituţie. Nici în art. 123 şi nici în vreun alt text din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului nr. 84/1995 nu se prevede că universităţile multiculturale ar fi autorizate să folosească o altă »limbă oficială« decît limba română. De aceea utilizarea »limbii de predare« se limitează la activităţile didactice, »de predare« (în cadrul cursurilor, seminariilor, al activităţilor ştiinţifice aferente etc.), iar celelalte activităţi ale instituţiei de învăţămînt superior multiculturale (de exemplu: întocmirea documentelor instituţiei de învăţămînt, inclusiv a actelor de atestare a studiilor, corespondenţa oficială etc.) rămîn a se desfăşura în »limba oficială«, care, potrivit Constituţiei, este limba română — şi anume, aceste alte activităţi se vor desfăşura în aceleaşi condiţii ca şi la orice altă instituţie de învăţămînt superior din România.

II.2.b. În ceea ce priveşte concordanţa art. 123 cu »reglementările în materie pe plan european«, Curtea observă că aceasta este o problemă care intră în domeniul controlului de constituţionalitate numai în măsura în care sînt incidente prevederile art. 20 din Constituţie, potrivit cărora: »(1). Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanţă între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale«. În acest context Curtea Constituţională nu constată încălcarea, prin conţinutul art. 123, a vreunei dispoziţii cuprinse în actele internaţionale la care România este parte. Aceste acte internaţionale reprezintă un cadru larg, pe baza căruia legiuitorul are posibilitatea de a reglementa dreptul persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi de a fi instruite în această limbă, în condiţiile respectării interesului general şi fără ca prin aceasta să se încalce dispoziţiile constituţionale. Curtea constată în continuare că, întrucît Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare (adoptată la Strasbourg la 22 iunie 1992 de Consiliul Europei) şi Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale (adoptată la Strasbourg la 1 februarie 1995 de Consiliul Europei), invocate în mod expres în obiecţia de neconstituţionalitate, nu sînt ratificate de România* , rezultă că aceste două acte internaţionale exced controlului de constituţionalitate, în lumina dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Curtea Constituţională reţine totuşi că textul art. 123 (care, astfel cum s-a arătat anterior, prevede »însuşirea terminologiei de specialitate în limba română« şi nici nu înlătură utilizarea limbii oficiale) se află în concordanţă şi cu aceste două acte internaţionale, potrivit cărora măsurile referitoare la limbile minorităţilor naţionale nu trebuie să fie instituite în detrimentul însuşirii şi al utilizării limbii oficiale (alin. 6 al preambulului Cartei şi, respectiv, art. 14 din Convenţia-cadru).

În concluzie, prevederile art. 123 din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului nr. 84/1995 sînt constituţionale.

Avînd în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 17-20 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, în numele legii, DECIDE:

1. Constată că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului nr. 84/1995 a fost doptată cu respectarea dispoziţiilor art. 114 alin. (4) şi (5) din Constituţie.

2. Constată că dispoziţiile art. 123, cuprinse în art. I pct. 48 din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului nr. 84/1995, sînt constituţionale.”


8. Acte ale organelor de specialitate ale Administraţiei Publice Centrale
 
Ordinul Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale privind înfiinţarea Biroului Teritorial Turnu Severin în cadrul Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, nr. 9 din 6 aprilie 1999
Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 165 din 20 aprilie 1999

Prin acest ordin s-a creat un nou Birou Teritorial al Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, birou care „îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul judeţelor Mehedinţi, Dolj, Gorj, Vîlcea şi Olt” (art. 3) avînd sarcina de a „menţine legături permanente” şi de a colabora cu autorităţile administraţiei publice locale „în vederea identificării problemelor specifice şi urmăririi soluţionării acestora” (art. 4).


9. Regulamente de organizare
 
Regulamentul de organizare şi funcţionare a instituţiei Avocatului Poporului
Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 393 din 19 august 1999

Art. 14 din regulament stabileşte:

„Departamentele de specialitate ale insituţiei sînt:

III. Departamentul pentru probleme privind protecţia copilului, a femeii şi a familiei, educaţia, cultura şi sportul şi instituţiile de reeducare pentru minori.

IV. Departamentul pentru probleme privind ordinea publică, serviciile militare şi speciale, penitenciare, protecţia minorităţilor, cultelor şi străinilor, a consumatorului şi contribuabilului.”

Conform structurii organizatorice, prezentate în Anexa 1, departamentele III şi IV se află în subordinea aceluiaşi adjunct al avocatului poporului.


10. Alte norme
 
Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului privind traducerea în limba română a unor programe difuzate în alte limbi, nr. 14 din 18 februarie 1999
Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 88 din 2 martie 1999

Conform deciziei, „în scopul asigurării dreptului neîngrădit al persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public” (Preambul), „programele difuzate pe teritoriul României în altă limbă decît limba română, transmise pe cale radioelectrică sau prin satelit, în baza unei licenţe de emisie eliberate de Consiliul Naţional al Audiovizualului, precum şi programele difuzate în alte limbi decît limba română în cadrul serviciilor menţionate la art. 21 lit. b) şi c) din Legea nr. 48/1992 vor fi în mod obligatoriu subtitrate sau traduse în limba română” (art. 1).

De la respectarea unei alte prevederi, conform căreia „în cazul interviurilor, talk-showurilor şi al altor programe transmise în direct într-o altă limbă, traducerea acestora în limba română va fi rostită integral, după caz, între fraze, grupuri de fraze sau între luări de cuvînt” (art.4), sînt exceptate numai „buletinele de ştiri difuzate în cadrul emisiunilor adresate minorităţilor naţionale, înscrise în grila de program din caietul de sarcini, parte integrantă a licenţei de emisie”.

Prin urmare, programele emisiunilor radio în limbile minorităţilor naţionale trebuie să suporte a traducere între fraze, ceea ce înseamnă practic dublarea timpului afectat de aceste programe, necesitînd şi costuri dublate.



Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului privind traducerea în limba română a unor programe de televiziune difuzate în alte limbi, nr. 23 din 11 martie 1999
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 118 din 23 martie 1999

Consiliul Naţional al Audiovizualului, „în scopul asigurării dreptului neîngrădit al persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public” (Preambul), a decis:

„Art. 1. Programele de televiziune emise autorizat, pe cale radioelectrică sau prin satelit, de pe teritoriul României şi recepţionate pe teritoriul României, în altă limbă decît limba română, vor fi traduse în mod obligatoriu în limba română. Traducerea în limba română se va face prin subtitrare, prin dublare sau prin procedeul de traducere simultană.

Această prevedere se aplică şi serviciilor de comunicaţie audiovizuală distribuită prin cablu, precizate la art. 21 lit. b) ş c) din Legea nr. 48/1992 (retransmisia de programe audiovizuale înregistrate prin diverse mijloace şi difuzarea de programe de concepţie proprie).

Art. 2. Emisiunile transmise direct într-o altă limbă, în conformitate cu grila de program înscrisă în caietul de sarcini, a căror traducere în limba română le poate afecta cursivitatea, vor fi transmise cu subtitrare în limba română, în cazul în care vor fi reluate."

Atît Decizia 14/1999, cît şi Decizia 23/1999 afectează în mod semnificativ atît bugetele posturilor care emit în limbile minorităţilor, cît şi rapiditatea cu care un material poate fi prezentat, fiind necesare subtitrări a căror realizare necesită timp şi costuri suplimentare. Chiar dacă posturile sînt multilingve şi transmit aceleaşi informaţii, la ore diferite, şi în limba română, prin această decizie ele sînt obligate să garanteze traduceri emisiunilor în alte limbi.



Concluzii

În anul 1999 au fost publicate în Monitorul Oficial al României un număr semnificativ de norme juridice care se referă la minorităţile naţionale din România. Multe dintre ele cu efecte deosebit de pozitive, cum este Legea învăţămîntului, Legea privind statutul funcţionarilor publici, hotărîri şi ordonanţe cu privire la împroprietarea sau sprijinul financiar al unor culte sau comunităţi minoritare, hotărîri guvernamentale privind îmbunătăţirea relaţiilor transfrontaliere. Deciziile Curţii Constituţionale arată o mentalitate pozitivă a judecătorilor acestei instituţii faţă de măsurile legislative luate de parlament în domeniul minorităţilor naţionale.

Există însă şi o serie de deficienţe. În primul rînd trebuie remarcat faptul că nici în anul 1999 nu au fost adoptate măsuri legislative pentru modificarea Legii administraţiei publice locale, pentru a-l ridica la nivelul standardelor prevăzute de Convenţia-cadru privind protecţia minorităţilor naţionale; deşi semnată, Carta europeană a limbilor regionale şi minoritare a rămas neratificată; Legea privind eliminarea discriminării există doar în stadiu de proiect, chiar dacă prin ratificarea (încă în 1970, prin Decretul nr. 345!) Convenţiei internaţionale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială România trebuia să ia măsuri în această direcţie; încă nu există o Lege a minorităţilor (există 7 proiecte, unele depuse la Parlament de peste 5 ani).

Normele juridice în domeniul cultelor acordă o prioritate Bisericii Ortodoxe Române, considerîndu-l unicul reprezentant al statului şi culturii române dintre culte, oferind sprijin în activitatea pe plan extern a Bisericii în mod similar cu misiunile diplomatice, oficii consulare şi alte reprezentanţe ale României în străinătate.

Folosirea limbilor minoritare, prin deciziile Consiliului Naţional al Audiovizualului, este mult îngreunată în mass-media electronică (şi asta în numele dreptului de acces la informaţie!). CNA nu recunoaşte statutul special al al acestor limbi, doar în cazul buletinelor de ştiri.

Se poate observa şi lipsa interesului Ministerului Educaţiei Naţionale de a oferi „liniilor” de studii în limbile minorităţilor un statut juridic, prin care sigurnaţa acestor linii să fie garantată.

* Este o apreciere greşită a Curţii constituţionale. Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale a fost ratificată de România prin Legea nr. 33 din 29 aprilie 1995, lege promulgată de Decretul prezidenţial nr. 62 din 29 aprilie 1995, semnat de Preşedintele României, Ion Iliescu. Mai mult, din februarie 1999 a intrat în vigoare şi în cadrul Consiliului Europei, după ce a fost ratificat de 12 state membre, respectarea ei fiind monitorizată.