T u r c i

În anul 514 î.e.n, conform lui Herodot, armata persilor a fost învinsa în Dobrogea de geti si sciti. Astfel, primul popor proto-turc, care a locuit din timpuri stravechi pe aceste meleaguri au fost scitii, care au avut sase formatiuni statale în Dobrogea. Scitii au fost asimilati de geti. Dintre popoarele migratoare care au trecut Dobrogea, hunii si avarii erau de origine turcica. Începînd cu secolul IX apar pe teritoriul Dobrogei primele popoare turcice propriu-zise: pecenegii, cumanii, tatarii, turcii selgiuchizi, iar apoi turcii otomani (osmanlîi). Cumanii, care au ajuns în numar important în jurul secolului XI în Moldova, Muntenia, Oltenia si Transilvania, locuiau preponderent în zona Dunarii de Jos, fiind numiti si „cei de la cotul marii”. O parte a populatiei cumane din Dobrogea a intrat ulterior în componenta turcilor otomani din Balcani. Stabilirea unei numeroase populatii de turci selgiucizi în anul 1263 la Babadag a constituit preludiul asezarilor turcilor osmanlîi, veniti din Anatolia si Balcani în Dobrogea. Despre populatia turca din sudul Dobrogei, cunoscuta sub denumirea de gîrgialî, se crede ca ar fi urmasii acestor turci selgiucizi.

Religia islamica a început sa patrunda masiv în rîndurile triburilor turcice în secolul al X-lea. În secolul al XIII-lea religia mohamedana era destul de consolidata în rîndurile turcilor din Dobrogea.

Colonizarea regiunii Balcanice, începuta de Murad I (1360-1389) s-a întins pîna la gurile Dunarii. Întelegînd importanta strategica si militara a Dobrogei, sultanii otomani au întarit cetatea Yeni-Sala de pe malul lacului Razelm si localitatea Isaccea. Trupele turcesti care au ocupat Dobrogea au fost urmate de elemente rurale ceva mai tîrziu. Sultanii acordau pasuni întinse, domenii si o serie de alte avantaje nomazilor din Anatolia care acceptau sa se stabileasca în Balcani. Potrivit condicilor otomane, între anii 1543-1666, turcii apartinînd triburilor Kogeagik locuiau în 63-64 de sate din Dobrogea. În localitatile locuite de turci, datorita caravanelor care soseau din întregul imperiu, înflorea comertul.

Razboaiele ruso-turce au avut un efect negativ asupra populatiei din Dobrogea. Localitatile au fost ruinate, populatia variind numeric între extreme: 40 de mii de turci în urma razboiului din 1828-29 si 100 de mii în 1834. În 1864, 70 de mii de turci cerchezi au fost colonizati din Caucaz în Balcani, dintre care 10 mii în Dobrogea. În ultimele decenii înaintea anului 1878, în districtul Tulcea existau 196 de moschei în cele 144 de orase, tîrguri si sate. În 1872 functionau 12 medrese (seminarii), 8 gimnazii si 56 scoli primare. Exista o retea sanitara bine pusa la punct. În 1860 a fost data în folosinta calea ferata Constanta-Cernavoda, în 1869 începuse constructia liniei Tulcea-Macin. Exista legatura telegrafica între 8 orase dobrogene.

Ca urmare a hotarîrilor Congresului de la Berlin, în 1/13 iulie 1878 s-a acordat Dobrogea si Delta Dunarii României. În momentul instalarii administratiei românesti în Dobrogea tabloul economic si social al acestei provincii era dintre cele mai sumbre. O multime de familii de turci si tatari, fugite în timpul razboiului, asteptau de saptamîni instalarea administratiei române în Dobrogea, spre a cere reintegrarea în casele si locurile lor de munca. Cei care s-au întors, si-au primit înapoi proprietatile (s-a acordat un termen de trei ani pentru întoarcere). Autoritatile române au respectat traditiile din Dobrogea. Astfel în cadrul armatei, cei de religie musulmana formau companii si escadroane separate, pastrînd la uniforma lor fesul si turbanul, iar în alimentatie restrictiile religioase. În cadrul consiliilor comunale s-a respectat situatia etnica, multi dintre primari fiind turci. La fel, traditiile judiciare nu au avut de suferit. În comunele mixte, fiecare nationalitate trebuia sa fie reprezentata de catre un jurat. Numirea primilor muftii în judetele Constanta si Tulcea a avut o mare importanta în viata comunitatilor musulmane. Legile au garantat libertatea învatamîntului de limba turca. La Babadag s-a înfiintat un seminar musulman (în care studiile de cultura generala se facea în limba româna). Totusi, o parte din populatia musulmana din Dobrogea a emigrat în Turcia. Cauzele esentiale care au determinat emigratia sînt: schimbarea legislatiei proprietatii funciare si imobilare din Dobrogea la care populatia turco-tatara, obisnuita cu un alt mod de viata, s-a adaptat mai greu, si coruptia functionarilor publici. Turcii secolului al XIX-lea aveau terenuri mari, unde cresteau vite. Herghelii de cai si turme de oi rataceau în stepa si dealurile Dobrogei. Parcelarea terenului a micsorat spatiul de pasunat, fiind favorabil agriculturii. Datorita abuzurilor comise în special de notarii publici, multi au fost deposedati ilegal, nu numai turci si tatari, dar si români. În 1879 au existat 134.662 de musulmani si 87.900 de crestini în Dobrogea, datorita emigrarii însa pîna în 1900 situatia etnica s-a inversat. În acel an existau 120.015 de români si 40.626 de turci crimeeni si oguzi în judetele Constanta si Tulcea. Cresterea vertiginoasa a populatiei române s-a datorat unei politici de colonizare. Denumirile traditionale ale localitatilor au fost modificate prin traduceri, uneori gresite. În 1909 s-a înfiintat prima organizatie culturala a turcilor din Dobrogea, „Societatea generala de învatamînt din Dobrogea”, care a editat ziarul „Dobruca Sadasi” (Glasul Dobrogei). Primul ziar turc din România a fost „Dobruca Gazetesi” (aparut în 1888, care avea pagini si în limba româna).

În perioada interbelica, minoritatea turca din Dobrogea era reprezentata în parlamentul României. Dintre revendicarile epocii se remarca cererea de a fi numiti primari din cadrul turcilor în localitatile unde ei sînt majoritari; acordarea drepturilor depline asociatiilor culturale turce de a organiza conferinte, serbari, manifestari artistice; dreptul cetatenilor turci de a cumpara pamînt; înfiintarea unui inspectorat scolar care sa controleze si sa îndrume învatamîntul de limba turca din România. În cadrul învatamîntului de stat, doua ore pe zi erau consacrate învatamîntului limbii materne, restul fiind tinute în limba româna. Multi copii însa au fost nescolarizati, datorita conditiilor economice si sociale.

Dupa 1930, emigrarea populatiei turce a luat proportii.

Prin reforma învatamîntului din 1948, au fost deschise noi scoli cu predare în limba turca. Aceste scoli au fost însa desfiintate în anul scolar 1959-1960. Nici în momentul de fata modul de organizare a învatamîntului nu asigura învatarea temeinica a limbii si literaturii în limba materna.

Se poate spune ca etnogeneza turcilor dobrogeni a avut un caracter eterogen si complex. Fiecare familie si-a pastrat însa radacinile, astfel orice turc din Dobrogea stie subramura etnica din care provine; exista songari, kerci, tati, nogai etc.

Dintre personalitatile turce care au contribuit la progresul stiintei si culturii din România se remarca Gafar Mehmet, profesor universitar, doctor în medicina; ing. dr. Fikret Mujdaba, directorul general al Statiunii viticole experimentale din Murfatlar.

Reteaua scolara: Reteaua scolara pentru turci si tatari este alcatuita din 3 sectii de învatamînt prescolar, unde sînt cuprinsi 148 de copii cu 8 educatoare. În 43 de localitati exista grupe de studiu al limbii materne cu 1936 de elevi. În cadrul Colegiului Pedagogic „Constantin Bratescu” din Constanta sînt scolarizati 27 de elevi pentru predarea limbii turce. Au fost editate manuale de limba turca pentru clasele I-IV.