S î r b i

Primele atestari documentare despre sîrbii din Valea Muresului sînt de la sec. al XII-lea. Pe masura ce de la sfîrsitul sec. al XIV-lea otomanii înaintau în Balcani de la sud spre nord, începe exodul sîrbilor (ca de altfel si a altor popoare balcanice: albanezi, bulgari, aromâni etc.) din sud spre nord, peste Dunare, în Ungaria de Sud. Deplasari masive de populatie sîrba din vechea patrie, Regatul Sîrb (Kosovo, Raska, Metohija etc.), erau încurajate de autoritatile militare si administrative din perioadele respective si din necesitatea de a se crea un cordon de aparare a granitelor crestine împotriva atacurilor turcesti, iar sîrbii erau recunoscuti prin virtutiile lor ostasesti. Cu timpul (sec. XV-XVIII), datorita mai multor valuri de imigrari (cca 10, din care cea mai mare migratie a fost în 1690 sub patriarhul sîrb Arsenie III Čarnojevic), structura etnica a populatiei din Banat s-a schimbat, sîrbii devenind un element cu pondere. Convietuirea lor timp de mai multe secole în acest spatiu i-a facut sa se simta autohtoni. La terminarea primului razboi mondial, dupa Unirea de la 1 Decembrie 1918, în România au ramas sa traiasca ca minoritate nationala cca. 50.000 de cetateni sîrbi în peste 60 de localitati de-a lungul granitei româno-iugoslave.

Sîrbii din Banat au dat personalitati culturale si stiintifice de talie europeana precum: Gheorghe Brancovici, Eustahia Arsici, Sava Tekelija, Stefan Tenetchi, Stevan Alecsici, Dositei Obradovici, Milan Nicolici, etc.

Reteaua scolara: Exista 37 de unitati si sectii de învatamînt preuniversitar de limba sîrba - 14 gradinite, 21 unitati de învatamînt primar si gimnazial, 2 (1) licee - în care învata 969 de elevi (358 prescolari, 318 în învatamîntul primar, 121 în cel gimnazial, 172 în cel liceal), cu 69 (80) de cadre didactice - 17 educatoare, 28 învatatori, 24 (35) profesori. Peste 200 (peste 250) de elevi din învatamîntul cu predare în limba româna studiaza la cerere limba sîrba. Pregatirea educatorilor si învatatorilor se realizeaza la Scoala Normala din Timisoara.

 saptamînale: Nasa Reci - Naša Reč (editat de Un. Dem. a Sîrbilor si Carasovenilor din Rom., subventionat din bugetul statului, apare la Timisoara)

 trimestriale: Knijevni Jivot - Književni Život (editat de Un. Dem. a Sîrbilor si Carasovenilor din Rom., subventionat din bugetul statului, apare la Timisoara)

 În timpul evenimentelor din decembrie '89 în Timisoara s-a constituit un grup de initiativa format din intelectuali de nationalitate sîrba care si-au stabilit drept tel înfiintarea unei organizatii obstesti care sa cuprinda cetateni români de nationalitate sîrba.

 În data de 29 decembrie 1989 s-a constituit Frontul democrat al sîrbilor si croatilor din România cu sediul în Timisoara. Conducearea provizorie aleasa a avut ca principala sarcina pregatirea adunarii generale de înfiintare a Uniunii Democrate a Sîrbilor si Croatilor din România precum si a organizatiilor locale ale acesteia.

 Sedinta de constituire a Uniunii a avut loc în Timisoara la data de 19 februarie 1990 cînd a fost aprobat statutul Uniunii Democratice a Sîrbilor din România, a fost aleasa conducerea organizatiei si s-a aprobat platforma-program de activitate.

 Prin Hotarîrea Judecatoreasca nr. 82/26 februarie 1990 Uniunea Democrata a Sîrbilor din România a fost recunoscuta ca persoana juridica.

La începutul anului 1992 membrii Uniunii de nationalitate croata s-au retras si s-au organizat în cadrul Uniunii Croatilor din România.

 Cu ocazia adunarii generale de la 29 martie 1992, organizatia si-a schimbat titulatura în Uniunea Democrata a Sîrbilor si Carasovenilor din România (statut aprobat prin sentinta civila nr. 95/14 iunie 1993 a Judecatoriei Timisoara).

Restituirea bunurilor (cladiri, terernuri, obiecte de cult si de arta etc.) care au apartinut comunitatilor sîrbesti din România.