1. Adunarea se referă la textele anterioare referitoare la protecţia drepturilor minorităţilor naţionale şi, în particular, la Recomandarea 1285 (1996) şi la Ordinul Nr. 513 (1996), ambele adoptate la 23 ianuarie 1996.

    2. Ea continuă să subscrie în totalitate la Recomandarea 1201 (1993) şi la proiectul de protocol adiţional la Convenţia Convenţia pentru Protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu privire persoanele aparţinînd minorităţilor naţionale care face parte integrantă din respective recomandare.

    3. Prezenta Recomandarea se referă la cîteva aspecte a drepturilor minorităţilor evocate în Ordinul nr. 513 (1996). Celelalte aspecte vor putea face obiectul unei recomandări sau rezoluţii ulterioare a Adunării.

    4. Adunarea ia notă de informaţia care i-a fost trasmisă în răspunsul interimar la Recomandarea 1285 (1996), prin care Comitetul de Miniştri i-a atras atenţia asupra faptuluai că a decis �să-şi continue reflecţia asupra posibilităţii de a continua stabilirea de norme în domeniul culturii şi cel al protecţiei minorităţilor naţionale, ţinînd cont de Declaraţia adoptată la Summit-ul de la Viena.� Totuşi, Adunarea îşi reafirmă poziţia exprimată în Recomandarea 1285 (1996) şi speră ca lucrările la Protocolul adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului să fie reluate în scurt timp.

    5. Între timp, Adunarea a primit opinia Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) asupra interpretării Articolului 11 a proiectului de protocol la Convenţia Europeană a Drepturile Omului, anexat Recomandării 1201 (1993). Ea consideră această opinie a fiind un foarte important document de referinţă pentru interpretarea proiectului de protocol.

    6. De asemenea, a luat cunoştinţă de opinia Comisiei de la Veneţia cu privire la Carta Europeană a limbilor regionale sau minoritare. Această opinie se ocupă de sugestia, unor membrii ai Adunării, de a defini printre dispoziţiile Cartei un nucleu dur de drepturi la care ar trebui să subscrie toate statele contractante. Ideea care stă la baza acestei sugestii este că un astfel de nucleu dur ar întări efectul armonizator al Cartei şi ar spori şansele ca ea să fie ratificată de mai multe state membre ale Consiliului Europei.

    7. E bine să se amintească că această Cartă este deschisă semnăturii şi ratificării din 1992 şi necesită un minimum de 5 ratificări pentru a intra în vigoare. Pînă în prezent ea a fost ratificată de Finlanda, Ungaria, Olanda şi Norvegia.

    8. Comisia de la Veneţia în opinia sa consideră că, conceptul de nucleu dur este străin spiritului şi sistemului de funcţionare al Cartei, care este deja dotată cu un �nucleu dur�de principii (partea a II-a) care garantează eficacitatea protecţiei pe care ea o acordă. Oricum ar fi, dispoziţiile Părţii a III-a, dată fiind formularea şi modul detailat în care tratează subiectul, se pretează cu greu  constituirii unui nucleu dur susceptibil de a fi acceptat de ansamblul statelor contractante. Mai mult, un nucleu dur de drepturi lingvistice poate fi derivat din obligaţiile prevăzute de Convenţia Cadru a Consiliul Europei pentru protecţia minorităţilor naţionale, mai ales în articolele. 5.1, 6, 9.1, 10-14 şi 17.

    9. Urmînd avizul Comisiei de la Veneţia, Adunarea consideră astăzi că este preferabil să se aştepte noi ratificări şi intrarea în vigoare a Cartei şi că, pentru moment, ideea definirii în dispoziţiile Cartei a unui �nucleu dur� de drepturi nu poate fi realizată.

    10. Convenţia-cadru a Consiliul Europei pentru protecţia minorităţilor naţionale a fost deschisă spre semnării şi ratificării de către statele membre ale Consiliul Europei la 1 februarie 1995. Ea a fost ratificată de Cipru, Ungaria, România, Slovacia şi Spania şi semnată de Albania, Austria, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia, Lichtenstein, Lituania, Luxembourg, Malta, Moldova, Olanda, Norvegia, Polonia, Rusia, San Marino, Slovenia, Suedia, Elveţia, Ucraina şi Regatul Unit.

    11. Efecacitatea protecţiei oferite de convenţia-cadru va depinde în mare măsură de implementarea prevăzut mecanismului de asigurare de a respectare a dispoziţiilor sale.

    12. Într-adevăr, Articolul 26 al Convenţiei cadru precizează că:
    �Evaluînd adecvarea măsurilor luate de o Parte pentru a da efect principiilor enunţate în prezenta Convenţie-cadru, Comitetul de miniştri trebuie să fie asistat de un comitet consultativ ai cărui membri trebuie să posede o expertiză recunoscută în domeniul protecţiei minorităţilor naţionale. Compoziţia comitetului consultativ şi procedurile sale vor fi determinate de Comitetul de Miniştri în decurs de un an de la intrarea în vigoare a Convenţiei-cadru.

    13. Adunarea a fost informată că în ianuarie 1996 Comitetul de Miniştri a dispus să se înceapă lucrările privitoare la mecanismul de punerea în aplicare a convenţiei-cadru la sfîrşitul lui iunie 1996.

    14. De aceea, Adunarea doreşte să formuleze diferite propuneri cu privire la comitetul consultativ, pentru a completa şi � unde este cazul � a înlocui propunerile făcute în Recomandarea 1285 (1996).

    15. Prin urmare, Adunarea recomandă Comitetului de Miniştri să aibă în vedere ca acest comitet consultativ care urmează să fie creat de îndată ce Convenţia-cadru intră în vigoare, să fie cît se poate de independent, efectiv şi transparent, prin aplicarea următoarelor principii:

        i. Comitetul consultativ va trebui să fie constituit din 12-20 de experţi. Nu este admis ca doi membri ai acestui comitet să fie cetăţeni ai aceluiaşi stat. Membrii comitetului consultativ vor fi aleşi pe 6 ani, fără posibilitate de realegere.
        ii. Membrii comitetului vor trebuie să aibă nu numai �experienţă recunoscută în domeniul protecţiei minorităţilor naţionale�, cum se specifică în convenţie, ci şi înalte calităţi morale şi înţelepciune politică. Calitatea de membru în comitet trebuie de asemenea să includă un echilibru între cunoştinţele profesionale şi culturale.
        iii.  Alegerea  comitetului consultativ trebuie să urmeze acelaşi model ca a al acelora organizate pentru constituirea Comisiei Europeană a Drepturile Omului şi Comitetul European pentru prevenirea torturii şi a tratamentelor inumane sau degradante;
        iv. Membrii comitetului vor trebuie să aibă titlu personal şi să nu exercite funcţiuni care să fie incompatibile cu independenţa şi imparţialitatea lor, sau cu sarcinile care le revin.

        vi. Comitetul trebuie să-şi extragă informaţiile dintr-o gamă largă de surse şi să acţioneze din proprie iniţiativă.
        vii. va trebui să aibă posibilitatea de a stabili un dialog cu guvernul Părţii contractante în cauză, şi cu minorităţile naţionale şi cu organizaţiile neguvernamentale.
        viii. Deşi dezbaterile comitetului consultativ trebuie să fie cît se poate de transparente acest lucru nu înseamnă că ele trebuie să fie întotdeauna publice.
        ix. Rapoartele şi recomandările comitetului vor fi trebui transmise Comitetului de Miniştri care, evaluînd adecvarea măsurilor luate de Partea în cauză, va trebui în mod normal să i le trasmite direct, fără alt comentariu. În anumite cazuri excepţionale, adică cînd comitetul consultativ va fi atras atenţia Comitetului de Miniştri asupra unei violări a convenţiei, acesta din urmă va trebui să ţină o dezbatere asupra chestiunii, ale cărei concluzii vor fi comunicate şi părţii în cauză.
        x. Raportul şi recomandările vor fi publicate în momentul cînd sînt transmise de Comitetul de Miniştri statului în cauză. În acelaşi timp rapoartele vor fi trimise Adunării Parlamentare pentru ca aceasta să îşi exprime opinia.
        xi. Comitetul de Miniştri este invitat să ofere comitetului consultativ resursele financiare şi umane necesare.