1. Adunarea subliniază, încă o dată, marea importanţă pe care o acordă protecţiei efective a drepturilor minorităţilor naţionale în Europa.

    2. Ea a demonstrat interesul major pe care îl arată acestei probleme prin organizarea începînd din 1990 a cinci dezbateri şi prin adoptarea unui număr egal de recomandări către Comitetul de Miniştri, incluzînd şi pe cea prezentă.

    3. În aceeaşi perioadă, două convenţii noi ale Consiliului Europei privind dreptu-rile minorităţilor au fost deschise semnării şi ratificării. Este vorba despre Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare (1992) şi despre Convenţia-Cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale (1995). Adunarea aderă fără rezerve la aceste  convenţii.

    4. Dată fiind importanţa felului în care ele vor fi puse în practică, Comisia Juridică şi Drepturile Omului a Adunării studiază în prezent posibilitatea de a se ajunge, în Carta Limbilor Regionale sau Minoritare, la un nucleu dur de drepturi care ar trebui acceptate de către fiecare Parte contractantă privitor la limbile regionale sau minoritare. Acest nucleu dur nu va face parte integrantă ca atare din Convenţie, dar va putea fi propus sub formă de recomandare (viitoarelor) Părţi contractante.

    5. Pentru punerea în aplicare a Convenţiei-cadru, Comitetul de Miniştri va fi asistat de un comitet consultativ, a cărui compoziţie şi proceduri urmează să le determine. Este esenţial ca acest comitet consultativ să fie independent. Succesul convenţiei ar putea depinde foarte mult de felul în care el îşi va împlini misiunea.

    6. Adunarea va putea formula alte propuneri în lumina concluziilor unei reuniuni speciale privind problema compoziţiei şi a procedurilor comitetului consultativ, pe care Subcomisia pentru Drepturile Omului a Comisiei Juridice şi de Drepturile Omului o va putea ţine într-un viitor apropiat.

    7. Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare a fost ratificată de Finlanda, Ungaria şi Norvegia şi semnată de Austria, Cipru, Danemarca, Germania, Liechtenstein, Luxembourg, Malta, Olanda, România, Spania şi Elveţia.

    8. Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale a fost ratificată de Ungaria, România, Slovacia şi Spania şi semnată de Albania, Austria, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxembourg, Malta, Moldova, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, San-Marino, Slovenia, Suedia, Elveţia, Ucraina şi Regatul Unit.

    9. Pentru intrarea în vigoare a acestor convenţii sînt necesare cinci, respectiv doisprezece ratificări.

    10. Este necesar în plus ca aceste două convenţii să fie completate de un protocol adiţional la Convenţia Europeană de Drepturile Omului care să stabilească drepturi clar definite, care să poată fi invocate de către persoanele particulare în faţa organelor judiciare independente.

    11. Conferinţa la nivel înalt a şefilor de state şi guverne ale statelor membre ale Consiliul Europei (Viena, octombrie 1993) a dat Comitetului de Miniştri însărcinarea �să înceapă redactarea unui protocol care să completeze Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în domeniul cultural prin dispoziţii care să garanteze drepturile individuale, în special persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale�.

    12. În Recomandarea 1231 (1994), Adunarea �regretă profund� că conferinţa la nivel înalt nu a dat curs propunerii sale care figurează în Recomandarea 1201 (1993), privind un protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cu privire la drepturile minorităţilor naţionale.

    13. Totuşi, dacă va fi adoptată o abordare �maximalistă� pentru noul protocol, Adunarea se va putea considera satisfăcută, dat fiind că un număr mare de drepturi ale minorităţilor sînt deja acoperite de Convenţia însăşi sau sînt susceptibile de a fi considerate a fi �drepturi culturale�.

    14. Adunarea este profund dezamăgită de recenta decizie a Comitetului de Miniştri prin care se suspendă lucrările asupra unui proiect de protocol şi speră că această activitate va fi curînd reluată.

    15. Aşteptînd rezultatul lucrărilor Comitetului de Miniştri, Adunarea va continua să folosească ca text de referinţă propunerea pentru un protocol adiţional la Convenţia Europeană de Drepturile Omului cuprinsă în Recomandarea 1201 (1993) referitoare la persoanele aparţinînd minorităţilor naţionale. Ea va urmări şi va monitoriza cu multă atenţie activităţile înşirate mai sus.

    16. În concluzie, Adunarea recomandă Comitetului de Miniştri:
        i. să invite cele 24 de state membre care încă nu au semnat Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare şi cele 35 de state membre care încă nu au ratificat-o, să facă acest lucru cît mai repede posibil;

        ii. să invite acele state membre care încă nu au făcut-o, să semneze şi ratifice cît mai curînd posibil Carta Europeană a Autonomiei Locale (pînă în prezent sînt 25 semnături şi 21 ratificări);
        iii. să elaboreze un protocol care să amendeze Carta Europeană a Autonomiei Locale, autorizînd Comitetul de Miniştri să invite statele nemembre să adere la Cartă;
        iv. să invite acele state membre care pînă în prezent nu au făcut-o, să semneze şi să ratifice cît mai curînd posibil Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale (pînă acum există 31 de semnături şi 4 ratificări);
        v. să se asigure că comitetul consultativ care urmează a fi creat de îndată ce Convenţia-cadru intră în vigoare să fie cît se poate de independent, eficace şi transparent, de exemplu:
            a. prevăzînd un comitet care să cuprindă cîte un membru din partea fiecărui stat contractant;
            b. garantarînd ca membrii comitetului să îmbine cunoştinţele juridice specifice din domeniul minorităţilor cu înţelepciunea politică;
            c. prevăzînd alegerile după modelul celor organizate pentru înfiinţarea Comisiei Europeane a Drepturilor Omului sau de Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi a Tratamentelor Inumane sau Degradante;
            d. permiţînd comitetului să-şi adune informaţiile dintr-o gamă largă de surse şi să acţioneze din proprie iniţiativă;
            e. abilitînd comitetul să înceapă un dialog cu guvernul Părţii contractante interesate, precum şi cu grupurile de minorităţi naţionale, şi să-şi publice rapoartele şi recomandările cu autorizarea respectivului guvernul, sau în cazuri speciale, fără aceasta;
        vi. să consulte Adunarea înaintea luării deciziei finale asupra comitetului consultativ;
        vii. să-şi reînceapă fără întîrziere lucrările asupra proiectului de protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului �în domeniul cultural prin dispoziţii garantînd drepturile individuale, în special pentru persoanele aparţinînd minorităţilor naţionale�, şi să prezinte o concluzie rapidă şi satisfăcătoare făcînd tot ce este necesar pentru ca acest protocol să fie cît mai complet posibil;
        viii. să insiste asupra necesităţii formulării cît mai precise a obligaţiilor care revin statelor, pentru ca drepturile susceptibile de a fi acordate de cőtre state persoanelor să fie clare şi justiţiabile;
        ix. să supună acest proiect de protocol, odată terminat, examinării Adunării;
        x. să examineze, aşteptînd concluzia studiilor făcute de Comisia pentru juridică şi drepturile omului a Adunării şi de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept, recomandarea unui nucleu dur de drepturi susceptibile de a fi acceptate de către toate statele contractante ale Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare.