Liga pro Europa

:: Misiune :: Istoric :: Statut :: Membrii :: Structura :: Rapoarte anuale :: Donaţii :: 2% :: Comunicate :: Contact ::

RECOMANDAREA 1177 cu privire la drepturile minorităţilor

Adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei la 5 februarie 1992


    1. Istoria a transformat continentul european într-un mozaic de popoare diferite prin limbă, cultură, tradiţii şi obiceiuri, şi practici religioase.
    2. Aceste popoare sînt atît de amestecate şi de suprapuse încît nici un decupaj teritorial nu le poate circumscrie total şi exclusiv. Frontierele statale moştenite în urma celor două războaie mondiale nu au reuşit să facă acest lucru. Nici cele viitoare, oricare ar fi ele, nu vor reuşi.
    3. Într-un stat democratic nu pot exista cetăţeni de rangul doi: cetăţenia este aceeaşi pentru toţi. Prima şi ultima garanţie a acestei egalităţi în drepturi şi îndatoriri decurge din respectul strict al drepturilor omului de către state şi ratificarea de către acestea a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
    4. În interiorul acestei cetăţenii comune cetăţenii care împărtăşesc cu alţii caracteristici specifice de ordin cultural, lingvistic sau religios, mai ales, pot totuşi să dorească să li se recunoască şi garanteze posibilitatea de a le exprima.
    5. Acestea sînt grupurile împărtăşind asemenea specificităţi în interiorul unui stat, pe care Comunitatea Internaţională, după primul război mondial, le denumeşte �minorităţi�, fără ca acest lucru să implice vreo inferioritate în vreun domeniu.
    6. Sînt astăzi numeroase petiţiile şi declaraţiile de principiu ale autorităţilor guvernamentale şi internaţionale în favoarea recunoaşterii, protejării, chiar a promovării drepturilor �minorităţilor�, fie ele calificate drept naţionale, etnice şi culturale, lingvistice sau religioase.
    7. Colocviile şi conferinţele de toate felurile s-au înmulţit. Extrema diversitate a situaţiilor este de-acum mulţumitor înregistrată, descrisă şi analizată, la fel şi marea complexitate a problemelor, şi a dificultăţilor juridice şi politice, legate de rezolvarea lor.
    8. A spune aceasta nu mai este sucificient acum. Nu ne mai putem mulţumi cu aceste analize şi constatări de neputinţă. Este urgent să se ia decizii şi angajamente internaţionale care susceptibile de a fi puse în aplicare rapid pe teren. Este vorba de pacea, democraţia, libertăţile şi respectul drepturilor omului pe continentul nostru.
    9. Acest sentiment de urgenţă şi această dorinţă de a ajunge la propuneri concrete a motivat organizarea colocviului care s-a ţinut la Paris, la Senat, în
    13 şi 14 noiembrie 1991, la iniţiativa Comisiei juridice şi de drepturile omului a Adunării. Acest colocviu dorea să fie diferit de majoritatea dintre cele care l-au precedat, deoarece avea ca obiectiv să propună Consiliului Europei un demers constructiv şi rapid operaţional.
    10. Colocviul a trecut în revistă lucrările în curs ale diferitelor instanţe europene şi internaţionale, îndeosebi ale Consiliului Europei, C.E.E., C.S.C.E. şi O.N.U. El a examinat propunerea unei convenţii europene pentru protecţia minorităţilor elaborată de către Comisia Europeană pentru Democraţie prin Lege, şi proiectul de Cartă Europeană a Limbilor Regionale şi Minoritare, studiată actualmente de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, ca şi proiectul unui Consiliu European al minorităţilor naţionale, etnice, religioase, culturale şi lingvistice, prezentat de Federaţia Internaţională a Drepturilor Omului.
    11. Diferitele organisme interguvernamentale ale Consiliului Europei vor trebui să-şi prezinte în scurt timp opiniile Comitetului de Miniştri, permiţîndu-i acestuia să-şi încheie lucrările la proiectul de Cartă Europenă a Limbilor Regionale şi Minoritare. Adunarea este conştientă de anumite puncte slabe deja descoperite în acest proiect. Totuşi, nedorind să-şi amîne concluzia, Adunarea recomandă Comitetului de Miniştri să-şi încheie lucrările în cel mai scurt timp şi să facă tot posibilul pentru rapida punere în practică a Cartei.
    12. Adunarea a luat notă de mandatul pe care Comitetul de Miniştri l-a dat Comitetului Director pentru Drepturile Omului. În cadrul acestui mandat, va fi examinată propunerea unei convenţii europene de protecţie a minorităţilor. Totuşi, deşi conţine o definiţie excelentă a drepturilor ce trebuie garantate, propunerea de convenţie pare deficientă în ceea ce priveşte mecanismul de control. De aceea, Adunarea consideră preferabilă şi urgentă elaborarea unui protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi salută faptul că ministrul austriac a supus colegilor săi un astfel de proiect de protocol cu prilejul reuniunii Comitetului de Miniştri din 26 noiembrie 1991.
    13. În completare, fără ca aceasta să poată înlocui în vreun fel elaborarea unui instrument juridic, Adunarea recomandă elaborarea şi adoptarea rapidă de către Comitetul de Miniştri a unei declaraţii definind principiile de bază privind drepturile minorităţilor, care fac deja obiectul unui consens internaţional.
    14. Adunarea consideră că o astfel de declaraţie ar trebui să servească drept text de referinţă pentru a judeca cererile de adeziune la Consiliul Europei şi să constituie baza luărilor de poziţie ale acestuia şi intervenţiilor organismelor de mediere propuse mai jos.
    15. Adunarea reaminteşte că a adoptat deja o declaraţie de acest tip în Recomandarea 1134 (1990). Această recomandare, eventual îmbogăţită prin lucrările ulterioare ale altor organisme internaţionale, mai ales ale C.S.C.E., C.E.E. şi Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), ar trebui să servească drept bază declaraţiei Comitetului de Miniştri, recomandată de către Adunare.
    16. În Directiva nr. 456 (1990), Adunarea a decis să joace un rol de mediere şi de conciliere în conflictele care au ca obiect minorităţile, oricînd i se va cere acest lucru. Pentru a întări rolul Consiliului Europei, Adunarea recomandă Comitetului de Miniştri să-l doteze cu un instrument corespunzător de mediere, asociind cele mai înalte autorităţi internaţionale şi naţionale competente. Această instanţă ar avea o triplă competenţă:
        i. De a observa şi de a înregistra: Ar fi vorba de o funcţie de observator permanent a evoluţiei situaţiei minorităţilor în diferitele state europene;
        ii. De a sfătui şi de preveni: această instanţă ar avea ca misiune intervenţia �la rece�, înainte de orice conflict pentru a ajuta statele şi minorităţile să definească regulile raporturilor dintre ele.
        iii. De a dialoga şi de concilia: în caz de conflict deschis, bazîndu-se pe propiul suport internaţional şi pe rezultatele sale obţinute în a depune eforturi obiective, această instanţă ar avea vocaţia să cerceteze pe teren căile de conciliere între părţile în conflict şi o soluţie paşnică şi durabilă a problemelor care le opun.
    17. Avînd în vedere urgenţa extremă a măsurilor propuse, Adunarea cere Comitetului de Miniştri să pună în aplicare această Recomandare înainte de 1 octombrie 1992.