::  Misiune :: Istoric :: Statut :: Membrii :: Structura :: Rapoarte anuale ::  Donaţii :: 2% ::  Comunicate :: Contact ::




Situaţia drepturilor omului şi ale minorităţilor naţionale

în România anului 2006


„Ce drepturile omului? Nu există drepturile omului!”
(Dr. Dorin Florea, primarul municipiului Tîrgu-Mureş
publicat în Zi de Zi, 21 noiembrie 2006)

În cursul anului 2006, Biroul pentru Drepturile Omului din cadrul Ligii PRO EUROPA, avînd o reţea de monitori în 12 localităţi (Alba Iulia, Arad, Braşov, Caransebeş, Cluj, Miercurea Ciuc, Oradea, Satu Mare, Sibiu, Timişoara, Tîrgu-Mureş, Zalău), a monitorizat situaţia drepturilor omului şi ale minorităţilor prin consultarea persoanelor care au sesizat abuzuri, prin realizarea de interviuri şi chestionare în cadrul a diferite autorităţi sau în rîndul populaţiei. Cele mai frecvente sesizări primite au fost în domeniul dreptului de proprietate şi al accesului la justiţie; totodată, LPE a acordat o atenţie specială tratamentului nediscriminatoriu.

1. Dreptul la proprietate

1.1. Situaţia generală

În timp ce România raportează Uniunii Europene soluţionarea retrocedării imobilelor confiscate, Liga Pro Europa a înregistrat şi în cursul anului 2006 o serie de cazuri legate de această problematică, ceea ce arată că Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente nu a produs efectele scontate.
În unele cazuri autorităţile resping solicitările (în cazul H.M. Primăria Satu Mare a trimis o notă cu data de 13 octombrie 2005, dar cu ştampila poştei 17 martie 2006, în care afirmă că solicitarea a fost tardiv depusă faţă de termenul de 14.02.2002, cînd dosarele au fost înregistrate la 27 ianuarie 1998, la 14 august 2001 şi la 13 februarie 2002); în alte cazuri soluţia definitivă a instanţelor nu este pusă în aplicare de autorităţile locale (în cazul familiei T. Primăria Tîrgu-Mureş refuză respectarea sentinţei definitive din 1 aprilie 2003).
Au fost lansate campanii media şi ceremonii oficiale cu ocazia înmînării a 7 pachete de acţiuni (la 9 martie 2006), realitatea însă este una tristă: chiar şi oficial doar 0,6% din cei îndreptăţiţi şi-au primit acţiunile în primele şase luni. Legislaţia ar trebui modificată (la 30 mai 2006 preşedintele Consiliului de Supraveghere al Fodului, dl. Alexandru Nicolae Păunescu declara: „trebuie clarificate unele inadvertenţe dintre Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei şi Hotărîrea de Guvern 1481/2005 privind înfiinţarea Fondului Proprietatea”); în prezent acţiunile nu pot fi valorificate (şi încă nici nu se poate estima cînd vor putea fi).
În aceste condiţii, pregătindu-se să participe la Forumul Internaţional al Fondurilor, organizat la Monte Carlo în perioada 4-7 iulie 2006, preşedintele Consiliului de Supraveghere al Fodului, dl. Alexandru Păunescu a considerat că problemele Fondului sînt în principal cele legate de imagine, ca atare Fondul cheltuind bani pentru campanii publicitare derulate pe canalele TV.
Liga PRO EUROPA consideră că tratarea dreptului la proprietate ca pe o problemă de imagine este una falsă. Tergiversarea reîmproprietării şi a acordării daunelor asigurate de prevederile legale trebuie considerată şi recunoscută de autorităţi ca o continuă încălcare a drepturilor omului în România, şi, ca atare, soluţionată de urgenţă.

1.2. Situaţia specifică a Bisericii Greco-Catolice

Biserica Greco-Catolică este sistematic obstrucţionată în încercarea sa de a redobîndi proprietăţile confiscate de regimul comunist.
Recent, Biroul pentru Drepturile Omului a fost sesizat de Parohia din Chiheru de Jos, Chiheru de Sus, Urisiu de Jos şi Sînmihai de Pădure (toate în judeţul Mureş).
După ce parohiilor li s-a solicitat să depună de repetate ori aceleaşi documente legalizate, din septembrie 2006 comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar au trimis „oferte de amplasament”, susţinînd că pe amplasamentul original nu se poate reconstitui proprietatea. După ce în termenul prevăzut de doar 7 zile parohiile au acceptat amplasamentele oferite — în ciuda faptului că erau vădit sub valoarea terenurilor iniţiale —, consiliile locale au adoptat hotărîri de respingere a punerii în posesie. În mod evident, ofertele au fost făcute în speranţa de a fi respinse. Primăria din Beica de Jos a făcut o nouă „ofertă”, iar cea din Chiheru de Jos a anunţat căutarea de „eventuale rezerve de teren extravilan rămase neatribuite”. Mai mult, la data de 7 noiembrie 2006, Comisia locală din Chiheru de Jos a hotărît să treacă la identificarea în teren a vechilor amplasamente deţinute „ilegal de anumiţi cetăţeni din localitate”, ceea ce trebuia făcut de la bun început.
În mod similar, Primăria din Chiheru de Jos refuză retrocedarea unei păduri cu o suprafaţă de 614 ha Bisericii Greco-Catolice.
Pe lîngă faptul că Biserica Greco-Catolică nu îşi poate reprimi bisericile (spre exemplu, la Ungheni se construieşte o biserică ortodoxă în jurul fostei biserici greco-catolice, aceasta urmînd a fi demolată), autorităţile locale împiedică şi întîrzie în mod deliberat retrocedarea către Biserica Greco-Catolică a terenurilor confiscate de regimul comunist.
Liga Pro Europa a protestat şi împotriva continuării construcţiei noii biserici ortodoxe din Ungheni (jud.Mureş), în jurul vechii biserici greco-catolice, urmărindu-se demolarea acesteia în semi-clandestinitate, departe de ochiul public. Este o practică nedemnă de secolul XXI într-un stat european care se pretinde democratic. Liga Pro Europa a insistat asupra sistării imediate a construcţiei, considerînd că Biserica veche trebuie retrocedată necondiţionat comunităţii greco-catolice din Ungheni, arătînd că bisericii ortodoxe i se poate oferi un alt amplasament pentru construcţie. LPE a solicitat printr-o scrisoare intervenţia prefectului judeţului Mureş şi a Ministerului Culturii şi Cultelor în acest caz grav. Ministerul Culturii şi Cultelor şi-a exprimat „regretul” şi „convingerea că autorităţile locale” vor soluţiona acest „diferend”, ilegalitatea a rămas însă nesancţionată, ca şi în cazul „schitului ortodox” construit ilegal în Pădurea Budiului din Tîrgu-Mureş.

2. Accesul liber la justiţie

2.1. Taxele de timbru

Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg a luat o decizie foarte importantă pentru România la 24 mai 2006 în cazul WEISSMAN şi alţii împotriva României, arătînd că aplicarea taxelor de timbru foarte mari la procesele civile reprezintă o încălcare a dreptului de acces la justiţie, garantat de art. 6 al Convenţiei europene a drepturilor omului.
Liga PRO EUROPA are peste 10 cazuri înregistrate care se află în faţa CEDO din acelaşi motiv, şi a atras atenţia instanţelor asupra faptului că cererile de chemare în judecată trebuie înregistrate indiferent de cuantumul daunelor solicitate, iar la stabilirea taxelor judiciare şi taxelor de timbru instanţele trebuie să ţină cont de jurisprudenţa Curţii Europene în domeniu, altfel România riscă pierderea unor serii de cazuri în faţa CEDO şi va plăti sume importante ca daune materiale şi morale pentru încălcarea dreptului de acces la justiţie.

2.2. Refuzul reanchetării evenimentelor din Tîrgu-Mureş

Liga PRO EUROPA a solicitat în repetate rînduri reluarea anchetei penale privind evenimentele din martie 1990 din Tîrgu-Mureş, soldate cu morţi şi răniţi, cu deteriorarea relaţiilor româno-maghiare şi cu revigorarea Securităţii sub numele de SRI.
Aceste solicitări au rămas pînă acum fără răspuns.
La data de 6 aprilie 2006 LPE s-a adresat din nou Parchetului General al României, personal domnului procuror general Ilie Botoş, arătînd următoarele:
„În zilele de 19-20 martie 1990 în Tîrgu-Mureş au avut loc evenimente tragice în cursul cărora au fost ucise 6 persoane şi rănite alte cîteva sute. Nici pînă azi nu s-a aflat cine au fost persoanele care au organizat conflictele din acele zile. La Biroul pentru Drepturile Omului se prezintă persoane ale căror rude au decedat şi care aşteaptă de 16 ani un răspuns la întrebarea: cine sînt ucigaşii şi cine sînt persoanele care poartă responsabilitatea pentru regizarea evenimentelor?
Televiziunea Română a realizat recent un serial de reportaje («Regizori şi actori»), din care reiese în mod evident că persoanele manipulate în perioada martie 1990 sînt dispuse să vorbească şi să dezvăluie adevărul.
Pentru aflarea vinovaţilor evenimentelor din decembrie 1989 şi «mineriadelor», Parchetul General al României desfăşoară o serioasă acţiune de cercetare penală. Considerăm că în mod similar Parchetul General al României ar putea dispune redeschiderea dosarului «Martie 1990», închis din motive politice în anul 1993, fără a afla cine poartă responsabilitatea reală.”
În locul declanşării unei anchete penale, procurorul general a trimis sesizarea spre soluţionare la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Tîrgu-Mureş, acelaşi parchet care a efectuat în mod defectuos ancheta din 1990, condamnînd la închisoare doar romi şi maghiari, nereuşind să identifice persoanele care au organizat evenimentele; acelaşi parchet care în cazul Hădăreni a recunoscut că a acceptat presiuni politice.
Răspunsul Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Tîrgu-Mureş, cu nr. 219/VIII/2006 din 30 mai 2006, în care se arată că „nu s-au putut produce date certe cu privire la stabilirea autorilor morali”, este o nouă dovadă a faptului că încă nu există o dorinţă din partea autorităţilor Statului Român de a afla adevărul privind evenimentele din Tîrgu-Mureş, martie 1990.
La data de 19 octombrie 2006 Liga PRO EUROPA s-a adresat din nou Parchetului General.

2.3. Cercetarea penală a unor accidente rutiere grave

Încă în anul 2004, Liga PRO EUROPA atrăgea atenţia instituţiilor statului şi a opiniei publice asupra unor probleme grave privind modul de soluţionare sau tergiversarea soluţionării unor accidente rutiere grave.
Din păcate, aceste probleme nu au fost soluţionate, astfel Biroul pentru Drepturile Omului înregistrează noi şi noi cazuri care arată grave erori ale organelor de cercetare penală.
Prezentăm cîteva dintre cazurile înregistrate:

Cazul S. C.
S.C., şofer profesionist, a fost implicat într-un accident rutier la data de 3 noiembrie 2003. Dosarul lui se află încă în cercetare la Poliţia Municipiului Tîrgu-Mureş. La solicitarea noastră prin care am cerut lămuriri privind tergiversarea soluţionării acestui caz, în răspuns Poliţia afirmă următoarele: „Prin Ordonanţa [...] s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de interpretare a alcoolemiei pe bază de acte, de către I.M.L. Tg. Mureş, expertiză care, din lipsă de fonduri, destinate acestor cheltuieli, nu a putut fi achitată de către acest Inspectorat de poliţie, o perioadă mai îndelungată de timp.”
La data de 7 februarie 2006 s-a dispus efectuarea unui nou recalcul al alcoolemiei, „care tot din lipsă de fonduri a fost achitat cu întîrziere”.

Cazul D. M.
D.M. a fost accidentat mortal la 11 august 2003. Cazul se află încă în cercetare penală la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mureş. Conform răspunsului acordat de Poliţie, „perioada de timp trecută de la înregistrarea dosarului se justifică prin expertizele tehnice şi topometrice din dosar şi prin administrarea probelor, inclusiv a celor propuse în apărare de învinuit”.

Cazul M. M.
M.M. a suferit un accident de maşină în anul 1999. Parchetul de pe lîngă Judecătoria Tîrgu-Mureş a soluţionat cazul la 11 septembrie 2002, dar această soluţie, după cum recunoaşte chiar Parchetul în urma solicitării Ligii PRO EUROPA, „nu a fost comunicată părţii vătămate”.

3. Abuzuri ale poliţiei: Cazul Apalina/Reghin

La 7 septembrie 2006, pentru a înmîna două invitaţii în Apalina, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Mureş a utilizat trupele de intervenţie rapidă (DPIR). În condiţii încă neelucidate, între locatarii din Apalina şi poliţiştii aflaţi la faţa locului (13 poliţişti) s-a iscat un conflict în urma căruia peste 30 de romi au fost răniţi (dintre care peste 20 cu gloanţe de cauciuc, o persoană cu muniţie de război). Au fost răniţi şi 6 poliţişti, suferind leziuni ce au necesitat 4-5 zile vindecare.
Pînă în momentul de faţă s-au putut constata cu certitudine următoarele:
• înmînarea invitaţiilor pentru două persoane din cadrul comunităţii din Apalina nu a respectat procedura normală, uzuală a poliţiei;
• poliţia a utilizat forţă excesivă, întrucît au fost răniţi oameni în vîrstă, femei şi copii, mulţi dintre ei din spate;
• Ministerul Administraţiei şi Internelor s-a antepronunţat (la data de 19 septembrie 2006) asupra cauzelor evenimentelor din Apalina, afirmînd că „poliţiştii s-au apărat pentru a evita să fie răniţi grav sau chiar linşaţi” (parchetul nu a definitivat încă cercetarea penală a cazului);
• Inspectoratul Judeţean de Poliţie Mureş a comunicat date cu privire la infracţionalitatea romilor din Reghin, ceea ce contravine practicii europene;
• acţiunea forţelor DPIR nu a fost pregătită, poliţiştii nu cunoşteau zona şi comunitatea în care trebuiau să intervină, locul unde pot parca în siguranţă, unde se pot retrage în caz de nevoie etc.
Datorită acestui caz şi a altora similare, Raportul de ţară a Comisiei Europene specifică: „Există încă anumite cazuri de agresiune şi violenţă instituţională împotriva romilor, cum ar fi razii poliţieneşti şi evacuări forţate în comunităţile cu romi. [...] Acţiunile României de pregătire în acest domeniu [al îmbunătăţiri situaţei romilor] trebuie accelerate imediat şi continuate după aderare.”

4. Libertatea de exprimare: intimidarea presei prin acţiuni ale poliţiei – Cazul Európai Idő

La data de 8 martie 2006, Liga Pro Europa a fost sesizată că la chioşcurile de ziare din municipiul Tîrgu-Mureş au apărut angajaţi ai IPJ Mureş, care au ridicat de la distribuitorii de presă toate exemplarele numărului 5/2006 ale săptămînalului Európai Idő, publicat la Sfîntu Gheorghe, şi care au solicitat prezentarea listelor de distribuiţie pentru această publicaţie.
În urma acestui incident, Liga Pro Europa a informat imediat presa şi a sesizat la rîndul său Agenţia de Monitorizare a Presei, care a emis un comunicat.
Ca reacţie la aceste demersuri, în cursul după-amiezii aceleiaşi zile de 8 martie 2006, lucrători ai IPJ Mureş au restituit distribuitorilor de ziare exemplarele din săptămînalul Európai Idő ridicate în cursul dimineţii.
În baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, la data de 8 martie 2006 am solicitat Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mureş explicaţii privind acestă acţiune fără precedent în municipiul Târgu-Mureş.
Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mureş ne-a acordat un răspuns nedatat şi fără număr de înregistrare, care ne-a parvenit la data de 21.03.2006 şi care nu conţinea în totalitate cele solicitate de Liga Pro Europa (pe baza cărui mandat sau ordin s-a dispus acţiunea), oferind doar o explicaţie privind acţiunea în cauză. Afirmaţia comisarului-şef Ioan-Nicolae Căbulea, cum că ar fi fost nevoie de această acţiune pentru a utiliza publicaţia ca mijloc de probă într-un proces penal, este superficială şi neconvingătoare avînd în vedere faptul că publicaţia în cauză apare în mod legal, iar pentru consultarea conţinutului său este evident că nu era necesară ridicarea TUTUROR exemplarelor aflate pe standurile distribuitorilor de presă din municipiul Tîrgu-Mureş. Dimpotrivă, procedînd în acest mod abuziv, IPJ Mureş a comis un act de cenzură şi a expus Poliţia Română unui grav prejudiciu de imagine. De altfel, după cum se afirmă şi în adresa de răspuns a IPJ Mureş către Liga Pro Europa, este vorba de o acţiune fără precedent a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mureş.
Avînd în vedere cele expuse, Liga Pro Europa a solicitat Ministerului Administraţiei şi Internelor să ancheteze legalitatea acţiunii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mureş de ridicare la 8 martie 2006 a tuturor exemplarelor săptămînalului Európai Idő de la distribuitorii de presă de pe raza municipiului Târgu-Mureş.
Ministerul Administraţiei şi Internelor, în loc să demareze o anchetă în acest caz, a trimis solicitarea noastră spre soluţionare la Inspectoratul General al Poliţiei Române, care, prin răspunsul nr. 62.537 din 20.04.2006 (nesemnat), a completat susţinerile IJP Mureş cu afirmaţia conform căreia era nevoie de ridicarea tuturor numerelor pentru a evalua „amploarea difuzării”.
Acest răspuns este o dovadă a incompetenţei Poliţiei de a da un răspuns clar sau de a sancţiona persoanele care au comis abuzuri, întrucît nu specifică existenţa unui mandat sau unui ordin privind ridicarea tuturor exemplarelor numărului 5/2006 ale săptămînalului Európai Idő, iar explicaţia privind amploarea difuzării este neconvingătoare din moment ce tirajul unei publicaţii se poate afla prin metode mai certe şi mai simple decît ridicarea numerelor de la chioşcurile de ziar.

5. Protejarea datelor cu caracter personal

Liga PRO EUROPA a sesizat mai multe situaţii în care autorităţile nu oferă protecţie datelor personale ale cetăţenilor.
Spre exemplu Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei sau Centrele de Recrutare au solicitat persoanelor date privind apartenenţa lor etnică şi religioasă. Instituţia Avocatul Poporului s-a autosesizat în aceste cazuri, informînd autorităţile în cauză asupra reglementărilor legale. Totuşi, au rămas formularele (spre exemplu, pentru acordarea reşedinţei) care solicită date privind apartenenţa etnică a solicitanţilor.
Ministerul Apărării Naţionale a colectat de la recruţi o serie de informaţii confidenţiale, cum ar fi relaţiile soţiei cu părinţii şi socrii, ţările în care recrutul a călătorit şi scopul călătoriei etc. Fişele care se completează nu conţin nici o prevedere privind confidenţialitatea datelor obţinute. Aceşti recruţi însă nu vor fi încorporaţi, prin urmare dispare orice sens pentru deţinerea acestor informaţii. Prin urmare, Liga PRO EUROPA a solicitat Ministerului Apărării Naţionale distrugerea inutilei baze de date confidenţiale. Solicitarea a rămas fără răspuns.

6. Destituirea unor persoane din funcţii publice pe criterii politice

În România a devenit o practică ca după alegeri modificările din guvern să afecteze şi instituţiile publice, prin schimbarea persoanelor din conducerea lor. Aceste schimbări, motivate politic şi nu profesional, contravin Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.
LPE a înregistrat şi după alegerile din 2004 sesizări care semnalează destituirea unor persoane din funcţii politice pe criterii politice.
Spre exemplu doamna Reghina Fărcaş, directoarea AJOFM Mureş, a fost destituită din funcţie fără un motiv real. După ce a fost repusă în funcţie prin decizia instanţei în anul 2006, a fost delegată şi detaşată în mod repetat la Braşov, fără respectarea condiţiilor legale (pe perioade de 5 zile, excluzînd zilele de sîmbăta şi duminica). După ce a refuzat delegarea din motive medicale, a fost amendată contravenţional, pentru că s-a prezentat la instituţia în care îndeplinea calitatea de director executiv.

7. Combaterea cultului persoanelor condamnate pentru săvîrşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii şi interzicerea organizaţiilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob

7.1. Combaterea cultului mareşalului Antonescu
Încă de la acordarea denumirii „Ion Antonescu” unui bulevard din Tîrgu-Mureş, Liga PRO EUROPA şi-a exprimat dezacordul faţă de resuscitarea cultul public al persoanelor vinovate pentru Holocaustul din România. Imediat după apariţia Ordonanţei de urgenţă 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor condamnate pentru săvîrşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, Liga PRO EUROPA a adresat o solicitare, pentru modificarea acestei denumirii Bulevardului, către consilierii locali, primarul municipiului Tîrgu-Mureş, Prefectura Judeţului Mureş, Ministerul Culturii şi Cultelor, dar aceste demersuri au rămas fără efect. Continuarea cultului lui Ion Antonescu, cu acordul tacit al autorităţilor,  a adus prejudicii grave imaginii României şi poporului român.
După ce Liga PRO EUROPA a înaintat plîngeri penale împotriva tuturor consilierilor locali, la 13 octombrie 2005 Consiliul local al municipiului Tîrgu-Mureş a adoptat o hotărîre privind modificarea denumirii Bulevardului Ion Antonescu cu Bulevardul Cetăţii.
Observînd că această hotărîre nu este pusă în practică, Liga PRO EUROPA s-a adresat Primăriei, la 12 decembrie 2005, cu o cerere privind modul de implementare a hotărîrii consiliului local al municipiului Tîrgu-Mureş. În urma nerespectării Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, LPE a înaintat o plîngere în contencios administrativ la Tribunalul Mureş împotriva Primăriei municipiului Tîrgu-Mureş şi a primarului dr. Dorin Florea.
În urma introducerii acţiunii, Primăria municipiului Tîrgu-Mureş a început să utilizeze denumirea de Bulevardul Cetăţii.
Prin Sentinţa civilă nr. 1172 din 13 iunie 2006 în Dosarul 527/2006, Tribunalul Mureş a constatat că „informaţiile date reclamantei [Ligii PRO EUROPA] nu au consistenţa şi calitatea unor informaţii propriu-zise, fiind, pe de o parte de ordin foarte general şi, pe de altă parte, în totală discordanţă cu adevărul”. Instanţa a remarcat şi faptul că „a fost nevoie de introducerea acţiunii în instanţă pentru a se renunţa la această practică deloc onorantă pentru pîrîtă”. Astfel sentinţa „constată că pîrîţii [Primăria municipiului Tîrgu-Mureş şi primarul dr. Dorin Florea] nu au răspuns în termenul legal solicitărilor reclamantei privind măsurile luate pentru aplicarea hotărîrii de schimbare a denumirii Bulevardului Ion Antonescu în Bulevardul Cetăţii”. Sentinţa obligă primarul municipiului Tîrgu-Mureş, dr. Dorin Florea, „să-i sancţioneze pe cei vinovaţi pentru necomunicarea în termen a răspunsurilor solicitate de reclamantă [Liga PRO EUROPA]”.
Cererea Ligii PRO EUROPA privind acordarea de daune morale a fost respinsă, arătînd că „imaginea reclamantei [Ligii PRO EUROPA], cunoscută prin demersurile şi rezultatele obţinute, nu are cum să fie afectată. Afectată negativ, în speţă, apare imaginea Primăriei Tîrgu-Mureş, datorită conduitei culpabile a propriilor săi funcţionari care urmează să fie sancţionaţi”.
Pîrîţii au înaintat recurs împotriva sentinţei.
În urma sentinţei, Primăria municipiului Tîrgu-Mureş, în frunte cu dr. Dorin Florea, preşedintele Partidului Democrat - Filiala Mureş, a reluat utilizarea denumirii de Bulevardul Ion Antonescu, în dispreţul total al prevederilor legale.
Liga PRO EUROPA şi-a exprimat nemulţumirea şi pentru modul în care Prefectura Judeţului Mureş tratează această problemă. Toate solicitările şi reclamaţia administrativă care au stat la baza procesului în contencios administrativ au fost trimise, spre ştiinţă, Prefecturii Judeţului Mureş, personal domnului prefect Ciprian Dobre. Deşi conform legislaţiei, prefecţii veghează ca activitatea consiliilor locale şi a primarilor să se desfăşoare în conformitate cu prevederile legale, Prefectura Judeţului Mureş nu a avut nici o intervenţie pentru respectarea legalităţii în Tîrgu-Mureş.

8. Combaterea discriminării

8.1. Cazuri trimise la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării

Deşi CNCD a soluţionat în cursul anului 2006 cazuri importante (cum ar fi privind simbolurile religioase din şcolile de stat, arătînd că într-un stat laic astfel de simboluri trebuie înlăturate), există mari deficienţe privind soluţionarea cazurilor trimise de organizaţii.
Cazurile semnalate de Liga PRO EUROPA nu au fost deloc soluţionate în procent de 66,7% (22,2% au fost soluţionate negativ, 11,1% din sesizări au fost retrase de victime).

8.2. Studiul discriminării rasiale în judeţele Alba, Bihor, Braşov, Caraş-Severin şi Sălaj

În cursul anului 2006, LPE a pregătit un studiu privind discriminarea rasială în cinci judeţe.
Studiul (în curs de multiplicare), a constatat o serie de manifestări ale discriminării rasiale, formulînd următoarele recomandări:
1. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării ar trebui
• să informeze instituţiile menite să aplice legislaţia privind non-discriminarea;
• să ofere traininguri, prin colaborare cu ONG-urile specializate în domeniu, pentru cadre didactice, funcţionari publici, poliţişti, procurori, judecători.
2. Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării ar trebui
• să introducă în curricula şcolară mai multe informaţii privind comunităţile etnice din România (în manualele de istorie şi geografie), ca şi referitor la problematica discriminării (în manualele de educaţie civică);
• să nu avizeze acele manuale care crează sterotipii negative la adresa diferitelor comunităţi;
• să permită elaborarea manualelor în limba maternă, nu doar traducerea manualelor elaborate în limba română;
• să creeze un inventar al deficienţelor în domeniul cadrelor didactice care predau în limba minorităţilor, oferind mai multe locuri speciale la universităţi în domeniile în care nu sînt suficiente cadre didactice;
• să ofere mai multe locuri speciale pentru minorităţi în domeniul dreptului, pentru a balansa lipsa actuală a persoanelor minoritare din sistemul judiciar;
• să elaboreze curricula şcolară în aşa fel încît să nu-i suprasolicite pe cei care învaţă în limba maternă;
• să ofere educaţie în limba maternă, unde există comunităţi considerabile, în toate profilele şi domeniile;
• să elaboreze noi strategii de evaluare a cadrelor didactice, luînd în considerare nu numai rezultatele copiilor, dar în mod deosebit şi originea socială a lor, pentru a-i promova pe cei care obţin rezultate în educarea comunităţilor, persoanelor dezavantajate; aceste evaluări ar trebui să afecteze salarizarea cadrelor didactice;
• să ofere burse reale pentru elevii care provin din medii sărace şi care au rezultate bune la învăţătură.
3. Ministerul Culturii şi Cultelor ar trebui să asigure prezentarea culturii minorităţilor naţionale în muzee şi alte instituţii de cultură aflate în subordinea ministertului.
4. Inspectoratele judeţene şcolare ar trebui
• să verifice multiculturalismul şcolilor multilingve, multiculturalismul ar trebui promovat nu numai în clasele cu predare în limbile minorităţilor, ci şi pe coridoarele şcolilor sau cu ocazia diferitelor serbări;
• să intervină pentru a nu se crea şcoli de stat „elitiste” prin excluderea copiilor romi; orice discriminare directă sau indirectă (inclusiv separarea copiilor romi de neromi în clase diferite, dacă acest lucru nu este consecinţa predării limbii romani) trebuie oprită din timp, cu consecinţe asupra directorilor de şcoli; practica privind şcolile speciale trebuie revizuită;
• să schimbe politicile de numire a directorilor şi directorilor adjuncţi de şcoli, pentru a nu oferi persoanelor minoritare doar funcţia de director adjunct.
5. Pentru tratamentul corespunzător al grupurilor dezavantajate, modulele de pedagogie din cadrul universităţilor trebuie să prevadă metode şi tehnici corespunzătoare, iar în activitatea de practică pedagogică aceste şcoli nu ar trebui evitate.
6. Ministerul Administraţiei Publice şi Internelor ar trebui
• să găsească căi de a interesa funcţionarii publici în obţinerea cunoştinţelor referitore la minorităţi şi fenomenul discriminării, totodată să verifice  funcţionarii publici periodic în ceea ce priveşte legislaţia.
• să găsească măsuri pozitive pentru a creşte numărul persoanelor de altă etnie în cadrul Poliţiei.
7. Ministerul Justiţei ar trebui să revizuiască politicile privind anchetele penale, lărgind structură existentă, insuficientă în momentul de faţă.
8. Autorităţile ar trebui să creeze structuri de control intern pentru a verifica legalitatea diferitelor acte, cu scopul de a respecta prevederile legale privind utilizarea limbii materne, de implementare a măsurilor speciale şi de combatere a discriminării. Problemele, necesităţile sau propunerile privind noile măsuri speciale ar putea fi comunicate Consiliului Naţional de Combatere a Discriminării, pentru a găsi soluţii la nivel naţional.
9. Pentru a soluţiona situaţiile variate şi numeroase, Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării ar trebui să deschidă filiale judeţene sau regionale.
10. Ar trebui folosite fonduri guvernamentale şi locale pentru a crea condiţii de viaţă normale pentru comunităţile de romi. Fondurile guvernamentale ar trebui descentralizate. Ajutoarele prevăzute prin lege pentru grupurile dezavantajate (cum ar fi venitul minim garantat) ar trebui oferite integral.
11. Legislaţia privind partidele politice şi procesul electoral trebuie modificată pentru a elimina prevederile discriminatorii care afectează participarea unor organizaţii reprezentative ale minorităţilor în viaţa politică din România.

9. Drepturile minorităţilor

9.1. Proiectul Legii privind statutul minorităţilor naţionale din România

În cadrul activităţilor de monitorizare a reformei legislative, Liga PRO EUROPA a depus un semnificativ efort pentru crearea unui cadru legal al drepturilor minorităţilor naţionale din România, prin campanii de lobby şi de advocacy atît pentru ratificarea tratatelor internaţionale în domeniu cît şi pentru adoptarea unei legislaţii interne favorabile.
Liga PRO EUROPA şi-a a arătat punctul de vedere, solicitînd:
• reglementarea procedurii privind recunoaşterea unei comunităţi ca minoritate naţională;
• realizarea unei concordanţe între tratatele internaţionale în domeniu ratificate de România şi drepturile prevăzute de proiectul de lege, pentru a nu lăsa anumite drepturi în afara prevederilor legislative interne;
• modificarea Capitolului III, intitulat Organizaţiile cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale, pentru a evita crearea fortaţă a unui sistem monopartidic în cadrul comunităţilor etnice;
• modificarea Capitolul V, Autonomia culturală, în sensul de a crea structuri ale autonomiei culturale care respectă principiul subsidiarităţii, totodată în sensul de a realiza democraţia internă a comunităţilor.
Parlamentul României încă nu a ratificat proiectul de lege, fiind contestat în special dreptul la autonomie culturală, iar problemele ridicate de LPE nu au fost luate în considerare.

9.2. Lipsa multiculturalismului la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj

Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj este cea mai importată instituţie de învăţămînt superior din România pentru comunitatea maghiară, care pregăteşte viitoarele cadre didactice pentru această comunitate.
În cadrul acestei universităţi se studiază în limba română, maghiară, germană şi engleză (105 de specializări în limba română, 52 în maghiară, 13 în germană şi 4 în engleză). Educaţia în diferite limbi se desfăşoară pe „linii” („linie maghiară”, „linie germană”, noţiune juridică inexistentă). Din totalul cadrelor didactice 78,7% predau la linia română, 18,1% la linia maghiară, 3,1% la linia germană. În forul de decizie al Universităţii, Senatul, 70,1% reprezintă linia română, 25,6% linia maghiară, 4,3% linia germană, astfel practic deciziile pot fi luate prin majoritatea absolută a celor care reprezintă linia română.
Din cei 31.615 de studenţi 80,6% învaţă la linia română, 17,2% la linia maghiară şi 2,3% la linia germană.
Nu există învăţămînt în limba maghiară de nivel universitar de lungă durată în unele domenii, cum ar fi economie, contabilitate, management.
Caracterul multicultural al Universităţii Babeş-Bolyai nu se reflectă prin utilizarea limbilor maghiare şi germane la secretariate, prin prezenţa reprezentării personalităţilor aparţinînd culturii maghiare şi germane pe coridoarele instituţiei etc. Chiar şi în Biblioteca Centrală Universitară toate inscripţiile sînt în limba română. La o sesizare, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a propus Ministerului Educaţiei şi Cercetării să stabilească prevederi prin care să se promoveze multiculturalismul la Universitatea Babeş-Bolyai. Sub pretextul autonomiei universitare, ministerul nu a intervenit.
În noiembrie 2006, la o conferinţă internaţională organizată de Universitatea Babeş-Bolyai, organizatorii au refuzat prezentarea unui material privind multiculturalismul universităţii, iar acţiunea unor cadre didactice maghiare privind inscripţionararea bilingvă a fost sancţionată de senat prin concedierea lor. În urma acestei decizii, cei doi prorectori maghiari ai universităţii şi-au dat demisia.
La data de 3 decembrie 2006, Rectoratul Universităţii Babeş-Bolyai a emis un comunicat prin care sugerează că un real multiculturalism (prin promovarea multilingvismului) ar fi împotriva Constituţiei României şi ar reprezenta un pericol pentru integritatea statului („Univesitatea Babeş-Bolyai nu decide limba oficială a statului român şi nu poate modifica Tratatul de la Trianon”).

10. Dreptul la un mediu sănătos: Cazul Roşia Montană

În perioadea iulie-august 2006 au fost organizate o serie de dezbateri publice pe marginea Raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului privind Proiectul Roşia Montană.
Aceste dezbateri publice au fost serios afectate de modul în care au fost organizate. Compania canadiană Gabriel Resources, cea care ar urma să realizeze exploatarea minieră, a transportat cu autobuze, la fiecare dezbatere, 200-300 de persoane fie angajate deja de companie, fie amăgite de posibilitatea unei angajări, care, în loc să se refere la tema discuţiei — Raportul la studiul de evaluare a impactului asupra mediului privind Proiectul Roşia Montană — vorbeau de problemele lor sociale. Aceste persoane puteau discuta mult peste limita timpului stabilit, dar organizaţiile de mediu sau specialiştii care se referau la Raport au fost întrerupţi în prezentările lor, iar „răspunsurile” date de companie au fost incomplete sau de genul „vă vom răspunde în scris”.
Din procesul verbal întocmit în urma dezbaterii publice din 31 iulie 2006, organizat la Alba Iulia (la care au participat reprezentanţii Ligii PRO EUROPA), sînt omise părţi esenţiale din problemele ridicate faţă de raport.
La această dezbatere, datorită timpului foarte limitat acordat dezbaterilor reale, Liga PRO EUROPA a ridicat două probleme esenţiale:

a) Problema protejării patrimoniului cultural
Legea 422/2001 privind protecţia monumentelor istorice prevede realizarea unui perimetru de protecţie de cel puţin 200 de metri pentru orice monument istoric, iar orice intervenţie asupra acestora poate avea loc doar cu acordul Consiliului Naţional pentru Protecţia Monumentelor Istorice în condiţiile prevăzute de lege. Raportul nu a conţinut o hartă cu monumentele istorice din Roşia Montană, nici cu perimetrele care trebuie protejate. Din datele Raportului însă reiese că o serie de monumente istorice — între care biserici — ar urma să fie distruse.

b) Problema siguranţei lacului de decantare cu cianuri
Studiile geologice efectuate în locul unde ar urma să se realizeze un imens lac cu cianuri sînt neconcludente sau ridică o serie de îndoieli privind siguranţa acestui lac. Formulările vagi, incerte sînt menite practic să elimine o responsabilitate directă a celor care au întocmit Raportul în situaţia în care situaţia ideală, imaginată de compania Gabriel Resources nu se adevereşte, şi vor avea loc accidente prin care regiunea Munţilor Apuseni să fie serios afectată.