Situaţia drepturilor omului şi ale minorităţilor din România, 2004

Raport elaborat de Liga PRO EUROPA

Legea nr. 10 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevede măsuri reparatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură. La trei ani de la intrarea în vigoare a acestei legi, persoanele care au dreptul la măsuri reparatorii aşteaptă degeaba să primească daunele corespunzătoare. Motivul: nu s-au elaborat normele care prevăd modalităţile de aplicare a măsurilor reparatorii.
În acele cauze în care foştii proprietari au cerut retrocedarea de mai bine de 6 ani, Liga PRO EUROPA a propus victimelor să se adreseze Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În 1993, cînd devenea membru al Consiliului Europei, România promitea respectarea dreptului de proprietate şi prin retrocedarea bunurilor confiscate în mod abuziv de regimul comunist. Totuşi, cele mai frecvente încălcări ale drepturilor omului, constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului au fost în acest domeniu, datorită întîrzierii adoptării unor legi în domeniu sau datorită aplicării greşite a acestor legi. În ciuda soluţiilor CEDO, favorabile victimelor abuzurilor, instanţele continuă practica prin care se limitează dreptul de proprietate.
Familiei B. i s-au confiscat în martie 1949 nu doar bunurile imobile (fiind evacuaţi din propria lor casă), dar şi bunurile mobile, între care unele din aur şi argint. Deşi există un inventar privind bunurile confiscate (anexate la procesul-verbal întocmit cu ocazia evacuării, în care se arată că obiectele de aur au fost ridicate de prefectul judeţului Mureş), instanţa a respins cererea familiei motivînd că nu există o reglementare expresă pentru asemenea bunuri. Întrucît chiar şi în lipsa acestor reglementări se puteau aplica prevederile dreptului comun, familia B. a fomulat o plîngere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului împotriva soluţiei instanţelor locale.

La 19 mai 2004 Liga Pro Europa a trimis o scrisoare la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu scopul de a obţine informaţii privind sesizările în domeniul discriminării rasiale, înaintate de asociaţia noastră acestei instituţii. Neprimind răspuns, cu ocazia conferinţei de presă din data de 2 iunie 2004, Liga Pro Europa, cu argumente şi exemple concrete, a arătat că există un refuz din partea Consiliului Naţional pentru Combaterea Dicriminării de a soluţiona sesizări privind discriminări rasiale. De această dată nu a fost nevoie nici de 24 de ore pentru CNCD de a elabora o poziţie „referitor la acuzele Ligii Pro Europa”.
Faţă de această poziţie, la data de 10 iunie 2004, Liga Pro Europa a trimis o scrisoare la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitînd o analiză mai aprofundată a celor relatate de noi.
[text]
Între timp Liga Pro Europa a mai fost informată (la data de 1 iulie 2004) asupra unei soluţii a Consiliului Naţional pentru Combaterea Dicriminării. Conform Hotărîrii nr. 146 din 21 mai 2004, Consiliul constată o discriminare rasială (prin afectarea dreptului la demnitate personală, conform art 19 al Ordonanţei 137/2000) produsă printr-un articol publicat în cotidianul Cuvîntul liber, şi hotăreşte „sancţionarea contravenientului Bonifaciu Ardelean cu avertisment”. Această sancţiune este însă inexistentă, întrucît art. 20, alin. (1) al Ordonanţei prevede: „Contravenţiile prevăzute la art. 5-8, 10, art. 15 alin. (1), (3) şi (6), art. 16, art. 17 alin. (1), art. 18 şi 19 se sancţionează cu amendă între 2.000.000 lei şi 20.000.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă între 4.000.000 lei şi 40.000.000 lei, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate”. În mod evident, trebuia să se aplice o contravenţie între 4 şi 40 milioane lei, întrucît discriminarea vizează comunitatea maghiară.
Aceeaşi hotărîre soluţionează şi sesizarea Ligii Pro Europa privind un alt articol publicat în Cuvîntul liber. În acest caz Consiliul consideră că autorul nu face altceva decît prezintă o carte cu conţinut discriminatoriu. Hotărîrea ignoră însă faptul că sesizarea se bazează pe comentariile autorului articolului, citînd în mod expres un astfel de comentariu: „lucrearea lui Weidlein are darul de a scoate în evidenţă tocmai această trăsătură fundamentală a spiritului maghiar” (a unui popor care se află încă evul mediu). În mod evident, prin comentariile autorului „recenziei”, se aduc atingeri dreptului la demnitate persoanlă, cum este prevăzut în Ordonanţa 137/2000.

Liga PRO EUROPA a trimis o serie de sesizări adresate Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Din 10 sesizări doar 6 au fost soluţionate pînă în momentul de faţă, iar dintre acestea numai una în sensul constatării discriminării, dar şi în acest caz s-a aplicat doar avertisment, nu şi amendă.
Modul în care aceste sesizări sînt „soluţionate” este reflectat de cazul unui student rom căruia nu i s-a permis accesul într-un local din Sibiu, în timp ce colegii lui nu au fost opriţi de personalul de pază din local. Sesizarea a fost trimisă la data de 3 decembrie 2003, dar CNCD a luat o hotărîre doar la 12 august 2004 (hotărîrea a fost comunicată la 27 august 2004), după mai bine de opt luni de la sesizare şi după mediatizarea tergiversării soluţionării. Hotărîrea 239 din 12 august 2004 nu ţine cont de declaraţia a peste zece martori (studenţi, cercetători), mai mult, aceşti martori nici nu au fost contactaţi de CNCD pentru lămurirea cazului. Au fost însă luate declaraţii scrise de la personalul de pază şi ordine a clubului, soluţia fiind luată pînă la urmă pe baza declaraţiilor persoanelor învinovăţite. Pînă în iunie 2004, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu a refuzat transmiterea către CNCD a constatării scrise, întocmite de agenţii de poliţie la faţa locului (chemaţi de grupul de studenţi pentru a constata faptul că nu se permite accesul colegului lor), dar la data de 26 iulie a trimis o adresă (nu constatarea întocmită la faţa locului), prin care se afirmă că cele sesizate nu se confirmă.
Liga PRO EUROPA intenţionează să formuleze o reclamaţie administrativă împotriva acestei hotărîri, şi să lucreze în parteneriat cu Centrul de Resurse Juridice pentru clarificarea acestui caz.

În cursul anului trecut Liga PRO EUROPA şi-a ridicat de nenumărate ori vocea împotriva tendinţelor de a restricţiona libertatea de asociere. Noua lege a partidelor politice, modificarea ordonanţei privind asiociaţiile şi fundaţiile s-au înscris pe linia acestor restricţii ce nu-şi au locul într-o societate democratică. A mai existat un proiect de ordonanţă care avea rolul de a limita posibilităţile de creare a organizaţiilor minorităţilor naţionale. Acest proiect de ordonanţă limita atît de drastic libertatea de asociere, încît Guvernul a renunţat la emiterea lui.
Restricţiile sînt însă întroduse prin modificările ce urmează a fi aduse legislaţiei electorale locale. Conform propunerii domnului deputat Varujan Pambuccian, organizaţiile minorităţilor naţionale trebuie să obţină suportul a 15% din membrii comunităţii, sau 25 de mii de susţinători din 15 judeţe cu cel putin 300 de semnături din fiecare cînd pentru majoritari acest procent este de 0,2%. Iniţiativa nu are alt scop decît de a exclude orice competiţie democratică dintre diferetile organizaţii din cadrul unei minorităţi, conservînd situaţia organizaţiilor care sînt consideraţi ca unici reprezentanţi.
Liga PRO EUROPA militează pentru un sistem democratic în care libertatea de asociere nu este limitată printr-un număr excesiv de mare de membrii fondatori, iar participarea la alegeri locale este în funcţie de susţinerea partidelor şi organizaţiilor pe plan local şi nu pe plan naţional.
Susţinem inclusiv posibilitatea participării organizaţiilor neguvernamental neminoritare la alegerile locale în condiţii similare cu ale partidelor politice.

Cu ocazia conferinţei de presă din 4 februarie 2004 am prezentat punctul de vedere al Ligii PRO EUROPA asupra restricţiilor privind participarea organizaţiilor minoritare la alegerile locale. În cursul lunii februarie, în parteneriat cu alte organizatii neguvernamentale (Institutul pentru Politici Publice, Fundaţia pentru o Societate Deschisă, Centrul de Resurse Juridice şa), Liga PRO EUROPA a protestat împotriva acestei practici printr-o scrisoare deschisă, totodată a trimis o scrisoare tuturor senatorilor, prezentînd argumente împotriva restricţiei. Cu toate acestea, din informaţiile pe care le deţinem, prevederea discriminatorie s-a păstrat în proectul de lege. Liga PRO EUROPA intenţionează să sesizeze Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

De repetate ori, în special în perioada 1992-1996, au fost formulate o serie de critici la adresa organizaţiilor neguvernamentale, ele fiind acuzate spre exemplu cu trafic de maşini. În aceste condiţii a fost deosebit de greu ca organizaţiile neguvernamentale să-şi construiască o imagine corectă în opinia publică. Prin urmare, organizaţiile care desfăşoară activităţi de reală utilitate publică, nu pot trece cu vederea faptul că alte organizaţii, prin nerespectarea unor standarde etice, pot discredita întregul sector neguvernamental.
V. J. s-a prezentat la Biroul pentru Drepturile Omului al Ligii PRO EUROPA arătînd că Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO), care a dobîndit statutul de utilitate publică în noiembrie 2000, a perceput o taxă de 3 milioane lei pentru întocmirea unui dosar la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În plus, i s-a refuzat ulterior acordarea oricărei informaţii cu privire la situaţia cazului său. În aceste zile V. J. a primit soluţia definitivă a Curţii prin care nu i s-a dat cîştig de cauză.
Considerăm că activitatea cu scop oneros a unei organizaţii de drepturile omului aruncă o umbră asupra tuturor organizaţiilor de acest tip, în special dacă organizaţia respectivă se bucură de o largă mediatizare (fiind singura organizaţie de drepturile omului care a primit spaţiu de emisie printr-un program săptămînal pe canalul public de televiziune).
Dorim să arătăm că atît Liga PRO EUROPA, cît şi alte organizaţii de drepturile omului din ţară, care promovează respectarea drepturilor omului, îşi oferă serviciile în mod gratuit, finanţînd, la nevoie, onorariile avocaţilor sau chiar şi cele legate de cheltuieli poştale.

Din ce în ce mai multe persoane se prezintă la Liga PRO EUROPA, arătînd că instanţele au refuzat administrarea unor probe, fără o reală motivaţie. Acest fenomen este general în cazul plîngerilor împotriva soluţiilor de neînceperea urmăririi penale, refuz ce se sprijină pe noile prevederi ale Codului de procedură penală în domeniu (intrate în vigoare de la 1 ianuarie 2004), care, prin art. 2781 prevede: „instanţa, judecînd plîngerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate”. Într-o interpretare limitativă, nu se permite audierea unor martori.
Dorim să atragem atenţia asupra faptului că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Bönisch vs. Austria, 1985 şi altele), dreptul la un proces echitabil include şi administrarea probelor propuse de ambele părţi. Nerespectarea acestui drept va atrage după sine noi condamnări pentru România datorită violării drepturilor omului.

Sîmbăta, 28 februarie 2004, Bayer Zsolt, ziarist din Ungaria, încercînd să călătorescă în România, a aflat că se află sub interdicţie abia la frontieră, prin urmare nu-şi poate continua drumul. Nu i s-a comunicat anterior această interdicţie, şi nici ulterior nu s-au furnizat explicaţii privind motivele interdicţiei. Autorităţile din România, contactate de ziarişti, au afirmat că motivele interdicţiei reprezintă informaţie clasificată, prin urmare nu se comunică.
Situaţia este similară cu cea a ziariştilor Victor Roncea, reporter al cotidianului Ziua şi Ion Beldeanu, scriitor şi ziarist la săptămînalul Bucovina Culturală, cărora li s-a refuzat în 2003 intrarea în Ucraina, în mod similar, fără nici o explicaţie.
Considerăm că această practică contravine principiului libertăţii de circulaţie, impunînd o interdicţie care, nemotivată, permite orice abuz din partea autorităţilor.

Ori de cîte ori Liga PRO EUROPA a discutat cu reprezentanţii poliţiei despre cozile interminabile pentru a obţine o carte de identitate sau paşaport, ni s-a adus la cunoştinţă faptul că nu există un spaţiu suficient pentru a soluţiona în mod corespunzător solicitările cetăţenilor, totodată am fost informaţi că această situaţie se va reglementa în curînd.
Întrucît promisiunile privind soluţionarea grabnică nu s-au adeverit, am verificat modul în care spaţiul Serviciului judeţean de evidenţă informatizată a persoanelor este utilizat. Conform orarelor afişate,
• ghişeul pentru paşapoarte este deschis 32 ore pe săptămînă, cu o singură după masă;
• ghişeele pentru cărţile de identitate sînt deschise 28 ore (ghişeul nr. 1) respectiv 27 ore (ghişeul nr. 2), cu două după mese;
• ghişeul pentru permise auto este deschis 16 ore, cu o singură după masă;
• ghişeele pentru înmatriculări, radieri auto sînt deschise 25 de ore, cu o singură după masă.
    După cum se poate vedea de oricine cine are curiozitatea acest număr de ore şi modul de organizare a programului sînt total insuficiente pentru oferirea unor servicii civilizate cetăţeanului.
Prin urmare, în loc ca serviciul de evidenţa populaţiei să fie un serviciu în slujba cetăţeanului contribuabil, cetăţenii sînt obligaţi să stea ore în şir la cozi în condiţii total necivilizate, în general în timpul lor de muncă.
Nu doar la Serviciului judeţean de evidenţă informatizată a persoanelor sîntem obligaţi să aşteptăm ore în şir, dar şi la alte instituţii, cum ar fi Casa judeţeană de pensii sau Administraţia Financiară.
Considerăm că ar fi timpul ca aceste autorităţi şi instituţii, care sînt finanţate din banii contribuabililor, să ia toate măsurile pentru a asigura servicii de calitate, totodată şi în afara orelor care formează pentru majoritatea persoanelor timp de lucru. Invităm reprezentanţii presei să aibă curajul de a prezenta în imagini realiste situaţia umilitoare la care este supus cetăţeanul de rînd în faţa ghişeeurilor acestor instituţii publice.

Cu ocazia conferinţei de presă din 4 februarie 2004 a Ligii PRO EUROPA, am arătat că nu numai spaţiul, dar nici programul Serviciului judeţean de evidenţă informatizată a persoanelor nu este conform cu nevoile cetăţenilor. Ghişeele sînt deschise preponderent înainte de masă, cînd majoritatea oamenilor lucrează, între 16 şi 32 de ore pe săptămînă.
Situaţia este similară şi la alte autorităţi. Spre exemplu, la Primăria municipiului Tîrgu-Mureş orarul de primire a publicului este între ora 8 şi 12, iar în două zile (marţi şi joi) între 14-16. Prin urmare, persoanele care lucrează într-un singur schimb, pentru soluţionarea oricărei probleme, sînt obligate să lipsească de la locurile lor de muncă.
Considerăm că această atitudine moştenită din comunism a autorităţilor, cînd cetăţenii trebuiau să se supună fără drept de apel autorităţilor, trebuie să se modifice. Solicităm ca toţi conducătorii instituţiilor care oferă servicii publice să reanalizeze programele de primire a publicului în aşa fel încît să elimine formarea cozilor şi să permită soluţionarea problemelor în afara orelor de servici. De asemenea, ghişeele de achitare a taxelor şi impozitelor să aibă program prelungit în perioadele de vîrf.

La conferinţa de presă a Ligii PRO EUROPA din 4 februarie 2004, am atras atenţia opiniei publice asupra unor probleme existente la Serviciului judeţean de evidenţă informatizată a persoanelor. Între altele am considerat că este nevoie şi de garantarea accesului persoanelor cu dizabilităţi. În următoarele zile, prin parteneriatul realizat între mai multe organizaţii neguvernamentale, cu logistica oferită de Fundaţia Alpha Transilvană, s-a formulat o petiţie prin care s-a cerut realizarea unor rampe pentru persoanele cu dizabilităţi locomotorii. În afară de cele două organizaţii menţionate, petiţia a mai fost semnată de Outward Bound, Fundaţia RheumCare, Asociaţia Pro Biciclo Urbo, Fundaţia Mâini Dibace, Asociaţia Handicapaţilor Locomotori Mureş.
În urma acestei acţiuni, Serviciului judeţean de evidenţă informatizată a persoanelor a dat dovadă de receptivitate, astfel au fost montate rampe mobile pe scara de acces la etaj.
Sperăm că şi alte autorităţi vor arăta un interes faţă de cetăţeni, asigurînd un program adecvat pentru primirea publicului şi garantînd accesul persoanelor cu dizabilităţi la serviciile publice.

La începutul lunii octombrie un număr de persoane din judeţul Mureş au fost reţinuţi de poliţişti, în timp ce puneau afişe privind intenţia de a crea Consiliul Naţional al Secuilor. Persoanelor reţinute nu i s-au adus la cunoştinţă motivele reţinerii (contrar prevederilor Constituţiei României şi a Codului de procedură penală*), ei fiind eliberaţi după ce au cerut în mod insistent dreptul la avocat.
Victimele au depus o plîngere la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, considerînd că reţinerea ilegală a avut un fond etnic. Totodată Consiliul Suprem de Apărare a Ţării s-a autosesizat în acest caz, considerînd iniţiativa Consiliului Naţional al Secuilor ca fiind o acţiune împotriva ordinii constituţionale. S-au formulat şi plîngeri la diferite parchete sub această acuzaţie.
Fără să intrăm în polemică asupra sensului noţiunii de „ordine constituţională”, asupra tipurilor de acţiune care pot fi încadrate sub art. 1661 al Codului penal, este semnifictiv faptul că — spre exemplu — asociaţiile monarhiste, deşi pun sub îndoială forma de guvernămînt a statului român (cum este definit în art. 1 alin. 2 al Constituţiei României), nu sînt acuzate de comiterea de acţiuni împotriva ordinii constituţionale. Totodată organizaţii extremiste de tipul Noii Drepte sau Mişcării Legionare, care într-adevăr periclitează statul de drept, acţionează fără nici o restricţie din partea autorităţilor care nu numai că nu se autosesizează, dar în situaţia sesizării refuză începerea urmăririi penale pentru propagandă în favoarea statului totalitar sau propagandă naţionalist-şovină, ceea ce demonstrează fără tăgadă caracterul discriminativ al acţiunii autorităţilor.

La data de 15 ianurie 2004 Corneliu Vadim Tudor, preşedintele Partidului România Mare a dezvelit bustul fostului prim-ministru al Israelului, Yitzak Rabin. Statuia a fost ridicată fără autorizaţie de construcţie şi fără acordul familiei Rabin, totuşi autorităţile s-au limitat la acordarea unei amenzi de doar 20 milioane lei. Este de neînţeles cum nu au putut interveni autorităţile sau de ce nu au dorit să intervină pentru a îndepărta statuia înainte de dezvelire. Deşi evenimentul a afectat grav imaginea României, Ambasada Israelului exprimîndu-şi în mod public nemulţumirea, statuia stă şi în momentul de faţă mărturie neputinţei (sau a complicităţii?) autorităţilor în faţa unor încălcări flagrante a ordinii publice. În această situaţie există pericolul de a se crea un precedent periculos al cărui urmări sînt incalculabile.

Iniţial termenul „de graţie” acordat chiriaşilor pentru a elibera locuinţele retrocedate foştilor proprietari era anul 1999, ulterior 2002, iar cel actual este 8 aprilie 2004.
În momentul de faţă există sute de familii care locuiesc în astfel de locuinţe, şi majoritatea lor nu au posibilitatea nici de a cumpăra, nici de a închiria o altă locuinţă. Întrebarea care se pune şi care trebuia pus acum 10 ani: care va fi soarta acestor chiriaşi? Dreptul de proprietate este unul inalienabil, care nu poate fi limitat în mod abuziv, ori de cîte ori termenul „de graţie” se apropie de sfîrşit. Ar fi fost obligaţia autorităţilor să construiască, în acest interval lung de timp, locuinţe sociale pentru familiile care sînt în situaţii deosebite. Cum acest lucru nu s-a întîmplat în Tîrgu-Mureş, riscăm ca peste cîteva luni numărul celor fără locuinţă să ajungă la ordinul sutelor (în principal persoane în vîrstă, cu pensii mici).
Liga PRO EUROPA a tras un semnal de alarmă încă în anul 2001, cînd a apărut pericolul evacuării unui număr de 4 familii, arătînd că problema trebuie tratată cu maximă seriozitate şi trebuie găsite soluţii pentru familiile în cauză.

O revistă locală a publicat recent documentele medicale privind starea sănătăţii persoanei R.D., adăugînd la observaţiile medicului, sub formă de citat, şi fapte care în realitate nu au fost constatate de medici.
Liga PRO EUROPA a apărat libertatea presei ori de cîte ori a constatat abuzuri din partea autorităţilor, dar trebuie subliniat faptul că libertatea de exprimare, conform Convenţiei europene a drepturilor omului, art. 10, „comportă îndatoriri şi responsabilităţi”, acest drept putînd fi restrîns, între altele, pentru „protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale”. Codul penal pedepseşte divulgarea secretului profesional (pentru care vinovăţia aparţine personalului unităţii medicale care a pus la dispoziţia presei documentele), cît şi infracţiunile contra demnităţii (vinovat fiind ziaristul care, cu bună ştiinţă, a publicat date false).
Cazul R. D. are importanţă specială pentru că nu este unul singular. De repetate ori presa scrisă şi electronică prezintă persoane, cu date personale sau prin imaginea lor, fără acordul acestora, într-un mod care afectează dreptul la demnitate. Spre exemplu ca fiind infractori, deşi încă nu sînt condamnaţi. Reamintim că în cazul N.G., în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat soluţie de admisibilitate, unul dintre acuzaţiile aduse a fost prezentarea minorului pe unul din posturile locale de televiziune ca infractor. Considerăm că atît persoanele care deţin secrete profesionale, cît şi presa trebuie să respecte caracterul confidenţial al datelor personale, altfel se încalcă prevederile Convenţei europene a drepturilor omului privind interzicerea tratamentului degradant.

Biroul pentru Drepturile Omului a constatat în multe cazuri în care abuzul a fost comis de poliţişti o atitudine de favorizare a învinuiţilor şi închiderea cercetării penale fără trimiterea lor în judecată. De multe ori victimele (în marea majoritate a cazurilor romi) sînt convinse să-şi retragă plîngerile, după care, în contradicţie cu prevederile legislaţiei penale, ancheta nu se mai continuă.
În cazul B. doi poliţişti au pătruns, fără mandat, în locuinţa lui K.L., au obligat persoanele care se aflau în locuinţă să se dezbrace, iar cînd soţul s-a opus ca soţia sa tînără să fie dezbrăcată, toţi au fost bătuţi, între care şi patru minori. S-au confiscat şi banii găsiţi asupra victimelor. Plîngerea a fost depusă încă în noiembrie 2001 de domnul B., tatăl unuia dintre minori. Ancheta penală nu a fost terminată în mai bine de trei ani, după care domnul B. a fost convins să-şi retragă plîngerea în schimbul unei anumite sume.
După retragerea plîngerii, organele de cercetare penlă (procurorii Parchetului de pe lîngă Judecătorie) au dat soluţia neînceperii penale, deşi conform Codului penal, art. 192 alin. 2 şi 3 (violare de domiciliu în formă agravantă), în cazul în care fapta se săvârşeşte de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopţii, împăcarea nu înlătură răspunderea penală. Situaţia este similară şi pentru infracţiunea de tîlhărie (art. 211 C.p.) şi de purtare abuzivă (art. 250 C.p.)

În decursul anilor, Biroul pentru Drepturile Omului s-a confruntat cu mai multe cazuri în care rudele victimelor unor accidente auto au reclamat soluţii de neînceperea urmăririi penale faţă de şoferii care au comis accidentul. În unele dintre aceste cazuri, prin sprijinul dat de Liga PRO EUROPA acestor rude, anchetele au fost, la urma urmei, finalizate. Ca şi în cazul abuzurilor poliţiştilor soluţionate „pe cale amiabilă”, am constatat că în majoritatea cazurilor victimele erau romi.
În cazul C.F., accidentul s-a produs în iulie 2001. Două persoane care aşteptau în staţia de autobuz a unei comune apropiate de Sighişoara, au fost călcate de un camion. Şoferul a încercat să fugă de la locul faptei, fiind oprit de celelalte persoane care se aflau în staţie. Rudele victimelor s-au interesat de repetate ori la Poliţia municipiului Sighişoara, primind răspunsul că ancheta este în curs. Văzînd că nu se finalizează ancheta, la începutul lunii februarie 2004 s-au prezentat la Biroul pentru Drepturile Omului. Am trimis scrisori la Poliţia municipiului Sighişoara şi la Inspectoratul de Poliţie al judeţului Mureş pentru a afla motivele tergiversării anchetei. Conform răspunsului primit de la IPJ Mureş, Parchetul de pe lîngă Judecătoria Sighişoara a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului încă în iunie 2003 (la aproape doi ani după producerea accidentului), „apreciindu-se că faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii”, sugerînd că accidentul nu s-ar fi comis din vinovăţia şoferului. Această soluţie vine în contradicţie cu declaraţiile de martori care au văzut evenimentul, totodată, prin încălcarea prevederilor Codului de procedură penală, nu s-a comunicat rudelor, care aşteptau în continuare soluţionarea cazului.

H.G. a fost condamnat în anul 1991 la 12 ani închisoare pentru omor. Eliberîndu-se după ce a stat mai mult de 7 ani în închisoare, a obţinut mai multe declaraţii de martori conform cărora nu el ar fi comis crima, ci o altă persoană, chiar care a depus declaraţii împotriva lui. A înaintat o cerere de revizuire către Tribunalul Mureş, care a fost refuzată fără audierea martorilor. La fel apelul şi recursul. H.G. a înaintat o plîngere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea dreptului de acces la justiţie.

În conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii, se pedepseşte cu închisoare. Ordonanţa defineşte această catogerie de persoane: „prin persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii se înţelege orice persoană condamnată definitiv de o instanţă judecătorească română sau străină pentru una sau mai multe infracţiuni contra păcii şi omenirii, precum şi orice persoană condamnată de o instanţă penală internaţională pentru crime de război sau crime contra umanităţii”.
Prin urmare, cultul public al persoanei lui Wass Albert intră sub incidenţa acestei ordonanţe. În cazul citirii operelor literare ale lui Wass Albert organele de cercetare penală s-au şi autosesizat cu promptitudine maximă, deşi nu este clar dacă maratonul de lectură s-a petrecut în spaţiu privat sau public. Este de neînţeles de ce autorităţile nu se autosesizează şi în alte cazuri, cînd se promovează cultul lui Ion Antonescu, cînd se neagă Holocaustul, cînd se promovează o ideologie fascistă, rasistă, xenofobă de organizaţii gen Noua Dreaptă sau Mişcarea Legionară. În astfel de situaţii autorităţile nu numai că nu se autosesizează, dar şi dacă sînt sesizate dau soluţii de neînceperea urmăririi penale. Această practică este una discriminatorie, care dovedeşte că procuratura acţionează la comandă politică.
Cu această ocazie atragem din nou atenţia opiniei publice asupra ilegalităţii existente datorită nemodificării denumirii bulevardului Ion Antonescu. Ordinul Prefecturii judeţului Mureş privind demontarea tăbliţelor indicatoare de străzi cu această denumire (din mai 2003) este doar o măsură superficială, consilierii locali fiind direct responsabili pentru continuarea încălcării prevederilor OUG 31/2002, deoarece denumirea de bulevard Ion Antonescu nu a încetat odată cu îndepărtarea tăbliţelor.
Totodată, în spiritul respectării OUG 31/2002, solicităm ca Asociaţia Mareşal Ion Antonescu să nu beneficieze de contract de închiriere în spaţiul public (Palatul Culturii este o instituţie publică).

Liga PRO EUROPA a atras de nenumărate ori atenţia presei asupra importanţei libertăţii de exprimare, dar şi asupra faptului că acest drept, cum formulează Convenţia europeană a drepturilor omului la art. 10, „comportă îndatoriri şi responsabilităţi”.
Prezentînd cazul Notar Gheorghe jr., în care Statul Român este obligat la plata unor daune morale substanţiale (40.000 euro), am arătat din nou că presa nu poate prezenta persoane ca şi infractori, pînă cînd nu există o sentinţă definitivă de condamnare, întrucît astfel se încalcă dreptul de imagine al celui acuzat. Am solicitat posturilor de televiziune să nu arate faţa persoanelor reţinute, acest tratament fiind considerat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, şi prin cazul Notar, o încălcare a principiului prezumţiei de nevinovăţie şi, totodată, un tratament umilitor, degradant.
Totuşi, la începutul lui iunie 2004, două persoane din Tîrgu-Mureş au fost prezentate pe trei posturi naţionale de televiziune ca fiind traficanţi de droguri, deşi împotriva lor nici nu s-a declanşat urmărirea penală. Prezentarea imaginilor a avut un efect deosebit de grav asupra celor doi: în cazul uneia a avut a fost ruptă logodna (nunta urma să aibă loc în august), în cazul celuilalt părinţiinu au permis accesul tînărului în locuinţa lor comună, obligîndu-l să-şi găsească adăpost la prieteni.
Cei doi tineri solicită daune morale şi materiale din partea celor trei posturi de televiziune, şi dacă nu vor primi aceste daune, vor iniţia acţiuni civile.

După ce mai mulţi angajaţi ai Jandarmeriei Tîrgu-Mureş au prezentat Ligii PRO EUROPA o serie de nereguli existente în această instituţie, la 12 iulie 2004 Biroul pentru Drepturile Omului a trimis o sesizare către Ministerul Administraţiei şi Internelor, cerînd investigarea celor prezentate. Acest minister a trimis foarte prompt Corpul de Control la Tîrgu-Mureş, care a constatat existenţa mai multor nereguli. Conform adresei din 24.08.2004 cu nr. 27.307, „pe baza rezultatelor obţinute, acolo unde a fost cazul, s-au dispus măsurile necesare în vederea remedierii deficienţelor şi sancţionării personalului”.
Încercăm să aflăm cu exactitate care din sesizările noastre au fost confirmate de Corpul de Control al Ministerului Administraţiei şi Internelor. Ceea ce este cert este că s-a constatat şi o deficienţă legislativă, nefiind corelate prevederile noului Cod al muncii şi ordinul ministrului care stabileşte modul de încheiere al contractelor individuale, emis anterior apariţiei Codului.
Liga PRO EUROPA va monitoriza în continuare autorităţile şi instituţiile publice, sesizînd, dacă este cazul, ministerele competente în a controla cele prezentate.

Mai multe persoane au sesizat Liga PRO EUROPA în legătură cu fotografierea de S.C. SEDCOM din Tîrgu-Mureş a celor care solicită formulare cu regim special. Contactîndu-l pe directorul acestei societăţi, acesta ne-a comunicat că pozele sînt transmise tipografiilor la cererea acestora, pe baza unui ordin emis de C.N. Imprimeria Naţională S.A.
La data de 15 iulie 2004 am adresat o scrisoare către Imprimeria Naţională, solicitînd lămuriri, întrucît prevederile legale privind informaţiile cu caracter privat (Legea nr. 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date) nu permit o astfel de procedură.
Răspunsul oferit de Imprimeria Naţională arată următoarele: „referitor la solicitarea unei fotografii persoanelor care depun documentaţie pentru a comanda formulare tipizate cu regim special, nu am solicitat acest lucru unităţilor tipografice abilitate. În cazul în care cunoaşteţi astfel de situaţii, vă rugăm să ni le comunicaţi pentru a intreprinde măsurile de rigoare”.
La data de 29 iulie am comunicat Imprimeriei Naţionale informaţiile solicitate, cerînd totodată lichidarea bazei de date realizată prin încălcarea prevederilor legale.
Totuşi, conform informaţiilor noastre, persoanele care solicită formularele sînt în continuare fotografiate.

Liga PRO EUROPA, Biroul pentru Drepturile Omului a fost informat la data de 10 iulie 1996, orele 18, asupra reţinerii ilegale a trei minori la Centrul de Ocrotire din Tîrgu-Mureş, reţinere fără mandat ce a început la 7 iulie.
La data de 11 iulie, în jurul orei 15, minorii au fost eliberaţi la acţiunea reprezentantului organizaţiei, după discuţii care au durat aproximativ 6 ore. Toţi cei trei minori prezentau zgîrieturi pe tot corpul, Notar Gheorghe jr. avînd şi un hematom pe vîrful capului. Poliţiştii au vorbit cu cei trei minori într-un ton incalificabil chiar şi în prezenţa reprezentantului unei organizaţii de drepturile omului.
După eliberare, minorii au susţinut că poliţiştii anchetatori i-au pus să semneze declaraţii care nu le-au aparţinut, iar cînd au refuzat acest lucru, au fost loviţi. În timpul anchetei nu era prezent nici un avocat, nici părinţii minorilor. Minorii au fost internaţi în Centru, la dispoziţia Poliţiei, fără o analiză medicală anterioară, fiind tunşi cheli. În fiecare zi, după ce s-au întors de la Poliţie la Centru, au fost ţinuţi sub duş rece (să dispară urmele de lovituri). Cei trei minori au fost obligaţi, la sediul Poliţiei, să se lase filmaţi în timp ce citeau o declaraţie prin care afirmă că au comis acte de tîlhărie. Înregistrarea a fost prezentată la un post local de televiziune.
La 15 iulie 1996 Liga PRO EUROPA a sprijinit părinţii a două victime să formuleze plîngeri la Parchetul Militar Tîrgu-Mureş. A treia victimă, de teama repercusiunilor, nu a dorit să reclame abuzurile poliţiştilor. Ulterior şi mama victimei Ö.I. şi-a retras plîngerea, rămînînd ca parte vătămată doar Notar Gheorghe jr.
Parchetul Militar Teritorial Bucureşti (Parchetul Militar Tîrgu-Mureş declinîndu-şi competenţa către această instituţie), a dat soluţia de neîncepere a urmăririi penale la data de 19 decembrie 1996. Rezoluţia consideră că cei trei minori „au fost identificaţi ca autori ai unei tîlhării”. Această soluţie a fost comunicată familiei Notar cu mare întîrziere, printr-o adresă nedatată.
La data de 8 septembrie 1997, Liga PRO EUROPA a înaintat o scrisoare către Ministerul Justiţiei, cerînd reluarea anchetei. Cererea a fost refuzată de procurorul militar şef al Secţiei Parchetelor Militare la data de 6 octombrie 1997.