S i t u a ţ i a   r e s p e c t ă r i i    d r e p t u r i l o r   o m u l u i    ī n   R o m ā n i a,
activităţile Ligii PRO EUROPA īn domeniu īn anul 2001
 

Coordonator principal: Haller Istvįn
Asistent: Pįnczél Katalin, juristă
Colaborator extern: Meda Grama, avocat

Biroul pentru Drepturile Omului al Ligii PRO EUROPA, īnfiinţat īn 1993, monitorizează respectarea drepturilor omului şi minorităţilor de către autorităţi, la nivel local şi regional, oferă consultanţă gratuită persoanelor ale căror drepturi au fost lezate, le susţine cauza īn faţa autorităţilor, elaborează studii de caz, organizează reuniuni menite să contribuie la consolidarea unei culturi a drepturilor omului. Una dintre priorităţile Biroului o constituie studierea şi mediatizarea tratamentului discriminatoriu īmpotriva romilor.

Raportul de ţară cu privire la progresele Romāniei īn vederea integrării  (īn continuare Raportul UE), elaborat pentru anul 2001 de experţii Comisiei Europene, consideră că dintre criteriile de aderare stabilite la Copenhaga īn iunie 1993, la capitolul criteriilor politice, Romānia „continuă să le īndeplinească”. Īn anul 2001 s-a īnregistrat un progres considerabil, existīnd īnsă dificultăţi īn reforma administraţiei publice, asigurarea independenţei sistemului judiciar, modernizarea Codului penal, demilitarizarea poliţiei, protecţia copiilor instituţionalizaţi, combaterea efectivă a discriminării romilor. Acţiunile Ligii PRO EUROPA īn domeniul drepturilor omului au fost menite să cotribuie la implementarea criteriilor politice de aderare la Uniunea Europeană.

Problemele celor aproape 150 de persoane care s-au adresat Biroului pentru Drepturile Omului au fost īntr-un procent de 65% īn domeniul drepturilor omului (27% privind dreptul la proprietate, 13% dreptul de acces la justiţie, 10% drepturi sociale, 8% abuzuri ale Poliţiei, 7% drepturile copilului). Dintre celelalte probleme, care afectează exercitarea drepturilor omului, 12% au fost conflicte de muncă. Persoanele care au considerat că sīnt victime provin din Tīrgu-Mureş īn proporţie de 67%, din alte localităţi ale judeţului Mureş 30%, din zone limitrofe judeţului 2%, din alte zone 1%. Aceste procente arată că majoritatea cazurilor nu ajung la suprafaţă, rămīn necunoscute.

1. Respectarea drepturilor civile şi politice

1.1. Abuzuri ale Poliţiei
Referitor la Poliţie, Raportul UE menţionează: „cazuri de tratament inuman şi degradant continuă să fie raportate de organizaţii de drepturile omului. Nu există dovadă care ar sugera că aceste cazuri ar fi rezultatul unei sistematice desconsiderări de către Poliţie a necesităţii de respectare a drepturilor omului.” Raportul evidenţiază şi dificultăţile īntīmpinate de victime datorită sistemului militar existent īn Poliţie, efectuarea anchetelor penale de către procuraturi militare. Īn concluziile Raportului se menţionează necesitatea demilitarizării Poliţiei romāne, creşterea responsabilizării Poliţiei pentru activităţile sale, asigurarea unor acţiuni proporţionale cu nevoile.
Biroul pentru Drepturile Omului din cadrul Ligii PRO EUROPA a īnregistrat īn 2001 un număr de 12 cazuri de abuzuri (care se īnscriu īn sfera tratamentului inuman, vătămărilor corporale, violărilor de domiciliu) ale poliţiei din judeţul Mureş. Īn aproape toate cazurile victimele, după ce depun plīngere penală, sīnt intimidate de poliţişti şi procurori militari, prin urmare īşi retrag declaraţiile, chiar dacă există martori şi suficiente probe.
Cīteva exemple de cazuri:
C.D., după o discuţie verbală cu un civil, a fost lovit atīt de şeful de post al poliţiei din P. cīt şi de un jandarm, īn faţa a aproximativ 50 de martori. Īn afara declaraţiei martorilor (la plīngerea penală au fost ataşate 3 declaraţii) există şi certificat medico-legal. Īn ciuda tuturor evidenţe, plīngerea a fost retrasă, urmărirea penală īncheiată.
Īn localitatea A. doi subofiţeri de poliţie au pătruns īn locuinţa lui K. L., lovind persoanele aflate la el īn vizită (6 persoane dintre care 4 minori). Două victime au fost spitalizate. Poliţiştii au confiscat sume de bani şi bunuri. Deşi autorităţile au fost sesizate, īnceperea reală a urmăririi penale s-a produs abia după ce Liga PRO EUROPA a sesizat faptul că urmăreşte desfăşurarea anchetei (cu o lună după evenimente).
Liga PRO EUROPA, īmpreună cu alte organizaţii de drepturile omului, a propus Guvernului să amendeze de urgenţă legislaţia privind uzul de armă, īn sensul limitării drastice a situaţiilor īn care poliţiştii şi jandarmii pot recurge la acest mijloc extrem.

1.2. Accesul la justiţie, independenţa justiţiei
Referitor la accesul la justiţie, Raportul UE afirmă că procedura civilă nu este atractivă datorită costurilor şi lungimii īn timp a soluţionării cazurilor. Īn domeniul procedurii penale, se garantează dreptul la apărare a persoanelor. Īn concluzii se propune o modernizare a Codului penal, pentru a scoate din sfera infracţiunilor unele fapte cum ar fi insulta şi calomnia. Raportul consideră totodată că nu s-a realizat independenţa justiţiei faţă de puterea executivă, avīnd loc un număr īnsemnat de demiteri din posturi, transeferuri de judecători, fără motive clare.
Īn urma analizării unor cazuri īn care Liga PRO EUROPA a fost sesizată, dar şi īn urma participării reprezentantului Biroului pentru Drepturile Omului de repetate ori la procese, au fost constatate următoarele:
1. Anchetele penale, īn unele cazuri, se desfăşoară foarte lent. Concomitent cu tergiversarea, victimele sīnt intimidate sau li se propune să ajungă la o īnţelegere cu īnvinuiţii. Sīnt situaţii īn care apar grave erori (spre exemplu persoane decedate īn circumstanţe suspecte sīnt īnhumate fără un examen medico-legal serios). Motivul pentru care unele anchete penale se efectuează deficitar poate fi corupţia sau dezinteresul faţă de problematica drepturilor omului.
Īn cazul C. G. s-a cerut clarificarea condiţiilor de deces al unui tīnăr, īn timpul serviciului militar. Parchetul Militar din B. a refuzat acordarea unui răspuns īn scris pīnă la implicarea LPE. S-a făcut o plīngere penală īmpotriva persoanelor necunoscute. Ulterior, Parchetul Militar B. a afirmat că „īn pofida solicitărilor existente la momentul oportun Serviciul Judeţean de medicină Legală Sibiu nu a desfăşurat constatarea medico-legală necesară”. Īn această situaţie, plīngerea penală a fost extinsă şi asupra persoanelor vinovate pentru lipsa unei investigaţii medicale serioase. Fără să se răspundă punctual la plīngerea penală, īn ciuda faptului că anterior recunocuse neglijenţa de serviciu, Parchetul Militar a dispus neīnceperea urmăririi penale.
Īn cazul M. G., două persoane au fost călcate de un tractor condus de un minor. S-a īnaintat plīngere penală īmpotriva persoanei care a cedat conducerea tractorului unei persoane neavizate, cīt şi īmpotriva minorului. După lungi tergiversări şi īncercări de a convinge persoanele vătămate să-şi retragă plīngerea şi să accepte daune civile minore, s-a dispus neīnceperea urmăririi penale.
2. Sistemul parchetelor militare poate oferi posibilitatea muşamalizării cazurilor de abuzuri comise de poliţişti. Majoritatea victimelor abuzurilor poliţiei au declarat Biroului pentru Drepturile Omului că intimidările din partea procurorilor militari sīnt foarte frecvente.
3. Inculpaţii care nu au resurse materiale pentru a plăti un avocat şi beneficiază de avocaţi din oficiu, cu rare excepţii, nu sīnt apăraţi īn mod corespunzător. Deseori avocatul din oficiu desemnat nefiind īn sală, se oferă un alt coleg pentru apărare, care nu a văzut niciodată dosarul şi nu argumentează deloc īn apărarea inculpatului. Īn aceste condiţii, inculpaţii sīnt lipsiţi de o apărare reală, iar judecătorii nu iau măsuri pentru stoparea fenomenului.
4. Comparīnd sentinţe penale, īn care există fapte şi circumstanţe similare, īn unele cazuri de pot observa mari diferenţe īntre condamnări. Tratamentul poate fi discriminatoriu şi īn aplicarea arestului preventiv.
5. Procelese civile sīnt foarte costisitoare, prin urmare multe persoane se resemnează cu paguba, neavīnd resurse materiale pentru a-şi cīştiga drepturile. Aceste procese au, de regulă, şi o durată mult prea lungă, ceea ce constituie un alt motiv pentru renunţare la drepturi.
6. Există situaţii īn care apar greşeli serioase īn sentinţe. Īntr-un caz (cazul B. L.) cunoscut de Biroul pentru Drepturile Omului, Curtea Supremă de Justiţie a retrimis sentinţa spre corectare, iar instanţa inferioară a refuzat acest lucru.
7. Īn unele cazuri, īntīrzie nemotivat punerea īn aplicare a deciziilor. Chiar cu o sentinţă favorabilă, definitivă, persoanele care au suferit daune trebuie să aştepte un timp īndelungat pīnă la recăpătarea drepturilor. Īn cazul M. A. instanţele au stabilit dreptul de proprietate al persoanei īn cauză asupra unui teren, dar, īn mod abuziv, terenul a fost folosit īn continuare de cel care l-a ocupat ilegal. Executorii judecătoreşti au refuzat să pună sentinţa īn aplicare.

1.3. Libertatea presei
Raportul UE critică prevederile Codului penal prin care ziariştii pot fi incriminaţi pentru ofensă adusă autorităţii sau ultraj, propunīnd modernizare lui.
Conform constatării Biroului pentru Drepturile Omului, jurnaliştii au fost intimidaţi ani de zile de posibilitatea unor procese penale īndreptate īmpotriva lor. Īn ultima vreme acest fenomen a scăzut īn amploare, a devenit īnsă mai evident un alt fenomen, la fel de periculos pentru libertatea presei: cel al subordonării directe a unor organe de presă Guvernului. Hotărīrea Guvernului nr. 886 din 13 septembrie 2001, prin articolul 1, prevede: „Agenţia Naţională de Presă Rompres se organizează şi funcţionează ca instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, īn subordinea Ministerului Informaţiilor Publice.” Astfel Ministerul Informaţiilor Publice se transformă īntr-un minister al propagandei, iar ROMPRES-ul subordonat expres acestuia. Trebuie menţionat faptul că ROMPRES-ul nu a avut o independenţă nici anterior noii hotărīri, directorul general fiind numit de primul ministru. Media Task Force din cadrul Pactului de Stabilitate a trimis o scrisoare către Ministerul Informaţiilor Publice cerīnd modificare ordonanţei, prin care se garantează independenţa acestui organ de presă.
Īntr-o declaraţie semnată de Liga PRO EUROPA şi alte organizaţii de drepturile omului s-a cerut īn mod expres adoptarea unei legislaţii care să garanteze independenţa şi autonomia ROMPRES-ului.

1.4. Dreptul de proprietate
Raportul UE relatează modificările intervenite prin intrarea īn vigoare a legii privind retrocedarea bunurilor confiscate īn timpul regimului comunist. „Īn ciuda acestor evoluţii, implementarea legii s-a dovedit a fi dezamăgitoare”, nu au fost adecvat definitivate procedurile de calcul ale compensărilor — completează Raportul.  O altă deficienţă a legii: nu a soluţionat problema proprietăţilor bisericeşti.
Nerespectarea dreptului la proprietate a fost, īn decursul anilor, problema cea mai frecventă cu care s-a confruntat Biroul pentru Drepturile Omului. Legislaţia era incompletă, dar nici nu se puneau īn aplicaţie conform prevederilor lor. Īn mod voit s-a īntīrziat şi se īntīrzie īncă eliberarea titlurilor de proprietate, terenul fiind folosit de alte persoane decīt de proprietari; proprietarii sīnt puşi īn situaţia de a se lupta īn faţa instanţelor pentru punerea īn posesie, cu costuri ridicate, trecīnd printr-o lungă procedură; există terenuri care au fost trecute, ilegal, īn proprietatea unor autorităţi publice locale; unele dintre case ce urmau a fi retrocedate au fost vīndute ilegal persoanelor care īi aveau īn chirie (īn general unor persoane care au funcţii importante īn cadrul diferitelor autorităţi), urmīnd şi īn aceste cazuri procese care durează de ani de zile şi vor mai dura. Cazul Brumărescu vs. Romānia, īn care statul Romān a fost condamnat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg pentru nerespectarea dreptului la proprietate probabil va produce efecte īn jurisprudenţa romānească.
O problemă aparte o constituie problema proprietăţii bisericilor. Din toate retrocedările aplicate pīnă acum, proprietăţile care au aparţinut unor biserici au fost, īn mod evident discriminatoriu, exceptate. Deşi Guvernul Romāniei a promis īncă īn 1993 că va soluţiona această problemă, īn cei opt ani promisiunea nu a fost respectată.
Biserica Greco-Catolică, desfiinţată īn mod abuziv de regimul comunist, a primit īnapoi o parte infimă din imobilele pe care le-a avut. Unele au fost cīştigate prin procese, īn alte cazuri — mult mai numeroase — instanţa a refuzat retrocedarea, folosind argumente emotive şi nu legale. Īn ultima perioadă, pentru a evita retrocedarea, Biserica Ortodoxă Romānă a trecut la demolarea bisericilor — chiar monumente! — care au aparţinut greco-catolicilor.
Există demolări şi distrugeri şi ale altor clădiri care au aparţinut unor culte.
Guvernul a refuzat īn mod constant şi retrocedarea bunurilor Bisericii Romano-Catolice, bisericilor protestante, cultului mozaic şi a altor culte minoritare, sau a practicat o retrocedare care nu a putut fi pusă īn practică, obligīndu-i pe proprietarii de drept să intenteze procese civile īmpotriva posesorilor abuzivi, cu costuri ridicate şi necesitīnd timp foarte īndelungat.
Īntr-un mod cīt se poate de pervers, modalitatea de soluţionare a problemei proprietăţii de către Guvernul Romāniei pune faţă-n-faţă pe enoriaşi şi biserică: proprietăţile bisericilor au fost date, īn schimbul unor terenuri care au rămas īn proprietatea statului, la enoriaşi, iar īn situaţia īn care bisericile īşi cer īnapoi aceste terenuri, sīnt afectaţi enoriaşii.

1.5. Libertatea de circulaţie
Raportul UE, īntocmit la 13 noiembrie 2001, nu specifică limitarea libertăţii de circulaţie.
Biroul pentru Dreptuile Omului consideră īnsă că Ordonanţa de urgenţă privind īndeplinirea de către cetăţenii romāni, la ieşirea din ţară, a condiţiilor de intrare īn statele membre ale Uniunii Europene şi īn alte state, nr. 144/2001, care a intrat īn vigoare la 1 decembrie 2001, este o măsură care limitează acest drept. (Guvernul Romāniei a eliberat şi īn perioada 1992-1996 hotărīri prin care s-a īngrădit libertatea de circulaţie a cetăţenilor Romāniei, prin īntroducerea unor taxe pentru ieşirea din ţară.) Prin Ordonanţa 144/2001 persoanele care doresc să călătorească īn afara Romāniei sīnt obligate să prezinte la ieşirea ţară asigurare medicală, bilet de călătorie dus-īntors, o sumă īn valută. Explicaţia dată de Guvern: acest lucru ni se cere de către Uniunea Europeană. Explicaţia nu este doar una falsă, dar induce īn persoane şi un resentiment faţă de integrarea europeană a Romāniei, din moment ce se simt — pe drept — lezaţi īn drepturi.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, la art. 13. al. 2 prevede: „orice persoană are dreptul să părăsească orice ţară, inclusiv a sa, şi de a reveni īn ţara sa”. Īngrădirile de genul celor prevăzute īn ordonanţă sīnt permise exclusiv statelor ţintă, nu şi a celor de origine. Prin urmare, toate persoanele īntoarse de la 1 decembrie 2001 de pe graniţă pot cere Statului Romān despăgubiri atīt pentru daune materiale, cīt şi pentru daune morale.

1.6. Alte aspecte ale respectării drepturilor civile şi politice
• Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.112/30 august 2001 prevede pedepse pentru trecerea ilegală a frontierelor altor state de către cetăţeni romāni şi apatrizi cu domiciliul īn Romānia. Conform jurisprudenţei Curţii europene a drepturilor omului, expulzarea unei persoane aflate ilegal pe teritoriul unui stat membru al Consiliului Europei reprezintă o măsură administrativă, justificată de controlul imigraţiei, ordonanţa īnsă califică fapta ce a determinat expulzarea unei persoane drept infracţiune, instituind o triplă sancţiune: īnchisoare de la 3 luni la 2 ani, confiscarea unor bunuri sau valori şi retragerea (sau amīnarea eliberării) paşaportului pe o perioadă de 5 ani.
• Ordonanţa de Urgenţă nr.141/25 octombrie 2001 pentru sancţionarea unor acte de terorism şi unor fapte de īncălcare a ordinii publice prevede obligaţia operatorilor „serviciilor de poştă şi telecomunicaţii… de a comunica de īndată, ministrului comunicaţiilor şi informaţiilor… informaţiile necesare identificării persoanelor care au săvarşit infracţiunile prevăzute īn prezenta…” Rezultă că intrega corespondenţă scrisă sau telefonică a tuturor persoanelor din Romānia va putea fi supravegheată pe baza unei măsuri pur administrative, luate īn interiorul unui minister, īn afara oricarui control judiciar.

2. Respectarea drepturilor economice, sociale şi culturale
Problema drepturilor sociale este una controversată şi pe plan internaţional, modul de respectare depinzīnd de condiţiile economice ale ţării. Cum Romānia se află īntr-o criză de un timp īndelungat, nu ne putem aştepta ca drepturile sociale să se respecte la nivelul ţărilor cu o economie stabilă.
Raportul UE specifică: „au fost lansate variate iniţiative, dar, datorită lipsei resurselor şi capacităţii administrative limitate, implementarea lor a fost frīnată”.
Pentru a urmării situaţia existentă, Liga PRO EUROPA a adresat următoarea scrisoare către primăriile din localităţile Band, Brīncoveneşti, Eremitu, Ernei, Glodeni, Gurghiu, Livezeni, Petelea, Nadeş, Sīngeorgiu de Mureş, Sīngeorgiu de Pădure, Sīnpaul, Tīrnăveni, Tīrgu-Mureş, Voivodeni, Zagăr:
„Biroul pentru Drepturile Omului din cadrul Ligii PRO EUROPA doreşte să evalueze nivelul de sărăcie din diferite localităţi ale judeţului Mureş. Pentru o evaluare cīt mai corectă, Vă rugăm să ne informaţi cīte persoane au cerut motivat ajutor social din partea Primăriei, şi — din motive bugetare care nu necesită explicaţii — īn ce procent au putut fi satisfăcute aceste cereri. Vă rugăm totodată să ne menţionaţi şi cuantumul mediu al ajutorului social pe persoană.”

Pe baza răspunsurilor s-a realizat următorul tabel:
   
Localitate Nr. solicitant  Nr. beneficiar Observaţii
Band 372 0 Pentru situaţii deosebite s-au acordat ajutoare de urgenţă īn baza legii nr. 67/1995
Ernei 464 0 „Din lipsă de fonduri nu am acordat ajutoare sociale īn anul 2000 şi nu avem fonduri prevăzute īn buget nici pe anul 2001.”
Glodeni 494 0 Lipsă de fonduri. Īn cursul anului 2001 au fost aprobate ajutoare de urgenţă la trei persoane īn valoare de 2.400.000 lei.
Nadeş 149 0 „Aceste persoane nu au beneficiat de ajutorul social datorită lipsei resurselor financiare, actualmente trăind nu sub pragul de sărăcie (este mult spus), ci se află pur şi simplu īn agonie, neavīnd nici o sursă de existenţă.”
Petelea 513, din care 139 aprobate 0 Bugetul nu permite plata ajutorului social.
Sīnpaul 731 0 Lipsă fonduri.
Tīrnăveni 133 0 Lipsă fonduri.
Voivodeni 240, din care 33 aprobate 0 Ultima plată a plăţii ajutorului social: 30 iunie 1998.

Īn concluzie: īn prezent mecanismul de acordare a ajutorului social face imposibilă acordarea sa unor mase importante de oameni, lipsiţi de mijloace de existenţă.

3. Drepturile minorităţilor şi protecţia minorităţilor
3.1. Discriminarea

Raportul UE, īn concluzii, afirmă necesitatea combaterii discriminarii. „Legea īmpotriva discriminării a fost adoptată, dar īncă nu este operaţională.”
Īn cursul anului 2001, ca şi īn anii precedenţi, Liga PRO EUROPA a desfăşurat o importantă campanie īmpotriva discriminării:
• la 12 februarie a avut loc o īntīlnire a organizaţiilor de drepturile omului la Bucureşti, la care s-a discutat modul de implementare a Ordonanţei Guvernului 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare;
• la 13 februarie a avut loc o discuţie cu reprezentantul LPE şi a Consiliului Britanic cu privire la situaţia drepturilor omului şi minorităţilor naţionale din Romānia, īn special privind problema discriminării;
• īntre 14-18 mai a avut loc īntīlnirea Grupului de Lucru al ONU pentru Minorităţi la Geneva (Elveţia), la care reprezentantul LPE a cerut includerea īntre recomandările către guverne a unei solicitări de a recunoaşte compentenţa Comitetul ONU pentru Eliminiarea Discriminării Rasiale īn situaţia plīngerilor individuale; iniţiativa a avut succes, prima dintre recomandări fiind chiar aceasta;
• la 6 iunie — LPE a organizat o masă rotundă pe tema combaterii discriminării şi rasismului;
• īntre 26 august - 7 septembrie copreşedinta LPE a participat la World Conference Against Racism organizat īn Durban, Africa de Sud;
• la 24 septembrie 2001 LPE a organizat seminarul Strategii de combatere a rasismului, la care au fost prezentate concluziile conferinţei mondiale īmpotriva rasismului, xenofobiei şi altor forme de intolernaţă - Durban 2001 şi cadrul juridic de combatere a rasismului īn Romānia;
• īntre 8-11 noiembrie reprezentaţii LPE au participat la seminarul Combaterea discriminării īn Romānia prin proceduri judiciare, organizat la Sinaia;
• īntre 15-17 noiembrie reprezentantul LPE a participat la seminarul Implementarea legislaţiei antidiscriminatorii europene, organizat la Sinaia.
Īn urma monitorizării unor cazuri de discriminare, şi ca urmare a schimbului de experienţă cu alte organizaţii, pot fi trase următoarele concluzii:
1. Īn urma intrării īn vigoare a Ordonanţei Guvernului 137/2000 (din 1 noiembrie 2000), īn Romānia există o lege īmpotriva discriminării. Această normă legislativă a rămas īnsă parţial inaplicabilă, prin īntīrzierea (de mai mult de un an) a īnfiinţării Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
2. Deşi ordonanţa prevede clar că īn afara sancţiunilor contravenţionale, ce ar trebui aplicate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, victimele sau organizaţiile neguvernamentale cu activitate īn domeniul drepturilor omului pot īnainta atīt plīngeri penale (īmpotriva funcţionarilor publici), cīt şi civile, potrivit dreptului comun, organele de urmărire penală şi instanţele de judecată tind să se opună acestor posibilităţi.
3. Ministerul de Externe a Romāniei a promis, printr-o scrisoare trimisă LPE, că Guvernul Romāniei va recunoaşte, īnaintea Conferinţei Mondiale Īmpotriva Rasismului (Durban), dreptul persoanelor care se consideră victime ale discriminării de a īnainta plīngeri la Comitetul ONU pentru Eliminiarea Discriminării Rasiale īn situaţia plīngerilor individuale. Acest lucru nu a avut loc, astfel victimele discriminării sīnt lipsite de protecţie internaţională.
4. Īn aceste circumstanţe este deosebit de important ca organizaţiile neguvernamentale de drepturile omului să iniţieze acţiuni īn faţa instanţelor īmpotriva persoanelor fizice şi juridice care comit discriminare, arătīnd opiniei publice că fenomenul discriminării nu poate fi tolerată. Aceste acţiuni vor avea şi rolul stabilirii unei jurisprudenţe īn domeniu.

3.2. Drepturile minorităţilor
3.2.1. Situaţia romilor

Īn concluziile Raportului UE se arată: „S-a adoptat o Strategie guvernamentală privind īmbunătăţirea situaţiei romilor. Acum e nevoie de eforturi care să se concentreze asupra implementării strategiei.” Situaţia actuală: „romii au dificultăţi īn a avea acces la şcolarizare, la servicii medicale şi de asistenţă socială. Discriminarea socială se manifestă des prin excluderea romilor din locuri publice.”
Īn decursul celor opt ani de activitate a Biroului pentru Drepturile Omului s-a consatat că persoanele aparţinīnd comunităţilor de romilor, dar şi comunităţile, colectivităţile, sīnt deosebit de expuse unor abuzuri īn domeniul drepturilor omului. Datorită acestei vulnerabilităţi accentuate, LPE a urmărit cu atenţie atīt cazurile īn care romii au fost victime ale īncălcării drepturilor omului, cīt şi modificările privind situaţia romilor care au survenit īn ultimul an. Expertiza, anchetele realizate de LPE au fost diseminate şi altor organizaţii. Un exemplu al acestui tip de parteneriat a fost elaborarea, de către European Roma Rights Center, a raportului privind respectarea drepturilor omului īn comunităţi de romi din Romānia, intitulat Starea de impunitate, care utilizează informaţii ale căror primă sursă a fost LPE.
Totodată LPE a participat īn mod activ īn sprijinirea dezvoltării comunităţii (prin proiectul Centrului Intercultural denumit „Şcoala liderilor romi”, colaborarea cu CRDE pentru realizarea studiului Proiecte pentru romii din Romānia, 1990-2000) cīt şi la promovarea culturii rome (Festivalul Dezrobirea Romilor, Festivalul romilor din Transilvania).
1. Existenţa unei Strategii guvernamentale privind īmbunătăţirea situaţiei romilor a avut menirea de a promova acţiuni concrete care să producă efecte benefice. Din păcate această strategie, deşi prevede termene pentru diferitele acţiuni, cu mici excepţii, nu s-a pus pīnă īn momentul de faţă īn practică.
2. Monitorizarea presei romāneşti, dar şi a discursurilor publice ale liderilor politici, arată că după o aparentă stagnare, s-a intensificat corelarea imaginii romilor cu criminalitatea.
3. S-a īnrăutăţit şi mai mult situaţia socială a romilor, neplata chiriei şi a īntreţinerii a dus la evacuarea lor din locuinţe. Mulţi romi, forţaţi de īmprejurări, au redevenit nomazi.
4. La iniţiativa unor primării sau consilii locale a apărut o tendinţă de ghettoizare a comunităţilor de romi. Cazul cel mai relevant este cel de la Piatra Neamţ, despre care LPE, după o vizită la faţa locului, a elaborat un studiu. Primarul acestui municipiu a declarat pe un post de televizor următoarele: „o să transformăm fermele GOC īntr-un adevărat ghettou; vom īmprejmui zona cu sīrmă ghimpată, vom pune de pază jandarmi cu cīini”; „fiecare locuitor va avea o legitimaţie fără de care nu va putea intra īn perimetrul īnconjurat de gard”. Aceste declaraţii au rămas nesancţionate de către autorităţi, ba mai mult, ministrul informaţiilor publice a īncearcat să prezinte situaţia ca pe un incident care nu a fost bine īnţeles, afirmīnd că proiectul īn sine al primarului este bun.

3.2.2. Situaţia comunităţii maghiare şi a ceangăilor
Raportul UE consideră că drepturile minorităţii maghiare sīnt bine dezvoltate şi există o politică favorabilă dezvoltării educaţiei īn limba minorităţilor.
Biroul pentru Drepturile Omului consideră īngrijorător faptul că īn anul 2001 Guvernul Romāniei, urmare a indicaţiilor primului ministru, impune un control de neconceput īntr-un stat de drept asupra judeţelor cu o populaţie majoritară maghiară. Spre exemplu ordinul de a verifica bibliotecile şcolare, dar mai ales servietele copiilor pentru a căuta īn acestea cărţi editate īn Ungaria este o flagrantă īncălcare a legilor Romāniei şi a tratatelor internaţionale privind drepturile omului. Fără mandat de perchiziţie eliberat de un magistrat astfel de acţiuni sīnt ilegale, iar un mandat de perchiziţie nu-şi are rostul din moment ce nu se interzice deţinerea de către persoane private sau juridice a cărţilor editate īn străinătate. Mai mult, Legea privind statutul cadrului didactic prevede dreptul profesorilor de a folosi materiale didactice, fără să ceară un acord special īn acest sens.

3.2.3. Extremism, antisemitism, xenofobie
Serviciul Romān de Informaţii a monitorizat īn mod special judeţele Harghita şi Covasna, afirmīnd că această zonă a ţării reprezintă un pericol pentru caracterul unitar al ţării, dovedind o necunoaştere īngrijorătoare a drepturilor şi libertăţilor (de expresie, de asociere, etc.) garantate de Constituţie. Īn paralel, SRI nu a luat măsuri īmpotriva acelor fenomene care īntr-adevăr pun īn pericol democraţia şi statul de drept din Romānia: organizaţiilor extremiste de tipul Noii Drepte sau Mişcării Legionare. Trebuie menţionat faptul că aceste organizaţii rasiste au organizat o serie de īntīlniri īn incinta unor instituţii publice, fără ca autorităţile să se sesizeze.
Din judeţul Bacău, din nou, sosesc semne īngrijorătoare, arătīnd faptul că unele dintre autorităţi exercită presiuni mari atīt asupra persoanelor aparţinīnd comunităţii ceangăilor dar şi asupra organizaţiilor care le reprezintă interesele. Acestora li s-au intentat procese pentru organizarea cercurilor facultative de limbă maghiară.
*
O problemă continuă pentru Biroul pentru Drepturile Omului rămīne īntărirea culturii drepturilor omului īn societate. Īn acest scop programele educaţionale ale Ligii PRO EUROPA (Academia Interculturală Transsylvania, Şcoala Liderilor Romi, Colegiul Democraţiei) includ şi cursuri, ateliere īn domeniul drepturilor omului, totodată Biroul pentru Drepturile Omului a răspuns invitaţiilor venite din partea unor instituţii de īnvăţămīnt sau organizaţii de a ţine prelegeri, cursuri īn această temă. Publicaţiile (Gazeta Ligii PRO EUROPA, Altera) au avut şi ele un rol semnificativ.
Pentru a oferi o publicitate şi mai mare activităţilor Ligii PRO EUROPA īn domeniul drepturilor omului, au fost organizate conferinţe de presă, au fost acordate interviuri diferitelor organe de mass-media, au fost realizate programe īn direct la posturile locale de radio, iar cu ocazia Zilei Internaţionale a Drepturilor Omului, la 7 decembrie a avut loc o conferinţă de presă cu prezentarea activităţilor Biroului pentru Drepturile Omului din 2001.

Este importantă participarea Ligii PRO EUROPA īn Iniţiativa Civică pentru Responsabilitatea Actului Politic, care a elaborat un Cod electoral pentru schimbarea legislaţiei actuale īn domeniul electoral, şi īn prezent desfăşoară campania de strīngere de semnături „Acum, cetăţenii”. Acest Cod introduce sistemul mixt (uninominal compensat) īn locul sistemului votului pe listă, reduce numărul de senatori şi deputaţi, crează o transparenţă privind cheltuielile partidelor, oferă o mai mare siguranţă īn evitarea greşelilor organizatorice care au apărut īn procesul electoral. Din puctul de vedere al drepturilor omului, Codul electoral oferă cetăţeanului o mai bună exercitare a dreptului la vot.

Īn anul 2001, Biroul pentru Drepturile Omului a colaborat cu APADOR-CH — Comitetul Helsinki Romān, Asociaţia ACCEPT, Asociaţia Pro Democraţia, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, Romani Criss , Amnesty International, Minority Rights Group International şi a fost susţinut financiar de către Charles St. Mott Fondation şi European Roma Rights Center.