::  Misiune :: Istoric :: Statut :: Membrii :: Structura :: Rapoarte anuale ::  Donaţii :: 2% ::  Comunicate :: Contact ::




Procesul Hădăreni


Īn seara şi noaptea zilei de 20 septembrie 1993 s-a desfăşurat unul dintre cele mai grave incidente etnice dintre romi şi neromi din Romānia. După ce Crăciun Cheţan a fost omorīt de Rāpa Lupian Lăcătuş, au fost linşaţi trei romi (Aurelian Pardalian Lăcătuş, Rāpa Lupian Lăcătuş � fraţi � şi Mircea Zoltan � cumnatul lor), s-au incendiat 14 case aparţinīnd membrilor comunităţii de romi, iar alte patru au fost distruse parţial.1 Ca rezultat al unei acţiuni de lobby susţinută atīt din partea comunităţii de romi din Hădăreni cīt şi a unor organizaţii neguvernamentale, cu peste patru ani de la incident, la 11 noiembrie 1997 a īnceput procesul penal al inculpaţilor īnvinuiţi pentru omor, incendiere şi ultraj īmpotriva bunelor moravuri la Tribunalul Mureş.

Rechizitoriul
Rechizitoriul Parchetului de pe līngă Curtea de Apel Tīrgu-Mureş īn dosarul nr. 1/P/1993 la 12 august 1997 a fost īntocmit de Liviu Moica2, procuror inspector.
Acest Rechizitoriu, īn prima parte, incriminează comunitatea romilor īn colectiv pentru existenţa tensiunilor interetnice. �Modul de viaţă marginal al unor categorii de ţigani şi īn special al celor care s-au stabilit īn Hădăreni după decembrie 1989 au generat grave tensiuni cu populaţia majoritară. Īn general, datorită condiţiilor de viaţă, respingerii unor valori morale acceptate de restul comunităţii, ţiganii s-au automarginalizat manifestīndu-se agresiv, nerecunoscīnd şi īncălcīnd premeditat normele juridice instituţionalizate īn societate.� Rechizitoriul īşi permite şi să prezinte numărul cauzelor penale (7 īn perioada 1991-93) īn care erau implicaţi romi, deşi ţinerea şi publicarea evidenţei criminalităţii pe criterii etnice nu este īn conformitate cu principiul nediscriminării.3�Violenţa īmpotriva ţiganilor s-a exercitat īn mod selectiv, nefiind vizaţi cei integraţi īn mod normal īn viaţa socială� � concluzionează Rechizitoriul acuzaţiile4 la adresa comunităţii de romi.
După ce trece īn evidenţă evenimentele din 20 septembrie 1993, pe baza mărturiilor, Rechizitoriul dispune următoarele: trimiterea īn judecată īn stare de arest preventiv a inculpaţilor Pavel Bucur, Petru Bucur, Nicolae Gįll, Vasile Dorel Bucur, Severius Ioan Precup pentru săvīrşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav5, distrugere6 şi ultraj īmpotriva bunelor moravuri7, īn sarcina inculpatului Petru Bucur8 reţinīnd şi infracţiunea de ameninţarea martorului; trimiterea īn judecată a inculpaţilor Vasile Bucur, Nicolae Bucur, Iuliu Bucur, Vasile Budean, Olimpiu Vescan şi Simion Furdui pentru săvīrşirea infracţiunii de distrugere şi ultraj īmpotriva bunelor moravuri; scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor Vasile Bucur, Nicolae Bucur şi Iuliu Bucur pentru săvīrşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, neīnceperea urmăririi penale faţă de I. A.9 şi alte 12 persoane; īncetarea urmăririi penale a lui Rāpa Lupian Lăcătuş, decedat.
Faţă de īncadrarea juridică a faptelor comise de inculpaţi se ridică unele semne de īntrebare. De ce s-a īncadrat distrugerea la art. 217 al Codului penal, şi nu la art. 218, distrugere calificată, faptele comise avīnd consecinţe deosebit de grave (13 familii şi-au pierdut toate bunurile)? De ce nu s-a reţinut īmpotriva inculpaţilor infracţiunea de violare de domicliu10, din moment ce era evident: cei care au comis distrugerile au fost īn curtea şi īn locuinţa familiilor de romi? O posibilă explicaţie ne oferă Legea  privind graţierea unor pedepse11, publicată cu cīteva zile īnaintea definitivării rechizitoriului, care acordă graţiere � īntre altele � infracţiunilor de distrugere şi celor de ultraj īmpotriva bunelor moravuri, dar nu şi distrugerii calificate şi violării de domiciliu.

Atmosfera procesului
Cum era de aşteptat, procesul a īnceput īntr-o atmosferă foarte īncărcată. Spiritele erau īncinse: inculpaţii au fost primiţi de către rude şi prieteni ca nişte eroi (unul din inculpaţi şi-a ridicat pumnii şi a gesticulat către cei adunaţi, ca īntr-un scenariu de miting), de romii din sală cu huiduieli şi īnjurături. Orice se īntīmpla, era interpretat cu ură sau cel puţin cu suspiciune.12
Această atmosferă s-a calmat treptat īn cursul procesului, devenind din nou īncinsă īn final, cīnd deja era evident că unii inculpaţi nu vor evita pedeapsa cu īnchisoare, dar totodată şi faptul că pedepsele nu vor fi cele scontate de victime.
Deşi romii din Hădăreni se plīngeau de existenţa unor ameninţări din partea familiilor inculpaţilor, incidente majore nu s-au īntīmplat. Ceea ce se putea observa īn sala de şedinţă era incitarea subtilă (prin semne mai mult sau mai puţin obsecene, cīteva vorbe aruncate īn şoaptă) a romilor. Unii dintre cei avizaţi au răspuns la aceste provocări, fiind nevoie şi de intervenţia hotărītă a preşedintei instanţei pentru a calma spiritele.13
Considerīnd că īn această atmosferă justiţia nu poate fi independentă, īncă īn noiembrie 1997 una dintre victime (M. F. Z.) a cerut Curţii Supreme de Justiţie strămutarea procesului. Celelalte victime (sub 19 semnături), precum şi acuzaţii au cerut să se respingă solicitarea de strămutare, pe considerentul că transportul martorilor ar fi reprezentat costuri semnificative. Curtea a dat cīştig de cauză celor care au susţinut că �pīnă īn prezent14, īn opinia noastră, judecata s-a desfăşurat īn mod normal şi nu avem motive să credem că susţinerile din cererea de strămutare sīnt temeinice�.

Cīt de reale puteau fi mărturiile?
Īn legătură cu Pavel Bucur, Parchetul a formulat şi acuzaţia că el ar fi īncercat să modifice prin ameninţări declaraţiile unui martor. Era evident că există anumite presiuni asupra martorilor15, cel puţin de ordin psihic. Īntr-un sat unde preotul ortodox s-a solidarizat cu cei care au comis crimele, ca şi reprezentantul �din judeţ� al celui mai important partid politic din sat (PUNR), e greu să devii �trădător� şi să spui cine ce a comis.
Efectul acestei presiuni era evident īn cursul procesului. Altfel au sunat declaraţiile date īn faţa procurorului şi altfel cele date īn faţa rudelor inculpaţilor, persoanele din sat cu care trebuiau să convieţuiască īn continuare.16 Īn cazurile cele mai flagrante, preşedinta instanţei a dispus īnceperea urmăririi penale pentru mărturie mincinoasă a unor persoane. Astfel aceste persoane � din nou īn faţa procurorului � şi-au modificat atitudinea. Dar aceste declaraţii erau compromise, dacă nu īn faţa Tribunalului, cel puţin � ulterior � īn faţa Curţii Supreme de Justiţie.
O mare doză de suspiciune s-a ridicat faţă de martorii romi. Pot fi ei obiectivi după cele suferite? Această suspiciune a mers pīnă acolo īncīt presa considera că oricine incriminează neromii, trebuie să fie rom.17
Mărturiile erau afectate īn mare măsură de trecerea celor 4-5 ani de la evenimente. Timp īn care cele văzute şi auzite au fost completate īn subconştient de zvonuri ulterioare.

Cum a īnceput incidentul?
Unul dintre punctele cheie ale procesului a constituit modul īn care a īnceput incidentul.
O parte a martorilor romi au afirmat că exista un plan al incendierii casei romilor dinainte de 20 septembrie 1993. Īn această interpretare ceea ce s-a īntīmplat la data respectivă era urmarea unei provocări premeditate, dar care � datorită ripostei romilor � a avut efecte nescontate pentru populaţia majoritară: uciderea lui Crăciun Cheţan. O astfel de declaraţie a dat L. M.: �cu circa o săptămīnă īnainte de 20 septembrie 1993 un vecin de-al meu, [G. P.] mi-a spus că vor fi arse casele ţiganilor din sat pentru că astfel locuitorii satului să nu mai aibe probleme cu ei�.18 I. M. a declarat că şi el a fost anunţat īn prealabil, dar de inculpatul Vasile Bucur, care i-a promis că � fiind vorba de un �ţigan de treabă� � el nu va fi afectat.19
Iniţial, organele de urmărire penală au prezentat presei şi opiniei publice următorul scenariu: Aurelian Pardalian Lăcătuş, Rāpa Lupian Lăcătuş şi Mircea Zoltan, aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice, au agresat-o verbal pe Liana Bucur care a trecut prin faţa lor. Gligor Cheţan a intervenit īn apărarea fetei, dar a fost bătut. Văzīnd acest incident, un număr de oameni au sărit īn ajutorul bătrīnului. Rāpa Lupian Lăcătuş20 a scos un cuţit cu care l-a īnjunghiat pe Crăciun Cheţan.
Rechizitoriul, neavīnd suport pentru acest scenariu, a susţinut următoarele: �[Gligor Cheţan] trecīnd prin faţa lor, fără motiv, fraţii Lăcătuş Rāpa Lupian şi Lăcătuş Aurelian Pardalian i-au adus grave jigniri, deşi Cheţan Gligor era mult mai īn vīrstă decīt ei. Fiind indignat de manifestările celor doi fraţi, Cheţan Gligor senior a legat cu lanţul vaca de un stīlp electric de beton21 intenţionīnd apoi să se deplaseze spre fraţii Lăcătuş pentru a le imputa comportarea necuviincioasă faţă de el. Īnaintea sa a venit īnsă Lăcătuş Aurel Pardalian, care l-a lovit cu palma peste faţă şi l-a tras după el peste şosea, pīnă la staţia de autobuz. Aici, tot fără motiv, cei doi fraţi au continuat să-l lovească cu pumnul pe Cheţan Gligor senior doborīndu-l.� (s.n.)
Īn urma audierii īn public a martorilor evenimentului, s-au conturat următoarele: �Cei trei ţigani observīnd-o pe trotuarul de vis-a-vis pe Bucur Liana, au īnceput să strige după ea folosind pe līngă cuvinte de salut şi alte apelative pentru a-i atrage atenţia tinerei. Īn conformitate cu declaraţia martorei Bucur Liana, aceasta nu s-a simţit jignită cu nimic, dar nici nu a răspuns celor trei tineri.22 Pe acelaşi trotuar cu martora, din sens opus, venea spre centrul comunei Cheţan Gligor senior care ducea o vacă de funie. Această persoană, deşi mai īn vīrstă decīt persoanele cu care s-a intersectat, a luat o atitudine prin aceea că a replicat tinerilor ţigani aflaţi īn staţie. Din declaraţia martorului Cheţan Gligor senior rezultă că a folosit apelative ťaspreŤ la adresa ţiganilor avīnd īn vedere că, fiind mai īn vīrstă, o să-i determine pe cei trei să-şi vadă de treaba lor, să nu se mai lege de ťfetele satuluiŤ. Reacţia ţiganilor nu a fost cea scontată de martor, aceştia nu au mai continuat să facă vreo referire la tīnără, īn schimb l-au luat īn derīdere pe bătrīn făcīnd referiri jignitoare la relaţia dintre el şi vacă. Martorul s-a enervat, mai ales că anterior consumase alcool, lucru recunoscut de el. [...] Īn legătură cu consumul de alcool, instanţa reţine că cel puţin īn această primă fază a incidentului, sub influenţa băuturilor alcoolice se afla doar Cheţan Gligor senior pentru că īn conformitate cu declaraţia martorei [R. V. D.], cei trei ţigani au fost īn după-amiaza respectivă īn bar dar nu au consumat alcool. Au cumpărat dulciuri şi cafea. Pentru a-i ťdisciplinaŤ pe cei trei ţigani, Cheţan Gligor a legat vaca de stīlp şi ameninţīndu-i cu biciul a trecut strada cu intenţia vădită de a-i lovi. Din declaraţia martorului [L. M.] rezultă că Cheţan Gligor l-a şi lovit pe Parda īn cap de două ori, aceasta a ripostat şi l-a lovit pe Cheţan Gligor la gură. [...] Victima Cheţan Crăciun, ajunsă şi ea la faţa locului, nu a mai apucat la rīndul său să-l lovească pe ţiganul cu cuţit īn mīnă pentru că a fost īmpuns īn zona pieptului.�23 (s.n.)
Fără īncercarea de a minimaliza gravitatea faptului că a fost lovit Gligor Cheţan, cu atīt mai puţin īnjunghierea victimei Crăciun Cheţan, se observă intenţia vădită a organelor de urmărire penală de a imputa izbucnirea incidentului īn totalitate romilor, de a ascunde faptul că � fără vreun motiv īntemeiat � Gligor Cheţan a trecut strada şi a īnceput să-i lovească pe romi cu biciul. Acest aspect este cu totul străin de imaginea unui sat �terorizat� de romi, unde nici un nerom nu are curajul să se opună �stăpīnilor satului�.24 Arată mai mult existenţa unor sentimente de rasism, imaginea unui sat unde romii nu pot discuta liber cu neromii, mai ales băieţii romi cu fetele nerome.25
Īntr-o normalitate, Aurelian Pardalian Lăcătuş ar fi fost condamnat pentru lovire, iar Rāpa Lupian Lăcătuş pentru omor. Pentru ambii s-ar fi putut invoca scuza provocării.26

Cine a participat la omor şi incendieri?
Conform Seninţei penale nr. 157 din 17 iulie 1998, incendierea primei case, īn care s-au refugiat cei trei romi (Aurelian Pardalian Lăcătuş, Rāpa Lupian Lăcătuş, Mircea Zoltan) s-a produs īn următoarele condiţii: �din mulţime s-au exprimat īndemnuri la incendiere: ťdaţi-le foc, să ardă ca şobolaniiŤ. Cu certitudine, [I. A.], care avea o legătură de cīnepă īn mīnă, a aruncat primul cu material inflamabil īn casă. [...] La incendiere şi-a adus aportul şi [S. A.], care din tractorul aflat īn faţa căminului cultural se alimenta cu motorină, care cu ajutorul unui bidon de plastic, era efectiv pompată īn casă. La incendiere au participat şi [F. R.] şi Vescan Olimpiu (inculpat) [singurul inculpat din acest grup numeros!], aceştia fiind văzuţi cu mănunchiuri de cīnepă īn mīini. Īn afara celor nominalizaţi (oameni adulţi) la reuşita incendierii şi-au adus aportul copii aflaţi la faţa locului, şi anume fraţii [G.], fraţii [D.], copii lui [K.]�.
Incendierea casei a avut ca efect īncercarea de evadare a romilor. Pe baza declaraţiei martorilor, Sentinţa penală nr. 157 īn dosarul 5153/1997 a stabilit următoarele:
1. �Pe geamul din dreapta [...] a ieşit ťSibiŤ � Lăcătuş Rāpa Lupian, care a fost imediat imobilizat de lucrătorul de poliţie Moga (acesta i-a aplicat cătuşe). [...] Poliţistul Moga a īncercat să se refugieze cu Sibi īn curtea lui [I. R.], care nu le-a permis accesul. Atunci, pentru a scăpa de furia dezlănţuită, poliţistul a īncercat să ajungă cu victima spre drumul spre cimitir, īncercīnd şi alte porţi de acces īn curţile oamenilor, īnsă aceste porţi erau īnchise. La circa 10 metri parcurşi pe drumul spre cimitir, mulţimea adunată a reuşit să īi oprească agresīndu-l pe Sibi. Atunci poliţistul, dīndu-şi seama că prezenţa sa este pur decorativă, şi-a abandonat ťprizonierulŤ mulţimii dezlănţuite. Se reţine că [V. A.] l-a tras de geacă pe poliţist, īmpiedicīndu-l astfel să mai intervină īn vreun mod.�
2. �Concomitent [cu Rāpa Lupian Lăcătuş], pe acelaşi geam a ieşit şi ťPardaŤ � Lăcătuş Pardalian, care a fugit spre faţa casei.�
3. �Zoltan Mircea a fost efectiv īmpiedicat de către [I. A.] şi [N. V.] să iasă din casă, prin lovituri cu pumnul şi cu lopata, ceea ce a condus īn final la carbonizarea sa.�
Īn această descriere a evenimentelor, sentinţa īşi schimbă cursul şi nu mai menţionează nume de persoane care au participat, conform declaraţiilor martorilor, la evenimente.27
Īn cursul audierii martorilor s-a conturat un grup de aproximativ 10-15 persoane care au participat la omor. După sosirea poliţiştilor din Luduş, s-au format mai multe grupuri (probabil trei), cu un total de 25-30 persoane care au mers de la casă la casă, au intrat īn locuinţe adunīnd mobile şi alte obiecte īn mijlocul camerelor şi dīndu-le foc folosind cauciucuri şi materiale inflamabile.
Sentinţa precizează foarte clar: urmărirea penală trebuia extinsă atīt cu privire la persoane, cīt şi cu privire la fapte. �din probele administrate rezultă că inculpatul Furdui Simion se face vinovat şi de săvīrşirea infracţiunii de omor calificat deosebit de grav precum şi că un aport deosebit la săvīrşirea infracţiunii de omor calificat deosebit de grav au avut-o şi [I. A., V. S. A., S. B., N. V.], iar la săvīrşirea infracţiunilor de distrugere şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice au participat īn mod deosebit [V. C., K. G., V. S., G. B.]. Ţinem să subliniem că faţă de persoanele pentru care s-ar fi impus extinderea procesului penal există probe incriminatorii nu numai īn faza de cercetare judecătorească ci, mai ales, īn faza de urmărire penală.�  De ce nu s-a īnceput urmărirea penală a acestora? De ce s-a refuzat cererea instanţei28 de către Parchet29 de a extinde urmărirea penală? Pentru aceste īntrebări nu există răspunsuri raţionale, juridic motivabile.

Condamnările
Refuzul Parchetului de a extinde urmărirea penală a afectat chiar şi cuantumul pedepselor aplicate pentru acele persoane care au fost găsite vinovate. Preşedinta instanţei, Viorica Odobleja, specifică īn Sentinţa penală nr. 157: �Faţă de caracteristicile speţei, pedepsele aplicate inculpaţilor īn ceea ce priveşte cuantumul ar putea părea blīnde sau īn disproporţie cu cele săvīrşite. Considerăm că atīta vreme cīt persoane care au avut un aport mult mai substanţial la faptele penale deduse judecăţii nu au fost trimise īn judecată şi, chiar mai mult, nici nu au fost cercetate pentru acţiunile lor ilicite, deşi existau probe certe, inculpaţii trimişi īn judecată nu pot să răspundă pentru īntreaga vină ci īn contextul reţinerii unei vini deosebite, doar pentru faptele lor.� (s.n.)
Īn favoarea inculpaţilor s-a reţinut şi scuza provocării. �Īn esenţă, ťevenimentul HădăreniŤ reprezintă din punctul de vedere al completului [...] o reacţie coordonată şi concertată a majorităţii locuitorilor faţă de o minoritate compusă din reprezentanţii a două familii de ţigani. Această reacţie a fost justificată, īn general, de starea de tensiune creată prin comportamentul social necorespunzător a minorităţii anterior evenimentelor şi, īn special, de comportamentul din după amiaza zilei de 20.09.1993 a cinci tineri ţigani aparţinīnd celor două familii īndreptate īmpotriva unei tinere, unui bătrīn şi unui bărbat īn floarea vīrstei aparţinīnd majorităţii.�30 (s.n.)
Astfel s-au aplicat circumstanţe atenuante, iar multitudinea de circumstanţe agravante � săvīrşirea faptei de mai multe persoane īmpreună, săvīrşirea infracţiunii prin acte de cruzime ori mijloace care prezintă pericol public, săvīrşirea infracţiunii de către un infractor major dacă aceasta a fost comisă īmpreună cu un minor31 � nu au fost luate īn considerare.
Şi Legea 137/1997 privind graţierea unor pedepse a redus cuantumul pedepselor.
Tabelul de mai jos prezintă situaţia condamnărilor hotărīte de Tribunalul Mureş:

Nume                 Omor deosebit de grav (īnchisoare) Distrugere (īnchisoare) Ultraj īmpotriva bunelor moravuri (īnchisoare) De executat după graţiere (īnchisoare) Pedepse complementare
Pavel Bucur         5 ani                                         1 an                          6 luni                                                        5 ani                                            4 ani interzicerea unor drepturi
Petru Bucur         achitat                                       1 an                          3 ani                                                          1 an şi 6 luni                                2 ani interdiciţia accesului īn Hădăreni
Nicolae Gįll         3 ani                                         1 an                         6 luni                                                         3 ani                                            2 ani interzicerea unor drepturi
Vasile D. Bucur    7 ani                                         3 ani                         1 an                                                          7 ani şi 6 luni                                4 ani interzicerea unor drepturi
Sev. I. Precup       7 ani                                         3 ani                         1 an                                                           7 ani şi 6 luni                               4 ani interzicerea unor drepturi
Vasile Budean                                                      5 ani                         1 an                                                           2 ani şi 6 luni
Simion Furdui                                                     5 ani                         1 an                                                           2 ani şi 6 luni
Vasile Bucur                                                        3 ani                         1 an                                                           1 an şi 6 luni
Iuliu Bucur                                                          3 ani                         1 an                                                           1 an şi 6 luni
Nicolae Bucur                                                      3 ani                          1 an                                                          1 an şi 6 luni
Vescan Olimpiu                                                   3 ani                          1 an                                                          1 an şi 6 luni

Petru Bucur a fost achitat pentru săvīrşirea infracţiunii de īncercare de a determina mărturia mincinoasă32.
Se observă diferenţe considerabile īntre pedepsele aplicate. Īn cazul omorului deosebit de grav, Nicolae Gįll a fost condamnat la doar 3 ani, motivul fiind � probabil � lipsa unor dovezi evidente cu privire la participarea lui la linşarea celor trei romi. La infracţiunea de distrugere se remarcă pedepsele de 5 ani aplicate lui Simion Furdui şi Vasile Budean. Explicaţia � cel puţin cu privire la primul � e dată de sentinţă: s-a considerat că el a participat şi la infracţiunea de omor, astfel această pedeapsă compensează oarecum retincenţa Parchetului. Petru Bucur a primit o pedeapsă considerabilă pentru infracţiunea de ultraj īmpotriva bunelor moravuri, necesară să compenseze perioada petrecută de el īn arest preventiv, astfel instanţa a putut dispune �punerea de īndată īn libertate a inculpatului, pedeapsa executată corespunzīnd cu pedeapsa aplicată�33.
Concluziile scrise īn dosarul penal nr. 2055/1998 de la Curtea de Apel Tīrgu-Mureş, prezentate de avocatul părţii civile, Vasile Ghere, arată:
�Reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării pentru toate cele trei categorii de infracţiuni şi pentru toţi inculpaţii este greşită pentru că:
� actele iniţiale de provocare au fost săvīrşite de martorul Cheţan Gligor senior, iar victimele Lăcătuş Rāpa Lupian şi Lăcătuş Pardalian doar au ripostat; amplificarea conflictului s-a datorat intervenţiei violente a fiilor acestui martor şi apoi a majorităţii sătenilor;
� acest prim incident nu poate fi considerat ca un act de provocare īn raport cu infracţiunile de distrugere care au fost săvīrşite ulterior pe parcursul a cītorva ore, cu atīt mai mult cu cīt, unele părţi civile � de exemplu [I. M.] � nici măcar nu au fost acasă īn momentele respective şi au avut, anterior acestor evenimente, un comportament civilizat şi realizau venituri substanţiale din activităţi licite;
� īn cazul infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, avīnd īn vedere faptul că subiect pasiv al acestei infracţiuni este statul, reţinerea stării de provocare este de neconceput. [...]
Deşi īn rechizitoriu sīnt descrise şi fapte de violare de domiciliu [...], instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestora. [...]
Instanţa de fond a fost sesizată cu fapte de distrugere calificată īn formă continuată34. [...] Drept urmare, instanţa [...] trebuia să-i condamne pe inculpaţi pentru comiterea unor infracţiuni de distrugere calificată.�
Urmărirea penală īn cazul Hădăreni fiind pusă īn mişcare de către Parchet, victimele nu aveau drept de apel īmpotriva sentinţei, doar inculpaţii � care au cerut achitarea lor sau reducerea pedepselor � şi Parchetul � cerīnd condamnarea lui Petru Bucur pentru omor şi īncercarea de a determina mărturia mincinoasă, creşterea pedepsei lui Nicolae Gįll şi, transformīndu-se īn avocatul lui Simion Furdui35, reducerea pedepsei lui.
Decizia penală nr. 6/A din 15 ianuarie 1999 īn dosarul 2055/1998 a desfiinţat parţial hotărirea Tribunalului Mureş, astfel:
1. s-a redus pedeapsa complementară pentru Pavel Bucur de la 4 ani la 2 ani;
2. Petru Bucur a fost condamnat la 6 ani īnchisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi pentru infracţiunea de omor deosebit de grav şi la 1 an īnchisoare pentru infracţiunea de īncercare de a determina mărturia mincinoasă (după ce Tribunalul l-a achitat cu privire la aceste infracţiuni); s-a redus pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice de la 3 ani la 1 an īnchisoare (graţiată integral, urmīnd ca Petru Bucur să execute 6 ani de īnchisoare);
3. s-a modificat pedeapsa aplicată pentru Nicolae Gįll pentru săvīrşirea infracţiunii de omor deosebit de grav de la 3 ani īnchisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor la 6 ani īnchisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor;
4. s-a modificat pedeapsa aplicată pentru Vasile Dorel Bucur şi Severius Ioan Precup  pentru săvīrşirea infracţiunii de omor deosebit de grav de la 7 ani īnchisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor la 6 ani īnchisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor; s-au redus pedepsele aplicate celor doi pentru infracţiunea de distrugere de la cīte 3 ani la cīte 2 ani de īnchisoare (graţiate integral, urmīnd ca ambii să execute cīte 6 ani de īnchisoare);
5. s-a modificat pedeapsa aplicată pentru Vasile Budean şi Simion Furdui pentru infracţiunea de distrugere īn sensul reducerii ei de la 5 ani īnchisoare la cīte doi ani īnchisoare (graţiată integral);
6. s-a īncetat procesul penal faţă de Vasile Bucur datorită decesului inculpatului;
7. s-a modificat pedeapsa aplicată pentru săvīrşirea infracţiunii de distrugere pentru Nicolae Bucur, Iuliu Bucur şi Olimpiu Vescan, fiind redusă de la cīte 3 ani la cīte 2 ani (graţiată integral).
8. s-a eliminat aplicarea circumstanţei atenuante īn privinţa infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.
Decizia semnată de judecătorii Florin Stoica şi Ioan Hidegkuti a uniformizat pedepsele la 5-6 ani pentru infracţiunea de omor şi 1-2 ani pentru distrugere şi ultraj (pedepse care au intrat astfel īn sfera graţierii totale).
Această decizie a fost atacată de inculpaţii condamnaţi pentru omor calificat, cerīnd, īn continuare, achitarea lor sau reducerea pedepsei.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia penală nr. 4252 din 22 noiembrie, i-a achitat pe Petru Bucur şi Nicolae Gįll şi a egalizat pedepsele de īnchisoare la 5 ani pentru ceilalţi inculpaţi care au făcut apel.
Situaţia lui Petru Bucur arată evident efectele īntīrzierii anchetei penale. Cu problele viciate de trecerea timpului, el a fost o dată achitat, după care, condamnat şi din nou achitat. Şi nu pentru o faptă minoră, ci pentru omor calificat şi deosebit de grav. Īn spatele condamnării şi ulterior a achitării lui Nicolae Gįll se poate afla concepţia lansată īncă 21 septembrie 1993: īn Hădăreni romānii şi maghiarii s-au solidarizat pentru a-i alunga din sat pe romii. Conform acestei concepţii, şi un maghiar trebuia să răspundă pentru omor. Cum la Curtea Supremă de Justiţie � se pare � nu funcţionează aceleaşi criterii ca şi īn judeţul Mureş, s-a acceptat alibiul lui Nicolae Gįll, care susţinea că nici nu era īn sat la comiterea infracţiunilor de omor, el transportīndu-l pe Crăciun Cheţan la spitalul din Luduş, de unde s-a īntors după linşarea romilor. Ceea ce nu l-a īmpiedicat să participe ulterior la incendierea caselor. La finele anului 2001, printr-un proces intentat īmpotriva statul romān, Nicolae Gįll a obţinut 3 miliarde lei ca daună morală pentru faptul că a fost lipsit de libertate fără să fie vinovat pentru omor.
Decretul 222 din 7 iunie 2000 privind acordarea unor graţieri individuale36, prin art. 2, a graţiat pedeapsa cu īnchisoare rămasă neexecutată de Pavel Bucur şi Severius Ioan Precup, ei fiind ultimii dintre cei condamnaţi pentru omor deosebit de grav īn cazul Hădăreni care au părăsit īnchisoarea. Pavel Bucur a fost arestat pe cea mai lungă periodă: din ianuarie 1997 pīnă īn iunie 2000. Trei ani şi jumătate, pentru omor deosebit de grav.

Rolul poliţiştilor
La mai bine de un an după īnceperea anchetei penale, deşi din primele declaraţii reieşea deja că poliţiştii care s-au deplasat la Hădăreni sīnt acuzaţi de martori că ar fi participat activ la evenimente, la 31 octombrie 1994, Parchetul de pe līngă Curtea de Apel Mureş a dispus declinarea competenţei īn favoarea Parchetului Militar Mureş.
La scurtă vreme după ce Parchetul Militar Mureş a preluat cazul, se părea că dovezile īmpotriva poliţiştilor sīnt concludente. Parchetul a trimis la data de 15 noiembrie 1994 o scrisoare către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mureş īn care se arată: �din probele administrate pīnă īn prezent īn cauză rezultă că [plt. Ioan Moga, plt. Alexandru Şuşcă] i-ar fi īndemnat pe locuitori să exercite acte de violenţă asupra victimelor Lăcătuş Rāpa Lupian şi Lăcătuş Aurel Pardalian, respectiv că ar fi īndemnat şi chiar au participat direct la incendierea unor locuinţe�.
Mai mult, a apărut un nou acuzat: īnsuşi fostul comandant al Inspectoratului, col. Constantin Palade. Astfel Ordonanţa din 10 ianuarie 1995 īn dosarul nr. 139/P/1994, semnată de lt. col. Marin Sandu a declinat competenţa īn favoarea Parchetului Militar Teritorial Bucureşti. Acest parchet, pentru desfăşurarea urmăririi penale, l-a delegat pe acelaşi lt. col. Marin Sandu.
Conform ordonanţei, au fost urmăriţi penal: col. Constantin Palade (pentru infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă37), plt. Ioan Moga şi plt. Alexandru Şuşcă (pentru infracţiunea de instigare la omor şi distrugere prin incendiere38)
Ordonanţa din 22 august 1995 īn dosarul 46/P/1995 al Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti a dispus neīnceperea urmăririi penale a poliţiştilor, pe considerentul că nu se poate avea īncredere īn declaraţiile martorilor39, care ar fi �contrare logicii elementare� (afirmīnd că poliţiştii dacă la īnceput au fost agresaţi de locuitori, e imposibil ca ulterior să instige la acte de violenţă � această părere subiectivă nu ia īn consideraţie eventualitatea ca, după ce poliţiştii au fost īnvinuiţi de sătenii neromi că nu au făcut nimic ani de zile pentru a stopa criminalitatea īn sat, să īncerce dovedirea competenţei lor printr-o atitudine agresivă faţă de romi).
Fără nici un argument, Ordonanţa din 22 august 1995 a dispus neīnceperea urmăririi penale şi faţă de col. Constantin Palade, īnvinuit pentru că ar fi cerut locuitorilor din Hădăreni, conform Ordonanţei din 31 octombrie 1994, �să nu zică nimic despre acţiunile lucrătorilor de poliţie, īntrucīt totul se va muşamaliza şi nimeni nu va suporta nici o consecinţă�.
Ordonanţa Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti concluzionează: �evident şi cu atīt mai mult, nu poate fi reţinută ca participare, nici sub forma instigării, nici sub forma unei eventuale complicităţi morale, lipsa de iniţiativă eficace şi inaptitudinea celor doi subofiţeri de poliţie de a influenţa conduita locuitorilor care acţionau sub impulsul indignării şi furiei�.
După audierea martorilor īn faţa instanţei, Sentinţa penală nr. 157 īn dosarul 5153/1997 a arătat o altă faţă a (ne)implicării poliţiştilor: �s-a stabilit prin declaraţii că ambii poliţişti dar mai ales Şuşcă se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice�; �din probele administrate pe tot parcursul desfăşurării procesului penal rezultă că, deşi incidentul putea fi stopat īn momentul īn care cele două victime au fost transportate la spital iar īn comună sosiseră reprezentanţi ai unor autorităţi din Luduş şi Tīrgu-Mureş, acest lucru nu s-a īntīmplat�; �locuitorii majoritari din Hădăreni au fost susţinuţi īn mod direct sau indirect īn acţiunile ulterioare omorurilor şi de oficialii sosiţi īn Hădăreni, care nu numai că nu au stopat activitatea nocturnă de incendiere şi distrugere, dar au fixat cordoane de jandarmi īn jurul zonelor vizate�. Instanţa civilă neavīnd īnsă competenţe cu privire la poliţişti, nu s-a luat nici o măsură īmpotriva lor. Poliţiştii nu au fost sancţionaţi nici măcar pe cale administrativă: col. Constantin Palade a fost trecut īn rezervă dar pe alte considerente, plt. Ioan Moga a fost numit şef de post īn Valea Largă, iar Alexandru Şuşcă ajutor şef de post la Sīnpaul.
Īn cazul poliţiştilor � fiind vorba de reprezentanţii unor autorităţi menite să vegheze asupra respectării legii � se impune o trecere īn revistă a declaraţiilor date de ei şi de martori, pentru a vedea clar ce rol au avut īn evenimente.
Īnsuşi modul īn care unii poliţişti au īnţeles ce īnseamnă o mărturie arată un grad ridicat de incertitudine faţă de competenţa lor profesională: �Pīnă īn prezent am dat circa 20 de declaraţii īn diferite calităţi. Menţin aceste declaraţii īn parte pentru că există aspecte pe care le-am adaptat calităţii īn care am dat declaraţia� (s.n.) � a afirmat plt. Alexandru Şuşcă40, iar plt. Ioan Moga a susţinut: �Nu pot da o explicaţie la diferenţele existente īntre declaraţiile mele date īn faţa instanţei şi la cele date pe parcursul urmăririi şi cercetării penale. Eu cred că am spus adevărul de fiecare dată.�41 Īntrebat dacă cunoaşte nominal persoanele pe care le-a acuzat că ar fi participat īn evenimente, plt. Moga Ioan a dat răspuns negativ, iar la īntrebarea: atunci cum a fost posibil să indice nume de persoane īn faza urmăririi penale, el a afirmat simplu: �mi le-am amintit pe moment. Astăzi nu mi le mai amintesc aceste nume�.42
Īn calitate de şef de post, plt. Ioan Moga a declarat şi următoarele: �Părerea mea este că nu se poate indica unul sau mai mulţi vinovaţi deoarece īn noaptea respectivă şi-a spus cuvīntul voinţa colectivă de a scăpa de ţiganii din Hădăreni. [...] Nu am luat nici un fel de atitudine, nici pro nici contra, lăsīnd lucrurile să se desfăşoare de la sine.�43
Evenimentele şi implicaţia poliţiştilor trebuie despărţite īn diferite faze.

1. Sosirea poliţiştilor din Cheţani la faţa locului şi incendierea caselor
După ce Crăciun Cheţan a fost transportat la spitalul din Luduş, sătenii au dat mai multe telefoane la postul de poliţie din Cheţani, comună de care aparţine Hădăreni. �Poliţistul cu care am vorbit a spus să-mi văd de treabă, că a fost anunţat şi poliţia ştie cīnd trebuie să intervină şi m-a īnjurat şi mi-a īnchis telefonul. M-am īntors şi le-am spus oamenilor ce s-a īntīmplat īnsă nu a reacţionat nimeni violent la cele spuse de mine, am avut impresia că lumea aşteaptă totuşi să apară poliţia. [...] Eu mă gīndesc că lumea adunată īn jurul casei lui [B.] păzea ţiganii să nu fugă pīnă la sosirea poliţiei.� � a declarat M. G. S44.
Conform declaraţiei date de plt. Ioan Moga, din Cheţani s-au deplasat trei poliţişti la Hădăreni: el, plt. Şuşcă şi Podar (la cel din urmă, īn mod inexplicabil, nu se fac referiri īn declaraţii, īmpotriva lui nu s-a īnceput urmărirea penală).
Referitor la momentul sosirii lor, cīt şi cu privire la adversitatea localnicilor � contrar celor susţinute de Ordonanţa Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti � plt. Ioan Moga a declarat: �Doar cīnd am sosit īn Hădăreni s-a strigat la adresa mea şi īn general la adresa poliţiştilor din comună că nu ne-am făcut datoria, că nu am luat măsuri īmpotriva ţiganilor. Acesta a fost singurul moment cīnd ni s-a imputat de locuitori inactivitatea noastră faţă de ţigani.�45
Īncercīnd să pătrundă īn casă, plt. Ioan Moga a sesizat că din casă īncepe să iasă fum. �Ajungīnd pe scară īn dreptul dulapului am īncercat să-l īmping aşa īncīt să am posibilitatea să intru īn casă. Īncercīnd să dau de o parte dulapul am sesizat că din casă a īnceput să iasă fum. [...] După ce am reuşit să dobor dulapul, am strigat la cei din casă să iasă afară, mai ales că deja fumul ieşea intens din locuinţă.�46 Altfel relatează evenimentul ceilalţi martori: �cīnd au venit poliţiştii, lumea care era adunată pe līngă gardul casei lui [B.] a intrat īn curte� (S. M., fila 417); �poliţistul Moga, după ce a fost ameninţat de ţiganii din casă că dacă va intra peste ei va fi un mort, şi-a pus pistolul īn toc şi a plecat lăsīndu-i pe săteni să facă ce vor� (F. R., fila 240); �l-am auzit pe Moga spunīnd oamenilor să facă ce vor cu cei din casă� (F. R., fila 407); �la incident a apărut şi lucrătorul de poliţie Şuşcă care, efectiv, nu a făcut nimic, mai precis a venit pīnă la curtea lui [B.], a văzut ce se īntīmplă după care a plecat� (F. R., fila 407). Inculpaţii au relatat următoarele: �Moga a zis către oameni: ťfaceţi ce vreţi, că noi nu putem face nimic, din partea mea să daţi foc la casăŤ� (Pavel Bucur, īnregistrare din 13 noiembrie 1997); �Şuşcă a afirmat că el nu poate face nimic, dar ţiganii vor ieşi din casă dacă li se dă foc� (Vasile Dorel Bucur, īnregistrare din 13 noiembrie 1997); �Lumea a strigat să se dea foc la casă. Şuşcă a zis: ťfaceţi ce vreţi că noi nu avem ce să le facemŤ� (Severius Ioan Precup, īnregistrare din 13 noiembrie 1997).

2. Linşarea romilor
Plt. Ioan Moga a fost primul care a luat contact cu cei care īncercau să evadeze din casa incendiată. El a declarat �Primul a ieşit pe geamul respectiv Sebi pe care l-am prins fiind īn dreptul lui şi am īncercat să-l imobilizez reuşind să-i pun cătuşele pe mīna dreaptă. Precizez că aveam asupra mea pistol, cătuşe. Īn timp ce-l ţineam pe Sebi, pe acelaşi geam a sărit şi Parda, care a fugit spre faţa casei. Nici īn aceste momente nu a fost līngă mine o altă persoană. [Urmează cele prezentate şi īn Seninţa penală nr. 157 din 17 iulie 1998.] Nu ştiu cine a dat foc casei [īn care s-au refugiat victimele]. Nu am văzut pe nimeni lovindu-i pe Sebi şi Parda, mai precis atunci cīnd asupra mea şi a lui Sebi au năvălit grămada de oameni eu nu am apucat să recunosc nici o persoană.�47
Conţinutul declaraţiei plt. Ioan Moga se regăseşte şi īn alte declaraţii, dar detaliile diferă īn mod semnificativ: �Cīnd a īnceput să ardă casa, unul dintre cei baricadaţi īnăuntru a ieşit pe geam şi eu l-am observat pe [I. A.] lovindu-l pe cel ce a sărit pe geam cu un par. Cu toate acestea ţiganul a reuşit să sară peste gard dar a fost prins de Moga [astfel el nu se afla līngă geam īncerīnd să-l deblocheze, ci īn afara curţii, de unde putea să vadă incendierea casei] care i-a pus o cătuşă pe mīnă. Lucrătorul de poliţie a vrut să-l ducă pe ţigan de la locul faptei īnsă oamenii au īnceput să-l lovească, aşa īncīt ţiganul a fost abandonat mulţimii.� (F. R., fila 407); �Pe unul dintre poliţiştii din comună l-am văzut līngă victima Sibi. Nu am observat ca aceasta să fi oprit oamenii să bată.� (C. L. D., fila 409.) Faţă de această ultimă părere, un alt martor a declarat: �i-am auzit pe amīndoi poliţiştii strigīnd la oameni să nu mai dea īn cel căzut pentru că o să-l urce īn ARO şi o să-l ducă de acolo� (L. M., fila 200). Poate este vorba de momente diferite, la īnceputul linşării poliţiştii nu au intervenit, ci doar spre final.

3. Sosirea poliţiştilor din Luduş
Cpt. Nicolae Drăghici de la Poliţia din Luduş, referitor la sosirea poliţiştilor din cel mai apropiat oraş de Hădăreni, a declarat următoarele: �Am plecat cu maşina poliţiei spre Hădăreni. Īn maşina respectivă se afla şoferul, eu, lt. maj. Pīnzaru şi plt. Apahidian. Mai puţin şoferul, toţi ceilalţi eram īnarmaţi cu arme īn stare de funcţionare. [...] Cīnd am ajuns īn Hădăreni, de fapt la circa 5 km de Hădăreni, din Dealul Luduşului, am observat că īn localitate ard două imobile. Ne-am continuat drumul şi cīnd am ajuns līngă cămin am coborīt şi am observat īn colţul din stīnga48 al căminului două persoane căzute la pămīnt, īn stare gravă că erau lovite de cei adunaţi la faţa locului. Loviturile erau aplicate cu picioarele şi obiecte contondente īn zona toracelui, īn special. Personal, am īncercat să opresc pe cei ce loveau dar nu am reuşit. Precizez că īn prezenţa mea, circa 2-3 minute aceste persoane au mai fost lovite, timp īn care s-a reuşit urcarea lor īn salvarea prezentă la faţa locului. [...] Īn timp ce victimele erau puse īn salvare eu m-am īndepărtat spre faţa căminului şi am īncercat să vorbesc cu oamenii şi acolo m-am reīntīlnit cu inculpatul Gįll care, după părerea mea, m-a salvat de furia oamenilor ducīndu-mă īn curtea barului său. [...] După ce am ajuns la Hădăreni, maşina noastră a plecat īnapoi la Luduş rămīnīnd īn localitate eu, Pīnzaru şi Apahidean. Maşina noastră s-a reīntors de 2-3 ori aducīnd poliţişti. De asemenea, din Luduş a mai venit o maşină dar nu ştiu cīte transporturi de poliţişti a făcut de la Luduş. [...] Nu am părăsit zona căminului cultural şi a barului lui Gįll.�49
Inactivitatea poliţiştilor rezultă şi din declaraţia lui Ioan Moga: �Am stat īn centrul comunei circa o oră [după linşarea romilor], timp īn care nu s-a īntīmplat nimic, nu am sesizat că oamenii să fie cu dorinţa de răzbunare, după părerea mea, se putea termina totul. Cu toate acestea, aşa cum am arătat, după circa o oră, au īnceput să ardă case. [...] M-am depslasat la aceste case incendiate dar de fiecare dată am ajuns după ce incendiatorii au plecat.�50
Conform propriilor mărturii, poliţiştii � īn număr considerabil, aproximativ 20 de persoane � se aflau īn zona centrală a satului, īn timp ce grupuri de oameni incendiau casele romilor. Această situaţie e prezentată şi de unii dintre martori: �nu a fost nici un poliţist, pompier sau jandarm care să ne īmpiedice să mergem la casele ţiganilor să dăm foc� (L. C. D., fila 409). A existat īnsă şi o declaraţie contrară: �am observat printre cei care s-au apropiat de curtea noastră doi sau trei poliţişti īmbrăcaţi īn uniformă. Aceştia făceau apel să se liniştească, să meargă la casele lor� (D. L., fila 474).
Inculpaţii au evocat evenimentele cu totul altfel: �Poliţistul şaten [cpt. Drăghici] a scos pistolul şi a zis: ťeu nu sīnt cu ţiganii, haideţi să le dăm focŤ. Poliţistul a pornit primul la incendiere.� (Pavel Bucur, īnregistrare din 13 noiembrie 1997); �Drăghici a scos pistolul şi a zis: ťeu nu sīnt cu ţiganii, să mergem să le dăm focŤ. [...] Mulţimea, īn frunte cu Drăghici, s-a dus la casa lui Pardalian.� (Nicolae Gįll, īnregistrare din 13 noiembrie 1997); �Drăghici a zis către oameni să se răzbune, şi au pornit spre casele ţiganilor, să-i găsească pe ceilalţi doi ţigani [care mai erau īn grupul iniţial]� (Vasile Dorel Bucur, īnregistrare din 13 noiembrie 1997); �Primul ţigan, care era plin de sīnge şi udat cu apă dar mai respira, a fost īntors cu picioarele de Drăghici şi Pīnzaru cu faţa īn jos. L-au lovit cu picioarele, zicīndu-i: ťscoală-teŤ. I-au pus cătuşe şi, tot cu piciorul, l-au īntors īnapoi. A īnceput să-i sīngereze arcada. Īmpreună ne-am dus la cealaltă victimă, cīnd a apărut īncă un ofiţer de poliţie, Apahidian. Al doilea ţigan era culcat pe spate, plin de sīnge, cu o cătuşă pe o mīnă. Īncă respira. Eu am refuzat să pun mīna pe el. Ofiţerii l-au prins de picioare pe ţigan şi l-au tīrīt aşa pīnă la cealaltă victimă. Īn momentul respectiv era īntuneric, dar se vedea bine de la luminile din case. Īntorcīndu-se la bar, Drăghici a spus: ťdupă mine, să mergem īnainte.Ť� (Vasile Bucur, īnregistrare din 14 noiembrie 1997); �Vasile Bucur alături de Drăghici au fost cei care au determinat oamenii să treacă la fapte� (Pavel Bucur, īnregistrare din 24 februarie 1998).
Chiar dacă nu a existat o acţiune directă de participare la incendiere a poliţiştilor, aceste fapte au fost susţinute: �Am auzit că dintr-o maşină a poliţiei prin portavoce oamenii au fost anunţaţi că s-a stins focul la casa lui [C. M.]. Asta m-a determinat să fiu convins că poliţia a fost de partea celor care doreau să dea foc la casele ţiganilor.� (V. C., fila 476); �şi eu am auzit din maşina poliţiei să se facă anunţuri şi īmi amintesc cu certitudine cīnd s-a spus ťla casa lui Costică s-a stins foculŤ, ceea ce pentru mine şi pentru majoritatea locuitorilor a īnsemnat un īndemn la reaprinderea focului� (N. H., fila 614); �cīt am stat ascunşi īn porumb am auzit apelurile făcute prin staţie dintr-o maşină a poliţiei, deşi nu le pot reproduce arăt că acestea se refereau doar la siguranţa circulaţiei şi nu la īncetarea incendierilor� (L. M., fila 202).

4. Sosirea poliţiştilor şi jandarmilor din Tīrgu-Mureş
Referitor la venirea poliţiştilor din Tīrgu-Mureş, plt. Ioan Moga a declarat: �Cred că poliţiştii şi jandarmii din Tīrgu-Mureş au sosit după orele 21-22. La acea oră casele ţiganilor ardeau. Am raportat personal col. Cotoară cele īntīmplate pīnă īn momentul sosirii lui īn Hădăreni. Ştiu că cei de la Mureş au organizat patrule care să patruleze prin localitate. Nu pot aprecia cīte case fuseseră deja incendiate, cīte au mai rămas īntregi şi cīţi ţigani mai erau īn localitate atunci cīnd au sosit cei de la Mureş�51
Plt. Alexandru Şuşcă a plecat de la faţa locului: �īn jurul orelor 22 am plecat la Lechinţa de Bistriţa pentru alte sarcini de servici, īn comună rămīnīnd colegul meu Moga şi echipa operativă din Luduş. [...] Lt. Drăghici [...] mi-a ordonat să plec să execut un mandat de arestare pentru doi inculpaţi urmăriţi pentru omor.� (fila 241-242)
Deşi au sosit forţe impresionante, conform martorilor nu s-a intervenit pentru oprirea incendierilor: �şi după ce au venit scutierii īn localitate s-au mai aprins case� (V. C., fila 476).

5. Ziua următoare
La 21 decembrie romii care īncercau să se īntoarcă īn sat au fost primiţi de un grup de săteni şi poliţişti care i-au gonit. Declaraţiile precizează următoarele: �cīnd am ajuns la Arieş, poliţistul Drăghici a tras cu arma după noi şi am văzut şi am auzit cīnd martora [M. M.] a fost prinsă şi bătută� (C. M., fila 236); �Īn 21.09.1993 cīnd am intenţionat să mă reintorc īn locuinţă am fost victima atīt a agresiunilor fizice cīt şi a celor verbale din partea consătenilor, militarilor şi poliţiştilor din localitate. [Dintre poliţişti] l-am recunoscut pe numitul Drăghici care avea un baston īn mīnă. Maşina poliţiştilor ne-a urmărit pīnă aproape de Luncani şi din maşină s-a tras cu pistolul. Ştiu că īn acele momente dintr-o Dacie de culoare albastră s-au efectuat filmări.� (s.n., O. R., fila 622-623); �Ne-au alungat, īn mod expres Vescan Olimpiu şi poliţiştii Şuşcă, Moga şi Drăghici. Acest grup m-a urmărit cīnd am ajuns să trec Arieşul. Acolo am fost prinsă şi imobilizată cu spray de către Drăghici şi bătută foarte grav.� (M. M., fila 234);

Īn cele cinci faze poliţiştii au avut diferite atitudini. Īn prima fază, nedumeriţi, au lăsat mulţimea să soluţioneze problema romilor baricadaţi īn casă. Decīt să īncerce să intre şi eventual să fie agresaţi, mai bine o soluţie care nu-i punea īn pericol: incendierea casei. Īn a doua fază cel puţin plt. Ioan Moga a īncercat să evite omorul. Era conştient de urmările unui astfel de incident. Dar īn situaţia creată nu avea curajul să īncerce o atitudine mai hotărītă pentru protejarea celui reţinut. Īn a treia fază, martorii au afirmat aproape la unison: iniţiativa incendierii caselor romilor a aparţinut poliţiştilor veniţi din Luduş. Atīt īn faza a treia cīt şi īn cea de-a patra, deşi poliţia era prezentă cu forţe mari (aproximativ 60 de poliţişti, chiar şi prea mulţi dacă luăm īn considerare trimiterea lui Alexandru Şuşcă la Lechinţa de Bistriţa � inexplicabil cum avea sarcini de servici īn jurisdicţia unui alt judeţ � sau plecarea �nemotivată� a lui Nicolae Drăghici52), nu s-a intervenit pentru stoparea incendierii, asigurīndu-se doar fluenţa circulaţiei prin Hădăreni. Īn a cincea fază poliţia a luat o atitudine hotărītă īn sprijinirea expulzării romilor din localitate. Se poate vorbi şi de o ultimă fază, cea a urmăririi penale, īn care poliţiştii prezenţi īn localitate īn timpul evenimentelor ar fi putut juca rolul martorilor cheie, avīnd (ipotetic) credibilitate, spirit de observaţie, cunoştinţe juridice.
Faţă de comandantul poliţiei, col. Constantin Palade au fost formulate următoarele declaraţii: �după ce īntre ţigani [la 9 septembrie 1993] a existat un scandal mare soldat cu un deces, am auzit că a avut loc o şedinţă la care a aprticipat şi fostul comandant al poliţiei, Palade, care, printre altele, le-a atras atenţia sătenilor şi de fapt le-a şi indicat să-şi rezolve singuri problemele cu ţiganii din sat�, sugerīnd ca soluţie expulzarea lor din localitate.
Īmpotriva Ordonanţei din 22 august 1999, dată īn dosarul 46/P/1995 a Parchetului Militar teritorial Bucureşti, un număr de romi din Hădăreni au formulat plīngere la Parchetul de pe līngă Curtea Supremă de Justiţie. Soluţia dată a fost cea de neīnceperea urmăririi penale.

Latura civilă
Latura penală şi cea civilă īn dosarul 5153/1997 au fost separate īn cursul procesului prin Īncheierea de şedinţă din 23 iunie 1998. După soluţionarea laturii penale, s-a pus pe rol cea civilă. Dar pīnă la o soluţie definitivă, cea a Curţii Supreme de Justiţie, după audierea părţilor civile, mersul acestui caz s-a blocat. Urma ca aceste părţi � romii care şi-au pierdut toate bunurile � să plătească o sumă de 6 milioane lei pentru expertiză. Īn zadar au īncercat avocaţii părţilor civile, Vasile Ghere şi Emil Cioloboc să scutească romii de aceste taxe. Īncheierea şedinţei publice din 13 iulie 1999 īn dosarul 5153/199753 respinge cererea ca nu victimele să plătească costurile expertizelor privind valoarea bunurilor şi �pune īn vedere părţilor civile să achite decontul expertizei�.
După lungi tergiversări (cu peste 7 ani de la evenimente), prin sentinţa nr. 9 din 12 ianuarie 2001 īn dosarul 5153/1997, s-a admis īn parte acţiunea civilă formulată de părţile civile.
Cu privire la despăgubirile pentru daunele materiale şi morale solicitate de R. D. P. şi Z. F. M., instanţa īi obligă pe Pavel Bucur, Vasile Dorel Bucur şi Severius Precup īn solidar:
� la plata unui cuantum de 250.000 lei lunar pentru īntreţinerea minorilor R. C. S. şi Z. S. V īncepīnd cu data de 20 septembrie 1993 pīnă la majoratul minorilor;
� la cīte 10 milioane lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
Cu privire la despăgubirile pentru daunele materiale (bunuri mobile şi imobile), instanţa īi obligă pe cei condamnaţi pentru distrugeri īn solidar la plata despăgubirilor civile īn favoarea a 8 persoane civile (deşi au fost incendiate 14 case, iar alte 4 au fost distruse parţial), īn valoare totală de 52.438.840 (sumele variīnd īntre 308.840 la 13.124.117 lei).
Sentinţa54 �respinge ca nefondate restul pretenţiilor civile formulate de părţile civile�. Prin urmare, majoritatea victimelor a rămas fără despăgubire. Motivaţia: existenţa bunurilor mobile nu putea fi dovedită. �Despăgubirile solicitate de partea civilă pentru bunurile mobile distruse nu au fost dovedite. Īn opinia acestora simplele lor susţineri precum şi listele depuse şi declaraţiile celorlalte părţi civile sīnt suficiente. Instanţa, avīnd īn vedere contextul īn care s-au produs distrugerile, īmprejurarea că fiecare parte civilă a avut de suferit, va īnlătura ca vădit nesincere declaraţiile părţii civile cu referire la bunurile mobile aparţinīnd celorlalţi.�55 Din nou, declaraţiile martorilor romi nu au fost luate īn seamă, considerīndu-le părtinitoare. Iar cum casele romilor nu erau vizitate de alţi din localitate, care să ateste existenţa mobilelor, hainelor şi altor obiecte, instanţa a considerat că toate casele romilor erau lipsite totalmente de bunuri mobile. Ba mai mult, preşedinta instanţei, Gabriela Serachitopol a acuzat romii că linşarea şi incendierea casei lor ar fi sursa lor de existenţă (!), oferind o mică lecţie: �trebuie subliniat că nu astfel de evenimente constituie o sursă de venit ci munca�.
Cīt despre daune morale: aşa ceva, conform instanţei, nu a existat. Faptul că romii au trăit īn pădure, la rude sau unde apucau, pierzīnd locuinţele şi toate bunurile, nu constituie prejudiciu. �Daunele morale pentru părţile civile ce au suferit pierderi materiale nu se impun a fi acordate.�
Īmpotriva sentinţei s-a declarat apel. Curtea de Apel Tīrgu-Mureş a considerat că sentinţa nu este temeinică şi a retrimis dosarul la Tribunalul Mureş. Astfel a īnceput un nou şir al procesului interminabil.

Īn faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului
La data de 14 aprilie 1997, I. M., īn numele unui grup de romi din Hădăreni (īn total 14 persoane), a trimis la Comisia Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg o plīngere īmpotriva Romāniei, arătīnd că nu există posibilitatea de a obţine daune civile datorită prevederii Codului de procedură penală, art. 19, al. 2 (�judecata īn faţa instanţei civile se suspendă pīnă la rezolvarea definitivă a cauzei penale�), iar, din motive politice, ancheta penală nu poate fi definitivată.
I. M. a considerat că au fost īncălcate o serie de drepturi prevăzute īn Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale:
�� art. 6, deoarece nu ni se acordă nici măcar şansa de a ajunge īn faţa unei instanţe judecătoreşti;
� art. 1 al Primului Protocol adiţional, deoarece Statul Romān nu ne garantează dreptul la respectarea bunurilor noastre prin pedepsirea vinovaţilor;
� art. 2 combinat cu art. 14, deoarece moartea a trei romi nu a fost condamnată de autorităţile romāneşti, considerīnd că viaţa unui rom nu trebuie apărată la fel ca a altor cetăţeni;
� art. 3, deoarece de 3 ani şi jumătate sīntem obligaţi să trăim īn condiţii inumane, din vina Statului Romān.�56
Plīngerea a fost īnregistrată la Comisie cu nr. PK 6021.
După ce s-a pus pe rol la Tribunalul Mureş dosarul nr. 5153/1997, I. M. a informat Comisia de această situaţie, arătīnd că �din plīngerea noastră formulată la 14 aprilie 1997 rămīn valabile toate punctele prezentate, cu următoarele modificări:
Considerăm că Romānia a īncălcat următoarele drepturi prevăzute īn Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale:
� art. 6, deoarece de la ratificarea de către Romānia a Convenţiei (mai 1994) pīnă īn august 1997 (dată la care s-a completat rechizitoriul) ancheta penală a cazului a fost īntīrziată īn mod voit, din considerente politice, fapt recunoscut īnsuşi de organele de urmărire penală;
� art. 1 al Primului protocol adiţional, deoarece Statul Romān nu a garantat dreptul la respectarea bunurilor care au aparţinut familiilor de romi;
� art. 2 combinat cu art. 14, deoarece autorităţile romāneşti nu au luat măsuri urgente de a condamna moartea a trei romi;
� art. 3, deoarece din 20 septembrie 1993, familiile de romi din Hădăreni sīnt obligate să trăiască īn condiţii inumane din vina Statului Romān.�57
La 6 mai 1998 dosarul aflat la Comisie a primit numărul 41138/98.
După comunicarea sentinţei penale din 17 iulie 1998 a Tribunalului Mureş īn dosarul nr. 5153/1997 Comisia a fost īnştiinţată de pedepsele prevăzute, arătīnd că instanţa a cerut extinderea urmăririi penale atīt cu privire la fapte, cīt şi cu privire la persoane, ceea ce s-a refuzat de către reprezentantul Parchetului de pe līngă Curtea de Apel Mureş, iar conform procedurii penale din Romānia, īn această situaţie nu se poate extinde urmărirea penală. I. M. a considerat totodată că �plīngerea noastră īnaintată Comisiei Europene a Drepturilor Omului a rămas īntemeiată, datorită următoarelor:
Art. 2 combinat cu art. 14 � pedepsele aplicate pentru omor deosebit de grav sīnt mult sub limita inferioară prevăzută de Codul penal (15 ani), datorită aplicării unor circumstanţe atenuante inexistente, deşi există circumstanţe agravante. [...] Pedeapsa de trei ani, aplicată lui Gall Nicolae este mai mică decīt pedeapsa aplicată īn general pentru un furt de găină. Astfel această pedeapsă arată valoarea vieţii a trei romi, īn viziunea justiţiei din Romānia.
Art. 1 al Primului protocol adiţional � distrugerea a 14 locuinţe şi a tuturor bunurilor familiilor afectate prin incendiere a fost considerată o distrugere simplă. [...] Modificarea īncadrării juridice a fost refuzată de Parchet. Īn aceste condiţii Statul Romān nu a garantat respectarea proprietăţii private a familiilor afectate.
Art. 3 � īn continuare (de cinci ani) familiile afectate trăiesc īn condiţii inumane, iar repararea pagubelor civile īncă nu se conturează. Prin refuzul Parchetului de a extinde procesul penal şi asupra altor persoane, toată paguba produsă va trebui să fie recuperată de la 11 persoane, ceea ce nu va fi posibil.
Art. 6 � deşi, īn final, s-a ajuns īn faţa Tribunalului Mureş cu acest caz, Codul de procedură penală a Romāniei blochează accesul nostru la o justiţie imparţială, deoarece:
� īn ciuda dovezilor suficiente, procesul penal nu poate fi extins şi asupra altor fapte sau altor persoane, datorită blocajului aplicat de Parchetul de pe līngă Curtea de Apel Mureş;
� īn ciuda faptului că sentinţa nu ne convine, nu avem dreptul să facem apel, conform Codului de procedură penală, art. 362, care acordă acest drept doar procurorului şi inculpatului īn cazul īn care acţiunea penală nu se pune īn mişcare pe baza unei plīngeri prealabile.�
După terminarea procesului penal un grup de romi din Hădăreni a depus o nouă plīngere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (la 14 decembrie 2000, īnregistrat la 8 ianuarie 2001 cu numărul 64320/01). Astfel numărul persoanelor părţi īn acest caz a crescut la 25.
Īn această nouă plīngere, īn afară de cele invocate īn plīngerea prealabilă, s-a mai acuzat nerespectarea art. 8 şi 13 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Primul se referă la dreptul la respect pentru domiciliu, al doilea la dreptul la un recurs efectiv.
La 13 martie 2001, Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg a luat o decizie parţială58 referitoare la admisibilitatea cazului, conform căreia:
� cele două plīngeri au fost conexate (altfel a doua plīngere trebuia să mai aştepte pentru soluţionare īncă 3-4 ani);
� s-a amīnat examinarea condiţiilor de viaţă a victimelor ca urmare a incendierii bunurilor lor, a limitării accesului la proces civil, a lungimii procedurii şi a discriminării pe baze etnice;
� s-a considerat ca fiind inadmisibile celelalte aspecte ale plīngerii.
Astfel decizia finală a Curţii Europene se va referi la art. 3, 6, 8 şi 14 ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Inadmisibilitatea s-a datorat faptului că evenimentul a avut loc la 20 septembrie 1993, īnainte ca Romānia să ratifice Convenţia. Argumentul conform căruia şi atitudinea organelor de urmărire penală de după ratificarea Convenţiei afectează dreptul la viaţă şi dreptul la proprietate, nu a fost acceptat de către Curte. Trebuie īnsă remarcat că doar din această raţiune, a datei anterioare a evenimentului, Romānia nu a fost condamnată pentru nerespectarea celui mai important drept, a dreptului la viaţă.

NOTE:
1. Referitor la detalii legate de caz: Istvįn Haller: Cazul Hădăreni, publicat īn Altera 7 din 1998, p. 106-123.
2. Atīt Liviu Moica, cīt şi comandanţii IJP Mureş (col. r. Constantin Palade şi col. Ioan Pop) au recunoscut īn ianuarie 1997 că tergiversarea soluţionării dosarului 1/P/1993 s-a datorat presiunilor politice exercitate asupra lor īn perioada 1993-96. Seninţa penală nr. 157 din 17 iulie 1998 īnşiră īnsă şi o serie de erori care se explică prin indiferenţa şi superficialitatea organelor de urmărire penală şi nu prin presiuni politice: �Considerăm ca o atitudine negativă inclusiv efectuarea defectuoasă a actelor procesuale şi procedurale legate de cercetarea la faţa locului (procesul verbal de cercetare din 21.09.1993 īi are ca martori asistenţi pe inculpaţii [G. B.] şi Gįll Nicolae şi nu este semnat de ei, īncălcīndu-se astfel prev. art. 129 al. 1 şi 2 C. pr. penală rap. la art. 92, 93 C. pr. penală şi art. 131 C. pr. penală), precum şi depunerea şi īntocmirea cu īntīrziere a rapoartelor de autopsie privind toate victimele (Cheţan Crăciun, Lăcătuş Rāpa Lupian şi Zoltan Mircea au decedat la 21.09.1993 şi s-au efectuat rapoartele īn octombrie 1993 şi noiembrie 1993 iar Lăcătuş Pardalian a decedat la 22.09.1993 şi raportul a fost īntocmit īn noiembrie 1993. De menţionat că niciunul din cele patru rapoarte medico-legale nu cuprind datele certe ci numai luna īn care au fost efectuate), dar şi adunarea electorală ţinută pe stadionul din localitate la care au participat politicieni, reprezentanţi ai poliţiei şi ai justiţiei, care au făcut apel la populaţie īn sensul ascunderii adevărului şi tergiversării soluţionării cauzei.� Incompetenţa Parchetului de pe līngă Curtea de Apel Tīrgu-Mureş pare vădită, din moment ce şapte īnvinuiţi arestaţi preventiv la 21 iulie 1994 pentru infracţiunea de omor (Nicolae Gįll, Pavel Bucur, Petru Bucur, Iuliu Bucur, Vasile Bucur, Vasile Dorel Bucur, Nicolae Bucur) au fost eliberaţi imediat, īncă īn ziua respectivă, �pentru a nu stīnjeni mersul lucrărilor agricole şi īn special īmpărţirea recoltei� (citat īn Ordonanţa Parchetului Militar de pe līngă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti din 22 august 1995). Mai mulţi martori (atīt romi cīt şi neromi, martori ai acuzei sau apărării) au declarat că īn faza urmăririi penale nu s-a īnregistrat īn totalitate ceea ce spuneau, erau influenţaţi sau li se indicaseră nume de persoane pe care să le menţioneze īn declaraţie. V. D. R. a declarat: �Cele declarate anterior nu-mi aparţin, am fost obligată de procuror să declar ceea ce s-a consemnat. Procurorul a ţipat la mine şi eu trebuia să-mi adaptez răspunsurile. [...] A venit la bar procurorul anchetator care a urlat, a lovit cu pumnul īn tejghea, m-a ameninţat că voi fi legată. [...] Trebuia să răspund aşa cum eram īntrebată, mai precis īntrebările erau: ťnu-i aşa că x a dat foc?Ť [...] Mi-am menţinut declaraţiile date anterior deoarece procurorul mi-a spus că dacă schimb aceste declaraţii, voi fi īnchisă� (Dosar nr. 5153/1997 al Tribunalului Mureş, fila 238.) Īn mod interesant, atīt procurorul anchetator al cazului Hădăreni, cīt şi un alt procuror, Ioan Blaj, după mai mulţi martori, īn noaptea de 20-21 septembrie 1993 se aflau īn localitate. Aveau ocazia de a strīnge dovezi īn mod nemijlocit, īn timp ce se desfăşurau evenimentele. Totodată nu poate fi omis din acest tablou presiunea exercitată asupra Parchetului din partea mass-mediei de a renunţa la incriminarea vinovaţilor (un titlu semnificativ: �Procurorii reinstituie teroarea� � Ziua, 26 februarie 1998, pagina 12).
3. Cifra prezentată nu se poate compara cu totalitatea dosarelor penale īn care au fost implicaţi cetăţenii din Hădăreni īn perioada menţionată, deoarece Inspectoratul Judeţean de Poliţie Mureş a refuzat să comunice date referitoare la numărul total al delincvenţelor, considerīnd că acesta este secret profesional. Se pare că nu se extinde caracterul secret al informaţiilor şi asupra faptelor comise de romi. Modul īn care cetăţenii � de această dată neromi � din Hădăreni s-au raportat la legi se reflectă īn temerea Parchetului de pe līngă Curtea de Apel Tīrgu-Mureş, că īn urma arestărilor preventive �locuitorii satului Hădăreni vor declanşa acţiuni de protest, de nerespectarea legilor, īntre altele blocarea şoselei naţionale pe o perioadă mai mare de timp� (s.n.), Gheorghe Bucur, viceprimarul comunei Cheţani, fiind �suspectat că s-ar afla īmpreună cu aceştia printre principalii instigatori la violenţe� (s.n., citat īn Ordonanţa Parchetului Militar de pe līngă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti din 22 august 1995).
4. Aceste acuzaţii sīnt īnşirate pe o pagină īntreagă. Faţă de ultima afirmaţie a Parchetului, Sentinţa penală nr. 157 din 17 iulie 1998 menţionează: �instanţa īşi īnsuşeşte susţinerea tuturor martorilor şi inculpaţilor precum şi a părţilor vătămate, audiaţi nemijlocit, īn sensul că īn noaptea respectivă urma ca satul să fie ťcurăţat de ţiganiŤ� (s.n.). Īntr-un alt loc īnsă şi sentinţa susţine că �nu toate casele de ţigani şi nu toţi ţiganii au fost vizaţi�. Incontinuu s-a susţinut că doar acele familii de romi au fost afectate care ar fi avut un comportament antisocial. Declaraţiile neromilor din faţa instanţei au dovedit contrariul: �După părerea mea, nu toată comunitatea romilor din Hădăreni merita acelaşi tratament pentru că erau familii cu care ne puteam īnţelege şi din păcate şi aceste familii au avut pagube� (declaraţia lui F. R., Dosar nr. 5153/1997 al Tribunalului Mureş, fila 240); �ardea casa ţiganului [V. M.] care nu avea nici o vină� (fila 476).
5. Art. 174 raportat la art. 175 lit. e şi art. 176 lit. a şi b din Codul penal.
6. Art. 217 al. 1 şi 4 cu aplicarea art. 41 al. 2 din Codul penal.
7. Art. 321 al. 2 cu aplicarea art. 33 lit. a, art. 73 lit. b şi art. 13 din Codul penal.
8. Art. 216, al. 1 din Codul penal.
9. Īn unele situaţii publicăm doar iniţiale, dorind să protejăm renumele persoanelor. Nu este şi cazul cu persoanele ale căror nume s-a publicat de repetate ori īn mass-media.
10. Art. 192 din Codul penal.
11. Legea nr. 137 din 24 iulie 1997, publicat īn Monitorul oficial nr. 170 din 25 iulie 1997.
12. Īn prima zi de proces, la 11 noiembrie 1997, īn sala de şedinţă a sunat un telefon mobil, aparţinīnd unui lider rom. Imediat au apărut suspiciuni: cu cine vorbeşte, de ce vorbeşte, care sīnt �agenturile străine� infiltrate īn sală.
13. G. L. a īncălcat īn mod repetat prevederile privind ordinea şi solemnitatea şedinţei. Pentru tulburarea ordinii, a fost īndepărtată de cīteva ori din sală, preşedinta instanţei a şi ameninţat-o cu arestare pentru infracţiune de audienţă, ceea ce nu s-a produs. Această indulgenţă se explică prin faptul că preşedinta instanţei a arătat īnţelegere pentru persoanele care şi-au pierdut toate bunurile şi aşteptau ani de zile īn zadar să fie despăgubiţi. Probabil dacă aceste cazuri particulare urmau să se generalizeze, măsurile ar fi fost pe măsură. Presa a subliniat aceste incidente, fără să le contrafacă. Un exemplu īn acest sens: �mama unei dintre victime, [B. M.] i-a strigat preşedintelui completului de judecată ťdacă nu ne faceţi dreptate... mergem şi noi, ţiganii, să aprindem casele romānilorŤ. Ea a fost urgent evacuată din sală.� (Transilvania Jurnal, 23 aprilie 1998, articolul Dosarului Hădăreni i se īnnegresc filele, semnat de Diana OPRIŞ)
14. Data memoriului adresat Curţii Supreme de Justiţie este 5 martie 1998.
15. Au fost audiaţi 63 de martori de către instanţa de judecată.
16. S. M. a declarat īn mod expres: �nu pot să nominalizez nici o persoană care a lovit pentru că sīnt o persoană singură şi īmi este frică de reacţia concetăţenilor�. (Dosar nr. 5153/1997 al Tribunalului Mureş, fila 417.) Şi V. C. a declarat: �Corespunde adevărului că am fost ameninţat de femeile din sat la data de 23.11.1993, ameninţare pe care am primit-o pentru că continuam să-i ajut pe ţigani respectiv să le lucrez. Mi-e frică să dau numele femeilor care m-au ameninţat. Mi-a fost frică şi atunci şi mi-e frică şi acum.� (fila 476) Acuzat pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, la data de 12 februarie 1998 F. R. a prezentat o declaraţie īn faţa anchetatorului Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mureş īn care a specificat: �am fost emoţionat şi intimidat de prezenţa atītor persoane, precum şi a inculpaţilor īn sala de judecată�.
17. Caracteristic īn acest sens este un articol din cotidianul Naţional din 15 aprilie 1998, publicat sub titlul Dosarul Hădăreni � Un ţigan a recunoscut că şi el a aruncat cu pietre īn casa ucigaşilor lui Crăciun Cheţan, semnat de Corina Ruja, īn care unul din martorii cheie, L. C. D., a fost făcut ţigan doar pentru că i-a īnşirat pe cei care au participat la incident.
18. Dosar nr. 5153/1997 al Tribunalului Mureş, fila 201.
19. Dacă s-a făcut īntr-adevăr o astfel de promisiune, ea nu a fost respectată.
20. Asupra identităţii celui care l-a ucis pe Crăciun Cheţan planează şi īn momentul de faţă o incertitudine. Primele informaţii īl numeau pe Aurelian Pardalian Lăcătuş, rechizitoriul, pe Rāpa Lupian Lăcătuş, dar īn cursul procesului şi Mircea Zoltan a fost acuzat că el ar fi fost făptaşul.
21. Se pot remarca detaliile fără nici un rost, cīt şi lipsa unor elemente esenţiale īn textul Rechizitoriului.
22. Textual: �Īn staţia de autobuz se aflau trei sau patru tineri ţigani care, īntr-adevăr, au strigat după mine īnsă după cīte īmi amintesc, m-au īntrebat ce fac sau unde merg. Precizez că apelativele ţiganilor nu m-au jignit cu nimic. Mai ales că nici nu le-am răspuns.� Dosar nr. 5153/1997 al Tribunalului Mureş, fila 543. Unul dintre cei prezenţi īn grup, L. M., a declarat că Liana Bucur a fost īntrebată dacă doreşte napolitane (fila 201), ulterior afirmīnd că nu exista intenţia unei �acostări�, explicīnd discuţia dintre grupul de romi şi fată cu faptul că una din victime a fost coleg de clasă cu Liana Bucur şi s-a manifestat doar bucuria reīntīlnirii, ea fiind studentă la Cluj.
23. Seninţa penală nr. 157 din 17 iulie 1998.
24. Formulări folosite īn Rechizitoriu. Şi faptul că romii nu au consumat alcool, dar Gligor Cheţan da, putea fi jenant pentru organele de urmărire penală, care au sugerat că romii, numai romii şi īntotdeauna romii sīnt certaţi cu bunele moravuri.
25. Acest fenomen nu a fost nici pe de parte atīt de general cum au īncercat să dovedească organele de urmărire penală la unison cu inculpaţii. Chiar şi īn condiţiile sentimentelor dezlănţuite, au existat săteni care s-au opus incendierii caselor, care au īncercat să stingă focul din unele case sau care chiar au ascuns romi īn casele lor pentru a-i scăpa de furia grupului care a comis crimele. Īn acest sens merită citată declaraţia lui O. S.: �Iniţial casa mamei mele nu a fost incendiată pentru că [I. şi I. G.] nu au permis, dar ulterior, īn jurul orei 1, grupul de oameni a revenit şi a dat foc casei. [...] Mă aflam īn curte la [G.]. O vecină a strigat lui Vescan Olimpiu: ťOlimpiule, nu da foc, că te spun la mama taŤ [...] Şi [G. I.] a īncercat să nu-i lase pe tineri să dea foc.� (Dosar nr. 5153/1997 al Tribunalului Mureş, fila 622-623.)
26. Termenul juridic poate fi interpretat greşit. Nu este vorba de a scuza faptele pentru că ar fi fost provocate, ci de posibilitatea de a aplica circumstanţe atenuante īn condamnare. Circumstanţele uciderii lui Crăciun Cheţan nu au fost clarificate nici pīnă azi. După unii martori el ar fi fost ucis īn busculada creată īn jurul lui Gligor Cheţan, alţii au susţinut că din această busculadă romii au evadat, dar urmăriţi fiind, unul dintre romi s-a īntors cu arma albă īn mīnă de care s-a lovit victima. Experţii au exclus această posibilitate pe considerentul că lovitura a fost prea precisă � direcţionată spre inimă � ca să rezulte dintr-un astfel de accident.
27. S-a observat o modificare şi īn atitudinea preşedintei instanţei. Dacă la īnceput martorii au fost solicitaţi să povestească evenimentele, ulterior se cerea ca martorii să se refere strict la persoanele acuzate, īntrebările fiind de genul: �ce a făcut X. Y. īn seara zilei de 20 septembrie 1993?�. Astfel se adunau mărturii impotriva inculpaţilor, dar nu se putea afla clar cine a mai participat la evenimente.
28. Īn mod similar, şi reprezentanţii romilor din Hădăreni au cerut extinderea procesul penal �asupra tuturor persoanelor īmpotriva cărora există suficiente dovezi că au participat la omor [...] şi distrugere prin incendiere�; şi pentru alte fapte, �luīnd īn considerare mărturiile care dovedesc şi comiterea infracţiunii de violare de domiciliu� (Memoriu către Parchetul de pe līngă Curtea de Apel). Īn acest memoriu se mai cere eliminarea circumstanţelor atenuante (avīnd īn vedere faptul că persoanele care au comis crimele nu au fost provocate de victime), totodată aplicarea circumstanţelor agravante.
29. La şedinţele Tribunalului Mureş, Parchetul a fost reprezentat de procuroarea Otilia Abram.
30. Seninţa penală nr. 157 din 17 iulie 1998. Parcă diferitele părţi ale sentinţei nu ar avea acelaşi autor. După ce s-a clarificat că tīnăra nu a fost insultată şi nici comportamentul bătrīnului nu a fost fără cusur, pentru a �justifica� linşarea a trei persoane şi incendierea a 14 case se revine la acuzaţiile iniţiale ale rechizitoriului, combătute chiar de sentinţă.
31. Cod penal, art. 75, lit. a, b, c.
32. Motivul: �fapta inculpatului de a īncerca să aibe o discuţie cu cei efectiv implicaţi īn evenimente, despre evenimente, nu īnseamnă o īncercare de a modifica realitatea ci o eventuală clarificare a stării de fapt.� (Seninţa penală nr. 157 din 17 iulie 1998)
33. Seninţa penală nr. 157 din 17 iulie 1998.
34. Rechizitoriul Parchetului de pe līngă Curtea de Apel Tīrgu-Mureş īn dosarul nr. 1/P/1993 specifică īn două locuri că este vorba de distrugere calificată, īnsă la dispoziţii menţionează doar distrugere. Probabil Rechizitoriul conţinea iniţial acuzaţii mai grave, care, ulterior, au fost modificate � din neatenţie au rămas īnsă părţi �nealterate�.
35. Simion Furdui s-a bucurat de o protecţie specială din parta Parchetului de pe līngă Curtea de Apel Mureş. Un număr ridicat de martori l-au indicat ca participīnd la linşarea romilor, şi, la fel, la incendierea caselor. Īn faţa instanţei, modificīndu-şi declaraţiile anterioare, el a afirmat că nici nu a ieşit din casă, ocupīndu-se de mama lui bolnavă. Conform unor martori romi, el ar fi participat şi īn ziua următoare, cu sprijinul Poliţiei din Luduş, la expulzarea prin violenţă a romilor care īncercau să se īntoarcă īn casele lor. Īn ciuda evidenţelor, Parchetul a refuzat urmărirea lui penală pentru infracţiunea de omor şi a cerut scăderea pedepsei aplicate pentru incendiere.
36. Publicat īn Monitorul oficial nr. 264 din 13 iunie 2000.
37. Art. 25 Cod penal raportat la art 260 Cod penal.
38. Art. 25 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1, lit. d şi e şi art. 176 alin., 1 lit. a şi b Cod penal, respectiv art. 25 Cod penal raportat la art. 217 alin. 4 Cod penal.
39. Īn noiembrie 1994 mai mulţi romi din Hădăreni s-au prezentat la Biroul pentru Drepturile Omului din cadrul Ligii Pro Europa arătīnd că persoane din sat exercită presiuni asupra lor ca īntreaga vină pentru eveniment să se dea pe poliţişti. Īncă o dată li s-a atras atenţia asupra importanţei de a declara doar cele văzute şi īntīmplate, şi să nu se lase manipulaţi. Astfel neīncrederea īn mărturii este parţial justificată, dar nu se motivează ca ele să nu fie luate deloc īn considerare, mai ales cele care evident nu au fost modificate īn urma presiunilor inculpaţilor.
40. Dosar nr. 5153/1997 al Tribunalului Mureş, fila 241.
41. Dosar nr. 5153/1997 al Tribunalului Mureş, fila 333.
42. Dosar nr. 5153/1997 al Tribunalului Mureş, fila 334.
43. Dosar nr. 5153/1997 al Tribunalului Mureş, fila 334.
44. Dosar nr. 5153/1997 al Tribunalului Mureş, fila 420-421.
45. Dosar nr. 5153/1997 al Tribunalului Mureş, fila 333.
46. Dosar nr. 5153/1997 al Tribunalului Mureş, fila 332-333.
47. Dosar nr. 5153/1997 al Tribunalului Mureş, fila 333.
48. Şi acest text abundă īn detalii nesemnificative, trecīnd peste cele importante.
49. Dosar nr. 5153/1997 al Tribunalului Mureş, fila 468-469.
50. Dosar nr. 5153/1997 al Tribunalului Mureş, fila 333.
51. Dosar nr. 5153/1997 al Tribunalului Mureş, fila 334.
52. Cpt. Nicoale Drăghici a declarat: �Am stat īn Hădăreni pīnă īn jurul orelor 21.30, cīnd au venit poliţiştii de la Mureş. Cīnd am plecat la Luduş ardeau mai multe case īn diferite locuri din sat.� Dosar nr. 5153/1997 al Tribunalului Mureş, fila 469.
53. Īn cazul Hădăreni fiind mai multe dosare la diferite instituţii juridice, considerăm necesară īnsumarea lor īn următorul tabel:

Nr. dosar         Instituţia                                                                             Soluţii īn dosar la care prezentul studiu face referire
1/P/1993         Parchetul de pe līngă Curtea de Apel Tīrgu-Mureş     Ordonanţa din 31 octombrie 1994
                                                                                                                     Rechizitoriul din 12 august 1997
139/P/1994    Parchetul Militar Mureş                                                     Ordonanţa din 10 ianuarie 1995
46/P/1995      Parchetul Militar Teritorial Bucureşti                               Ordonanţa din 22 august 1995
5153/1997     Tribunalul Mureş                                                                 Seninţa penală nr. 157 din 17 iulie 1998
                                                                                                                      Īncheierea din 13 iulie 1999
                                                                                                                      Sentinţa penală nr. 9 din 12 ianuarie 2001
2055/1998     Curtea de Apel Tīrgu-Mureş                                             Decizia penală nr. 6/A din 15 ianuarie 1999

54. Conform Extrasului de pe dispozitivul sentinţei penale nr. 9 din 12 ianuarie 2001, īn Dosarul nr. 5153/1997.
55. Sentinţa penală nr. 9 (cu privire la partea civilă) a dosarului 5153/1997, declarată īn şedinţa publică din 12 ianuarie 2001.
56. Plīngere către Comisia Europeană a Drepturilor Omului din 14 aprilie 1997. Articolele invocate se referă la dreptul la viaţă (art. 2), interzicerea torturii şi a tratamentelor inumane (art. 3), dreptul la un proces echitabil (art. 6), interzicerea discriminării (art. 14), protecţia proprietăţii (art. 1 al Primului protocol adiţional).
57. Īnştiinţare către Comisia Eruopeană a Drepturilor Omului din februarie 1998.
58. European Court of Human Rights, Partial Decision as to the Admissibility of Applications nos. 41138/98 by [I. M.] and others and 64320/01 by [O. R.] and others against Romania.