::  Misiune :: Istoric :: Statut :: Membrii :: Structura :: Rapoarte anuale ::  Donaţii :: 2% ::  Comunicate :: Contact ::


Richard N. Coudenhove-Kalergi

PAN-EUROPA

Prefaţă

Ar fi potrivit, credem, să-l prevenim de la bun īnceput pe cititorul romān ca­­re va deschide această carte că are de-a face cu o lectură fundamentală, in­dis­­pensabilă pentru īnţelegerea modului cum a luat naştere ideea de unificare europeană.
Pan-Europa, publicată la Viena īn 1923, este, cro­no­lo­gic vorbind, cel dintīi manifest pro-european coerent. Pornind de la nece­si­ta­tea reconcilierii istorice a naţiunilor europene şi oferind soluţii concrete de uni­ficare a acestora īntr-o structură politică stabilă, bazată pe comunitatea de valori şi interese, Statele Unite ale Europei, autorul propune un program de­ta­liat, menit să-i redea Europei strălucirea de odinioară şi capacitatea com­pe­titivă īn concurenţa economică mondială, s-o doteze cu instituţii şi alianţe īn măsură să pre­īntīm­pine un nou război. Deşi nu lipsită de inerente accente uto­pice, judecăţi ca­du­ce şi avīnturi romantice, această lucrare de dimensiuni mo­deste, marcīnd o cotitură radicală īn gīndirea politică europeană, nu şi-a pi­­er­dut nici astăzi din actualitate. Neobişnuită pentru epoca īn care a fost scri­­să, ea continuă să-l surprindă pe cititorul contemporan prin pertinenţa ana­lizelor, cutremurătoare premoniţii şi luciditate prospectivă, putīnd fi numită, pe drept cuvīnt, piatra de temelie a construcţiei europene căreia īi sīntem con­temporani

Este meritul lui Richard Coudenhove-Kalergi, supranumit şi „profetul Eu­ropei”, autorul la 29 de ani al acestei uimitoare lucrări, de a-i fi dat unificării eu­ropene un program concret. El īnsuşi european şi universal prin ascendenţă şi educaţie, descinzīnd pe linie paternă dintr-o veche familie nobiliară din Brabant, unită cu o ramură aristocratică cretană, iar după mamă avīnd sīnge japonez, avea să primească īn castelul copilăriei din Boemia o educaţie pe care, cu un termen actual, am numi-o interculturală. Un preceptor german, un profesor rus şi un altul albanez, o guvernantă franţuzoaică şi o alta engle­zoai­că, o doamnă de companie unguroaică, personalul ceh, confereau domeni­ului familial o dimensiune multiculturală. Pregătirea pentru cariera diploma­tică, la un celebru colegiu vienez, avea să-l aducă īn contact cu colegi de toa­te naţiile şi confesiunile: „Printre noi, sīnt germani şi unguri, polonezi şi ce­hi, italieni şi romāni, croaţi şi sloveni, sīrbi şi ucraineni.”, dīndu-i acea extraodinară deschidere spre alteritate pe care o emană īntreaga sa operă.

sus
Pan Europa, scrisă după un război (primul) mondial pustiitor, ce a depăşit īn oroare pīnă şi cele mai sumbre profeţii, apărea īntr-un moment cīnd, īn ciu­da lecţiei istoriei, naţiunile europene, animate fie de īngīmfarea victoriei, fie de fierea īnfrīngerii, se pregăteau mai mult sau mai puţin conştient de o nouă conflagraţie. Nu proiectele de unire ale unui Dante sau Comenius, nici mă­­car spiritul democratic-umanist al Societăţii wilsoniene a Naţiunilor, ci de­ma­gogia populistă a urii de clasă a unui Stalin sau a urii de rasă a unui Hit­­ler, naţionalismul şi revanşismul, mobilizau masele şi dominau discursul po­litic. Īn Introducerea Pan-Europei, contele Richard Coudenhove-Kalergi, nota printre altele, cu amărăciune: „Europa stă cu privirea aţintită īnspre tre­cut, īn loc să scruteze viitorul. Piaţa de carte este invadată de memorii. Īn dezbaterile publice, consideraţiile privitoare la originea războiului recent īncheiat sīnt mult mai numeroase decīt cele vizīnd prevenirea celui următor. Această eternă orientare spre trecut este principala cauză a declinului şi fărīmiţării Europei.” Īn bătrīna Europă bătea din nou vīntul discordiei cīnd Coudenhove-Kalergi, o rara avis, cheamă tineretul la reconciliere şi unire, devotīndu-se el īnsuşi unei orientări pe atunci extrem de impopulare: „Tineretului european īi revine sarcina de a schimba această stare de lucruri. El este chemat să edifice, pe ruinele vechii Europe, o Europă nouă şi să īnlocuiască o Europă anarhică printr-o Europă organizată.”

Debutīnd īntr-un prim articol din 1922 īn Neue Freie Presse, sub titlul „Die Europäische Frage (Chestiunea Europeană)”, „utopia europenistă” a lui Coudenhove-Kalergi avea să devină prin Pan-Europa un program concret de acţiune, la care aveau să se ralieze de la bun īnceput, printre alţii, importante personalităţi politice (Thomas Masaryk, Engelbert Dollfuss, Aristide Briand, Karl Renner, Gustav Streseman, Nicolae Titulescu), culturale (Paul Claudel, Selma Lagerlöff, Thomas Mann, Miguel de Unamuno, Ortega y Gasset, Salvadore de Madariaga) şi ştiinţifice (Sigmund Freud, Albert Einstein). Datorită militantismului autorului său, Pan-Europa nu a rămas doar o teorie, ci a devenit īn scurt timp o mişcare structurată, avīnd comitete naţionale īn majo­ritatea statelor europene, īntre care şi Romānia. Totuşi, vocea echilibrată a Pan-Europei nu s-a putut impune īn vacarmul interbelic. A fost necesară experienţa unui nou război, profeţit de altfel de Coudenhove-Kalergi, şi de o nouă generaţie de oameni politici providenţiali — Winston Churchill, Robert Schuman, Charles de Gaulle, Konrad Adenauer, precum şi de un Plan Marshall — pentru ca Pan-Europa să devină realitate.

sus
Pan-Europa este structurată pe unsprezece capitole, simpla lor īnşirare fiind edificatoare asupra dimensiunilor şi complexităţii acestui manifest-eseu. Sīnt abordate toate „marile teme” care frămīntă īncă şi azi reflecţia con­tem­po­rană şi alimentează polemicile asupra Europei: rădăcinile europenismului, limitele sale geografice şi spirituale, adversarii şi aliaţii paneuropenismului, prevenirea unui nou război, naţiunea şi supranaţiunea, majorităţi şi minorităţi, Europa instituţională. Pentru Coudenhove-Kalergi, „conceptul de Europă provine dintr-un amestec de elemente geografice, politice şi culturale”, iar „noţiunea geografică de Europa nu corespunde nici celei culturale, nici celei politice”. Cu alte cuvinte, Europa este, īnainte de orice, o comunitate de valori, o cultură şi o civilizaţie comune. Prin urmare, limitele ei geografice coincid cu limitele democraţiei de sorginte antică, ale „civilizatiei de tip creştin, ai cărei poli sīnt individualismul elen şi socialismul creştin” .

Pentru Coudenhove-Kalergi, construirea Pan-Europei presupune identifi­ca­rea precisă a adversarilor şi aliaţilor. Deşi geografic parte a Europei, Rusia co­munistă nu este parte a spiritualităţii europene: „Bolşevismul a zguduit din rădăcini civilizaţia europeană importată de Petru cel Mare şi urmaşii săi. Promotorii ei au fost alungaţi sau lichidaţi”, de aceea „frontiera orientală a Eu­ropei cu Rusia constituie totodată limita orientală a comunităţii culturale europene.” De altfel, această opinie revine aproape obsedant, autorul nefăcīnd nici un secret din neīncrederea sa funciară īntr-o Rusie „roşie sau albă” pe care o indică īn mod prioritar ca potenţial adversar al unificării Europei: „Īntre 1915 şi 1919, totul s-a schimbat īn Rusia, mai puţin pofta ei de expan­siune. O poftă ce nu e legată de nici un partid, de nici o personalitate. Īn faţa ei au fost nevoiţi să se īnchine deopotrivă ţarul păcii, Nikolai, ca şi socialistul Kerenski.” (...) Istoria pune Europa īn faţa unei alternative: ori, trecīnd peste ostilităţile naţionale, se va uni īntr-o federaţie, ori va cădea victimă cuceririi ruseşti”.

sus
Cu toate acestea, adversarii cei mai de temut ai unificării europene sīnt īn interior. „Cea mai mare piedică īn realizarea Statelor Unite ale Europei este rivalitatea milenară a celor două naţiuni cele mai numeroase ale Pan-Europei: Germania şi Franţa”, īn condiţiile īn care „ura franco-germană este aţīţată artificial de secole din raţiuni politico-militare”. Politicii de forţă, inspirată de „aventurieri orgolioşi”, īntr-un nou război īi vor cădea victime ambele po­poare: ”Din teribila criză īn care se zbat acum, Germania şi Franţa vor ieşi ori europene şi aliate, ori, devorīndu-se reciproc, vor sīngera deopotrivă īntr-o feroce īncleştare.” Īn consecinţă, Coudenhove-Kalergi face un apel dramatic īn favoarea reconcilierii franco-germane, condiţie a unificării Europei şi menţinerii păcii. Primul pas, crede autorul īn 1923, s-ar putea face printr-o uniune a cărbunelui şi oţelului şi crearea unei siderurgii europene...
Proiectului Pan-Europei i se opun cu īnverşunare naţionaliştii-şovini („care vor agita pericolul deznaţionalizării”), comuniştii („care vor cere imposibilul, adică primirea Rusiei sovietice īn federaţia europeană”), militariştii („deoarece unificarea europeană va face imposibil un nou război pe care aceştia şi-l doresc cu ardoare”), industriile protecţioniste („care īşi datorează supravie­ţu­irea protecţionismului vamal, deoarece nu ar putea face faţă concurenţei”). De cealaltă parte sīnt toţi aceia care, conştienţi de avantajele uni­ficării, văd īn aceasta posibilităţi nesperate: prevenirea unui nou război, pro­tecţia īmpotriva unei eventuale invazii sovietice, dezarmarea, sporirea capacităţii concurenţiale īn faţa industriilor americane şi extrem-orientale.
sus

Vederile lui Coudenhove-Kalergi asupra chestiunii naţionale sīnt şi ele de actualitate. „Naţiunea, spune el, nu este o comunitate de sīnge, ci una spiri­tu­ală”, teoria purităţii de rasă fiind un mit, „dogma naţionalismului european.” Eu­ropa este un spaţiu de metisaj lingvistic şi rasial, frontierele statelor neavīnd cum să coincidă cu cele ale limbilor şi etniilor. Pentru pacea Europei, ches­tiunea minorităţilor este primordială. După retrasarea frontierelor prin tratatele de pace de la Paris, toate noile state naţionale includ importante minorităţi. Oprimate de noile majorităţi, acestea se văd īmpinse „să-şi pună īntrega spe­ranţă īn prăbuşirea noii lor patrii, īn urma unui nou război”. Nerezolvarea chestiunii minorităţilor este o permanentă sursă de instabilitate. S-ar impune deci promulgarea unui „Edict de toleranţă care ar permite fiecăruia să-şi folosească fără īngrădire limba maternă īn tribunale şi īn relaţiile cu autorităţile, fără ca din această pricină să aibă de suferit vreun prejudiciu”.
Coudenhove-Kalergi concluzionează că prin trecerea de la anarhie, militarism şi naţional-şovinism la reconciliere, cooperare economică şi dezvoltare culturală, Europa şi-ar īndeplini datoria faţă de propriul destin şi ar deveni un pol de stabilitate a lumii. Īn alianţă cu Pan-America „ar fi pe lungă durată garantele de nezdruncinat ale unei dezvoltări paşnice a civilizaţiei mondiale”. Formarea Statelor Unite ale Europei este urgentă şi ar trebui să constituie prioritatea agendei politice a tuturor partidelor democratice.„Pentru a putea apare īntr-o zi pe harta politică, Pan-Europa trebuie mai īntīi să prindă rădăcini īn inimile şi sufletele europenilor.”

sus
Aceste idei şi multe altele asemeni fac din lectura Pan-Europei un exerciţiu de aprofundare a conceptelor legate de construcţia europeană.Chiar dacă a avut soarta ideilor care īşi depăşesc epoca, trebuind să aştepte sfīrşitul celui de-al doilea război mondial pentru a deveni, din utopie, realitate, după căderea comunismului, īmplinirea idealului pan-european este mai aproape ca oricīnd. Există, īn sfīrşit, un consens aproape general privind necesitatea integrării europene. Cu toate acestea, se mai aud, īn cele două jumătăţi recent reunite ale continentului, voci care se opun preţului de plătit. Pentru ei, Coudenhove-Kalergi nota īntr-un capitol din Pan-Europa: „Polonia şi Romānia sunt prea slabe ca să-şi asume īn acest secol rolul istoric pe care l-au avut īn secolul trecut, Prusia şi Austria, şi anume apărarea contra Rusiei a graniţei europene. De īndată ce Rusia īşi va reveni din catastrofa ei internă, nici Polonia, nici Romānia, nici Cehoslovacia nu o vor putea opri din īnaintarea ei spre Apus.”

Publicăm această lucrare īn prima ei versiune īn limba romānă cu convin­gerea că mesajul ei poate interesa şi astăzi publicul romānesc. Autorul se re­fe­ră īn mai multe rīnduri expres la Romānia şi la Mica Antantă, conside­rīnd-o, pe aceasta din urmă, un posibil sīmbure al Pan-Europei. Ideile lui Cou­den­hove-Kalergi ne pot ajuta să vedem mai clar locul nostru īn construcţia europeană, să ne identificăm mai bine aliaţii şi să ne intuim mai bine adversarii. Romānia se află ea īnsăşi īn faţa acestei opţiuni, o opţiune care nu ţine de geografie, ci de un sistem de valori. Reconcilierea cu vecinii, opţiunea istorică pentru democraţie şi pluralism, respectul pentru alteritate, pot aduce Romāniei garanţia de a aparţine unui sistem de valori şi de securitate colectivă capabile să-i garanteze nu doar supravieţuirea, ci şi dezvoltarea de durată.

sus
Apariţia, la Tīrgu-Mureş (Marosvįsįrhely/Neumarkt) a acestei prime ver­­siuni romāneşti a Pan-Europei nu este īntīmplătoare. Īn acest oraş transilvan a luat naştere cu şapte ani īn urmă prima asociaţie pro-europeană din Romānia post-comunistă, a cărei pledoarie pentru valorile europene a fost, credem, dintre cele mai consecvente. Nici momentul ales nu este īntīmplător: se īmplinesc īn aceste zile 40 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, actul de naştere a Uniunii Europene, pe care o prevestea Pan-Europa şi 75 de ani de la primul manifest paneuropean al lui Coudenhove-Kalergi. Romānia are de făcut faţă, īn chiar aceste zile, provocărilor relative la aderarea la sistemul politico-economic şi de securitate euro-atlantic. Polemicile legate de această opţiune istorică sīnt abia la īnceput. Pan-Europa poate fi firul Ariadnei de care avem nevoie pentru a ieşi din labirint.

Smaranda Enache
Tīrgu-Mureş, mai 1997

sus

Cuprins

Prefaţă

Cuvīnt īnainte
I. Europa şi lumea
1.Declinul hegemoniei mondiale europene
2.Tehnica şi politica
3.Puteri mondiale īn locul marilor puteri
4.Situaţia Europei īn lume
II. Graniţele Europei
1.Graniţele geografice ale Europei
2.Graniţele istorice ale Europei
3.Cultura europeană
4.Pan-Europa
III. Europa şi Anglia
1.Mica Europă sau marea Europă?
2.Pan-Europa şi Anglia
3.Antanta britanico-europeană
IV. Europa şi Rusia
1.Elada ca avertisment
2.Pericolul rusesc
3.Pactul de garanţie european
4.Echilibru şi dezarmare
V. Europa şi America
1.Statele Unite ale Americii şi Statele Unite ale Europei
2.Pan-America
3.Pan-America şi Pan-Europa
VI. Europa şi Liga Naţiunilor
1.Critica Ligii Naţiunilor
2.Pan-Europa şi Liga Naţiunilor
3.Reorganizarea Ligii Naţiunilor
VII. Pericolul unui război īn Europa
1.Pericolul de război
2.Viitorul război
3.Pan-Europa şi pacea
VIII. Europa după războiul mondial
1.Eliberarea Europei de Est
2.Politica europeană şi economia
3.Pan-Europa şi Tratatul de la Versailles
4.Mica Antantă
IX. Germania şi Franţa
1.Problema centrală a Europei
2.Franţa la răscruce
3.Germania la răscruce
4.Şovini şi europeni
X. Problema naţională
1.Esenţa naţiunii
2.Naţiunea europeană
3.Naţiunea şi frontierele ei
XI. Calea spre Pan-Europa
1.Etapele dezvoltării Pan-Europei
2.Pan-Europa şi statele ei
3.Pan-Europa şi Partidele
4.Adversarii Pan-Europei
5.Uniunea Pan-Europeană

Un pionier al Europei
Note
sus