Excelenţei  Sale  domnului  Ion  Iliescu
    Preşedintele  României

    În decembrie 1989, România a decis să se despartă definitiv de dictatura din care ieşise şi să nu mai permită unui guvern sau unei elite autoritare să-i decidă soarta. Această dorinţă a fost consfinţită de Constituţia din 1991 care aşează pluralismul la temelia sistemului nostru politic.

    Configurarea acestuia, inclusiv cadrul său legislativ, nu poate fi doar apanajul actorilor politici şi instituţionali. Democraţia participativă presupune consultarea şi colaborarea dintre instituţiile politice şi administrative şi societate în procesul decizional. Iată de ce, constatînd că drepturi fundamentale sînt afectate, în spiritul parteneriatului dintre instituţiile publice şi societatea civilă, apelăm la dumneavoastră în calitate de garant al Constituţiei şi mediator între stat şi societate (art. 80, al. 2) şi vă cerem, în virtutea prerogativelor ce vă sînt acordate conform art. 77, al. 2 din Constituţia României, să returnaţi Legea partidelor politice Parlamentului spre reexaminare.

    Prin reglementările pe care le cuprinde, Legea partidelor politice, în forma adoptată de Parlamentul României, limitează pînă la anulare exercitarea unui drept esenţial în orice societate democratică, garantat de Constituţia României în art. 37, al. 1, precum şi în legislaţia internaţională privind drepturile omului ratificată de România precum Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (art. 20 şi 21), Pactul Internaţional cu Privire la Drepturile Civice şi Politice (art. 22 al. 2 şi art. 25. al. 2) şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art. 11) � dreptul la asociere liberă în partide politice, dar şi libertatea de alegere.

    Organizaţiile civice în numele cărora vă este adresată această scrisoare � Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului din România � Comitetul Helsinki (APADOR-CH), Asociaţia Pro Democraţia (APD), Fundaţia pentru o Societate Deschisă (FSD), Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului (GRADO), Liga Pro Europa (LPE) şi Organizaţia ACCEPT � consideră că prin această lege Parlamentul a restrîns dreptul de asociere politică, condiţionînd înfiinţarea unui partid politic de existenţa unui număr minim de 50.000 de membri fondatori, domiciliaţi în cel puţin 21 de judeţe, cu cel puţin 1.000 de persoane în fiecare dintre aceste judeţe. Chiar şi în forma iniţială a Legii 27/1996 a partidelor politice, dreptul la asociere era limitat, condiţia listei iniţiale de 10.000 de membri pentru fondarea unui partid politic afectînd dreptul la liberă asociere. Refuzul dumneavoastră de a promulga legea în varianta recent adoptată şi retrimiterea ei spre rediscutare Parlamentului ar putea constitui ocazia redactării sale în concordanţă cu sistemul de valori şi specificul legislativ european privind dreptul de asociere în partide politice.

    Argumentele în favoarea cererii noastre pot fi sistematizate astfel:

    1. Legea partidelor politice restrînge un drept fundamental. Dreptul la asociere liberă de orice îngrădire nu poate fi asigurat cîtă vreme prevederi cu caracter restrictiv (obligativitatea unui număr de minim 50.000 de membrii) ce nu sînt justificate �în interesul securităţii naţionale, a siguranţei publice şi a ordinii publice sau pentru a proteja sănătatea şi moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile celorlalţi� devin elementele centrale ale legii. Implicînd un exces de reglementare Legea partidelor politice crează confuzie între regimul juridic de funcţionare a partidelor politice şi specificul politic al acestora, limitînd rolul cetăţenilor şi afectînd capacitatea acestora de a discerne şi de a alege.

    Analiza realizată în vara anului 2002 de Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa Legii partidelor politice din Kazahstan care impune acelaşi număr de 50.000 de membri fondatori pentru înregistrarea unui partid, subliniază tocmai că astfel de prevederi �pot limita foarte serios opţiunea pe care electoratul o poate avea în viitor�. Raportul, care este anexat acestei scrisori, precizează că �într-o societate democratică, legea, construcţia legislativă, trebuie să promoveze un cadru politic pluralist (multiparty) şi energic şi să întărească participarea politică a cetăţenilor. Electoratul trebuie să fie responsabil pentru decizia sa, exprimată prin vot, în legătură cu partidele care să participe la viaţa politică şi care să îl reprezinte în instituţii. Statul trebuie să joace un rol minimal în aceste decizii.�

    2. Legea partidelor politice face aproape imposibilă apariţia unor noi partide. Condiţionarea înfiinţării unui partid politic de existenţa unui număr de 50.000 de membri fondatori (art. 19, al. 3) face aproape imposibilă înfiinţarea unui astfel de organizaţii în România. Această prevedere va determina oasificarea actualului sistem de partide şi afectează libertatea de alegere a cetăţenilor.

    Adoptarea acestei reglementări ar face din România un caz unic în Europa, iar pentru a demonstra acesta ataşăm acestui apel în anexă condiţiile juridice ale asocierii în partide politice, din perspectiva numărului de membri fondatori, în ţările membre ale Uniunii Europene, precum şi într-o serie de state din Europa Centrală şi de Est.

    3. Legea partidelor politice va avea ca efect diluarea pluralismului politic. Chiar dacă pluralismul politic va continua să fie prevăzut în Constituţie, dificultatea de a înfiinţa şi înregistra noi partide va face ca acest principiu fundamental al vieţii noastre politice să fie afectat în substanţa lui. Pluralismul nu înseamnă doar existenţa, la un moment dat, a mai multor partide ci, tocmai, posibilitatea concretă şi efectivă de a înfiinţa partide politice, oricînd şi de către oricine, singurele restricţii admisibile fiind cele deja prevăzute de legea fundamentală.

    Raportul OSCE, la care ne-am referit mai sus, insistă asupra faptului că astfel de �cerinţe severe... vor avea un efect de îngheţ în ceea ce priveşte evoluţia pluralismului politic... tocmai pentru că ele vor face mult mai dificilă apariţia partidelor politice�.

    4. Legea partidelor politice interzice de jure organizarea partidelor politice regionale sau locale. Obligativitatea existenţei a minimum 21 de filiale judeţene va împiedica apariţia unor partide politice cu bază regională sau locală. În majoritatea ţărilor membre ale Uniunii Europene partidele politice constituite la nivel regional sau chiar la nivel local, partide care se adresează exclusiv electoratului din regiunile sau chiar localităţile la nivelul cărora sînt constituite, sînt actori politici importanţi ce contribuie la dezvoltarea democraţiei şi la optimizarea politicilor publice la nivelul la care operează.

    5. Legea partidelor politice introduce criterii politice pentru dizolvarea acestor organizaţii şi nu propune un sistem de control eficient. Puterile conferite instanţelor judecătoreşti în ceea ce priveşte dizolvarea partidelor politice (art. 48, al. 1 şi al. 2) absolutizează obiectivele partidelor politice şi limitează modul de realizare al acestora la domeniul politico-electoral. Considerăm condiţiile de dizolvare a unui partid politic, condiţii care decurg, de fapt, din cele care sînt impuse pentru înfiinţarea sa, excesive şi arbitrare, impunînd instanţelor competenţe suplimentare. Într-o democraţie şi într-un stat de drept, nu este rolul instanţelor de judecată să aprecieze prestaţia politică a partidelor. Desfiinţarea unui partid pentru că nu a participat la alegeri un număr de ani sau nu a avut candidaţi într-un anume număr de circumscripţii electorale înseamnă tocmai o analiză a strategiilor electorale pe care un partid poate să le aibă. O astfel de strategie poate fi supusă numai controlului şi sancţiunilor politice ale electoratului. Deasemenea, controlul listelor de semnături nu poate fi asigurat eficient de Tribunalul Bucureşti care nu are posibilitatea efectivă a unui analize exhasutive.

    6. Legea partidelor politice nu asigură transparenţa vieţii politice. Deşi sondajele de opinie ilustrează încrederea scăzută de care beneficiază partidele politice (aproximativ 10% din români au încredere în partide) Legea partidelor politice nu conţine prevederi care să contribuie la creşterea acestui indicator. Accesul la informaţii privind activitatea partidelor politice, dinamica numărului de membri şi finanţarea activităţii politice nu sînt prezente în textul legii, deşi, în mod curios, articolul 1 al legii (ca şi în cazul Legii 27/1996) acordă partidelor calitatea de persoane juridice de drept public, separîndu-le de celelalte forme de asociere. Caracterul public al partidelor politice, discutabil, cîtă vreme acestea sînt forme de asociere privată ce contribuie la conturarea interesului general, ar trebui să oblige partidele la o mai mare transparenţă.

    7. Legea partidelor politice nu contribuie substanţial la întărirea democraţiei interne de partid. Democraţia internă de partid constituie una din provocările la care o viaţă politică democratică trebuie să răspundă. Reluînd aproape integral în art. 15 conţinutul art. 14 din Legea 27/1996, noua Lege a partidelor politice nu rezolvă juridic situaţia conflictelor dintre membrii şi conducerea de partid şi nu asigură o protecţie reală membrilor de partid cu tendinţe critice. Nu doar spaţiul politic extrapartinic trebuie să fie democratic, dar partele însele sînt, sau ar trebui să fie, spaţii ale confruntării dintre opţiuni politice diferite.

    Considerăm că eficientizarea vieţii politice, obiectiv pe care Legea partidelor politice şi-l propune, poate fi realizată prin metode democratice. În acest sens, avem în vedere faptul că după 1990 numărul partidelor parlamentare, şi în general numărul partidelor active, a scăzut permanent datorită prevederilor legislaţiei electorale care s-a dovedit un filtru în modelarea sistemului de partide (astăzi sînt înregistrate în România 53 de partide politice). Tipul de scrutin, magnitudinea circumscripţiilor, pragul electoral, măsura în care participarea partidelor politice în alegeri este sau nu susţinută financiar de la bugetul de stat (eventual în funcţie de rezultate) sînt aspecte care, în funcţie de modul în care sînt reglementate în legislaţia electorală, pot să contribuie la limitarea aceesului unor partide cu susţinere electorală slabă în Parlament sau, dimpotrivă, pot să faciliteze acest acces. Cu alte cuvinte, problemele legate de sistemul de partide din România pot şi trebuie să fie rezolvate fără încălcarea unor drepturi fundamentale, aşa cum este dreptul la asociere politică, iar legislaţia electorală poate asigura, în condiţiile respectării acestor drepturi, cadrul unei vieţi politice stabile şi eficiente.

    Totodată, introducerea unui criteriu de utilitate publică corelat la realizarea unui scor elecotral, care să ţină însă, cont de reprezentativitatea locală, nu doar naţională, a unui partid politic, poate constitui o condiţie obligatorie pentru finanţarea publică. Astfel, se poate evita risipirea banului public ca rezultat al finanţării unor partide sau formaţiuni politice nereprezentative pentru electorat.

    Sperăm că argumentele noastre vă vor convinge de oportunitatea returnării Legii partidelor politice spre rediscutare Parlamentului, cunoscînd interesul dumneavoastră pentru dezvoltarea unui parteneriat activ şi responsabil cu societatea civilă românească.

    Vă asigurăm, domnule Preşedinte, de respectul nostru.

    Gabriel Andreescu, Director programe APADOR-CH
    Smaranda Enache, Preşedinte, LPE
    Cristian Pîrvulescu, Preşedinte, APD
    Mihai Popescu, Preşedinte, GRADO
    Renate Weber, Preşedinte, FSD

    Bucureşti, 24 octombrie 2002