Excelenţei Sale domnului Ion Iliescu Preşedintele României
Domnule Preşedinte,
În decembrie 1989, România a decis să se despartă definitiv de
dictatura din care ieşise şi să nu mai permită unui guvern sau unei
elite autoritare să-i decidă soarta. Această dorinţă a fost consfinţită
de Constituţia din 1991 care aşează pluralismul la temelia sistemului
nostru politic.
Configurarea acestuia,
inclusiv cadrul său legislativ, nu poate fi doar apanajul actorilor
politici şi instituţionali. Democraţia participativă presupune
consultarea şi colaborarea dintre instituţiile politice şi
administrative şi societate în procesul decizional. Iată de ce,
constatînd că drepturi fundamentale sînt afectate, în spiritul
parteneriatului dintre instituţiile publice şi societatea civilă,
apelăm la dumneavoastră în calitate de garant al Constituţiei şi
mediator între stat şi societate (art. 80, al. 2) şi vă cerem, în
virtutea prerogativelor ce vă sînt acordate conform art. 77, al. 2 din
Constituţia României, să returnaţi Legea partidelor politice
Parlamentului spre reexaminare.
Prin
reglementările pe care le cuprinde, Legea partidelor politice, în forma
adoptată de Parlamentul României, limitează pînă la anulare exercitarea
unui drept esenţial în orice societate democratică, garantat de
Constituţia României în art. 37, al. 1, precum şi în legislaţia
internaţională privind drepturile omului ratificată de România precum
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (art. 20 şi 21), Pactul
Internaţional cu Privire la Drepturile Civice şi Politice (art. 22 al.
2 şi art. 25. al. 2) şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art.
11) � dreptul la asociere liberă în partide politice, dar şi libertatea
de alegere.
Organizaţiile civice în numele
cărora vă este adresată această scrisoare � Asociaţia pentru Apărarea
Drepturilor Omului din România � Comitetul Helsinki (APADOR-CH),
Asociaţia Pro Democraţia (APD), Fundaţia pentru o Societate Deschisă
(FSD), Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului (GRADO), Liga
Pro Europa (LPE) şi Organizaţia ACCEPT � consideră că prin această lege
Parlamentul a restrîns dreptul de asociere politică, condiţionînd
înfiinţarea unui partid politic de existenţa unui număr minim de 50.000
de membri fondatori, domiciliaţi în cel puţin 21 de judeţe, cu cel
puţin 1.000 de persoane în fiecare dintre aceste judeţe. Chiar şi în
forma iniţială a Legii 27/1996 a partidelor politice, dreptul la
asociere era limitat, condiţia listei iniţiale de 10.000 de membri
pentru fondarea unui partid politic afectînd dreptul la liberă
asociere. Refuzul dumneavoastră de a promulga legea în varianta recent
adoptată şi retrimiterea ei spre rediscutare Parlamentului ar putea
constitui ocazia redactării sale în concordanţă cu sistemul de valori
şi specificul legislativ european privind dreptul de asociere în
partide politice.
Argumentele în favoarea cererii noastre pot fi sistematizate astfel:
1. Legea partidelor politice restrînge un drept fundamental. Dreptul la
asociere liberă de orice îngrădire nu poate fi asigurat cîtă vreme
prevederi cu caracter restrictiv (obligativitatea unui număr de minim
50.000 de membrii) ce nu sînt justificate �în interesul securităţii
naţionale, a siguranţei publice şi a ordinii publice sau pentru a
proteja sănătatea şi moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile
celorlalţi� devin elementele centrale ale legii. Implicînd un exces de
reglementare Legea partidelor politice crează confuzie între regimul
juridic de funcţionare a partidelor politice şi specificul politic al
acestora, limitînd rolul cetăţenilor şi afectînd capacitatea acestora
de a discerne şi de a alege.
Analiza
realizată în vara anului 2002 de Organizaţia pentru Securitate şi
Cooperare în Europa Legii partidelor politice din Kazahstan care impune
acelaşi număr de 50.000 de membri fondatori pentru înregistrarea unui
partid, subliniază tocmai că astfel de prevederi �pot limita foarte
serios opţiunea pe care electoratul o poate avea în viitor�. Raportul,
care este anexat acestei scrisori, precizează că �într-o societate
democratică, legea, construcţia legislativă, trebuie să promoveze un
cadru politic pluralist (multiparty) şi energic şi să întărească
participarea politică a cetăţenilor. Electoratul trebuie să fie
responsabil pentru decizia sa, exprimată prin vot, în legătură cu
partidele care să participe la viaţa politică şi care să îl reprezinte
în instituţii. Statul trebuie să joace un rol minimal în aceste
decizii.�
2. Legea partidelor politice face
aproape imposibilă apariţia unor noi partide. Condiţionarea înfiinţării
unui partid politic de existenţa unui număr de 50.000 de membri
fondatori (art. 19, al. 3) face aproape imposibilă înfiinţarea unui
astfel de organizaţii în România. Această prevedere va determina
oasificarea actualului sistem de partide şi afectează libertatea de
alegere a cetăţenilor.
Adoptarea acestei
reglementări ar face din România un caz unic în Europa, iar pentru a
demonstra acesta ataşăm acestui apel în anexă condiţiile juridice ale
asocierii în partide politice, din perspectiva numărului de membri
fondatori, în ţările membre ale Uniunii Europene, precum şi într-o
serie de state din Europa Centrală şi de Est.
3. Legea partidelor politice va avea ca efect diluarea pluralismului
politic. Chiar dacă pluralismul politic va continua să fie prevăzut în
Constituţie, dificultatea de a înfiinţa şi înregistra noi partide va
face ca acest principiu fundamental al vieţii noastre politice să fie
afectat în substanţa lui. Pluralismul nu înseamnă doar existenţa, la un
moment dat, a mai multor partide ci, tocmai, posibilitatea concretă şi
efectivă de a înfiinţa partide politice, oricînd şi de către oricine,
singurele restricţii admisibile fiind cele deja prevăzute de legea
fundamentală.
Raportul OSCE, la care ne-am
referit mai sus, insistă asupra faptului că astfel de �cerinţe
severe... vor avea un efect de îngheţ în ceea ce priveşte evoluţia
pluralismului politic... tocmai pentru că ele vor face mult mai
dificilă apariţia partidelor politice�.
4.
Legea partidelor politice interzice de jure organizarea partidelor
politice regionale sau locale. Obligativitatea existenţei a minimum 21
de filiale judeţene va împiedica apariţia unor partide politice cu bază
regională sau locală. În majoritatea ţărilor membre ale Uniunii
Europene partidele politice constituite la nivel regional sau chiar la
nivel local, partide care se adresează exclusiv electoratului din
regiunile sau chiar localităţile la nivelul cărora sînt constituite,
sînt actori politici importanţi ce contribuie la dezvoltarea
democraţiei şi la optimizarea politicilor publice la nivelul la care
operează.
5. Legea partidelor politice
introduce criterii politice pentru dizolvarea acestor organizaţii şi nu
propune un sistem de control eficient. Puterile conferite instanţelor
judecătoreşti în ceea ce priveşte dizolvarea partidelor politice (art.
48, al. 1 şi al. 2) absolutizează obiectivele partidelor politice şi
limitează modul de realizare al acestora la domeniul
politico-electoral. Considerăm condiţiile de dizolvare a unui partid
politic, condiţii care decurg, de fapt, din cele care sînt impuse
pentru înfiinţarea sa, excesive şi arbitrare, impunînd instanţelor
competenţe suplimentare. Într-o democraţie şi într-un stat de drept, nu
este rolul instanţelor de judecată să aprecieze prestaţia politică a
partidelor. Desfiinţarea unui partid pentru că nu a participat la
alegeri un număr de ani sau nu a avut candidaţi într-un anume număr de
circumscripţii electorale înseamnă tocmai o analiză a strategiilor
electorale pe care un partid poate să le aibă. O astfel de strategie
poate fi supusă numai controlului şi sancţiunilor politice ale
electoratului. Deasemenea, controlul listelor de semnături nu poate fi
asigurat eficient de Tribunalul Bucureşti care nu are posibilitatea
efectivă a unui analize exhasutive.
6. Legea
partidelor politice nu asigură transparenţa vieţii politice. Deşi
sondajele de opinie ilustrează încrederea scăzută de care beneficiază
partidele politice (aproximativ 10% din români au încredere în partide)
Legea partidelor politice nu conţine prevederi care să contribuie la
creşterea acestui indicator. Accesul la informaţii privind activitatea
partidelor politice, dinamica numărului de membri şi finanţarea
activităţii politice nu sînt prezente în textul legii, deşi, în mod
curios, articolul 1 al legii (ca şi în cazul Legii 27/1996) acordă
partidelor calitatea de persoane juridice de drept public, separîndu-le
de celelalte forme de asociere. Caracterul public al partidelor
politice, discutabil, cîtă vreme acestea sînt forme de asociere privată
ce contribuie la conturarea interesului general, ar trebui să oblige
partidele la o mai mare transparenţă.
7.
Legea partidelor politice nu contribuie substanţial la întărirea
democraţiei interne de partid. Democraţia internă de partid constituie
una din provocările la care o viaţă politică democratică trebuie să
răspundă. Reluînd aproape integral în art. 15 conţinutul art. 14 din
Legea 27/1996, noua Lege a partidelor politice nu rezolvă juridic
situaţia conflictelor dintre membrii şi conducerea de partid şi nu
asigură o protecţie reală membrilor de partid cu tendinţe critice. Nu
doar spaţiul politic extrapartinic trebuie să fie democratic, dar
partele însele sînt, sau ar trebui să fie, spaţii ale confruntării
dintre opţiuni politice diferite.
Considerăm
că eficientizarea vieţii politice, obiectiv pe care Legea partidelor
politice şi-l propune, poate fi realizată prin metode democratice. În
acest sens, avem în vedere faptul că după 1990 numărul partidelor
parlamentare, şi în general numărul partidelor active, a scăzut
permanent datorită prevederilor legislaţiei electorale care s-a dovedit
un filtru în modelarea sistemului de partide (astăzi sînt înregistrate
în România 53 de partide politice). Tipul de scrutin, magnitudinea
circumscripţiilor, pragul electoral, măsura în care participarea
partidelor politice în alegeri este sau nu susţinută financiar de la
bugetul de stat (eventual în funcţie de rezultate) sînt aspecte care,
în funcţie de modul în care sînt reglementate în legislaţia electorală,
pot să contribuie la limitarea aceesului unor partide cu susţinere
electorală slabă în Parlament sau, dimpotrivă, pot să faciliteze acest
acces. Cu alte cuvinte, problemele legate de sistemul de partide din
România pot şi trebuie să fie rezolvate fără încălcarea unor drepturi
fundamentale, aşa cum este dreptul la asociere politică, iar legislaţia
electorală poate asigura, în condiţiile respectării acestor drepturi,
cadrul unei vieţi politice stabile şi eficiente.
Totodată, introducerea unui criteriu de utilitate publică corelat la
realizarea unui scor elecotral, care să ţină însă, cont de
reprezentativitatea locală, nu doar naţională, a unui partid politic,
poate constitui o condiţie obligatorie pentru finanţarea publică.
Astfel, se poate evita risipirea banului public ca rezultat al
finanţării unor partide sau formaţiuni politice nereprezentative pentru
electorat.
Sperăm că argumentele noastre vă
vor convinge de oportunitatea returnării Legii partidelor politice spre
rediscutare Parlamentului, cunoscînd interesul dumneavoastră pentru
dezvoltarea unui parteneriat activ şi responsabil cu societatea civilă
românească.
Vă asigurăm, domnule Preşedinte, de respectul nostru.
Gabriel Andreescu, Director programe APADOR-CH Smaranda Enache, Preşedinte, LPE Cristian Pîrvulescu, Preşedinte, APD Mihai Popescu, Preşedinte, GRADO Renate Weber, Preşedinte, FSD
Bucureşti, 24 octombrie 2002
|