G r e c i

Prezenta elementului grec pe teritoriul României dateaza din timpul Greciei antice (secolele VIII-VI î.e.n.), cînd a început marea colonizarea greceasca care s-a extins pe coastele întregii Mediterane, urcînd si pe coastele Marii Negre. Ionienii din Milet au înfiintat aici colonia Istros, denumita mai tîrziu Histria. Dupa aproximativ un secol, dorienii din Heracleea Pontica au înfiintat orasul Calatis, iar milesienii s-au asezat pe spatiul orasului Constanta de astazi, întemeind cetatea Tomisului. Aceste colonii grecesti au acumulat bogatii si au prosperat, devenind puternice si stralucitoare centre spirituale, locuitorii lor întretinînd relatii excelente cu populatia autohtona, care le-a aparat de invaziile hunilor si avarilor.

În cursul evului mediu, în timpul ocupatiei otomane în Balcani, grecii au activat ca comercianti. Compania Graeca era unul dintre cele mai mari companii negustoresti ai vremii, care a primit privilegii în Transilvania din partea principelui Mihai Apafi în 1672. Negustorii mai bogati au finantat construirea bisericilor ortodoxe - în multe zone din Transilvania acestea erau primele biserici de acest rit.

În cursul secolului al XVIII-lea, otomanii au numit o serie de domnitori în fruntea Moldovei (1712-1821) si Tarii Românesti (1716-1821) din rîndul grecilor care locuiau în cartierul Fanar al Constantinopolului.

De la mijlocul sec. XIX si pîna la cel de-al doilea razboi mondial, principalele orase portuare de la Marea Neagra si Dunare, în baza acordurilor bilaterale încheiate între Grecia si România, în anii 1869, 1900, 1932 s-au construit si au functionat puternice comunitati grecesti în Constanta, Mangalia, Galati, Braila, Tulcea, Sulina.

La începutul anului 1940 numarul membrilor comunitatilor grecesti din România se ridica la circa 50.000, ele dispuneau de o însemnata putere economica, precum si de un apreciabil potential stiintific, sustinut de un important patrimoniu (scoli, biserici, institutii culturale - teatre, cinematografe, cluburi, biblioteci -, baze sportive etc).

La încheierea celui de-al doilea razboi mondial, odata cu instaurarea regimului totalitar, comunitatile grecesti, pline de viata pîna atunci, si-au restrîns treptat activitatile. Li s-au confiscat în mod abuziv bunurile, iar membri lor au fost supusi unui regim umilitor, s-a încercat manipularea si prigonirea unora dintre ei în cadrul politicii de asimilare fortata.

În urma razboiului civil din Grecia care a durat între 1943-49, multi dintre simpatizantii formatiunii ELAS (partid de stînga, care a pierdut razboiul civil), si-au gasit un refugiu în tarile blocului sovietic, între care si România. Emigratia a continuat si în timpul dictaturii militare în Grecia (1967-74).

Dupa revolutia din 1989, situatia comunitatii grecesti din România s-a schimbat radical. Acum Uniunea Elenilor din România are 20 de comunitati teritoriale, are ziar propriu.

Reteaua scolara: În Tulcea un grup de 11 de elevi studiaza limba elena. La Constanta functioneaza o gradinita bilingva (româno-greaca), frecventata de 25 copii.