::  Misiune :: Istoric :: Statut :: Membrii :: Structura :: Rapoarte anuale ::  Donaţii :: 2% ::  Comunicate :: Contact ::



Gazeta Ligii PRO EUROPA Liga  – 7-9 / 2003


Sumar:
 
pag. 1:     Nimic nou despre regionalizare
pag. 2:     Calendar – Naptįr
pag. 3:     Szokoly Elek: Statuia
pag. 4:     BDO: Şcoala liderilor romi
pag. 5-7:  Ana Luduşan: Regionalizarea ca proces ireversibil al noii construcţii europene
pag. 8:     Centrul Intercultural: Cui īi mai e frică de regionalizare?
pag 9-10: „Fata a pornit spre rīu”
pag 11:     No comment
pag 12-13 Votum separatum - opinie alternativă
pag 14-17:
    Az Azerbajdzsįn-i vįlasztįsok
pag 18:
    Romįniai ifjśsįg az Európai Unió śtjįn
pag 19:
    G16 după 6 luni
pag 20:
    Politică pe bani publici

 
 
Pagina 1
Nimic nou despre regionalizare

    Istoria postdecembristă – īncă nescrisă – a conceptului de regionalizare, īn versiune neaoşă romānească, porneşte din anii ’90 avīnd atunci coloratură fesenistă şi ulterior naţionalistă. Apare, cu mai mare frecvenţă şi cu ceva mai mult conţinut īn ograda societăţii civile, după care ideea de regionalism devine un tabu al societăţii – deja „democratizate“ – romāneşti. Din această situaţie este scos, din nou, de neobosita societate civilă – şi adus īn piaţa publică, pus la zid de guvernanţi, repede vulgarizat şi maltratat de diverse cercuri de interese. Dincolo īnsă de ochii publicului, guvernarea CDR-istă scoate pe piaţă Legea dezvoltării regionale pe care īnsă omite să o mai umple de conţinut. La cīţiva ani de la scandalul īn forţă legat – cum altfel?, de traficul cu pămīnt sfīnt ardelenesc – apar şi variantele partidelor politice. Varianta liberală prudentă, varianta transilvanistă şi social democrată pe deasupra a domnului Rus, īncercările autonomiste ale reformiştilor UDMR şi proiectul de descentralizare şi regionalizare propus de eternul neīnregistrat Partid al Ardelenilor (cu toate variantele intermediare). La acestea se adaugă şi Memorandumul Provincialilor care primesc totuşi bobīrnace, deşi „manifestul“ era doar o incursiune teoretică.
    Paralel cu aceste demersuri se dezvoltă o literatură regionalistă – de o parte şi de alta a baricadelor. Sīnt recuperate din istorie toate īncercările, discursurile aduse cīnd ca exemple, cīnd ca contraexemple. Se organizează seminarii, mese rotunde, talk-showuri televizate. Īn toţi aceşti ani – şi nu puţini la număr – īnsă diferenţele regionale se estompează cu fiecare zi, identitatea regională cīştigă teren,  dar īşi pierde din substanţă. Căci ce mai este astăzi un ardelean? Unul īncet la minte şi la vorbă – ar defini locuitorii celorlalte provincii. Unul harnic, corect, punctual ar replica confraţii ardeleni iar trilingvismul ar rămīne, poate doar īn amintirea bunicilor. Politica naţional-comunistă a acţionat ca radieră chinezească īn ştergerea diferenţelor regionale. Azi Mănăşturul este un fel de Tudor al Clujului sau la fel de bine un alt cartier de blocuri din Craiova sau Iaşi. Īn octombrie 1998, un tīnăr istoric venea din Bucureşti la Reghin īn speranţa regăsirii Ardealului pe care-l cunoştea din cărţi. A venit īntr-o zi de sīmbătă cīnd oraşul era īmpīnzit de talciocul săptămīnal. Şi mare i-a fost dezamăgirea. „Da rău v-aţi balcanizat“ ne-a spus şi s-a īntors īn cartierul lui din Bucureşti, trecīnd pe līngă aceleaşi tarabe cu marfă turcească ieftină şi proastă.
    Regiunile statistice, create artificial īn 1998, nu se bucură de competenţe şi nici măcar de fonduri dar īncep să se bucure – cam slab ce-i drept – de oarecare trecere īn rīndul tinerilor. Aşa că de 14 ani sīntem īn stadiu de discuţii şi izbucniri sporadice ale sentimentelor regionaliste – ba un pseudo- Partid al Moldovenilor, ba Republica Oltenia de trei zile – cu paşapoarte, bătăi cu praz. Dobrogenii se mīndresc, cīnd intră īn discuţie, cu Guvernatorul Deltei Dunării deşi luaţi la bani mărunţi se plīng că toate cherhanalele sīnt controlate de la Bucureşti. Singurii care dau impresia că fac paşi īn această direcţie, fruncea, au avut norocul ca decupajul artificial al Legii 151 să se suprapună destul de bine peste Banatul istoric (deşi am auzit şi aici nemulţumiri din partea arădeană).
    Ceea ce īnsă se aşteaptă este  cel puţin un proiect adevărat de regionalizare care să descrie paşii care trebuie parcurşi, să indice clar competenţele fiecărei noi entităţi administrativ-teritoriale, fondurile din care se vor alimenta, tipurile de organisme de conducere alese etc. Şi ar mai trebui ca acest adevărat proiect să ia īn calcul şi efectele perverse ale unei regionalizări insuficient elaborate. Societatea civilă şi-a făcut datoria şi a īncercat şi sīnt convinsă că acţiunile de lobby şi pressing īn favoarea umplerii conceptului de substanţă vor continua. Acum e īnsă rīndul forţelor politice — de la putere sau din opoziţie sau cele care sīnt abia acum īnţărcaţi īn ale politicii — şi experţilor să acţioneze. Atunci poate şi discuţiile vor deveni mai pragmatice, mai apropiate de aşteptările celor care mai sīnt regionalişti. Dar asta trebuie să se īntīmple cīt mai repede, căci altfel la īntrebarea De ce nu avem regionalizare? răspunsul va suna ca cel pentru scoţianul ce dorea să cīştige la LOTO: Īntīi joacă!!!!!


Laura Ardelean

 Pagina 2

Calendar

 
4-6 iulie –  Conferinţa internaţională de regionalism, organizat de EFA-Bruxelles la Vilnius. Din partea LPE a participat Smaranda Enache. • Şcoala liderilor romi, modulul IV, Instituţii şi fundaţii finanţatoare, organizat de LPE la Bucureşti.

9 iulie – Concept paper on combating discrimination in Romania, seminar organizat de Fundaţia pentru o Societate Deschisă la Bucureşti. Din partea LPE a participat Haller Istvįn.

15 iulie – Drepturile femeilor, curs susţinut de Haller Istvįn la Stejeriş.

17 iulie – Conferinţă de presă privind realizarea drumului de legătură īn zona NE a municipiului Tīrgu-Mureş, organizat de Pro Biciclo Urbo. Din partea LPE a participat Haller Istvįn.

24 iulie – Drepturile comunităţilor minoritare, curs susţinut de Haller Istvįn la Tabăra ALKISZ, organizat la Adămuş.

25 iulie – Universitatea de Vară Bįlvįnyos. Din partea LPE a participat Smaranda Enache.

28 iulie - 2 august – Universitatea de Vară Transsylvania, ediţia a doua, organizată de LPE la Ilieni, Covasna.

30 iulie – Drepturile copilului, curs susţinut de Haller Istvįn la Tabăra ALKISZ, organizat la Adămuş.

17-23 august – Tineretul romān pe calea Uniunii Europene, tabără de vară organizată de Fundaţia Konrad Adenauer şi Societatea Euro-atlantică Manfred Wörner la Braşov. Din partea LPE a participat Kįdįr Magor.

1 septembrie – Deschiderea Centrului de Studii Regionale al Ligii Pro Europa la Cluj.

18-20 septembrie – Forum Central Europan de regionalizare şi integrare europeană, seminar internaţional organizat de Liga Pro Europa, EFA, Grupul Provincia şi Liga Transilvania-Banat la CLuj. Din partea LPE a participat Smaranda Enache, Szokoly Elek, Laura Ardelean, Mihaela Frunză şi Helga Zichner.

21-29 septembrie – Īntīlnire de lucru a voluntarilor Peace Corps şi a colaboratorilor, organizat de Peace Corps Romania la Sibiu. Din partea LPE a participat Jean Salls şi Kovįcs Gyöngyvér.

23 septembrie – Vizită a grupului internaţional de tineri  īn cadrul proiectului Participarea cetăţenească īn guvernararea locală, la LPE organizată de organizaţiile Civitas şi Bosporus; Vizita reprezentanţilor Fundaţiei Pro Helvetia la Liga Pro Europa.

24 septembrie – Vizită a grupului internaţional de tineri īn cadrul proiectului Participarea cetăţenească īn guvernararea locală la Sighişoara şi prezentarea Campaniei SOS Sighişoara. Din partea LPE a participat Kacsó Judit-Andrea şi Helga Zichner.

26 septembrie – Politică pe bani publici, masă rotundă şi prezentarea proiectului realizat īn parteneriat cu Institutul pentru Politici Publice la Tīrgu-Mureş.

26-27 septembrie – Reprezentarea minorităţilor naţionale īn administraţia publică locală şi centrală. Posibilităţi de modificare a legilor electorale privind prezenţa minorităţilor īn diferitele structuri decizionale, seminar organizat de Fundaţia Culturală dr. Bernįdy György din Tīrgu-Mureş. Din partea LPE a participat Smaranda Enache, Szokoly Elek şi Haller Istvįn.


Pagina 3

Statuia

    Vitregă-i soarta artistului plastic. Dacă poezia sau muzica sīnt reproductibile īn nemumărate exemplare sau ocazii, produsul artistului plastic este unicat. Distrugerea acestuia īnseamnă pierderea definitivă pentru omenire a unei opere artistice. Dacă artistul mai are şi ghinionul să fie pictor de icoane, portretist sau sculptor monumental, are toate şansele ca operele sale să fie cunoscute de posteritate doar din trimiteri bibliografice. Iconoclastia – religioasă sau politică – īnvingătorilor are grijă să nu rămīnă piatră pe piatră din simbolurile celor īnvinşi. Vae victis.
    Există monumente care cinstesc memoria unor īnaintaşi de seamă sau evenimente importante pentru o anumită comunitate, şi există „contra-monumente”, care sīnt ridicate īn mod ostentativ tocmai pentru a le reaminti localnicilor cine este stăpīnul. Statuia lui Mihai Vitezul de la Craiova sau Bucureşti fac parte, fireşte, din prima categorie. Statuile lui Mihai Viteazul de la Sf.Gheorghe sau chiar de la Cluj, fac parte din cea de a doua. O statuie al lui Avram Iancu la Cāmpeni face parte fireşte din prima categorie, statuia lui Avram Iancu de la Tārgu-Mureş sau chiar cea de la Cluj, face parte, după cum bine ştie toată lumea, fie că recunoaşte, fie că nu, din cea de a doua.
    Statuia Libertăţii de la Arad (Aradi Szabadsįgszobor), ridicată īn 1890 īn Ungaria, īntr-un oraş īn care comunitatea romānească era doar a treia ca mărime după cea maghiară şi germană – şi oricum Statuia nu putea avea altă semnificaţie pentru ea decīt pozitivă, odată ce era simbolul libertăţii – face parte īn mod neīndoielnic din prima categorie. Refuzul reamplasării Statuii de către autorităţile bucureştene este sinonim cu noţiunea de„contra-monument”.
    Fetişizmul, ocupă un loc central īn sistemul de valori ai popoarelor denumite „primitive”, fiind preluat şi  perpetuat, fără să fiim conştienţi poate de acest lucru, şi de către culturile creştine. Adularea moaştelor sfinte sau adularea sfinţilor īnşişi nu este decīt unul dintre exemplele relevante ale acestuia. Relaţia privilegiată dintre obiectul fetişizat şi credinţa īn sensurile mistice atribuite acestuia apropie pīnă la identificare religia de artă, īn mod special de arta monumentală, care poartă semnificaţii speciale, ce depăşesc menirea produselor artistice cotidiene. „Statuia” este tocmai un astfel de obiect īnzestrat cu semnificaţii, putere evocativă de o extraordinară capacitate mobilizatoare mistică, ocupīnd un loc central īn psihologia unei comunităţi. „Anti-statuia” – tendinţa de demolare a monumentelor simbolice ale altora – nefiind decīt manifestarea aceluiaşi fetişism cu īncărcături mistice, privită īn oglindă. Valoarea metafizică a unui obiect cu īncărcătură simbolică – a unui fetiş, pīnă la urmă – este ritualizată prin „sfinţire” (banalizat īn cultura noastră de după ’89 pīnă la limita sacrilegiului), dezvelire festivă – un ritual menit să īncarce obiectul amorf din piatră, lemn sau metal cu sensuri transcedentale. Forţa mistică a unor asemenea simbolistici cu valoare sacră este atīt de puternică īncīt persistă īn memoria colectivă a comunităţii chiar şi după dispariţia/distrugerea obiectului simbolic īn cauză, fiind resimţit asemenea unui membru amputat. Dar nu toate obiectele sfinţite au şi „sacralitate”. Este nevoie de o identificare autentică şi benevolă cu simbolistica respectivă, de o credinţă edificată īn timp, şi nu īn ultimul rīnd, de capacitatea artistică a obiectului de a exprima/reprezenta valorile imaginate ale unei comunităţi. Grupul statuar de la Arad – „Statuia Libertăţii”– este un astfel de obiect. Faptul că īntr-un anumit moment al istoriei fusese īngrădit, iar ulterior demontat şi ascuns vederii publice nu a reuşit să anuleze sau să diminueze forţa simbolică a Statuii, adăugīndu-i dimpotrivă o mistică pe care obiectul artistic expus vederii nu o avusese poate niciodată. Cei care prin īngrădire, demolare, ignorare sau negare contează pe extirparea unor evenimente istorice din memoria colectivă a unei naţiuni e bine să ştie că rezultatul este īn general opus celui scontat. Să nu ştie academicianul-ministru Răzvan Teodorescu că Statuia Libertăţii de la Arad iradiază incomparabil mai multe pasiuni de-acolo unde este ascuns acum, decīt dacă ar sta la locul care i se cuvine īn mijlocul unei pieţe?
    Istoria Statuii Libertăţii de la Arad, asemenea multor altor monumente naţionale sau confesionale din spaţiul central-est-european este īntortochetă. Nu ştiu cīnd vom ajunge la acel nivel de maturitate ca să ne eliberăm de teama faţă de forţa mistică a unei statui. Un obiect laic, fără efecte miraculoase, bune sau rele. Ştiu īnsă că materialul monumentelor „altora” este material ideal pentru construirea monumentelor „noastre”. Spaţiul īn care trăim a beneficiat din păcate din plin din această economie a reciclării monumentelor. Biserici creştine au fost ridicate pe ruinele unor temple păgīne, biserici catolice au devenit cu timpul biserici protestante, bisericile greco-catolice sīnt īnghiţite sub ochii noştri de biserici ortodoxe. Dar naivul din sufletele noastre speră mereu că această barbarie aparţine trecutului, istoriei confrontaţionale a veacurilor apuse, a cetăţilor asediate, a alterităţilor exterminate şi nu unei Europe consensuale, clădită tocmai pe ruinele unor astfel de istorii.
    Adversarii īnverşunaţi ai Statuii Libertăţii īşi bazează argumentaţia pe o tradiţională „ostilitate romāno-maghiară”, ca şi cum cei mai aprigi duşmani ai existenţei naţionale a romānilor ar fi fost ungurii – un fals grosolan! vai, cīte exemple istorice contrare s-ar putea aduce cu o minimă bunăvoinţă! –, sau duşmanii tradiţionali ai ungurilor din istoria modernă ar fi fost romānii. Aceşti preoţi ai urii suferă şi de complexe de superioritate, imaginīndu-se vrăjmaşi mai importanţi decīt o dovedeşte istoria. Nu-i nimic dacă e rău, numai mare să fie!
    La numai 40 de ani de la Revoluţia maghiară de la 1848 īmpotriva stăpīnirii austriece şi execuţia generalilor paşoptişti la Arad, īn plină stăpīnire habsburgică a unui Franz Josef care īn 1848-49 luptase īmpotriva armatelor revoluţionare maghiare, putea fi ridicată Statuia Libertăţii (de sub stăpīnirea habsburgică!) ca simbol al libertăţii şi reconcilierii austro-ungare.
    La 150 de ani de la nişte evenimente īn care, īn mod regretabil „maghiarii” şi „romānii” fuseseră īn tabere diferite, producīndu-şi astfel īn mod inevitabil răni greu de ignorat, dar confruntarea lor nefiind nicidecum īn centrul ostilităţilor vremii, reamplasarea Statuii Libertăţii la locul său de origine este īn continuare īmpiedicată de rezistenţa īncrīncenată a nucleului dur al naţionalismului romānesc. Acesta să fie europenismul celor care se declară zgomotos pentru integrarea īntr-o Europă Unită, la temelia căreia stă tocmai un act de reconciliere istorică franco-germană – invocat mereu ca model de reconciliere pentru noi – īntre vecini cu state mult mai vechi īn de-ale vrăjmăşiei decīt romānii şi ungurii?
Privite lucrurile prin ochelarii unui pragmatism minoritar putem cădea de acord că problema „statuii”nu este prioritară. Mesajul Puterii īnsă īn această dispută este de primă importanţă. Pe de o parte fiind un mesaj de forţă care vrea să spună: „luaţi seama, aici noi dictăm condiţiile”! Pe de altă parte, un mesaj contraproductiv de şmecherie dīmboviţeană de genul „fiţi serioşi dom’le, doar n-aţi crezut că o s-o lăsăm, chiar dacă v-am promis?” Ambele īi discreditează pe aparenţii cīştigători ai disputei.
    Numele lui Erostrat a rămas īn istoria Greciei antice datorită distrugerii unui monument arhitectonic. Oponenţii reamplasării Statuii Libertăţii – adepţi ai dezmembrării sale īntr-un „parc al reconcilierii” – candidează cumva la titlul de tīrzii epigoni ai acestuia?

Szokoly Elek

Pagina 4

Şcoala liderilor romi


    A treia ediţie a Şcolii Liderilor Romi s-a deosebit de cele anterioare atīt prin conţinut cīt şi prin formă. S-a axat pe dezvoltare comunitară, īntrucīt īn momentul de faţă există o serie de oportunităţi īn acest domeniu, şi participanţii (au fost selectaţi 19 de persoane), īntruniţi īn patru module, au provenit nu numai din zona judeţului Mureş, ci şi din Bucureşti, judeţele Buzău, Cluj, Galaţi, Ialomiţa, Iaşi, Mehedinţi, Olt, Satu Mare, Timiş.
    Primul modul, Societatea civilă, a fost organizat la Tīrgu-Mureş, īn perioada 26-28 aprilie 2002, īncepīnd cu vizitarea unei comunităţi de romi din oraş, după care au fost ţinute cursuri şi ateliere pe temele: Ce este societatea civilă?, Promovarea imaginii ONG, rolul societăţii civile īn influenţarea politicilor publice, Legislaţia din Romānia cu privire la asociaţii şi fundaţii, Posibilităţi de finanţare pentru sectorul neguvernamental, scrierea de proiecte, Priorităţi īn elaborarea unui proiect. Necesităţile comunităţii şi sondarea lor, Modalităţi de creare a organizaţiilor neguvernamentale, Organizaţii de romi, modele de succes.
    Al doilea modul, intitulat Autorităţile publice, a avut loc la Buzău, īn perioada 18-19 octombrie 2002, cu următoarele cursuri şi ateliere: Rolul autorităţilor publice, Posibilităţi de parteneriat cu autorităţile publice, Strategia Guvernului pentru īmbunătăţirea situaţiei romilor, Influenţarea politicilor, exerciţii de influenţare.
    Al treilea modul, Dezvoltare comunitară, organizat īn perioada 28-30 martie 2003 la Cluj, a cuprins cursurile şi atelierele Ce este dezvoltarea comunitară?, Solidaritate comunitară şi regională, Ce este facilitarea comunitară şi cum se realizează?, Construirea unui proiect de dezvoltare comunitară.
    Ultimul modul, organizat la Bucureşti īn perioada 4-6 iulie 2003, intitulat Instituţii şi fundaţii finanţatoare, s-a axat pe prezentarea activităţii ale United Nations Development Programme (Florin Bănăţeanu, PNUD), Fundaţiei pentru o Societate Deschisă (Corina Gonţeanu, FSD), British Council (Ivan Gabriel, BC), Fundaţiei Principesa Margareta a Romāniei (Margareta Laura Băluţ, FPMR), Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (Maria Şandor, FDSC), oferind totodată şi prezentarea activităţii Ligii Pro Europa īn domeniul drepturilor omului din ultima perioadă (cazul Hădăreni, studiul privind discriminarea rasială īn judeţul Mureş). Cu această ocazie a fost  evaluat de către participanţi activitatea ediţiei a III-a a Şcolii Liderilor Romi. Programul a luat sfīrşit, īn mod formal, prin īnmīnarea diplomelor, dar din discuţiile privind activităţile viitoare ale participanţilor a reieşit dorinţa lor de a continua menţinerea relaţiilor şi de a realiza o colaborare īn viitor īntre organizaţiile pe care le reprezintă.
Programul, realizat cu sprijinul Fundaţiei Ch. St. Mott (SUA) şi Institute for Democracy in Eastern Europe (USA), s-a bucurat de aprecierea participanţilor, ei şi-au exprimat o puternică dorinţă de implicare īn īmbunătăţirea situaţiei comunităţilor de unde provin.

Din evaluările participanţilor:
„Cursul a fost deosebit de util pentru activităţile mele viitoare, īn cadrul organizaţiei. Am plecat de la curs cu gīndul că trebuie să fac mai mult şi că ştiu şi cum să o fac: ceea ce este esenţial pentru un cursant.
Singurul lucru de care am fost nemulţumită a fost că nu am participat la toate modulele acestei şcoli.
„Sper să existe cineva, poate Dvs., care să ducă mai departe aceasta idee, spre a fi multiplicată şi dezvoltată. Īn orice caz, v-aţi cīştigat īn mine un susţinător şi un voluntar, aşa că, ori de cīte ori aveţi nevoie de ceva, sīnt aici.”
Diana Năstase, Centrul Rromilor pentru Politici Publice AVEN AMENTZA, Bucureşti (participant la ultimul modul)
„Modulele au fost cam scurte şi cred că era mai multă nevoie de timp pentru a asimila mai bine informatia. Restul a fost O.K. Mi-a plăcut că organizatorii au avut grijă să aducă reprezentanţi ai organizaţiilor finanţatoare.”

Margareta Hochin, Romanitim, Iaşi

Pagina 5-7

Regionalizarea ca proces ireversibil al noii construcţii europene


    Īn zilele de 19-20 septembrie a avut loc la Cluj Forumul Central-European pentru regionalizare şi integrare īn Uniunea Europeană, finanţat de Parlamentul European şi Fundaţia Heinrich Böll la care au participat experţi din Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria şi Romānia.
    Această temă se manifestă īn spaţiul public īn două expresii (concepte) diferite, ca regionalism şi regionalizare. Regionalismul este expresia, mişcarea civică sau politică īntruchipată, uneori, īntr-un mesaj electoral, a unei nevoi sociale, puţin fundamentată raţional.
Regionalizarea este o tehnică de guvernare, elaborată teoretic, īntruchipată īntr-un proiect fundamentat raţional şi privită ca o tehnică de guvernare complementară celei naţionale.
    Tema regionalizării sub cele două expresii ale ei are deja istoria ei īn Romānia. De la reacţiile viscerale ale unor politicieni şi partide politice, la anunţul temei chiar şi īn 2003, faţă de cei care pun īn discuţie această problemă, pānă la acceptarea ei ca o cerinţă a „planificării financiare” a Uniunii Europene, după expresia lui Claudiu Coşier directorul Agenţiei Regionale de Dezvoltare Nord-Vest, de către orice partid politic, sau coaliţie de partide care va guverna Romānia de acum īncolo şi care va dori ca aceasta să adere la Uniunea Europeană. Claudiu Coşier a stăruit asupra faptului că regionalizarea nu poate fi monopolul unui partid politic, ea este expresia unei nevoi de dezvoltare la a cărui proiect trebuie să lucreze experţi ai societăţii civile, oameni politici, mediul academic. Experţii care au conferenţiat au nuanţat această cerinţă şi au spus că modelul regionalizării nu este impus de Uniunea Europeană, regionalizarea fiind o “tehnică de guvernare” (Bakk Miklós) aleasă de statul care a luat, sau va lua această decizie politică.

De la intuiţia unei nevoi la proiectul raţional al regionalizării

    Tema regionalizării a fost anunţată īn ianuarie 1990 de Liga Pro Europa īn statutul acesteia, autorii statutului conciliind īncă de atunci integrarea Romāniei īn Uniunea Europeană cu cerinţa regionalizării. “A fost o intuiţie formidabilă”, a spus Gabriel Andreescu, născută, probabil, din nevoia de democraţie şi de respectare a drepturilor omului aflate la vremea aceea īn mare criză. Deficitul de democraţie a sugerat celor care se preocupau de drepturile fundamentale soluţii intuitive, care s-au dovedit raţionale la o analiză teoretică ulterioară şi īn acord cu evoluţiile filosofice ale noii construcţii europene. Īncepānd din 1995 īn revista Altera, publicaţie a Ligii Pro Europa, vor fi publicate studii şi analize dedicate acestei teme, continunānd de-a lungul anilor. Din anul 2002 această organizaţie civică a reuşit să instituţionalizeze Universitate de vară de la Ilieni la care participă mai ales studenţi afiliaţi politic care discută cu experţi tema regionalizării. Această temă a fost preluată şi de grupul de intelectuali din jurul revistei Provincia fiind primii care au foarmult un „Memorandumul pentru construcţia regională a Romāniei” lansat īn 8 decembrie 2001 Biroului Permanet al Parlamentului Romāniei, partidelor parlamentare şi neparlamentare, Parlamentului European şi Comitetului Regiunilor, care a stārnit dezbateri aprinse īn spaţiul politic şi īn presa romānească. Această temă a fost preluată şi de Societatea Academică din Romānia īn diferite numere din „Early Warning Report”, īn alte publicaţii ale sale şi īn dezbateri publice organizate pe această temă. Vreau să fac o distincţie aici. SAR a abordat această temă căutānd raţiunii īn regionalizarea administrativ economică, justificānd modelul centralizat. SAR abordează această temă doar ca descentralizare administrativă, ceea ce ar conduce la un model şi mai birocratic, īmulţind nivelele de decizie necontractuale, deci fără efecte juridice asupra unei decizii proaste. Īn locul celor două existente acum, nivelul central şi cel local, reprezentat de judeţ şi comunităţi locale, regiunea ar adăuga o inflaţie administrativă, complicānd şi mai mult lanţul decizional administrativ, fără ca regiunii să-i fie transferate competenţe contractuale. Īn schimb intelectualii grupaţi īn jurul Ligii Pro Europa şi a revistei Provincia adoptă modelul tehnicii de guvernare regională cu prerogative politice adică o regionalizare īn profunzime, cu două nivele de competenţă politică, complementare, amāndouă avānd prerogative contractuale, adică amāndouă au competenţe legislative, sunt persoane juridice şi ordonatori direcţi de credite. Eu nu vreau să fac o ierarhizare a acestor modele, fiecare avānd suficiente raţiuni pentru a funcţiona bine, doar că modelul regionalizării administrativ-economice se opreşte la o reformă democratică parţială şi la un sistem de gestionare a resurselor mai greoi şi mai birocratic. Modelul centralizat poate construi o strategie de dezvoltare la nivelul statului naţional, din redistribuiri, mai coerentă şi mai omogenă, cu condiţia ca la nivelul statului naţional să existe o clasă politică altruistă şi dezinteresată şi un aparat administrativ, local, loial intereselor naţionale. Ori cum īn sociologie se ştie că aceste criterii ţin de un romantism politic, sursa guvernării transparente şi eficiente trebuie căutată īn acel model de guvernare capabil să gestioneze pe baze contractuale (Gustav Molnar) toate resursele, inclusiv cele culturale şi identitare. Acesta poate fi acela al unei regiuni, provincii istorice, sau a altei unităţi administrativ teritorială, definită organic, care īşi asumă sarcina unei guvernări autonome, dar tot odată complementară guvernării naţionale. Īn acest caz guvernarea naţională este degrevată de competenţele locale, greu de gestionat la distanţă şi prin interpuşi care nu răspund contractual pentru deciziile lor, ci doar prin mandat politic, fără efecte juridice īn cazul unei proaste gestionări a resurselor. Guvernarea regiunii, provinciei răspunde direct de dezvoltarea regiunii, dar este complementară guvernării naţionale potrivit principiului solidarităţii şi coeziunii, prezent īn toate legile sociale. Potrivit acestui principiu, prezent īn legislaţia europeană, īncă din premodernitate, Legea sănătăţii, implementată de curānd īn Romānia, este preluată dintr-o lege a lui Bismark, adaptată, nu foarte bine la realităţile romāneşti, prin care toţi cetăţenii sunt obligaţi să contribuie la Fondul de sănătate, din care se asigură un pachet de bază de servicii şi medicamente pentru toţi cei care au nevoie de asistenţă medicală chiar dacă unii dintre aceştia, cum ar fi persoane foarte sărace, copii, deţinuţi, pensionari, etc. nu contribuie, pe moment, la acest fond. Acest principiu funcţionează īn toată lumea, să ne gāndim la fondurile de preaderare ale Uniunii Europene, de care beneficiem īn prezent şi la care nu avem nici o contribuţie. Principiul solidarităţii şi coeziunii are raţiuni pentru securitatea socială, să ne gāndim la boli transmisibile sau cu risc major, la ordine publică, sau chiar la dezvoltarea economică sau asitarea unei elite care poate asigura pe termen lung o schimbare socială de proporţii.

Cum se compromite o temă raţională?

    La Forum s-a discutat calm şi detaşat, chiar şi atunci cānd cei care interveneau nu stăpāneau limbajul minimal al temei despre regionalizare. Aş penaliza nu intervenţiile lui Sabin Gherman, preşedintele Ligii Transilvania-Banat, voit colorate şi ideologizate, ci faptul că acesta s-a lansat īntr-o competiţie de idei politice pe care nu le īnţelege īn profunzime şi nici nu face eforturi de fundamentare a temei de care se foloseşte. Īn acest fel tema regionalizării ca tehnică de guvernare mai eficientă, mai transparentă şi cu costuri mai mici decāt guvernarea centralizată riscă să fie compromisă, trimisă īn derizoriu sau exploatată negativ de către partidele naţionaliste sau de către beneficiarii guvernării centralizate. La forum s-au făcut distincţiile necesare īntre cele două concepte, numai că presa exploatează discursul lui Sabin Gherman fiindcă este mai colorat şi mai accesibil cititorilor, īn acest fel ajungānd la public ceea ce nu trebuie.
    Aici s-au formulat două nevoi stingente: Elaborarea unui document ca bază de discuţii privind un proiect de regionalizare şi o dezbatere publică privind tema regionalizării īn care să fie formulate mesaje privind regionalizarea care pot fi īnţelese de cetăţeanul obişnuit (Cristian Pārvulescu) şi care pot fi exploatate de către politicieni.

Legitimitatea regionalizării

    Există cāteva ipoteze care au generat nevoia guvernării regionale, mai ales īn Transilvania. Īn regimul comunist drepturile omului au fost īncălcate sistematic, a existat o politică neoficială, dar extrem de susţinută, de asimilare forţată a minorităţilor, regimul centralizat a devalizat comunităţile locale, mai ales periferia, de resurse, iar redistribuirea nu urmărea dezvoltarea acesteia ci doar supravieţuirea ei. Dezvoltarea a fost ţintită preponderent spre Moldova, cu efecte minore sau perverse pentru regiune. Regimul comunist a masat resursele şi puterea de decizie la centru şi a transformat decizia politică īn monopol la dispoziţia unui număr foarte restrāns de decidenţi. Posibilităţile de cooperare cu centrul privind strategiile de dezvoltare ale comunităţilor locale erau extrem de reduse, acestea erau decise īn capitală fără o fundamentare raţională a specificităţii locale. Īn Transilvania a existat o tradiţie a convieţuirii īntre comunităţi cu identităţi culturale şi naţionale diferite şi o tradiţie a contractului social venit din premodernitate, īncălcat flagrant de regimul comunist. Acesta adoptă mai degrabă o formulă feudală de distribuire a puterii, aleatorie şi abuzivă, amplificată la Bucureşti de tradiţiile modelului fanariot de subordonare fără condiţii. Transilvania are ponderea cea mai mare a minorităţilor naţionale, minoritatea maghiară fiind cea mai numeroasă şi locuieşte preponderent īn acest spaţiu. Īn unele localităţi din această provincie maghiarii sunt majoritari. Majoritatea intelectualilor din Transilvania consideră deficitul de democraţie ca o operă a comuniştilor de la centru şi ca reminiscenţă a modelului fanariot īn care angajamentele contractuale nu sunt respectate şi nu au sens. Se mai ştie de asemenea că manipularea surselor de conflict era o strategie a puterii comuniste pentru a camunfla abuzurile totalitare şi a ţine sub control populaţia. Cei perindaţi la putere după 1990 s-au folosit de această strategie īn scop electoral şi pentru aşi camunfla lipsa de eficienţă politică şi abuzurile.

Ideologie şi responsabilitate

    Toate aceste disfuncţionalităţi, surse de conflict şi de subdezvoltare par să-şi găsească expresia īntr-o aşteptare a descentralizării, īntr-o recuperare a democraţiei şi īn respectarea drepturilor fundamentale de către cei care au preluat puterea īn decembrie 1989. Īn primele luni ale lui 1990 la Cluj, Adrian Moţiu a fost proclamat guvernator al Transilvaniei. Astfel regionalismul ca expresie politică a procesului de regionalizare apare la intelectuali care meditaseră decenii de-a rāndul la formule de armonizare a intereselor locale cu cele centrale, ale majorităţii cu cele ale minorităţilor. Liga Pro Europa, asociaţie civică, a apărut īn Tārgu-Mureş, tocmai pentru a găsi soluţii la conflictele etnice, manipulate de FSN-ul care prelua puterea īn 1990. Oamenii care activează īn această asociaţie civică şi intelectuali adunaţi īn jurul organizaţiei intuiesc că soluţia la problemele puse de comunism stă tocmai īntr-o descentralizare a puterii, īn preluarea unor competenţe de către comunitatea locale, capabilă să gestioneze mai bine şi mai ieftin conflictele şi sărăcia. Tema regionalizării pare scandaloasă nu numai la īnceputul anului 1990 dar chiar īn urmă cu doi ani cānd Memorandumul pentru regionalizarea Romāniei din 2001 iniţiat de un grup de intelectuali din jurul revistei Provincia declanşează declaraţii viscerale ale clasei politice şi ale premierului Adrian Năstase care īi cataloghează pe autorii memorandumului ca trădători. După doar cāteva luni guvernul este constrāns să accepte un proiect de regionalizare şi chiar să-l negocieze cu autorităţile europene pentru accesarea fondurile de preaderare. Proiectul regionalizării se transformă īntr-un cartel de organizaţii neguvernamentale, numite Agenţii de Dezvoltare Regională, fără putere de decizie asupra fondurilor care le gestionează. Consiliile judeţene preiau preşedinţia Agenţiilor prin rotaţie, distribuind fondurile structurale, după un algoritm politic şi nu conform unor strategii de dezvoltare. Formula este consacrată: “Acum iei tu fonduri, după aceea voi lua eu”. S-a afirmat la Forum că Romānia este obligată să modifice Legea dezvoltării regionale pānă la sfārşitul acestui an dar că aceasta nu va avea efecte decāt după 2007. Regionalizarea Romāniei īn 8 regiuni de dezvoltare poate fi asimilată cu cea din Ungaria, numai că acolo regionalizarea “a fost umplută cu un conţinut, legea regionalizării a fost īnsoţită de alte legi complementare care o fac funcţională, legea zonelor speciale, legea IMM-urilor. Deasemenea Bugetul Ungariei a fost formulat pentru o strategie de dezvoltare a regiunilor, alocāndu-se fonduri corespunzătoare, pe cānd strategia de dezvoltare regională a Romāniei este o strategie de supravieţuire” (Claudiu Coşier).

Concluzii

1. Regionalizarea este un proces ireversibil īn tot spaţiul european, el este impus de structurarea continentului ca actor credibil īn negocierile globale, ca tehnică de guvernare transparentă, eficientă şi legală a resurselor continentale şi naţionale, dar şi ca “spaţiu strategic, local şi global īn acelaşi timp” (Kolumban Gabor), pentru formularea unor strategii de dezvoltare adecvate spaţiului cărora li se adresează.

2. Definirea regională poate corecta decupajele istorice trasate de-a lungul istoriei şi īn care nu s-a ţinut cont de comunităţi care şi-au integrat organic spaţiul geografic, tradiţiile culturale, specificităţile etnice sau confesionale, modelele de administrare, chiar şi căile de comunicare cu spaţiul dinafara acestor comunităţi. Tensiunile şi conflictele etnice din spaţiul european, generatoarele primului şi celui de-al doilea război mondial, al crizelor şi războielor balcanice, sunt cele mai vizibile şi mai costisitoare efecte perverse ale acestor decupaje.

3. Tehnica guvernării centralizate lasă de cele mai multe ori provinciile şi periferiile īn sărăcie, chiar dacă acestea contribuie substanţial la Bugetul Central, sau administrează abuziv, neadecvat şi cu costuri foarte ridicate strategiile de dezvoltare ale acestora, neţinānd cont de specificităţi locale, de tradiţii şi de un spaţiu definit organic.

4. Tehnica guvernării regionale este un model direct de administrare a resurselor, nu prin interpuşi, mai transparent, mai eficient si cu costuri mult mai reduse decāt cel centralizat. Acest nivel de guvernare simplifică şi uşurează guvernarea naţională prin transferarea competenţelor acolo unde sunt resursele şi problemele. Politicile de dezvoltare regională pot fi definite prin cooperare cu nivelul de guvernare naţional, pe proiecte exact definite, a căror surse de finaţare pot fi multiple: cele regionale, naţionale, externe, sau cele de la nivelul localităţii/comunităţii căreia i se adresează dezvoltarea.

5. Redistribuirile şi fondurile de dezvoltare naţionale vor fi negociate contractual cu regiunile, de această dată negocierile se vor purta īntre persoane juridice cu răspundere contractuală.

6. Omogenizarea legislativă europeană nu poate fi obţinută decāt pe temeiuri contractuale, orice alt raport putānd fi viciat de lipsa răspunderii personale, deci de generarea corupţiei.

7. Proiectul regionalizării pentru Romānia pare a căpăta o formulă mixtă, fiind preponderent cel economico-administrativ, dar vor fi regiuni unde modelul va căpăta un pronunţat caracter identitar, acolo unde minorităţile etnice sunt majoritare (Bakk Miklós). Īn acest fel se speră la o calmare a conflictelor etnice şi culturale şi īn acelaşi timp la o creştere vizibilă a eficienţei guvernării şi o configurare mai bună a strategiilor de dezvoltare.

Pagina 8

Cui īi mai e frică de regionalizare?


    Īntre 28 iulie şi 2 august la Centrul Ecumenic de Tineret de la Ilieni, Centrul Intercultural al Ligii PRO EUROPA a organizat cea de-a doua ediţie a Universităţii de Vară Transsylvania. Īncurajaţi de succesul primei ediţii, organizatorii au deschis porţile Universităţii unui număr de peste 40 de participanţi şi 22 de lectori. Programul a cuprins atīt patru sesiuni de discuţii – pe teme de mare actualitate (integrare şi democratizare, regionalizare, prelucrarea trecutului comunist şi identităţi transilvane) cīt şi excursii, seri de poezie, muzică şi dans.

    Participanţii

    La această ediţie au aplicat 207 persoane iar peste 30 de formulare au sosit după expirarea datei limită. Din multitudinea de candidaţi au fost selectaţi 50 de participanţi care au reprezentat următoarele oraşe: Cluj, Tārgu Mureş, Timişoara, Arad, Rupea, Slobozia, Bucureşti, Bistriţa, Iaşi, Drobeta Turnu Severin, Tulcea, Gherla, Zalău, Alba Iulia, Tārgovişte, Rădăuţi, Bārlad, Bacău, Balş etc.  Īn ce priveşte identitatea regională asumată, 50% dintre participanţi au fost ardeleni (incluzīnd aici toate formele declarate: Regiunea 7 Centru, Regiunea 6 Centru Vest, Ardeal, Transilvania, etc), 10% bănăţeni, 18% provenind din Moldova şi Republica Moldova, 18% din Oltenia şi Muntenia şi 4% Dobrogea. Diversitatea s-a menţinut şi īn ce priveşte sfera de activitate: 42% activau īn partide politice (20% PNL, 20% PNŢCD, 15% PSD, 20% PD, 20% UDMR şi 5% AP), 14% īn instituţii publice, 18% īn organizaţii neguvernamentale, 16% durse media şi 10% studenţi. Īn ceea ce priveşte backroundul educaţional ne-am bucurat să avem printer noi studenţi sau absolvenţi ai facultăţilor de relaţii internaţionale şi studii europene – 8%, ştiinţe politice – 22%, ştiinţe economice – 10%, ştiinţe şi litere – 8%, drept – 12%, ingineria mediului – 2%, istorie – 18%, chimie alimentară – 4%, sociologie – 6%, jurnalistică – 8% şi arte 2%.

    Programul

    Cele patru teme – care au suscitat discuţii īndelungate – au fost: Integrarea europeană īntre retorică şi deficit democratic; Prelucrarea critică a trecutului – o condiţie a viitorului; Transilvania identităţi multiple – complementaritate sau concurenţă şi Regionalizarea Romāniei īn context European. Pe līngă aceste sesiuni de dezbateri vii, participanţi au putut aprecia frumuseţea Hărmanului şi a oraşului Sfāntu Gheorghe īntr-o excursie de o jumătate de zi, să se bucure de o seară de poezie Nichita Stănescu īn regia lui Zįkįrias Zolan, să asculte şi să danseze pe muzică medievală īn compania formaţiei lui Filip Ignįc sau să trăiască o seară de jazz īn aer liber.

    Concluzii

    Un proces al comunismului, deşi nepromis de nici un partid aflat la putere după 89, a fost o cerinţă continuă a societăţii civile şi a mediilor universitare. Mai este necesară realizarea acestuia după 14 ani? La această īntrebare  au īncercat să răspundă atāt referenţii invitaţi cīt şi participanţii iar concluzia este una categorică: da, au răspuns 79% dintre participanţi iar motivaţia acestui răspuns a venit promt: pentru că sechelele comunismului sīnt īncă foarte prezente, pentru că este nevoie de īnsănătoşirea morală a societăţii, pentru că dacă nu se pedepseşte orice infracţiune societatea va intra īn disoluţie, pentru ca cei vinovaţi să nu mai aibă şansa accesului la putere, pentru asanarea societăţii romāneşti şi nu īn ultimul rind pentru că generaţia celor de 20 de ani nu cunosc nimic despre asta.
    Bineīnţeles că tema regionalizării a fost repusă īn discuţia participanţilor atīt īn cadrul dezbaterii despre Transilvania: identităţi multiple — complementaritate sau concurenţă cīt şi īn cadrul discuţiei cu tema: Regionalizarea Romāniei īn context european. Dincolo de argumentarea necesităţii realizării unei regionalizări īn Romānia contemporană, discuţia s-a centrat şi pe existenţa unor diferenţe caracteriale īntre locuitorii diferitelor regiuni din Romānia. Aceste diferenţe există īntre toate regiunile din Romānia (55% dintre participanţi), există īntre Transilvania şi Banat şi restul regiunilor (8%), īntre Transilvania şi restul regiunilor (26%). Natura acestor diferenţe este dată de: mentalitate, seriozitate, mixtura religioasă, experienţă de viaţă, de identităţi culturale net separate, economie, cultură, diferenţe educaţionale, grad de informare diferit, grad de europenizare diferit (sīc!), calitatea elitelor, gradul de civilizaţie, diferenţe de istorice dar şi de unele aplecări spre chiverniseală din partea ardelenilor şi bănăţenilor.
    Īn ceea ce priveşte politicile prin care regiunile īşi pot promova interesele şi imaginea, participanţii au sugerat: crearea unei media cu specific regional, reţele de turism regional, politici susţinute de marketing axat pe diferenţe regionale, legături mai strīnse cu regiuni similare din Europa, crearea de regiuni autonome, educarea cetăţenilor, atragerea de profesionişti īn imagine. Au existat chiar şi recomandări de mare concreteţe şi adresate exculsiv aredelenilor ca de exemplu:scoaterea pe linie moartă a lui Funar sau promovarea īn Divizia A de fotbal  a echipei Univesitatea Cluj.

    Presa

    Universitatea de Vară Transsylvania s-a bucurat de o amplă mediatizare chiar dacă corectitudinea şi obiectivitatea cu care au fost redate informaţiile au lăsat de cele mai multe ori de dorit. Regionalizarea, īn ciuda eforturilor făcute de societatea civilă, de Liga PRO EUROPA rămīne un subiect sensibil, iar distanţarea faţă de subiect şi condamnarea celor care propun astfel de teme de dezbatere rămīne, din păcate o practică. Pentru o corectă informare şi pentru a oferi tuturor celor interesaţi posibilitatea de a-şi face propria judecată de valoare referitor la discuţiile purtate la Ilieni, Liga PRO EUROPA va publica īn Altera dezbaterile ediţiei a II-a a Universităţii de Vară Transsylvania.

Laura Ardelean

Pagina 9-10

„Fata a pornit spre rīu”


La invitaţia Institute for Democracy in Eastern Europe (IDEE, Washington), Liga PRO EUROPA a participat cu 12 observatori la alegerile prezidenţiale din Azerbaidjan, ce au avut loc la data de 15 octombrie 2003.

    Separarea puterilor īn stat – īntre Tata Aliev şi Fiul Aliev

    Tata Aliev a fost ales ca preşedinte al Azerbaidjanului īn 1993 şi īn 1998. Īn ultima perioadă a preşedinţiei, fiul lui a īndeplinit funcţia de prim-ministru. Odată cu apropierea alegerilor prezidenţiale din octombrie 2003, au candidat atīt Tatăl Aliev, cīt şi Fiul Aliev. Pentru primul a fost nevoie de modificarea constituţiei, īntrucīt cel anterior prevedea un maxim de două mandate. Această modificare a fost īnsă īn zadar: īnainte de alegeri Tatăl Aliev s-a īmbolnăvit şi a dispărut din faţa opiniei publice. Conform unor zvonuri, se află īntr-un spital din Turcia. Sau SUA. Alţii afirmă că nu mai este īn viaţă, dar decesul lui nu se va anunţa decīt după desfăşurarea alegerilor.

    Campania care „nu e campanie”

    Străzile, clădirile mai importante din Azerbaidjan sīnt īmpodibite cu īnţeleptepciunile lui Tata Aliev. Normal, cum se cuvine, pe fond roşu şi cu litere albe.
    Cu ocazia alegerilor, apar şi afişe electorale. Tata Aliev dīnd indicaţii preţioase Fiului Aliev. Fiul Aliev īn mijlocul soldaţilor. Fiul Aliev cu rachete īn fundal. Fiul Aliev īn mijlocul văduvelor războiului cu armenii din Nagorno Karabah. Fiul Aliev citeşte. Fiul Aliev scrie. Fiul Aliev īn mijlocul inginerilor. Fiul Aliev cu o sondă de ţiţei īn fundal. Fiul Aliev care arată cu mīna direcţia cea bună. Fiul Aliev īngīndurat.
    Ştiri la toate posturile de televiziune din ţară. Fiul Aliev taie panglica şi deschide o nouă fabrică. Arată oamenilor muncii cum trebuie turnat oţelul. Fiul Aliev deschide un nou centru olimpic şi participă la un meci de polo pe apă. Fiul Aliev explică naţionalei de volei cum se joacă acest sport. Fiul Aliev mai taie trei panglici, inaugurează diferite construcţii, promite īmprumuturi cu dobīndă mică agricultorilor. Sau doar merge pe stradă, unde copiii īmbrăcaţi parcă īn uniformă (pioneri şi şoimi ai patriei?) īl īntīmpină cu flori.
Emisiune de divertisment. Se cīntă despre Aliev şi marile realizări din ultimele zece ani. Fiul Aliev aplaudă. Se dansează pentru Fiul Aliev. Patru dansatori, īmbrăcaţi īn oaie, pornesc spre diferite direcţii, dar Dansatorul cel Bun le aduce la loc. Apar alţi trei dansatori, care īncearcă să fure  oile. Dansatorul cel Bun dă cu ei de podea. Fiul Aliev aplaudă. Pe un alt post de televiziune, īn acelaşi timp, se cīntă īn blugi (pe celălalt post īn port popular sau la cravată). Dar tot despre Aliev. Aliev aplaudă şi acolo. El este peste tot.
La secţiile de votare, poze cu fiul Aliev. Cu soldaţi, rachete, văduve, carte sau stilou īn mīnă, cu ingineri, sonde sau cu direcţia cea bună. Cer să fie īndepărtate conform legii. Sīnt īntrebat: „de ce?”. Pentru că legea electorală interzice afişele electorale la secţiile de votare. Aflu că acele afişe nu sīnt electorale. Īl reprezintă, pur şi simplu, pe primul ministru al ţării. Un alt coleg primeşte un alt răspuns: spaţiul secţiei de votare se termină, undeva īn aer, īnainte de afişele electorale. Astfel nu se īncalcă legea. Afişele sīnt „dincolo”, alegerea este „dincoace”.
Discut cu preşedintele Biroului Electoral Judeţean din Qabala.
— Am văzut afişe elecorale īn secţiile de votare.
— Nu se poate.
— Am văzut cu ochii mei.
— Nu se poate.
La televizor exact īn acest moment se arată o secţie. Īn spatele reporterei un afiş cu cei doi Aliev, Fiul primind sfaturile Tatălui.
— Uitaţi-vă, un afiş electoral!
Răspunsul este īnsoţit de un zīmbet īngăduitor:
— Nu, afişul īl reprezintă pe preşedintele ţării şi pe primul ministru!

    Totul sub observare, dar nimic nu se poate observa

    La fiecare secţie de votare, votanţii au fost īntīmpinaţi de persoane cu camere de luat vederi pe umeri. 5000 de secţii de votare, 5000 de camere. Membrii opoziţiei au considerat că astfel votanţii sīnt intimidaţi, le e frică să-şi exprime votul īn mod liber, ştiind că sīnt urmăriţi.
    Pe de altă parte, la multe secţii, urnele sau chiar şi cabinele de vot erau pe coridor, fără vizibilitate pentru observatori, sau chiar īn altă sală.
    La īntrebarea: „de ce?”, mi s-a spus că nu există săli destul de mari pentru a desfăşura īn mod corect alegerile. Este ilegal? Nu contează. Legea nu se poate respecta, şi punct. „Legea trebuie adaptată realităţilor.”
    Cu naivitate īntreb: „cine sīnt observatorii independenţi?” Cu aceeaşi naivitate mi se răspunde: patru persoane de la partidul de guvernămīnt, o persoană de la opoziţie.
    Observatorii sīnt aşezaţi pe scaune, ce nu pot fi părăsite, sub sancţiunea intervenţiei poliţiei (observatorii au raportat o serie de cazuri īn care membrii comisiilor din partea opoziţiei au fost amendaţi, īnlăturaţi sau chiar loviţi). Cu mici excepţii: observatorii partidului de guvernămīnt nu sīnt legaţi de scaun.

    Şoferul problemă

    La opt dimineaţa, ora deschiderii secţiilor de votare, mă prezint la preşedintele Biroului Electoral Judeţean din Qabala. Īi arăt paşaportul, acreditarea. Mă īntreabă:
— De ce şoferul dumneavoastră este membru al opoziţiei?
    Sīnt surprins. Cum a aflat cine este şoferul meu? Am pornit pe drum cam de 20 de minute, nu ne-am oprit, el a rămas īn maşină, am urcat doar cu translatorul la preşedinte. Cum a aflat din ce partid face parte?
— Nu am verificat din ce partid politic face parte. Este vreo problemă?
— Nu puteţi merge la secţiile de votare cu un şofer care este membru al opoziţiei!
— Nu īnţeleg, de ce, īntrucīt eu sīnt observatorul, iar el un simplu şofer, dar dacă credeţi că nu e corect ca şoferul să fie de la opoziţie, să-mi daţi un şofer de la partidul de guvernămīnt. Pe mine nu mă interesează cine conduce maşina.
— Dar de ce aveţi un şofer de la partidul de opoziţie?
    Deşi spun de mii de ori că nu mă interesează, el īmi repetă de mii de ori īntrebarea. Timp de o oră preşedintele Biroului Electoral Judeţean din Qabala nu are nici o altă urgenţă, decīt discuţia sterilă privind şoferul meu. Īn cele din urmă ajungem la un compromis: primesc īn maşină un membru al Comisiei Electorale Judeţene, membru al partidului de guvernămīnt. Accept, īntrucīt nu am de ce nu accepta. Dar īmi pun īntrebarea: membrul Comisiei Electorale nu are nici o altă īndeletnicire mai utilă? Se pare că nu.

    Se numără toate voturile: şi din urne şi din buzunare

    Personal nu am participat la numărarea voturilor. Am aflat doar de la colegi evenimentele ce au avut loc īn timpul numărării voturilor. Spre exemplu, membrii comisiilor secţiilor de votare care erau din partea opoziţiei nu erau lăsaţi să participe la numărare. Mai intersant: spre stupefacţia observatorilor internaţionali, membrii din partea partidului de guvernămīnt au scos buletine de vot din buzunar, le-au amestecat, ca īntr-un joc remi, īntre cele scoase din urne, după care īncepeau să le numere. Dacă observatorul ameninţa că va sesiza OSCE, venea un răspuns cīt se poate de clar: „şi ce dacă?”.

    Procesele verbale cu rezultatele alegerilor

    Regula: După numărarea voturilor, la secţiile de votare se completează un proces verbal īn care se consemnează rezultatele alegerilor din secţie. Procesul verbal se semnează de cei 6 (sau cel puţin 4) membrii ai comisiei locale, după care trei dintre ei (unul din partea partidului de opoziţie) se prezintă cu procesul verbal la Biroul Electoral Judeţean, unde conţinutul procesului verbal se citeşte cu voce tare. Dacă se constată inconsecvenţe, ele se discută de membrii comisiei şi se iau decizii cu majoritate de 2/3. După care datele se introduc īn calculator şi se trimit la Biroul Electoral Central. Observatorul internaţional poate urmări introducerea datelor īn calculator, primeşte copiile proceselor verbale sosite de la secţiile de vot, cele printate din calculator şi tabelele totalizatoare.
    Excepţia de la regulă: La secţiile de votare se numără voturile, dar se trec doar īntr-o ciornă. Procesele verbale originale se semnează īn gol de cel puţin 4 membrii ai comisiilor locale (conform regulilor stabilite de legea electorală, doar 2 din 6 pot fi din partea opoziţiei) iar īn unele locuri procesele verbale se semnează şi de membrii partidului de opoziţie. Pentru obţinerea acestor semnături, se aplică ameninţări fizice sau ameninţări privind pierderea locului de muncă. Un grupul de trei persoane (fără opoziţie) se deplasează la Biroul Electoral Judeţean cu ciornele şi procesele verbale incomplete. Membrii guvernamentali ai Comisiei Electorale Judeţeane modifică, cu calculatorul de buzunar īn mīnă, ciornele. Datele astfel obţinute se īntroduc īn calculator, se printează, după care se trec īn procesele verbale.
    Īn nici un caz nu am putut observa respectarea regulii. Toate procedurile erau de domeniul excepţiei. Excepţie care este interzisă de lege, ba chiar se pedepseşte: cu īnchisoare şi cu anularea rezultatelor alegerilor.

    Observatorul enervant şi enervat

    Ora 7 seara. Urnele se īnchid, iar eu mă prezint, din nou, la preşedintele Biroului Electoral Judeţean din Qabala. Mi se comunică că nu pot urmări cum se īntroduc datele īn calculator. Pentru că „nu este interesant”. Şi de ce să mă plictisesc.
Prin urmare, iau loc īntre membrii comisiei. Răspund unor īntrebări referitoare la Romānia, democraţie, salariul şi familia mea. Īncerc să fiu amabil.
    Ora 9. Preşedintele comisiei mă aşează īntr-un colţ al camerei, īmpreună cu membrii partidului de opoziţie. Īn celălalt colţ, membrii partidului de guvernămīnt. Ei au şi o masă la dipoziţie. Īntre noi: 5 m. Şi mi se atrage atenţia că īn situaţia īn care mă ridic de pe scaun, voi fi īndepărtat de poliţie din clădire. Īntrucīt la instructaj ni s-a spus să nu ne īmpotrivim, să nu intervenim, orice se īntīmplă, doar să raportăm, raportez prin telefon mobil, „şefului” meu de la OSCE. Este un funcţionar OSCE, foarte amabil.
    Ora 9.30. Soseşte primul grup cu ciorne şi cu procesul verbal necompletat. Văd cu ochii mei  cum se modifică datele din ciornă, după bunul plac. Īl īntreb pe preşedinte, dacă pot să mă uit de la o distanţă mai mică. Aflu că nu. Pentru că nu este interesant. Şi de ce să mă plictisesc. Se operează doar mici „corecturi”. Prin urmare, din nou raportez. Mi se comunică că e ţipător la cer ce se īntīmplă.
    Ora 10. Preşedintele, īngăduitor, īmi permite să mă duc īn sala unde se introduc datele īn calculator. Probabil speră că astfel nu le voi sta īn cale. La calculator se introduc datele după ciorna „corectată”. Mi se printează un exemplar. Avīnd nevoie de semnătura operatorului şi preşedintelui, īntreb de preşedinte. Operatorul, foarte amabil, mă conduce īntr-o cameră īn care pīnă acum nu am avut acces. Cameră īn care cinci persoane completează, după variantele printate, procesele verbale antesemnate la secţiile de votare. Spre noroc, preşedintele nu este īn camera respectivă, astfel nu ştie că am făcut o mică decoperire. Cum pe coridor e īntuneric beznă, cīnd ies din cameră, din nou nu sīnt observat. Raportez telefonic.

    Traducătorul să nu traducă

    Revenind īn camera comisiei, membrii opoziţiei īmi relatează neregulile constatate de ei. Un membru al partidului de guvernămīnt (de 2x2 m) īl ameninţă pe translatorul meu că va avea de suferit dacă mai traduce cele relatate de opoziţie. Această ameninţare care se apleacă asupra mea mă face să mă ridic īn picioare. Īmi displace situaţia īn care sīnt privit de sus, prea de sus. Egalīnd condiţiile de gabarit, schimbăm cīteva vorbe amabile. Eu repet īn engleză de cīteva or: „traducătorul este obligat să traducă” (īncercīnd să arunc vinovăţia asupra mea şi nu asupra tīnărului student, care va rămīne īn Azerbaidjan şi după revenirea mea īn ţară), el īmi răspunde īn azeră: „interzic translatorului să traducă ce spune opoziţia”. Īi īntreb numele. Īmi spune. Īl īntreb de ocupaţie. Aflu că este şomer. Atunci e bine. Dacă ar fi fost poliţist, de la serviciile secrete sau de la armată, nu avea ce căuta īn comisie. Dacă e şomer (oare să fi fost?), totul e īn regulă. Raportez din nou telefonic. Pronunţ, cīt se poate de clar şi cu voce tare, numele celui care mi-a ameninţat traducătorul. Mi se promit „forţe noi”.

    Observatori OSCE īn vizită la observatorul OSCE

    După o jumătate de oră de la ultimul meu raport, sīnt chemat jos, la intrare. Doi observatori OSCE (funcţionari OSCE), unul german şi celălalt american, doresc să vadă cu ochii lor ce se īntīmplă. Iniţial preşedintele nu le permite accesul īn clădire. Cel german īmi spune că a observat alegerile din Kosovo şi Cambogea, dar ce a văzut aici este ieşit chiar şi din tiparele falsurilor din ţările respective. Īmi spun că le vine să urle. Le spun că īmi vine să plīng, dar nu pot. Şi dacă nu pot plīnge, zīmbesc. Plīnsul mă face slab, zīmbetul īmi dă putere. Īn fine, putem urca.
    Le arăt ce se īntīmplă. Nu le vine să creadă. După o mică luptă corp la corp, iau din mīna unui membru al comisiei un proces verbal original. Arăt celor doi observatori: semnat dar necompletat. Le duc la ultima uşă de pe coridor, arătīnd unde se completează procesele verbale. Deloc la secţiile de votare. Se conving cu ochii lor. Ne aşezăm, discutăm. Ei au văzut totul, doresc să meargă să doarmă, dar trimit alţi doi observatori.
    Ajung următorii doi observatori OSCE. Unul vorbitor de limbă azeră (care este foarte apropiată de limba turcă). Le spun ce se īntīmplă. Se conving. Din nou reuşesc să pun mīna, cu puţină forţă, pe un proces verbal semnat şi necompletat. De această dată micul secret este dezvăluit şi preşedintelui Biroului Electoral Judeţean. După īntrebarea „de ce este procesul verbal semnat şi necompletat?”, el dispare, fără răspuns. Īntrebarea se pune şi celui care a adus documentul. El se miră, dar nu răspunde. Prin urmare, repet īntrebarea. Ochii lui arată că nu mă īnţelege, de ce sīnt revoltat. Lent, spune ceva, şi dispare. Translatorul meu traduce: „fata a pornit spre rīu”.
    Apar următorii doi observatori OSCE. Unul american, celălalt vorbitor de rusă. Sīnt veseli, zīmbesc. Au auzit de mine. Sīnt foarte amabili. Īmi pun īntrebări. Lucrez la un ONG? Şi am curajul să observ alegerile din Azerbaidjan? Īi duc īn camera unde se completează procesele verbale. De această dată ne observă şi preşedintele biroului. Foarte supărat, refuză orice explicaţii.
    Pe la ora 3 rămīn singurul observator. Au plecat şi cei de la opoziţie, văzīnd că nu au ce face. Īmi lasă, īn scris, protestul lor. Din nou raportez. Mi se comunică prin telefon că se va solicita anularea alegerilor īn regiunea Qabala. Fraudele sīnt foarte evidente şi deosebit de grave.

    Gunoiul ca dovadă a fraudei electorale

    Pe la ora 4 dimineaţa mi se sugerează că ar fi mai bine dacă m-aş duce acasă. Nu au venit rezultatele de la trei secţii, şi nici nu o să vină. Poate pe la şapte seara. Le spun că sīnt rezistent, dacă ei rămīn, rămīn şi eu.
    Din īntīmplare găsesc un proces verbal semnat şi necompletat. Īl arăt unui membru. „A, nu e nici o problemă”, īmi spune, īl rupe īn patru şi īl aruncă la gunoi. Membrii guvernamentali ai comisiei doresc să sărbătorească alegerile. Pun muzică. Īn mod evident, deranjez. Īntr-o clipă de neatenţie, scot „dovada cheie” din gunoi. Dar, decīt să fiu prins cu proba īn geantă, mai bine decid să părăsesc locul faptei.
    Discut cu preşedintele Biroului Electoral Judeţean, cer copii după procesele verbale. Nu le poate da. Eventual să revin diminaţa la ora 10.

    Opoziţia nu poate afla rezultatele alegerilor

    După un somn de trei ore mă prezint diminaţa la ora 10 la preşedinte. Īmi spune că nu-mi dă nici procesele verbale, nici rezultatele totalizate. Pentru că lucrez pentru opoziţie. Şi opoziţia nu poate primi rezultatele alegerilor? Se pare că nu.

    Erou al observării alegerilor transformat īn loc comun

Cīnd mă īntorc la locul de cazare, ceilalţi observatori OSCE, care m-au vizitat noaptea, se pregătesc de plecare. Mă felicită, īmi strīng mīna, chiar fac şi poze cu mine. Īmpart cărţi de vizită. Unul dintre ei īmi spune că se bucură foarte mult că a ajuns omul potrivit la locul potrivit.
Peste trei ore pornesc şi eu spre Baku, cu un microbuz īn care sīnt „de-ai noştri”, observatori neguvernamentali, din partea IDEE.
— Uitaţi, ce a fost la mine la vot!
Răspunsul vine īn cor:
— Şi la noi!
— Dar la mine s-a...
— Şi la noi!
După două zile nedormite, mă trezesc la realitate: la Qabala nu s-a īntīmplat nimic neobişnuit. Peste tot au fost fraudate, īn mod similar, alegerile.

    Şi opoziţia primeşte ceva

Conform datelor Confederaţiei Jurnaliştilor din Azerbaidjan, peste 70 de jurnalişti au devenit victime ale arestărilor, amenzilor sau chiar violenţelor; Human Rights Watch a raportat că un număr considerabil (peste o sută) de persoane din opoziţie au fost arestate, bătute, amendate.
La 16 octombrie, opoziţia a organizat o demonstraţie cerīnd anularea rezultatelor alegerilor. Poliţia a tras īn mulţime, omorīnd, conform ştirilor prezentate īn ziarul opoziţiei, patru persoane (conform raportului Consiliului Europei, cel puţin o persoană a decedat), rănind alte sute de demonstranţi.

    Alegeri conforme cu standardele OSCE

    Tot la 16 octombrie, orele 13, OSCE a prezentat presei un comunicat privind observarea alegerilor din Azerbaidjan. Īn final, ne-am putut linişti şi noi, aflīnd că alegerile, „īn general”, s-au desfăşurat īn mod corect, fiind observate doar „mici nereguli”. Slavă domnului, că altfel am fi crezut că e vorba de fraude masive.

Haller Istvįn

PS (SF)

Īn circumstanţele date era să uit pentru ce au fost organizate alegerile. Rezultatele au fost cele aşteptate de partidul de guvernămīnt. Spre exemplu la circumscripţia electorală nr. 42, secţia de votare 36 din 1500 de persoane incluse pe lista alegătorilor au votat un număr de 1500 de persoane. Dintre aceştia din urmă 1500 de persoane au votat cu Fiul Aliev. Per total īn ţară Ilham Aliev a obţinut 76,84%, iar liderul opoziţiei, Isa Gambar 13,97%.

Pagina 11

No comment


Primului ministru al Republicii Azerbaidjan
Domnului  Ilham Aliyev

Excelenţă,

Cu ocazia alegerii Dumneavoastră ca preşedinte al Republicii Azerbaidjan Vă felicit īn numele poporului romān şi al meu personal şi Vă adresez cele mai bune urări de succes, sănătate şi bucurii personale.

Īmi exprim īncrederea că īn cursul mandatului Dumneavoastră relaţiile excelente de prietenie īntre Romānia şi Azerbaidjan vor īnregistra noi progrese pentru prosperitatea popoarelor noastre.

Mă folosesc de această oportunitate să Vă asigur, Excelenţă, de īnalta mea consideraţie.

Ion Iliescu
Preşedintele Romāniei

BAKU. 25.10.2003.

Pagina 12

VOTUM SEPARATUM - OPINIE ALTERNATIVĂ

al observatorilor Institute for Democracy in Eastern Europe (IDEE) aflaţi īn misiune cu privire la raportul preliminar OSCE/ODHIR cu privire la alegerile prezidenţiale din 15 octombrie 2003desfăşurate īn Republica Azerbaidjan


     Institute for Democracy in Eastern Europe (IDEE) a fost solicitat de către Guvernul Statelor Unite să organizeze o misiune a observatorilor pentru alegerile prezidenţiale din 15 octombrie īn Azerbaidjan. Misiunea, pusă „sub umbrela” OSCE/ODHIR a fost alcătuit din 188 de observatori din Austria, Belarus, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Republica Cehă, Estonia, Georgia, Macedonia, Polonia, Romānia, Serbia-Montenegru şi Kosovo, Slovacia, Slovenia, Turcia, Ucraina şi Statele Unite.
    Aceşti observatori au format īn jur de o treime din totalul misiunii OSCE/ODHIR şi īntre ei au fost selectaţi reprezentativi de la toate nivelele, incluzīnd parlamentari, jurnalişti, activişti ai organizaţiilor neguvernamentale, şi specialişti īn observarea alegerilor. Īn 15-16 octombrie 2003, observatorii au avut oportunitatea de a urmări procesul electoral īn toate cele 124 de circumscripţii electorale īn Republica Azerbaidjan şi īn aproape 1000 secţii de votare.
    După familiarizarea cu raportul preliminar al OSCE/ODHIR din 6 octombrie 2003, cei 188 de observatori din partea Institute for Democracy in Eastern Europe (IDEE) declară un votum separatum, o opinie alternativă. Observatorii IDEE fac apel la Guvernul Statelor Unite, care a făcut posibilă această misiune, la Comisia Europeană şi Parlamentul European, la guverne şi la mass media, la OSCE pentru a asculta mărturiile lor şi să examineze documentaţiile lor care nu au fost incluse īn raportul preliminar al OSCE/ODHIR.     De asemenea, facem apel la comunitatea internaţională şi la guvernele statelor democratice pentru a lua măsuri puternice şi imediate pentru stoparea represiunii politice din Azerbaidjan, care a īnceput chiar īnainte de īncheierea porcesului electoral.
    Observatorii din Europa Centrală şi de Est şi din fosta Uniune Sobvietică, din ţările care recent şi-au cīştigat democraţia sau īncă luptă pentru aceasta sīnt īngrijoraţi dacă este să se reţină sensul original al termenului „alegeri”, evenimentele din 15 octombrie din Azerbaidjan trebuie descrise cu un alt termen.
Īn ceea ce urmează un sumar al concluziilor misiunii IDEE.

    1. Lista alegătorilor nu a reflectat realitatea. Mulţi cetăţeni, prezenţi īn Azerbaidjan īn ziua alegerilor nu s-au regăsit pe liste, pe cīnd mulţi alţii, care trăiesc īn străinătate, sau unii dintre ei decedaţi de mult – au fost īnscrişi pe liste. Grupuri de alegători, neīnscrişi pe liste, au īncercuit tribunalele dimineaţa devreme īncercīnd să-şi restabilească dreptul de vot, dar doar o mică parte dintre ei au reuşit. Mulţi alţi alegători, care nu şi-au găsit numele pe liste, nici măcar nu s-au dus la tribunale mergīnd acasă fără a reuşi să se folosească de dreptul lor constituţional de a participa la alegeri.

    2. Circumstanţele din secţiile de votare au īmpiedicat exprimarea voinţei libere a cetăţenilor. Ofiţeri de poliţie se aflau mai aproape decīt distanţele necesare, iar īn unele cazuri ei se găseau  chiar īn interiorul secţiilor de votare; īn interior se găseau, de asemenea, persoane care nu aveau dreptul să se afle acolo. Īn multe secţii de votare s-au făcut īnregistrări video permanente a alegătorilor de către persoane care nu posedau acreditările necesare. Observatorii locali de multe ori nu īşi puteau exercita atribuţiunile pentru că nu li se dădea voie să urmărească votarea, şi īn mod special au fost īmpiedicaţi să urmărească numărarea voturilor; observatorii IDEE au īnregistrat violenţe fizice īmpotriva observatorilor locali şi a membrilor cu drept de vot consultativ al comisiei electorale (īn marea majoritate independenţi sau reprezentanţi ai opoziţiei),şi aruncarea lor afară din secţiile de votare.
    Au existat, de asemenea, momente īn care traducătorii acreditaţi oficial care au īnsoţit observatorii internaţionali, au fost ameninţaţi şi intimidaţi. Au existat, de asemenea, īncercări de intimidare sau mituire a alegătorilor, membrilor comisiei, reprezentanţilor candidaţilor sau a observatorilor. Multe dintre rapoartele observatorilor nu au fost ignorate de poliţie sau oficialii Birourilor electorale judeţene.

    3. Procesul electoral a fost marcat de falsificări plănuite şi orientate spre atingerea scopului. Deschiderea secţiilor de votare şi pregătirile pentru vit, cīt şi īnchiderea secţiilor de votare şi pregătirile pentru numărarea voturilor au fost acompaniate sistematic de violări ale legislaţiei procedurale. Au existat cazuri cīnd toate documentele legate de alegeri au fost scoase din secţiile de votare sau din clădire pentru o perioadă īndelungată. Există, de asemenea, fapte dovedite cu documente cīnd au venit alegători la secţii de votare cu buletine de vot puse īn plicuri ştampilate cu colţul din stīnga sus tăiate şi avīnd marcat primul candidat la preşedinţie pe listă. Buletine de vot goale / neştampilate cu colţuri tăiate au fost, de asemenea, răspīndite īn afara secţiilor de votare. Īn anumite ocazii a fost mai mult de un alegător īn cabina de vot, s-a eliberat mai mult de un buletin de vot pentru o persoană, au fost eliberate buletine de vot unor persoane care nu aveau actele necesare, au fost create ilegal „liste speciale de alegători”. Īn anumite secţii de votare sigiliile de pe urnele de vot au fost avariate sau īndepărtate īn totalitate.

    4. Acţiunile Birourilor electorale judeţene au fost caracterizate de violări directe ale codului electoral al Republicii Azerbaidjan. Rezultatele electorale din secţiile de votare nu au fost citite sau aduse la cunoştinţa tuturor; nu au existat voturi de admitere sau respingere a proceselor verbale provenite din secţiile de votare īn cadrul Birourilor electorale judeţene; procesele verbale din secţiile de votare au fost, īn majoritate, īnaintate Birourilor electorale judeţene ori ca „schiţe”, sau completate cu creionul, nu cu pixul, sau chiar goale – necompletate deloc dar avīnd semnătura membrilor comisiei. Procesele verbale īnaintate de secţiile de votare au fost coracte īn cadrul Birourilor electorale judeţene iar, uneori, procesele verbale ale secţiilor de votare au fost completate īn īntregime īn cadrul Birourilor electorale judeţene. De multe ori, procesele verbale din secţiile de votare au fost aduse la Birourile electorale judeţene de persoane care nu aveau acest drept sau procesele verbale au fost aduse fără buletinele de vot. Procesele verbale foarte rar – rezultate ale voturilor īn circumscripţii electorale şi secţii de votare – au fost afişate īn timp. De multe ori observatorilor internaţionali le-a fost refuzate eliberarea de copii ale proceselor verbale īn secţiile de votare sau la Birourile electorale judeţene. Observatorii locali şi reprezentanţilor candidaţilor la preşedinţie īn general le-au fost refuzate procesele verbale.
    Observatorii internaţionali au putut foarte rar intra īn camera unde informaţiile despre rezultatele electorale provenite de la secţiile de votare au fost introduse īn calculator şi transmise Biroului electoral central. Tuturor observatorilor locali le-au fost refuzat o astfel de oportunitate.
    Aceste şi alte violări observate de către observatorii DEE īn toate cele 124 de circumscripţii electorale le-au adus la următoarele concluzii cu privire la alegerile prezidenţiale din Azerbaidjan din data de 15 octombrie 2003:
• Alegerile nu au fost libere, pentru că exprimarea dorinţei cetăţenilor din Azerbaidjan a fost restrīnsă;
• Alegerile nu au fost egale pentru că o parte a cetăţenilor azerbaidjeni nu şi-au putut exercita dreptul la vot;
• Alegerile nu au fost corecte, fapt probat de manipulările şi falsificările deschise semnalate:
• Alegerile nu au fost transparente pentru că dreptul legal de observare a procesului de vot, a numărării şi centralizării voturilor a fost violat īn multe din cazurile studiate.

Alegerile – aşa cum au fost ele – au fost desfăşurate cu violări majore ale legilor Republicii Azerbaidjan, fără a menţiona violările grosolane ale standardelor internaţionale.

Īn această situaţie, dat fiind faptul că nici un criteriu de evaluare a procesului electoral nu a fost satisfăcut, observatorii misiunii IDEE au concluzionat că alegerile prezidenţiale din data de 15 octombrie 2003 din Republica Azerbaidjan nu pot fi calificate ca, ceea ce īn lumea civilizată se numeşte, „alegeri”.
Baku la 18 octombrie 2003


Raport comun al Adunării Parlamentare al OSCE şi Adunării Parlamentare al CE şi OSCE/ODIHR
Misiune internaţională de observare a alegerilor din Azerbajdan


Proces de vot īn general corect īn Azerbaidjan, dar procesul electoral este,
īn anumite aspecte, īncć īn deficienžć fažć de standardele internaţionale

     Baku, 16 octombrie 2003 – Procesul de votare din alegerile desfăşurate īn 15 octombrie īn Azerbaidjan  a fost īn general bine administrat īn majoritatea secţiilor de votare, dar īntregul proces electoral nu satisface standardele internaţionale īn anumite aspecte. Observatorii internaţionali au semnalat un număr de ilegalităţi īn numărare şi centralizare. Acestea sīnt concluziile Misiunii internaţionale de observare a alegerilor (IEOM) īn Baku, desfăşurat de Biroul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului (ODIHR) al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare īn Europa (OSCE) şi Adunarea Parlamentară a OSCE şi al Consiliului Europei. Misiunea şi-a publicat concluziile preliminare astăzi, pe baza activităţii a vreo 600 de observatori, incluzīnd mai mult de 40 de parlamentari.
     „Sīntem īngrijoraţi de tensiunile născute din nivelul scăzut de īncredere reciprocă existentă īn societate. Īndemnăn toate partidele să exercite reţinere. Aceste alegeri au arătat o vitalitate crescută a vieţii politice şi eforturi serioase īn Azerbaidjan spre democraţie şi standarde internaţională” a spus Giovanni Kessler, preşedintele delegaţiei Adunării Parlamentare a OSCE şi coordonatorul special a Biroului preşedintelui OSCE pentru Misiunea de Observare OSCE pe termen scurt.
     „Sperăm că acest alegeri vor putea marca o nouă perioadă īn Azerbaidjan īn care progresul poate fi realizat prin īncredere şi cooperarea tuturor forţelor democratice din ţară. O dezvoltare bună a procesului democratic este un proces crucial pentru acreditarea democratică a ţării. Cerem tuturor actorilor politici să adere la standardele de legalitate şi democraţie atunci cīnd īşi apără ideile politice diferite şi legitime, a spus Guillermo Martines Casan, preşedintele Delegaţiei Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
     Peter Eicher, preşedintele Misiunii de Observatori ODIHR a adăugat: „Aceste alegeri au constituit o oportunitate ratată pentru un proces electoral democratic autentic. Am fost deosebit de deranjaţi de nivelul intimidărilor şi de condiţiile inadecvate oferite candidaţilor īn timpul campaniei. Progresele viitoare spre alegeri democratice for depinde īn primul rīnd şi īn principal de voinţa politică a autorităţilor.”
     De o īngrijorare deosebită erau numeroasele cazuri de violenţă, inclusiv cele din noaptea alegerilor. Īn general, condiţiile de campanie au fost, īn mod evident, inegale. O modalitate de intimidare a suporterilor opoziţiei a umbrit atmosfera politică. Accesul candidaţilor din partea opoziţiai la mass media de stat sau independent, īn afara emisiunilor gratuite, a fost foarte dezechilibrat. Candidaţii opoziţiei trebuia să facă faţă unor restricţii severe īn cadrul mitingurilor politice.
     Au existat totuşi unele aspecte pozitive. Votanţii au putut alege īntre opt candidaţi. A existat o campanie activă cu participare publică. Candidaţii opoziţiei au putut critica autorităţile. Noul cod electoral a inclus mai multe prevederi īmpotriva fraudei. Comisia Electorală Centrală a publicat imediat şi detailat rezultatele din secţiile de votare conform solicitărilor. Aceasta a conferit un grad de transparenţă fără precedent alegerilor.
     Instituţiile care alcătuiesc IEOM sīnt gata să continue dialogul cu autorităţile şi societatea civilă din Azerbaidjan īn vederea soluţionării īngrijorărilor rezultate din aceste alegeri.
(traducere  neoficială)

Pagina 19

G16 dupć 6 luni

    Peace Corps Romania a organizat un training pentru Grupul Voluntarilor 16 (G16) şi pentru organizaţiile partenere īn Sibiu īn perioada 21-29 septembrie. Peace Corps Romania organizează această conferinţă după o perioadă de 6 luni, timp īn care voluntarii s-au acomodat şi au lucrat īn localităţile unde au fost repartizaţi. Scopul conferinţei este oferirea unui training adiţional pentru voluntari şi o oportunitate de a purta o discuţie cu colaboratorii lor cu privire la succesele şi provocările īntīlnite īn relaţia agenţiei cu voluntarul repartizat.
    Voluntarii Peace Corps au sosit īn Sibiu duminică, pe 21 septembrie şi au petrecut dimineaţa de 22 septembrie lucrīnd pe grupe īn funcţiile de domeniile de serviciu. Grupul 16 include voluntari īn domeniul ecologiei, specialişti IT şi consultanţi īn domenii sociale. Şedinţeşe au inclus domenii ca disponibilitatea finanţării Peace Corps Romania prin două programe care include „The Small Project Assistance Grant Programme” şi Programul de Parteneriat Peace Corps. Alte şedinţe au inclus acomodarea culturală cu comunitatea locală īn care au fost repartizaţi voluntarii şi o prezentare ţinută de către coordonatorul īnsărcinat cu siguranţa şi securitatea voluntarilor.
    Colaboratorii din partea organizaţiilor neguvernamentale a participat la şedinţa de după-masă a conferinţei unde agenţiile selectate au furnizat informaţii despre surse financiare disponibile pentru proiecte şi au revizuit propriile proiecte. Şedinţa de deschidere a colaboratorilor a inclus o discuţie despre scrierea de proiecte şi finanţările disponibile, prezentată de Lįszló Potozki, directorul Fundaţiei pentru Parteneriat din Miercurea Ciuc.
    Şedinţa de deschidere din 23 septembrie a inclus o analiză a primelor cinci luni petrecute la organizaţiile desemnate, prezentate de către voluntarii Peace Corps şi colaboratorii acestora, fiind urmată de şedinţe privind strategiilor de dezvoltare şi necesităţile trainungurilor pentru colaboratori. După o pauză, invitaţii au prezentat  cele mai reuşite practici din domeniu.
    După-masa voluntarii Peace Corps au asistat la o sesiune din domeniul medical, īn timp ce colaboratorii lor au continuat discuţia cu privire la necesitatea trainingurilor. Ultima şedinţă a zilei a inclus o discuţie despre direcţiile de viitor ale sectorului.
Prima īntīlnire din 24 septembrie a inclus o discuţie despre oportunităţile colaterale a voluntarilor Peace Corps de a lucra īn comunităţile īn care trăiesc din Romānia. Printre referenţa s-a numărat şi Ovidiu Bujorean (Leaders Roumania), Dan Licsandru (Agenţia Naţională Antidrog) şi Adrian Cămărăşan de la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Aceasta a fost īntīlnirea finală pentru colaboratori.
    După o pauză, o discuţie privind activităţile de gender şi dezvoltare īn Romānia a fost condusă de Ioana Negrău. După masa s-au vizitat locurile istorice ale Sibiului.
Voluntarii Peace Corps au vizitat muzee şi alte puncte istorice, joi 26 septembrie, īnainte de īnceperea cursurilor de limbă romānă de vineri. Exerciţiile interculturale şi lingvistice au continuat duminica, voluntarii īntorcīndu-se luni la organzaţiile unde au fost repartizaţi. Şedinţele au inclus subiecte ca serviciile sociale īn Romānia, structura guvernului şi o testare lingvistică.
    Conferinţa a constituit o ocazie pentru colaboratori de a cunoaşte mai bine personalul Peace Corps Romānia şi de a discuta interesele şi necesităţile comune.
Jean Salls

(traducere de Kovįcs Gyöngyvér)

Pagina 20

Politică pe bani publici

     La data de 26 septembrie 2003 a avut loc prezentarea proiectului Politică pe bani publici, realizat de Institutul pentru Politici Publice din Bucureşti īn parteneriat cu Liga Pro Europa. La īntīlnire au participat Virįg György (preşedintele Consiliului Judeţean), Marius Paşcan (Director, Primăria Municipiului Tīrgu-Mureş), Nicolae Havrileţ (Acţiunea Populară, preşedintele filialei Mureş), cīt şi reprezentanţii mass mediei locale şi naţionale (10 publicaţii, posturi TV, agenţii de presă) iar din partea organizatorilor Valerian Stan şi Adrian Moraru (IPP), Smaranda Enache şi Haller Istvįn (LPE). Parlamentarii judeţului Mureş nu au dat curs invitaţiilor.

    Proiectul Politică pe bani publici, ce se desfăşoară īn perioada 15 septembrie - 30 octombrie 2003, şi-a propus investigarea mecanismelor prin care banii publici sīnt folosiţi īn scopuri electorale, īn vederea asigurării unei campanii electorale corecte īn anul 2004.
Temele de investigaţie, stabilite īn urma discuţiilor cu partenerii de proiect, sīnt:
• deturnarea fondurilor publice prin programe guvernamentale;
• acordarea de ajutoare sociale īn scop electoral;
• folosirea proprietăţii publice īn scopuri politice;
• influenţe politice īn acordarea creditelor pentru autorităţile locale;
• festivaluri şi zile ale oraşelor cu propagandă electorală;
• controlul mijloacelor mass media īn scopuri politice şi electorale;
• lucrări publice mult supralicitate;
• donaţii fictive;
• pierderi ale companiilor ce alimentează bugete de partid.
    Metodele de colectare a informaţiilor includ solicitări scrise īn baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi organizarea unor interviuri cu actori cheie de pe plan local (ziarişti, reprezentanţi ai partidelor politice, reprezentanţii autorităţilor locale şi ai regiilor, instituţiilor publice descentralizate, sindicalişti, reprezentanţi ai societăţii civile).
    Proiectul urmează să se finalizeze printr-un studiu al fenomenului utilizării banilor publici īn politică, şi va reprezenta unul dintre principalele elemente pentru elaboarea unui ghid privind trasparenţa finanţării partidelor politice, ce se va pune la dispoziţia partidelor īnainte de alegerile din 2004.
(H.I.)