::  Misiune :: Istoric :: Statut :: Membrii :: Structura :: Rapoarte anuale ::  Donaţii :: 2% ::  Comunicate :: Contact ::




Drepturile persoanelor deţinute şi īnchise īn Penitenciarul din Tīrgu-Mureş

Documente utilizate:

    * Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor supuse unei forme oarecare de detenţie sau īncarcerare, document aprobat de a 76-a Sesiune plenară a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 9 decembrie 1988  (AP)
    * Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deţinuţilor şi recomandările referitoare la acesta, aprobat de Consiliului    Economic şi Social al Organizaţiei Naţiunilor Unite prin rezoluţia nr. 663 C (XXIV) din 31 iulie 1957 (ARM)
    * Carta drepturilor şi libertăţilor fundamentale, făcīnd parte din ordinea constituţională a Republicii Cehe prin rezoluţia din 16    decembrie 1992
    * Codul Penal al Romāniei, intrat īn vigoare la 1 ianuarie 1969, cu ultima modificare prin Legea 140 din 5 noiembrie 1996 (CP)
    * Codul de Procedură penală al Romāniei, intrat īn vigoare la 1 ianuarie 1969, cu ultima modificare prin Legea 140 din 5 noiembrie    1996 (CPP)
    * Constituţia Federaţiei Ruse din 12 decembrie 1993
    * Constituţia Regatului Spaniei din 27 decembrie 1997
    * Constituţia Republicii Bulgaria din 12 iulie 1991
    * Constituţia Republicii Italiene din 27 decembrie 1947
    * Constituţia Republici Macedoniene din 6 ianuarie 1992
    * Constituţia Republicii Slovace din 1 septembrie 1992
    * Constituţia Republicii Ungaria din 20 august 1949
    * Constituţia Romāniei, īntrată īn vigoare īn urma referendumului naţional din 8 decembrie 1991 (CR)
    * Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, semnată de ţările membre ale Consiliul Europei la 4   noiembrie 1950 (CADO)
    * Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, proclamată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948 (DU)
    * Legea nr. 23 din 18 noiembrie 1969 privind executarea pedepselor, publicată īn B. Of. nr. 132 din 18 noiembrie 1969 (LEP)
    * Legea nr. 3/1970, intrată īn vigoare la 3 mai 1970 (L. 3/70)
    * Regulamentul interior al Penitenciarului Tīrgu-Mureş, aprobat de comandantul unităţii (RI)
    * Regulile europene pentru penitenciare, recomandarea nr. R (87) 3 adoptată de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei (12    februarie 1987) (REP)


Redactor: Istvįn Haller, referent al Biroului pentru Drepturile Omului, Liga PRO EUROPA
Această lucrare a fost elaborată īn cadrul microproiectului „Biroul pentru Drepturile Omului”, finanţat de Programul Phare pentru Democraţie al Uniunii Europene, desfăşurat de Liga PRO EUROPA īntre 1 martie 1997 — 28 februarie 1998.

Conţinut

      Introducere
      Ce este arestarea, detenţia şi īncarcerarea, cum pot fi ele efectuate?
      Reguli minime pentru tratamentul persoanelor deţinute şi arestate
      Personalul penitenciarului şi limitele activităţii sale
      Unele aspecte privind respectarea drepturilor universale īn penitenciare
      Obligaţiile persoanelor deţinute şi īncarcerate
      Declaraţiile deţinuţilor despre situaţia din Penitenciarul Tīrgu-Mureş
      Concluzii şi propuneri

Introducere


Majoritatea cetăţenilor nu īnţeleg de ce īşi irosesc organizaţiile de drepturile omului energia pentru a apăra delincvenţii, criminalii periculoşi, oamenii care nu respectă legile şi periclitează societatea. Ba mai mult, datorită acţiunilor concertate asupra acestui domeniu, ei percep activitatea organizaţiilor de drepturile omului ca fiind aberantă şi īn defavoarea oamenilor „civilizaţi”.
Dacă aruncăm o privire īn trecut, putem observa o lungă istorie a detenţiei pe nedrept, a īncarcerării oamenilor īn condiţii īn care nici animalele nu merită să fie ţinute. Acest trecut nu este prea īndepărtat īn Europa, dacă ne gīndim la lagărele de concentrare din Germania nazistă ori la gulagurile Uniunii Sovietice, sau devine chiar prezent īn unele ţări din lumea a treia. Omenirea, pentru prevenirea ororilor care au avut loc, a „inventat” drepturile omului, care sīnt universale, valabile oricărei fiinţe umane. Conform Preambulului, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a proclamat la 10 decembrie 1948 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (īn continuare DU),
Considerīnd că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii īn lume,
Considerīnd că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi īn care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvīntului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teamă şi mizerie a fost proclamată drept cea mai īnaltă aspiraţie a oamenilor [...].
Detenţia şi īncarcerarea sīnt limitări ale mai multor drepturi, iar limitările pot fi aplicate doar īn anumite condiţii.
Referitor la aceste limitări, DU, prin art. 29 al. 2 prevede:
Īn exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decīt numai īngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv īn scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca să fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale īntr-o societate democratică.
La capitolul Restrīngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi (art. 49, al. 1), Constituţia Romāniei (īn continuare CR) foloseşte următoarea formulare:
Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrīns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Asupra scopului privării de libertate există două teorii. Prima consideră că īncarcerarea trebuie să fie o pedeapsă, a doua o percepe īn primul rīnd ca o formă de autoapărare a societăţii prin īndepărtarea — pentru un interval de timp definit — a persoanelor periculoase. Chiar dacă se acceptă privarea de libertate ca o pedeapsă, aceasta īn sine este pedeapsa, la care nu se pot adăuga şi altele.
Codul penal al Romāniei (īn continuare CP), prin articolul 52, defineşte scopul pedepselor:
Pedeapsa este o măsură de constrīngere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvīrşirii de noi infracţiuni.
Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să īnjosească persoana condamnatului.
Īncarcerarea nu poate īnsemna lipsa totală a drepturilor. Īn acest sens, articolul 49, al. 2 din CR stabileşte:
Restrīngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.
Regulile europene pentru penitenciare (īn continuare REP), prin Partea a IV-a (Tratarea obiectivelor şi regimurile) oferă o amănunţită descriere a obiectivelor arestării:
Regula 64
Prin lipsirea de libertate īncarcerarea este o pedeapsă ea īnsăşi. De aceea, condiţiile īnchisorii şi regimurile din penitenciare vor avea īn vedere ca separaţiunea să se facă pentru menţinerea disciplinei fără īnsă să agraveze prin aceasta situaţia deţinuţilor.
Regula 65
Trebuie făcut orice efort pentru a asigura ca regimul acestor instituţii să fie organizat şi condus asftel īncīt:
a) să asigure condiţii de viaţă compatibile cu demnitatea umană şi īn conformitate cu normele comunităţii;
b) să minimalizeze efectele grele ale īnchisorii şi diferenţele dintre viaţa din īnchisoare şi viaţa īn libertate, care duc la micşorarea respectului faţă de propria persoană şi a simţului responsabilităţii personale a deţinuţilor;
c) să susţină şi să īntărească legăturile cu rudele şi comunitatea exterioară pentru a promova cele mai bune interese ale deţinuţilor şi ale familiilor lor;
d) să asigure posibilitatea pentru ca deţinuţii să-şi dezvolte aptitudinile şi deprinderile care să le īmbunătăţească perspectivele unei reintegrări pline de succes după liberare.
Regula 66
Să se asigure toate resursele de remediere, educaţionale, morale, spirituale şi altele care sīnt la īndemīnă şi care să fie folosite īn concordanţă cu tratarea nevoilor prizonierilor īn mod individual. De aceea regimurile trebuie să conţină:
a) suportul spiritual, calea şi posibilităţile pentru o muncă importantă, vocaţia īndrumării şi pregătirii, instruirea, educaţia fizică, dezvoltarea deprinderilor sociale, sfătuirea, recreere īn grup sau individual;
b) aranjamentele care să asigure ca toate aceste activităţi să fie organizate, atīt cīt este posibil, īn vederea creşterii contactelor şi cu posibilităţi īn cadrul comunităţii, astfel īncīt să sporească perspectivele reintegrării sociale după liberare;
c) procedee pentru stabilirea şi revizuirea tratamentului individual şi a programelor de pregătire pentru deţinuţi după consultări īntre personalul penitenciarului cu deţinuţii care vor fi implicaţi īn acestea, atīt cīt este posibil;
d) sisteme de comunicaţie şi un stil de conducere care va īncuraja relaţiile potrivite īntre personal şi deţinuţi, care să īmbogăţească perspectivele regimurilor efective, suportabile şi programele elaborate pe această temă.
Regula 67
1 — Din moment ce īmplinirea acestor obiective necesită dualizarea tratamentului şi, īn acest scop, un sistem flexibil de atribuire deţinuţii vor fi plasaţi īn instituţii separate sau īn unităţi unde fiecare parte poate primi tratamentul şi pregătirea necesară.
2 — Tipul, mărimea, organizarea şi capacitatea acestor instituţii sau unităţi vor fi determinate īn mod esenţial de natura tratamentului ce se asigură.
3 — Este necesar să se asigure ca deţinuţii să respecte normele de siguranţă şi posibilitatea controlului, dar astfel de măsuri trebuie să fie compatibile cu asigurarea şi īnţelegerea nevoilor speciale ale deţinuţilor. Trebuie făcut orice efort pentru a plasa deţinuţii īn instituţii care sīnt deschise contactelor sau beneficiază de măsuri ample pentru a īnlesni contactele cu comunitatea din afară. Īn cazul altor naţionalităţi, legăturile deţinuţilor cu oamenii de aceeaşi naţionalitate trebuie să fie privite ca fiind importante.
Regula 68
Cīt de curīnd posibil, după intrarea īn penitenciar şi după studierea personalităţii fiecărui deţinut cu condamnare definitivă va fi alcătuit un program de tratament adecvat cunoştinţelor obţinute despre nevoile individuale, capacităţile şi dispoziţiile deţinutului īn vederea apropierii sale de rude.
Regula 69
1 — Īn cadrul regimurilor, deţinuţilor li se va crea posibilitea de a participa la activităţile instituţiei īn vederea dezvoltării simţului de responsabilitate, de īncredere şi de a li se stimula interesul īn participarea la propriul mod de tratare.
2 — Se vor face eforturi pentru dezvoltarea metodelor de īncurajare a cooperării deţinuţilor şi a participării lor la acest tratament, īn acest fel, deţinuţii vor fi īncurajaţi să-şi asume, īn conformitate cu limitele specificate īn Regula 34, responsabilităţi īn anumite sectoare ale activtăţii instituţiei.
Regula 70
1 — Pregătirea deţinuţilor īn vederea liberării trebuie să īnceapă de īndată ce este posibil după primirea īntr-o instituţie penitenciară. De aceea, tratamentul deţinuţilor trebuie să evidenţieze nu exclusiv lipsa lor din cadrul comunităţii, ci faptul că ei continuă să fie o parte din ea. Agenţii comunităţii şi lucrătorii sociali trebuie, de aceea, să-şi dea ajutorul pentru a asista personalul din instituţiile penitenciare īn sarcina lor de reeducare socială a deţinuţilor, īn menţinerea şi īn īmbunătăţirea relaţiilor cu familiile lor, cu alte persoane şi cu agenţiile sociale. Trebuie luate măsuri pentru păstrarea drepturilor legate de interesele civile, drepturile securităţii sociale şi alte benecifii sociale ale deţinuţilor īn conformitate cu legea şi sentinţa.
2 — Programele incluse īn tratament trebuie să conţină acordarea permisiunii de părăsire a īnchisorii, pentru fiecare deţinut pe considerente medicale, educaţionale, ocupaţionale, familiale şi sociale.
3 — Străinii nu vor fi excluşi de la programele pentru implementarea celor de mai sus pe considerentul cetăţeniei lor. Mai cu seamă, orice efort trebuie făcut pentru a li se permite şi lor să participe la activităţile īn comun, astfel īncīt să le atenueze sentimentele de izolare.
La fel, şi īn Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deţinuţilor şi recomandările referitoare la acesta (īn continuare ARM) sīnt definite principiile conducătoare:
Art. 56
Principiile conducătoare care urmează, au ca scop a defini spiritul īn care sistemele penitenciare trebuie să fie administrate şi obiectivele la care trebuie să tindă [...].
Art. 57
Īncarcerarea şi celelalte măsuri care au ca efect izolarea deţinutului de lumea exterioară sīnt īntristătoare prin īnsăşi faptul că ele īl privează pe deţinut de dreptul de a dispune de persoana sa, lipsindu-l de libertatea sa. Sub rezerva măsurilor de segregaţie justificate sau menţinerii disciplinei, sistemul penitenciar nu trebuie deci să agraveze suferinţele inerente unei astfel de situaţii.
Art. 58
Scopul şi justificarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate sīnt de fapt de a proteja societatea īmpotriva crimei. Un astfel de scop nu va fi atins decīt dacă perioada de privare de libertate este īn folosul de a obţine, īn măsura posibilului, ca delicventul, o dată pus īn libertate, să nu fie numai dornic dar şi capabil de a trăi respectīnd legea şi īngrijindu-se de nevoile sale.
Art. 59
Īn acest scop regimul penitenciar trebuie să facă apel la toate mijloacele curative, educative, morale, spirituale şi altele şi la toate formele de asistenţă de care poate dispune, căutīnd să le aplice īn conformitate cu nevoile tratamentului individual al delicvenţilor.
Art. 60
1. Regimul locurilor de deţinere trebuie să caute să reducă diferenţele care pot exista īntre viaţa din īnchisoare şi viaţa liberă, īn măsura īn care aceste diferenţe tind să slăbească simţul de responsabilitate al deţinutului sau respectul demnităţii persoanei sale.
2. Īnainte de sfīrşitul executării unei pedepse sau măsuri este de dorit să se ia măsuriile necesare pentru a asigura deţinutului revenire progresivă la viaţa īn societate. Acest scop va putea fi atins, după caz, de către un regim pregătitor al eliberării organizat chiar la locul de deţinere sau īn alt aşezămīnt apropiat sau printr-o punere īn libertate de probă sub control, īn care nu trebuie să fie īncredinţat poliţiei, dar care va cuprinde o asistenţă socială eficace.
Art. 61
Tratamentul nu trebuie să pună accentul pe excluderea deţinuţilor din societate, ci dimpotrivă, pe faptul că ei continuă să facă parte din ea. Īn acest scop, trebuie recurs īn măsura posibilului, la cooperarea organismelor comunităţii pentru a ajuta personalul locului de deţinere īn sarcina sa, de reclasare a deţinuţilor. Asistenţii sociali, īn colaborare cu locurile de deţinere, să aibă misiunea de a menţine sau a ameliora relaţiile deţinutului cu familia sa şi cu autorităţile sociale care īi pot fi folositoare. Trebuie să se facă demersuri īn vederea salvgardării, īn măsura compatibilă cu legea şi pedeapsa de executat, a drepturilor referitoare la interesele civile, beneficiul drepturilor siguranţei sociale şi a altor avantaje sociale ale deţinuţilor.
Art. 62
Serviciile medicale ale aşezămīntului să se străduiască să descopere şi să trateze toate deficienţele sau maladiile fizice sau mintale care ar putea fi un obstacol la reclasarea unui deţinut. Īn acest scop, orice tratament medical, chirurgical sau psihiatric găsit necesar, trebuie să fie aplicat.
Art. 63
1. Realizarea acestor principii impune individualizarea tratamentului şi īn acest scop un sistem maleabil de clasificare a deţinuţilor īn grupe; este deci de dorit ca aceste grupe să fie amplasate īn aşezăminte distincte, unde fiecare grupă să poată primi tratamentul adecvat.
2. Aceste aşezăminte nu trebuie să prezinte aceeaşi securitate pentru fiecare grupă. Este de dorit să se prevadă grade de securitate īn conformitate cu nevoile diferitelor grupe. Aşezămintele deschise, prin īnsuşi faptul că ele nu prevăd măsuri de securitate fizică īmpotriva evadărilor, īn această privinţă se lasă īn grija autodisciplinei deţinuţilor, şi dau deţinuţilor aleşi cu grijă condiţiile cele mai favorabile pentru reclasarea lor.
3. Este de dorit ca īn aşezămintele īnchise, individualizarea tratamentului să nu fie īmpiedicată, datorită numărului prea mare de deţinuţi. Īn unele ţări se evaluează că efectivele unor asemenea locuri de deţinere nu trebuie să depăşească 500. Īn aşezămintele deschise efectivele trebuie să fie de asemenea cīt mai reduse.
4. Dimpotrivă, este prea puţin de dorit a se menţine aşezăminte care sīnt prea mici pentru a se putea organiza īn ele un regim convenabil.
Art. 64
Datoria societăţii nu īncetează la punerea īn libertate a unui deţinut. Ar trebui deci să se dispună de organisme gubernamentale sau particulare capabile să-i aducă deţinutului pus īn libertate, un ajutor eficace, după ieşirea din penitenciar, care să tindă a micşora prejudiciile personale şi care să-i permită a se reclasa īn colectivitate.
Art. 65
Tratamentul indivizilor condamnaţi la o pedeapsă sau măsură privativă de libertate trebuie să aibă scop, atīt cīt permite durata condamnării, de a crea īn ei voinţa şi aptitudinile care să le dea posibilitatea ca după liberarea lor să trăiască respectīnd legea şi satisfăcīnd nevoile lor. Acest tratament trebuie să fie de natură de a amenaja respectul faţă de ei īnşişi, şi a le dezvolta simţul lor de răspundere.
Art. 66
1. Īn acest scop trebuie să se recurgă mai ales la preocupările religioase īn ţările īn care aceasta este posibil, la instruirea, orientarea şi la calificarea profesională, la mijloacele asistenţei sociale individuale, la sfatul referitor la serviciu, la dezvoltarea fizică şi la educaţia caracterului moral, īn conformitate cu nevoile individuale ale fiecărui deţinut. Trebuie să se ţină seama de trecutul social şi criminal al condamnatului, de capacităţile sale şi aptitudinile fizice şi mintale, de īnclinaţiile sale personale, de durata condamnării şi perspectivele sale de reclasare.
2. Pentru fiecare deţinut condamnat la o pedeapsă sau măsură de o anumită durată, directorul aşezămīntului trebuie să īntocmească īn timpul cel mai scurt posibil de la intrarea acestuia, raporturi complete asupra diverselor aspecte menţionate la paragraful precedent. Aceste rapoarte trebuie īntotdeauna să cuprindă pe acela al unui medic, pe cīt posibil specializat īn psihiatrie, asupra condiţiei fizice şi mintale a deţinutului.
3. Rapoartele şi alte acte valabile vor fi introduse īn dosarul individual. Acest dosar va fi ţinut la zi şi clasat īn asemenea mod, īncīt să poată fi consultat de către personalul răspunzător, de fiecare dată cīnd este nevoie.
Dacă aparent organizaţiile care promovează drepturile omului se ocupă „prea” mult de persoanele private de libertate, acest lucru se datorează faptului că ele īşi concentrează activitatea mai ales (dar nu exclusiv) asupra grupurilor de persoane care au posibilităţi reduse de autoapărare. Iar fiinţele umane private de libertate sīnt deosebit de expuse exceselor şi lezărilor.
*   *   *

Prezentul studiu, elaborat de Liga PRO EUROPA īn cadrul proiectului Biroul pentru drepturile omului, finanţat de Uniunea Europeană prin Programul PHARE, compară documentele internaţionale şi interne cu privire la drepturile persoanelor private de libertate, cu scopul:
    • de a analiza diferenţele existente īntre ele;
    • de a propune unele modificări ale legislaţiei interne, necesare alinierii Romāniei la standardele europene;
    • de a oferi un instrument de lucru atīt celor care au contacte cu persoanele deţinute şi īncarcerate, cīt şi celor privaţi de libertate.

Acţiunile de protest ale deţinuţilor din Romānia, īncepute īn ziua de 17 februarie 1997 la Penitenciarul din Jilava datorită modificării sistemului de liberare condiţionată īn noul CP (art. 59 prevede executarea a cel puţin două treimi din durata pedepsei, vechiul CP fiind mai favorabil, permiţīnd executarea doar a jumătăţii din durata pedepsei), care s-au extins īn cīteva zile şi la Galaţi, Slobozia, Arad, Colibaşi, Timişoara, Craiova, Tīrgu-Mureş, Turnu Severin, Aiud, Deva, Mărgineni, Codlea, Colibaşi, Focşani, Iaşi, Bacău, Miercurea Ciuc, Vaslui au atras atenţia opiniei publice asupra problemelor grave cu care se confruntă sistemul de penitenciare din Romānia. Īn principiu, revendicările urmăreau două aspecte: reducerea timpul considerabil petrecut īn arest preventiv şi īmbunătăţirea condiţiilor de detenţie. Factorii de răspundere, Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Ministerul Justiţiei au recunoscut īn principiu justeţea acestor cereri, promiţīnd modificări īn Codul Penal.
La Penitenciarul Tīrgu-Mureş, acţiunea de protest a īnceput īn dimineaţa zilei de 20 februarie 1997. Comandantul unităţii, col. Szöllösi Géza a afirmat că deţinuţii sīnt īndreptăţiţi să protesteze, condamnīnd īnsă metoda prin care acest protest s-a manifestat. Comandantul a considerat că protestele sīnt cauzate de situaţia financiară grea a instituţiei. Īn urma unei conferinţe de presă, la care au participat şi reprezentanţii deţinuţilor, la 21 februarie greva din Penitenciarul Tīrgu-Mureş a luat sfīrşit.

Ce este arestarea, detenţia şi īncarcerarea, cum pot fi ele efectuate?


Terminologia clară privind arestarea, deţinerea şi īncarcerarea este stabilită de Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor supuse unei forme oarecare de detenţie sau īncarcerare (īn continuare AP), care la capitolul Folosirea termenilor specifică:
a) Termenul „arestare” — prin aceasta se īnţelege actul care constă din reţinerea unei persoane pe baza unei presupuse infracţiuni sau pe baza hotărīrii unei autorităţi;
b) Termenul „persoană deţinută” — prin aceasta se īnţelege orice persoană privată de libertatea individuală fără ca aceasta să fie urmare a unei condamnări pentru vreo infracţiune;
c) Termenul „persoană īnchisă” — prin aceasta se īnţelege orice persoană lipsită de libertatea individuală ca urmare a unei condamnări pentru infracţiune;
d) Termenul „detenţie” — prin aceasta se īnţelege condiţia unor persoane deţinute aşa cum a fost definit mai sus;
e) Termenul „īncarcerare” — prin aceasta se īnţelege starea persoanelor īncarcerate aşa cum sīnt ele definite mai sus;
f) Expresia „o autoritate judiciară sau alta” — prin aceasta se īnţelege o autoritate judiciară sau alta abilitată prin lege şi al cărei statut şi durata mandatului oferă garanţiile cele mai puternic posibile de competenţă, imparţialitate şi independenţă.
Astfel arestarea este momentul cu care īncepe o privare de libertate, detenţia perioada de privare pīnă la enunţarea sentinţei definitive, iar īncarcerarea o privarea de libertate ca urmare a unei condamnări. Faţă de această terminologie, se observă diferenţe uşoare īn alte documente: „autoritatea judiciară” este denumită şi „tribunal competent”, iar termenul de „detenţie” se foloseşte mai larg, incluzīnd şi īncarcerarea. „Reţinerea” este o detenţie fără mandat de arestare.
Conform art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (īn continuare CADO):
1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi īn conformitate cu căile legale:
a. dacă este deţinută legal īn urma condamnării de către un tribunal competent;
b. dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei deţineri legale pentru nesupunerea la o hotărīre pronunţată, conform legii, de către un tribunal ori īn vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege;
c. dacă aceasta a fost arestată şi deţinută īn vederea aducerii sale īn faţa autorităţii judiciare competente, atunci cīnd există motive verosimile de a bănui că a săvīrşit o infracţiune sau cīnd există motive temeinice de a crede īn necesitatea de a o īmpiedica să săvīrşească o infracţiune sau să fugă după săvīrşirea acesteia;
d. dacă este vorba despre deţinerea legală a unui minor, hotărītă pentru educaţia sa supravegheată sau despre deţinerea legală a unei persoane, īn scopul aducerii sale īn faţa autorităţii competente;
e. dacă este vorba despre deţinerea legală a unei persoane susceptibilă să transmită o boală contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;
f. dacă este vorba despre arestarea sau deţinerea legală a unei persoane pentru a o īmpiedica să pătrundă īn mod nelegal pe teritoriu, sau īmpotriva căreia se află īn curs o procedură de expulzare ori de extrădare.
2. Orice persoană arestată trebuie să fie informată, īn termenul cel mai scurt şi īntr-o limbă pe care o īnţelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaţii aduse īmpotriva sa.
3. Orice persoană arestată sau deţinută, īn condiţiile prevăzute de paragraful 1. c. din prezentul articol, trebuie de īndată adusă īnaintea unui judecător sau a altui magistrat īmputernicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecat īntr-un termen rezonabil, sau eliberată īn cursul procedurii. Punerea īn libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea celui interesat la judecată.
4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are dreptul să īntroducă un recurs īn faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze īntr-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea este ilegală.
5. Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei deţineri īn condiţii contrare dispoziţiilor acestui articol are dreptul la despăgubiri.
Īn acest sens, AP prevede:
Principiul 2
Măsurile de arestare, detenţie sau īncarcerare nu sīnt aplicate decīt īn strictă conformitate cu dispoziţiile legii şi de către autorităţile competente sau persoanele care au dreptul de a face acest lucru.
Principiul 4
Orice formă de detenţie sau de īncarcerare şi orice măsură punīnd īn discuţie drepturile individuale ale unei persoane supuse unei forme oarecare de detenţie sau de īncarcerare trebuie să fie hotărīte fie de către o autoritate judiciară sau alta, fie sub controlul său efectiv.
Principiul 9
Autorităţile care arestează o persoană, o menţine īn detenţie sau anchetează afacerea, trebuie să-şi exercite strict puterile ce le-au fost conferite prin lege, şi să-şi exercite aceste puteri fără a deveni prin aceasta obiectul unui recurs īn faţa unei autorităţi judiciare sau alta.
Principiul 10
Orice persoană arestată va fi informată de motivele acestei măsuri īn momentul arestării sale şi va fi īncunoştinţată fără īntīrziere de orice acuzaţie adusă īmpotriva ei.
Principiul 11
1. — O persoană nu va fi ţinută īn detenţie fără a avea posibilitatea efectivă de a fi audiată fără nici o īntīrziere de o autoritate judiciară sau alta. O persoană deţinută are dreptul de a-şi asigura propria sa apărare sau să fie asistată de un apărător īn conformitate cu legea.
2. — Persoana deţinută şi, dacă este cazul, apărătorul său vor primi fără īntīrziere şi īn īntregime comunicarea ordinului de detenţie cīt şi a cauzelor care īl motivează.
3. — O autoritate judiciară sau alta va fi īmputernicită să controleze, după cum va hotărī menţinerea detenţiei.
Principiul 12
1. — Vor fi consemnate:
a) motivele arestării;
b) ora arestării, ora la care persoana arestată a fost condusă la locul de detenţie şi aceea a primei apariţii īn faţa unei autorităţi judiciare sau alta;
c) identitatea responsabililor cu aplicarea legilor referitoare;
d) indicaţii precise privind locul de detenţie.
2. — Aceste informaţii vor fi comunicate persoanei deţinute sau, dacă este cazul, apărătorul său, īn formele precizate de lege.
Principiul 13
I se va furniza fiecărei persoane īn momentul arestării şi la īnceputul detenţiei sau īncarcerării sau puţin după acest moment, de către autorităţile responsabile de arestarea, detenţia sau īncarcerarea sa, după cum este cazul, datele şi explicaţiile cu privire la drepturile sale cīt şi felul īn care persoana īn cauză poate face uz de ele.
Principiul 14
Fiecare persoană care nu īnţelege sau nu vorbeşte suficient de bine limba folosită de către autorităţile responsabile de arestarea sa, de detenţia sa sau de īncarcerarea sa, are dreptul de a primi fără īntīrziere, īntr-o limbă pe care o īnţelege, aceste informaţii ce vizează principiul 10, paragraful 2 al principiului 11, paragraful 1 al principiului 12 şi principiul 13 şi beneficiază de asistenţă gratuită dacă este nevoie şi de un interpret īn cadrul procedurii judiciare care urmează arestării sale.
Principiul 16
1. — Īn cel mai scurt timp după arestare şi după ce a fost transferată de la un loc de detenţie sau īncarcerare la altul, persoana deţinută sau īnchisă poate pretinde sau decide ca autoritatea competentă să īnştiinţeze pe membrii familiei sale, sau, dacă este cazul, pe alte persoane la alegerea sa, de arestarea sa sau de transferarea sa şi locul unde este deţinută.
2. — Dacă este vorba de o persoană străină, ea va fi de asemenea informată, fără nici o īntīrziere, asupra dreptului său de a comunica prin mijloacele adecvate cu postul consular sau misiunea diplomatică a ţării cărei persoana īi aparţine prin cetăţenia sa sau care este īmputernicită să primească această comunicare īn conformitate cu dreptul internaţional, sau cu reprezentantul unei organizaţii internaţionale competente dacă această persoană este refugiată sau dacă este sub o altă formă, sub protecţia unei organizaţii interguvernamentale.
3. — Īn cazul unui adolescent sau al unei persoane incapabile de a īnţelege care īi sīnt drepturile, autoritatea competentă trebuie, din propria sa iniţiativă, să procedeze la notificarea vizată de prezentul principiu. Ea va veghea mai ales asupra īnştiinţării părinţilor sau a tutorilor.
4. — Īnştiinţarea vizată īn prezentul principiu va fi făcută sau autorizată fără īntīrziere. Autoritatea competentă va putea totuşi să diferenţieze o notificare pe timpul unei perioade rezonabile dacă nevoile excepţionale ale anchetei o cer.
Principiul 17
1. — Orice persoană deţinută va putea beneficia de asistenţa unui avocat. Autoritatea competentă va informa asupra acestui drept de īndată, după arestarea persoanei şi īi va furniza acesteia īnlesniri pentru a o putea exercita.
2. — Dacă o persoană deţinută nu a ales un avocat, ea are dreptul de a i se desemna unul de către o autoritate judiciară sau alta īn toate situaţiile īn care interesul justiţiei o cere, şi aceasta se face fără plată dacă persoana deţinută nu are mijloace de a remunera avocatul.
Principiul 18
1. — Orice persoană deţinută sau īnchisă trebuie să fie autorizată să comunice cu avocatul său şi să īl consulte.
2. — Orice persoană deţinută sau īnchisă trebuie să dispună de timpul şi de facilităţile necesare pentru a se īntreţine cu avocatul ei.
3. — Dreptul persoanei deţinute sau īnchise de a primi vizita avocatului ei, de a-l consulta şi de a comunica cu el fără nici o īntīrziere şi fără nici o cenzură şi īn deplină confidenţialitate nu poate face obiectul nici unei suspendări, nici unei restricţii īn afara circumstanţelor excepţionale, care vor fi specificate prin lege sau prin reglementări luate īn conformitate cu legea īn care o autoritate judiciară sau alta le va estima ca indispensabile pentru asigurarea securităţii şi pentru menţinerea ordinii.
4. — Īntrevederile unei persoane deţinute sau īnchise cu avocatul său se pot derula sub supraveghere vizuală dar nu sub supraveghere audio, supraveghere făcută de un responsabil cu aplicarea legii.
5. — Comunicaţiile īntre o persoană deţinută sau īnchisă şi avocatul său, menţionate īn prezentul principiu, nu pot fi reţinute drept probe īmpotriva persoanei deţinute sau īnchise decīt dacă ele se refereră la o infracţiune continuă sau vizată.
Principiul 23
1. — Pe īntreaga durată a interogatoriului la care va fi supusă o persoană deţinută sau īnchisă şi pe perioada intervalurilor dintre interogatorii calitatea cīt şi numele agenţilor care au procedat la efectuarea acestora sau oricare altă persoană care a asistat, vor fi consemnate şi autentificate īn formele prescrise de lege.
2. — Persoana deţinută sau īnchisă sau apărătorul ei, dacă legea īl prevede, vor avea acces la aceste date vizate īn paragraful 1 al prezentului principiu.
Principiul 24
Orice persoană deţinută sau īnchisă se va supune unui examen medical adecvat īndată ce este posibil după intrarea sa la locul de detenţie sau de īnchidere, prin urmare ea va beneficia de mijloace şi tratamente medicale de fiecare dată cīnd va avea nevoie. Acestea vor fi gratuite.
Principiul 27
Nerespectarea prezentelor principii īn obţinerea de dovezi va fi luată īn evidenţă pentru determinarea faptului dacă probele produse īmpotriva unei persoane deţinute sau īnchise sīnt admisiblie.
Principiul 32
1. — Persoana deţinută sau apărătorul ei va avea dreptul de a introduce īn orice moment recurs, īn conformitate cu dreptul intern, īn faţa unei autorităţi judiciare sau de a contesta legalitatea măsurii de detenţie şi de a obţine punerea īn libertate fără īntīrziere, dacă această măsură este neregulamentară.
2. — Procedura menţionată la paragraful 1 al prezentului principiu trebuie să fie simplă şi rapidă şi ea trebuie să fie gratuită pentru persoanele deţinute care sīnt lipsite de mijloace pecuniare. Autoritatea responsabilă cu detenţia trebuie să prezinte fără īntīrziere persoana deţinută īn faţa autorităţii sesizate prin recurs.
Principiul 35
1. — Prejudiciile suportate ca urmare a unui act sau omisiuni comise de un agent al funcţiunii publice ce violează drepturile enunţate īn prezentele principii, vor fi īndemnizate īn conformitate cu regulile aplicabile īn virtutea dreptului intern.
2. — Datele īnainte de a fi consemnate īn virtutea prezentelor principii vor trebui să fie accesibile īn conformitate cu procedurile prevăzute prin dreptul intern.
Principiul 36
1. — Orice persoană deţinută, suspectată sau inculpată ca urmare a unei infracţiuni penale este presupusă nevinovată şi trebuie să fie tratată īn consecinţă pīnă cīnd culpabilitatea este legal stabilită īn cursul unui proces public pentru care persoana īn cauză va primi toate garanţiile necesare pentru apărarea sa.
2. — Orice persoană suspectată sau inculpată nu poate fi arestată şi deţinută īn aşteptarea deschiderii instrucţiei sau a procesului decīt pentru nevoile administraţiei justiţiei, pentru motive aflate sub incidenţa legii. Sīnt interzise constrīngerile impuse unei astfel de persoane care nu sīnt īn mod strict necesare.
Principiul 37
Orice persoană deţinută ca urmare a unei infracţiuni penale este, după arestarea sa, trimisă fără nici o īntīrziere īn faţa unei autorităţi judiciare sau alta, prevăzută prin lege. Această autoritate statuează fără īntīrziere legalitatea şi necesitatea detenţiei. Nimeni nu poate fi ţinut īn detenţie īn aşteptarea deschiderii instrucţiei sau a procesului dacă nu există un ordin scris al susnumitei autorităţi. [...]
Principiul 38
Orice persoană deţinută īn urma unei infracţiuni penale va trebui să fie judecată īntr-un termen rezonabil sau să fie pusă īn libertate īn vederea aşteptării deschiderii procesului.
Principiul 39
Cu excepţia cazurilor particulare prevăzute prin lege, o persoană deţinută ca urmare a unei infracţiuni penale este īndreptăţită să fie pusă īn libertate īn aşteptarea deschiderii procesului, cu rezerva ca acest lucru să nu contravină condiţiilor care pot fi impuse īn conformitate cu legea şi atunci cīnd punerea ei īn libertate nu contravine unei hotărīri a unei autorităţi judiciare sau a alteia, sau cīnd o numită autoritate menţine īn studiu problema necesităţii detenţiei.
REP prevede următoarele drepturi din momentul arestării:
Primirea şi īnregistrarea:
Regula 7
1 — Nici o persoană nu va fi primită īntr-o instituţie fără un ordin valid de arestare.
2 — Detaliile esenţiale ale arestării şi primirii vor fi imediat īnregitrate.
Regula 8
Īn oricare loc unde sīnt īnchise persoane se va păstra un dosar complet şi sigur care să conţină următoarele cu privire la fiecare deţinut primit:
a) infomaţii īn legătură cu identitatea deţinutului;
b) motivul aretării şi autoritatea care a făcut-o;
c) ziua şi ora intrării şi aliberării.
Regula 9
Aranjamentele de primire vor fi īn conformitate cu principiile şi regulile de bază şi se va avea īn vedere ajutorarea deţinuţilor īn rezolvarea problemelor personale urgente.
Regula 10
1 — De īndată ce este posibil se vor īntocmi rapoarte complete şi se vor īnainta directorului penitenciarului pentru informare şi aprobare, rapoarte despre situaţia personală a fiecărui deţinut şi despre programul de pregătire al acestuia — program care va avea īn vedere şi pregătirea pentru liberare.
2 — Astfel de rapoarte vor include de fiecare dată şi un raport medical făcut de un ofiţer şi de personalul care răspunde direct de deţinut.
3 — Rapoartele şi informaţiile cu porivire la deţinut vor fi ţinute confidenţial şi individual, reactualizate şi accesibile doar persoanelor autorizate.
Regula 92
1 — Deţinuţilor nejudecaţi li se va permite să-şi informeze familia despre detenţie imediat şi li se vor acorda toate īnlesnirile rezonabile īn vederea comunicării cu familia, prietenii şi persoane cu care au interesul să intre īn contact.
3 — Dacă un deţinut nejudecat nu doreşte să informeze vreuna din persoanele enumerate mai sus, administraţia īnchisorii nu va lăsa astfel lucrurile şi din proprie iniţiativă o va face, mai ales dacă sīnt motive justificate pentru a proceda aşa, cum ar fi de exemplu vīrsta, starea mentală sau orice altă incapacitate a deţinutului.
Regula 93
Deţinuţilor nejudecaţi li se va īnlesnialegerea unui reprezentant legal sau li se va permite apelarea la ajutorul legal liber (gratuit) a acestuia acolo unde acest gen de ajutor este admis şi li se permite să primească vizite de la avocat īn vederea apărării şi a pregătirii procesului; să comunice avocatului date īn susţinerea apărării; īnlesnirea primirii de la avocat a instrucţiunilor confidenţiale. La cerere vor fi acordate toate īnlesnirile necesare acestui scop. Īn particular se va asigura asistenţa gratuită a unui interpret pentru toate contactele esenţiale cu administraţia şi pentru apărare. Īntrevederile deţinuţilor cu avocaţii lor pot avea loc fără prezenţa unui poliţist sau a unui angajat al personalului instituţiei, dar nu fără posibilitatea acestora de a supraveghea conversaţia şi de a auzi — fie direct, fie indirect. [...]
Modul de īnregistrare a deţinuţilor şi dreptul la apărător este prevăzut şi īn ARM:
Īnregistrarea
Art. 7
1. Īn toate locurile īn care există persoane deţinute trebuie să se ţină la zi un registru cartonat şi numerotat, īnscriindu-se pentru fiecare deţinut:
a) identitatea sa;
b) motivele deţinerii sale şi autoritatea competentă care a decis aceasta;
c) ziua şi ora primirii şi a ieşirii.
2. Nici o persoană nu poate fi admisă īntr-un aşezămīnt fără un mandat de deţinere valabil, ale cărui date vor trebui trecute mai īntīi īn registru.
Art. 69
Īndată ce este posibil, după primire şi după un studiu al personalităţii fiecărui deţinut condamnat la o pedeapsă sau măsură de o anumită asprime, trebuie să se pregătească un program de tratament pentru el, īn lumina datelor de care se dispune asupra nevoilor sau capacităţilor sale şi a stării sale de spririt.
Art. 93
Unui prevenit trebuie să i se aprobe să ceară desemnarea unui avocat din oficiu, dacă această asistenţă este prevăzută şi să primească vizite ale avocatului său īn vederea apărării sale. El trebuie să poată pregăti şi remite acestuia instrucţiunile confidenţiale. Īn acest scop trebuie să i se dea, dacă doreşte, material pentru scris. Īntrevederile īntre prevenit şi avocatul său pot fi īn văzul, dar nu pot fi īn auzul unui cadru de poliţie sau al aşezămīntului.
La capitolul Libertatea individuală (art. 23), referitor la arestare, reţinere şi arest preventiv, CR stabileşte:
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sīnt inviolabile.
(2) Perchiziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sīnt permise numai īn cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
(4) Arestarea se face īn temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului, arestatul se poate plīnge judecătorului, care este obligat să se pronunţe prin hotărīre motivată. Prelungirea arestării se aprobă numai de instanţa de judecată.
(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de īndată la cunoştinţă, īn limba pe care o īnţelege, motivele reţinerii sau ale arestări, iar īnvinuirea, īn cel mai scurt termen; īnvinuirea se aduce la cunoştinţă numai īn prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut.
(7) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa īn libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.
(8) Pīnă la rămīnerea definitivă a hotărīrii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.
(9) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decīt īn condiţiile şi īn temeiul legii.
CP prevede:
Art. 631. Īnlocuirea pedepsei amenzii
Dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii, instanţa poate īnlocui această pedeapsă cu pedeapsa īnchisorii īn limitele prevăzute pentru infracţiunea săvīrşită, ţinīnd seama de partea din amendă care a fost achitată.
Art. 113. Obligarea la tratament medical
Dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta īn mod regulat la tratament medical pīnă la īnsănătoşire.
Cīnd persoana faţă de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală.
Art. 189. Lipsirea de libertate īn mod ilegal
Lipsirea de libertate īn mod ilegal se pedepseşte cu īnchisoare de la unu la 5 ani. [...]
Art. 266. Arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă
Reţinerea sau arestarea nelegală, ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă sau educative, īn alt mod decīt cel prevăzut prin dispoziţiile legale, se pedepseşte cu īnchisoare de la 6 luni la 3 ani.
Īntrebuinţarea de promisiuni, ameninţări sau violenţe īmpotriva unei persoane aflate īn curs de cercetare, anchetă penală ori de judecată, pentru obţinerea de declaraţii, se pedepseşte cu īnchisoare de la 1 la 5 ani.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi īntrebuinţarea de promisiuni, ameninţări sau violenţe faţă de un martor, expert sau interpret.
Conform Codului de procedură penală a Romāniei (īn continuare CPP):
Art. 6. Garantarea dreptului de apărare
Dreptul de apărare este garantat īnvinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi īn tot cursul procesului penal.
Īn cursul procesului penal, organele judiciare sīnt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale īn condiţiile prevăzute de lege şi să administreze probele necesare īn apărare.
Organele judiciare au obligaţia să īncunoştinţeze pe īnvinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este īnvinuit, īncadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitarea apărării.
Orice parte are dreptul să fie asistată de apărător īn tot cursul procesului penal.
Organele judiciare au obligaţia să īncunoştinţeze pe īnvinuit sau inculpat, īnainte de a i se lua prima declaraţie, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnīndu-se aceasta īn procesul verbal de ascultare. Īn condiţiile şi cazurile prevăzute de lege, organele judiciare sīnt obligate să ia măsuri pentru asigurarea asistenţei juridice a īnvinuitului, dacă acesta nu are apărător ales.
Art. 66. Prezumţia de nevinovăţie
Īnvinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze lipsa lor de temeinicie.
Īn cazul cīnd există probe de vinovăţie, īnvinuitul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Art. 136. Scopul şi categoriile măsurilor preventive
Īn cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu īnchisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se īmpiedica sustragerea īnvinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una din următoarele măsuri preventive:
a) reţinerea;
b) obligarea de a nu părăsi localitatea;
c) arestarea preventivă.
Măsura arătată la lit. a poate fi luată de organul de cercetare penală, iar măsurile arătate la lit. b şi c se pot lua numai de procuror sau de instanţa de judecată.
Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinīndu-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vīrsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.
Art. 137. Cuprinsul actului prin care se ia măsura preventivă
Actul prin care se ia măsura preventivă trebuie să arate fapta care face obiectul īnvinuirii sau inculpării, textul de lege īn care aceasta se īncadrează, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvīrşită şi temeiurile concrete care au determinat luarea măsurii preventive.
Art. 1371. Aducerea la cunoştinţă a motivelor luării măsurilor preventive şi a īnvinuirii
Persoanei reţinute sau arestate i se aduc, de īndată la cunoştinţă, motivele reţinerii sau ale arestării. Īnvinuirea se aduce la cunoştinţa celui arestat, īn cel mai scurt termen, īn prezenţa unui avocat.
Cīnd se dispune arestarea preventivă a īnvinuitului sau inculpatului, procurorul sau instanţa de judecată īncunoştinţează despre aceasta, īn termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o altă persoană pe care o desemnează īnvinuitul sau inculpatul, consemnīndu-se aceasta īntr-un proces verbal.
Art. 138. Sesizarea procurorului pentru luarea unor măsuri preventive
Cīnd organul de cercetare penală consideră că este cazul să se ia vreuna din măsurile prevăzute īn art. 136 alin. 1 lit. b şi c, īntocmeşte un referat motivat pe care īl īnaintează procurorului, care se pronunţă după ce a examinat şi dosarul cauzei.
Īn cazul măsurii preventive īn art. 136 alin. 1 lit. b, procurorul este obligat să se pronunţe īn termen de 24 de ore.
Art. 139. Īnlocuirea sau revocarea măsurilor preventive
Măsura preventivă luată se īnlocuieşte cu altă măsură preventivă, cīnd s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Cīnd nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive, acesta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
Īn cazul cīnd măsura preventivă a fost luată de procuror, organul de cercetare penală are obligaţia să-l informeze pe acesta despre schimbarea ori īncetarea temeiurilor care au motivat luarea măsurii.
Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică chiar dacă organul judiciar urmează să-şi decline competenţa.
Art. 140. Īncetarea de drept a măsurilor preventive
Măsurile preventive īncetează de drept:
a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare;
b) īn caz de scoatere de sub urmărire, de īncetare a urmăririi penale sau de īncetare a procesului penal ori de achitare.
Măsura arestării preventive īncetează de drept şi atunci cīnd, īnainte de pronunţarea hotărīri de condamnare īn primă instanţă, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea care face obiectul īnvinuirii, precum şi īn celelalte cazuri prevăzute de lege.
Īn cazurile arătate īn alin. 1 lit. b şi alin. 2, procurorul īn cursul urmăririi penale, din oficiu sau īn urma informării organului de cercetare, ori instanţa de judecată, are obligaţia să dispună punerea de īndată īn libertate a celui reţinut sau arestat, trimiţīnd administraţiei locului de reţinere ori de deţinere copie de pe ordonanţă sau dispozitiv, ori un extras cuprinzīnd următoarele menţiuni: datele necesare pentru identificarea īnvinuitului sau inculpatului, numărul mandatului de arestare, numărul şi data ordonanţei sau a hotărīrii prin care s-a dispus libertatea, precum şi temeiul legal al liberării.
Art. 1401. Plīngere īmpotriva măsurilor preventive luate de procuror
Īmpotriva ordonanţei de arestare preventivă sau a aceleia de obligare de a nu părăsi localitatea se poate face plīngere la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza īn fond.
Plīngera īmpreună cu dosarul cauzei va fi trimisă instanţei prevăzute la alin. 1, īn termen de 24 de ore, iar īnvinuitul sau inculpatul arestat va fi adus īn faţa instanţei şi va fi asistat de apărător.
Īn cazul īn care inculpatul se află internat īn spital şi din cauza sănătăţii nu poate fi adus īn faţa instanţei, sau īn alte cazuri īn care deplasarea sa nu este posibilă, plīngerea va fi examinată īn lipsa inculpatului, dar numai īn prezenţa apărătorului, căruia i se dă cuvīntul pentru a pune concluzii.
Plīngerea se va cerceta īn camera de consiliu.
Instanţa se va pronunţa īn aceiaşi zi, prin īncheiere, asupra legalităţii măsurii, după ascultarea īnvinuitului sau a inculpatului.
Īncheierea este supusă recursului. Termenul de recurs este de 3 zile şi curge de la pronunţarea pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă. Inculpatul este adus la judecarea recursului numai cīnd instanţa consideră necesar.
Participarea procurorului este obligatorie.
Cīnd consideră că măsura preventivă luată este ilegală, instanţa dispune revocarea arestării şi punerea īn libertate a īnvinuitului sau a inculpatului ori, după caz, revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Art. 141. Calea de atac īn contra īncheierii privind măsurile preventive
Īncheierea dată īn primă instanţă prin care se dispune luarea, revocarea, īnlocuirea sau īncetarea unei măsuri preventive poate fi atacată separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile şi curge de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă.
Recursul declarat īmpotriva īncheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri preventive nu este suspensiv de executare.
Art. 143. Condiţiile reţinerii
Măsura reţinerii poate fi luată de organul de cercetare penală faţă de īnvinuit, dacă sīnt probe sau indicii temeinice că a săvīrşit o faptă prevăzută de legea penală.
Măsura reţinerii se ia īn cazurile prevăzute de art. 148, oricare ar fi limitele pedepsei cu īnchisoare prevăzute de lege pentru fapta săvīrşită.
Sīnt indicii temeinice atunci cīnd din datele existente īn cauză rezultă presupunerea că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală a săvīrşit fapta.
Art. 144. Durata reţinerii
Măsura reţinerii poate dura cel mult 24 de ore.
Īn ordonanţa prin care s-a dispus reţinerea trebuie să se menţioneze ziua şi ora la care reţinerea a īnceput, iar īn ordonanţa de punere īn libertate, ziua şi ora la care reţinerea a īncetat.
Cīnd organul de cercetare penală consideră că este necesar a se lua măsura arestării preventive, īnaintează procurorului, īnăuntrul termenului prevăzut īn alin. 1, un referat motivat.
Art. 146. Condiţiile pentru arestarea īnvinuitului
Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, cīnd sīnt īntrunite condiţiile prevăzute de art. 143, şi există īn mod corespunzător vreunul din cazurile prevăzute īn art. 148, dacă consideră că īn interesul urmăririi penale este necesară privarea de libertate a īnvinuitului dispune prin ordonanţă motivată arestarea acestuia, arătīnd temeiurile care justifică luarea măsurii şi fixīnd durata arestării, care nu poate depăşi 5 zile.
Totodată, procurorul emite un mandat de arestare a īnvinuitului. Mandatul cuprinde īn mod corespunzător menţiunile arătate īn art. 151 lit a–c, e şi j, precum şi numele şi prenumele īnvinuitului şi durata pentru care este dispusă arestarea acestuia.
Art. 147. Arestarea īnvinuitului la instanţa de judecată
Instanţa de judecată, īn situaţiile arătate īn partea specială, titlul II, poate dispune arestarea īnvinuitului īn cazurile şi condiţiile prevăzute īn art. 146. Cīnd s-a dispus arestarea, preşedintele completului de judecată emite mandatul de arestare a īnvinuitului. Īnvinuitul arestat este trimis de īndată procurorului, īmpreună cu mandatul de arestare.
Art. 148. Condiţiile şi cazurile īn care se dispune arestarea inculpatului
Măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sīnt īntrunite condiţiile prevăzute īn art. 143 şi numai īn vreunul din cazuri:
a) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare;
b) infracţiunea este flagrantă, iar pedeapsa īnchisorii prevăzută de lege este mai mare de 3 luni;
c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns īn scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori a făcut pregătiri pentru asemenea acte, precum şi dacă īn cursul judecăţii sīnt date că inculpatul urmăreşte să se sustragă de la executarea pedepsei;
d) sīnt date suficiente că inculpatul a īncercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea unui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de probă sau prin alte asemenea fapte;
e) inculpatul a comis din nou o infracţiune, ori există date care justifică temerea că va săvīrşi şi alte infracţiuni;
f) inculpatul este recidivist;
g) cīnd există una din circumstanţele agravante;
h) inculpatul a săvīrşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa īnchisorii mai mare de 2 ani, iar lăsarea sa īn libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică;
Īn cazurile prevăzute la lit. c–g, măsura arestării inculpatului poate fi luată numai dacă pedeapsa īnchisorii prevăzută de lege este mai mare de un an.
Art. 149. Durata arestării inculpatului
Durata arestării inculpatului nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul cīnd ea este prelungită īn condiţiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului cīnd arestarea a fost dispusă după ascultarea inculpatului, iar īn cazul cīnd arestarea a fost dispusă īn lipsa inculpatului, termenul curge de la prezentarea acestuia la organul judiciar care a emis mandatul.
Cīnd o cauză este trecută pentru continuarea urmăririi penale de la un organ de urmărire la altul, mandatul de arestare emis anterior rămīne valabil. Durata arestării se calculează potrivit dispoziţiilor alineatului precedent.
Arestarea inculpatului īn cursul judecăţii durează pīnă la soluţionarea definitivă a cauzei, afară de cazul cīnd instanţa dispune revocarea ei.
Art. 150. Ascultarea inculpatului
Măsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror sau de către instanţa de judecată, afară de cazul cīnd inculpatul este dispărut, se află īn străinătate, ori se sustrage de la urmărire sau de la judecată.
Īn cazul prevăzut īn alineatul precedent, cīnd mandatul a fost emis fără ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat.
Art. 151. Conţinutul mandatului de arestare
După īntocmirea ordonanţei sau hotărīrii prin care s-a dispus arestarea inculpatului, procurorul ori preşedintele completului de judecată emite de īndată mandat de arestare.
Dacă prin aceeaşi ordonanţă sau hotărīre, s-a dispus arestarea mai multor inculpaţi, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei.
Īn mandatul de arestare trebuie să se arate:
a) organul procuraturii sau instanţa care a dispus luarea măsurii arestării inculpatului;
b) data şi locul emiterii;
c) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare;
d) datele privitoare la persoana inculpatului, prevăzute īn art. 70;
e) arătarea faptei ce formează obiectul inculpării şi denumirea infracţiunii;
f) īncadrarea juridică a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege;
g) temeiurile concrete care determină arestarea;
h) ordinul de a fi arestat inculpatul;
i) indicarea locului unde urmează a fi deţinut cel arestat;
j) semnătura procurorului sau a preşedintelui completului de judecată.
Art. 152. Executarea mandatului
Cīnd mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, procurorul sau preşedintele completului de judecată care a emis mandatul īnmīnează un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar īl trimite organului de poliţie pentru a fi predat la locul de deţinere odată cu arestatul.
Cīnd măsura arestării a fost dispusă īn lipsa inculpatului potrivit art. 150, mandatul emis se īnaintează īn dublu exemplar organului de poliţie pentru executare.
Organul de poliţie procedează la arestarea persoanei arătate īn mandat, căreia īi predă un exemplar al mandatului şi o conduce īn faţa organului judiciar care a emis mandatul.
Dacă mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta menţionează pe mandat data prezentării inculpatului şi procedează de īndată la ascultarea acestuia, după care dispune prin rezoluţie asupra arestării inculpatului. Dacă īntre timp cauza a ajuns īn faţa instanţei de judecată, procurorul va trimite pe arestat instanţei.
Preşedintele instanţei procedează la ascultarea inculpatului, iar dacă acesta ridică obiecţii care necesită o rezolvare urgentă, fixează de īndată termen de judecată.
Art. 155. Prelungirea duratei arestării
Durata arestării inculpatului poate fi prelungită īn caz de necesitate şi numai motivat.
Prelungirea duratei arestării inculpatului poate fi dispusă de instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza īn fond sau de instanţă corespunzătoare īn căreia rază teritorială se află locul de deţinere.
Art. 156. Propunerea pentru prelungirea arestării
Prelungirea duratei arestării se dispune pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penală şi este avizată de procurorul care exercită supravegherea.
Propunerea se īnaintează conducătorului parchetului din care face parte cel care a făcut sau a avizat propunerea sau, după caz, procurorului şef de secţie din Parchetul General, cu cel puţin 8 zile īnainte de expirarea duratei arestării. Acesta, dacă apreciază că nu este cazul ca inculpatul să fie pus īn libertate, sesizează, cu cel puţin 5 zile īnainte de expirarea termenului, instanţa competentă.
Dacă arestarea a fost dispusă de procurorul de la parchetul ierarhic inferior celui corespunzător instanţei competente să acorde prelungirea, propunerea se īnaintează procurorului de la parchetul ierarhic superior, care, dacă o socoteşte īntemeiată, sesizează instanţa, potrivit alin. 2.
Propunerea se anexează la adresa de sesizare a instanţei. Īn cuprinsul adresei se pot arăta şi alte motive care justifică prelungirea arestării decīt cele cuprinse īn propunere.
Art. 159. Procedura prelungirii arestării de către instanţă
Alin. 1, abrogat.
Completul de judecată va fi prezidat de preşedintele instanţei sau de un judecător desemnat de acesta, iar participarea procurorului este obligatorie.
Dosarul cauzei va fi depus de către procuror cu cel puţin 2 zile īnainte de termen şi va putea fi consultat de către apărător la cererea acestuia.
Inculpatul este adus īn faţa instanţei şi va fi asistat de apărător.
Īn cazul īn care inculpatul arestat se află internat īn spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus īn faţa instanţei, sau īn alte cazuri īn care deplasarea sa nu este posibilă, propunerea de prelungire a duratei arestării preventive va fi examinată īn lipsa inculpatului, dar numai īn prezenţa apărătorului, căruia i se dă cuvīntul pentru a pune concluzii.
Instanţa se pronunţă asupra prelungirii arestării preventive īnainte de expirarea duratei mandatului şi restituie dosarul procurorului īn termen de 24 de ore de la pronunţare.
Īncheierea prin care s-a hotărīt asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile şi curge de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă. Recursul declarat īmpotriva īncheierii prin care s-a dispus respingerea prelungirii arestării preventive este suspensiv de executare.
Inculpatul este adus la judecarea recursului numai cīnd instanţa consideră necesar.
Măsura dispusă de instanţă se comunică administraţiei locului de deţinere, care este obligată să o aducă la cunoştinţa inculpatului.
Instanţa poate acorda şi alte prelungiri, fiecare neputīnd depăşi 30 de zile. Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică īn mod corespunzător.
Art. 1601. Modalităţile liberării provizorii
Īn tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa īn libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune, la liberarea provizorie sub control judiciar.
Art. 1602. Condiţiile liberării
Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda īn cazul infracţiunilor săvīrşite din culpă, precum şi al infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa īnchisorii care nu depăşeşte 7 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă īn cazul īn care inculpatul este recidivist ori există date care justifică temerea că va săvīrşi o altă infracţiune sau că va īncerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Organul judiciar dispune ca, pe timpul liberării provizorii, inculpatul să respecte una sau mai multe din următoarele obligaţii:
a) să nu depăşească limita teritorială fixată decīt īn condiţiile stabilite de organul judiciar;
b) să comunice organului judiciar orice schimbare de domiciliu sau reşedinţă;
c) să nu meargă īn locuri anume stabilite;
d) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de cīte ori este chemat;
e) să nu intre īn legătură cu anumite persoane determinate;
f) să nu conducă nici un autovehicul sau anumite autovehicule;
g) să nu exercite o profesie de natura aceluia de care s-a folosit la săvīrşirea faptei.
Art. 1603. Ridicarea controlului judiciar
Controlul judiciar instituit de către procuror sau instanţă poate fi ridicat oricīnd, īn totul sau īn parte, pentru motive temeinice.
Art. 1604. Condiţiile liberării
Liberarea provizorie pe cauţiune se poate acorda la cerere, cīnd este asigurată repararea pagubei produse prin infracţiune şi s-a depus cauţiunea stabilită de organul judiciar competent.
Pe timpul liberării provizorii, inculpatul este obligat să se prezinte la chemarea organelor judiciare şi să comunice orice schimbare de domiciliu sau reşedinţă.
Liberarea provizorie pe cauţiune nu se acordă īn cazul săvīrşirii infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa īnchisorii mai mare de 7 ani ori cīnd inculpatul este recidivist ori există date care justifică temerea că inculpatul va săvīrşi o altă infracţiune sau va īncerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de probă sau prin alte asemenea fapte.
Art. 1605. Cauţiunea
Cauţiunea garantează respectarea de către inculpat a obligaţiilor ce-i revin īn timpul liberării provizorii.
Cuantumul cauţiunii este de cel puţin 2.000.000 lei.
Consemnarea cauţiunii se face pe numele inculpatului şi la dispoziţia organului care a stabilit cuantumul acesteia.
Cauţiunea se restituie cīnd:
a) se revocă liberarea provizorie pentru cazul prevăzut īn art. 16010 alin. 1 lit. a;
b) se constată. de către procuror prin ordonanţă, iar de instanţă prin īncheiere, că nu mai există temeiurile care au justificat măsura arestării preventive;
c) se dispune scoaterea de sub urmărire penală, īncetarea urmăririi penale, achitarea sau īncetarea procesului penal;
d) se pronunţă pedeapsa amenzii sau pedeapsa īnchisorii cu suspendarea condiţionată a executării sub supraveghere sau cu executarea la locul de muncă;
e) se dispune condamnarea la pedeapsa īnchisorii.
Cauţiunea nu se restituie, īn cazul prevăzut la lit. e, cīnd liberarea provizorie s-a revocat potrivit dispoziţiilor art. 16010 alin. 1 lit. b.
Cauţiunea se face venit la bugetul statului la rămīnerea definitivă a hotărīrii de condamnare.
Īn cazurile prevăzute la lit. b–e se dispune şi īncetarea stării de liberare provizorie.
Art. 1606. Cererea de libertate provizorie şi organul competent să o rezolve
Cererea de libertate provizorie poate fi făcută īn cursul urmăririi penale, precum şi īn cursul judecăţii, pīnă la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă, de către inculpat, soţul acestuia, rudele apropiate.
Cererea poate fi făcută şi īn cazul īn care s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs pentru administrarea de noi probe sau cīnd s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărīre a fost casată.
Competenţa de rezolvare a cererii revine, īn cursul urmăririi penale, după caz, procurorului care efectuează urmărirea penală sau procurorului care exercită supravegherea cercetării penale, iar īn cursul judecăţii, instanţei sesizate cu judecarea cauzei.
Cererea depusă la organul de cercetare penală ori la administraţia locului de deţinere se īnaintează, īn termen de 24 de ore, procurorului sau instanţei competente, după cum cauza se află īn curs de urmărire penală sau de judecată.
Art. 1608. Examinarea şi admiterea cererii
Procurorul sau instanţa examinează de urgenţă cererea, verificīnd dacă sīnt īmplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia.
Īn cazul cererii de liberare pe cauţiune, dacă procurorul sau instanţa constată că sīnt īndeplinite condiţiile prevăzute de lege, stabileşte cuantumul cauţiunii şi īncunoştinţează despre aceasta persoana care a făcut cererea. După depunerea dovezii de consemnare a cauţiunii, procurorul soluţionează cererea, iar instanţa fixează termenul pentru judecare.
Soluţionarea cererii se face de către procuror, după ascultarea inculpatului asistat de apărător, iar de către instanţă, după ascultarea inculpatului şi a concluziilor apărătorului, precum şi ale procurorului.
Īn cazul īn care constată că sīnt īndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi cererea este īntemeiată, procurorul sau instanţa admite cererea şi dispune punerea īn libertate provizorie a inculpatului.
Soluţionarea cererii se face de către procuror, prin ordonanţă, iar de către instanţă prin īncheiere.
Īncheierea instanţei este supusă recursului. Termenul de recurs este de 3 zile şi curge de la pronunţarea pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă.
Inculpatul este adus la judecarea recursului numai cīnd instanţa consideră necesar.
Prin ordonanţa procurorului sau īncheierea instanţei, īn cazul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, se stabilesc şi obligaţiile ce urmează a fi respectate de inculpat.
Copie de pe ordonaţă sau de pe dispozitivul īncheierii, ori un extras al acesteia, se trimite administraţiei locului de deţinere, precum şi organului de poliţie īn a cărei rază teritorială locuieşte inculpatul. Persoanele interesate se īncunoştinţează.
Administraţia locului de deţinere este obligată să ia măsuri pentru punerea de īndată īn libertate a inculpatului.
Art. 1609. Respingerea cererii de liberare provizorie
Īn cazul īn care nu sīnt īndeplinite condiţiile prevăzute de lege, cīnd cererea este neīntemeiată sau cīnd aceasta a fost făcută de către o altă persoană şi nu a fost īnsuşită de inculpat, procurorul sau instanţa respinge cererea.
Īmpotriva ordonanţei procurorului se poate face plīngere la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza īn fond. Īncheierea instanţei prin care se soluţioneză plīngerea, precum şi īncheierea de respingere a cererii de liberare provizorie sīnt supuse recursului.
Dispoziţiile art. 1608 se aplică īn mod corespunzător.
Art. 16010. Revocarea liberării
Liberarea provizorie poate fi revocată dacă:
a) se descoperă fapte sau īmprejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie şi care justifică arestarea inculpatului;
b) inculpatul nu īndeplineşte, cu rea-credinţă, obligaţiile ce-i revin potrivit art. 1602 alin 3. şi art. 1604 alin 2 sau īncearcă să zădărnicească aflarea adevărului ori săvīrşeşte din nou, cu intenţie, o infracţiune pentru care este urmărit sau judecat.
Revocarea liberării provizorii se dispune de către procuror prin ordonanţă, iar de instanţă prin īncheiere, cu ascultarea inculpatului asistat de apărător. Revocarea se dispune şi īn lipsa inculpatului, cīnd acesta, fără motive temeinice, nu se prezintă la chemarea făcută.
Īn caz de revocare a liberării provizorii, procurorul sau instanţa dispune arestarea preventivă a inculpatului şi emite un nou mandat de arestare.
Dispoziţiile art. 1609 alin. 2 şi 3 sīnt aplicabile.
Art. 171. Asistenţa īnvinuitului sau a inculpatului
Īnvinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător īn tot cursul urmăririi penale şi al judecăţii, iar organele judiciare sīnt obligate să-i aducă la cunoştinţă acest drept.
Asistanţa judiciară este obligatorie cīnd īnvinuitul sau inculpatul este minor, militar īn termen, militar cu termen redus, rezervist, concentrat, elev al unei unităţi militare de īnvăţămīnt, internat īntr-un centru de reeducare sau īntr-un institut medical educativ ori cīnd este arestat, chiar īn altă cauză.
Īn cursul judecăţii asistenţa juridică este obligatorie şi īn cauzele īn care legea prevede pentru infracţiunea săvīrşită pedeapsa īnchisorii mai mare de 5 ani sau cīnd instanţa apreciază că inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea.
Cīnd asistenţa juridică este obligatorie, dacă īnvinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un apărător, se ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.
Delegaţia apărătorului desemnat din oficiu īncetează la prezentarea apărătorului ales.
Dacă la judecarea cauzei apărătorul lipseşte şi nu poate fi īnlocuit, cauza se amīnă.
Art. 172. Drepturile apărătorului
Inculpatul arestat are dreptul să ia contact cu apărătorul. Īn mod excepţional, cīnd interesul urmăririi o cere, procurorul, din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penală, poate dispune, prin ordonanţă motivată, interzicerea luării de contact a inculpatului arestat cu apărătorul, o singură dată, pe o durată de cel mult 5 zile.
Apărătorul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistenţa judiciară a īnvinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligaţii, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate sesiza conducerea baroului de avocaţi, spre a lua măsuri.
Art. 233. Arestarea preventivă a īnvinuitului
Īn cursul efectuării cercetării penale, dacă organul de cercetare consideră că sīnt īntrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a īnvinuitului, face propuneri īn acest sens şi le īnaintează procurorului pentru a decide.
Dacă procurorul, după ce examinează dosarul cauzei, constată că este cazul să ia măsura arestării preventive a īnvinuitului, procedează potrivit art. 146.
Art. 236. Arestarea preventivă a inculpatului
Procurorul sesizat potrivit art. 234, dacă pune īn mişcare acţiunea penală şi dacă constată că sīnt īntrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, procedează potrivit art. 150 şi urm.
Dacă īnvinuitul este arestat potrivit art. 233, va fi ascultat de procuror īnainte de expirarea termenului de arestare a īnvinuitului.
Art. 275. Dreptul de a face plīngere
Orice persoană poate face plīngere īmpotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
Se poate face plīngere, īn condiţiile prevăzute īn alineatul precedent, şi īmpotriva rezoluţiei date potrivit art. 228 alin. 6.
Plīngerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală şi se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală.
Introducerea plīngerii nu suspendă aducerea la īndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plīngerii.
Art. 278. Plīngerea contra actelor procurorului
Plīngerea īmpotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de procurorul şef al unităţii. Īn cazul cīnd măsurile luate şi actele sīnt ale procurorului şef al, ori luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către acesta, plīngerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior. Dispoziţiile art. 275–277 se aplică īn mod corespunzător.
Art. 294. Asigurarea apărării
Īn cauzele īn care desemnarea unui apărător din oficiu este obligatorie, preşedintele instanţei, odată cu fixarea termenului de judecată, ia măsuri pentru desemarea apărătorului.
Inculpatul, celelalte părţi şi apărătorii au dreptul să ia la cunoştinţă de dosar īn tot cursul judecăţii.
Cīnd inculpatul se află īn stare de deţinere, preşedintele instanţei ia măsuri ca acesta să-şi poată exercita dreptul prevăzut īn alineatul precedent şi să poată lua contact cu apărătorul său.
Art. 345. Rezolvarea acţiunii penale
Instanţa hotăreşte prin sentinţă asupra īnvinuirii aduse inculpatului, pronunţīnd, după caz, condamnarea, achitarea sau īncetarea procesului penal.
Condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvīrşită de inculpat.
Art. 420. Punerea īn executare a pedepsei īnchisorii sau a detenţiunii pe viaţă
Pedeapsa īnchisorii şi pedeapsa detenţiunii pe viaţă se pun īn executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de executare se emite de instanţa de executare, se īntocmeşte īn trei exemplare şi cuprinde: denumirea instanţei care a emis mandatul, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului prevăzute īn art. 70, numărul şi data hotărīrii care se execută şi denumirea instanţei care a pronunţat-o, pedeapsa pronunţată şi textul de lege aplicat, timpul reţinerii şi arestării preventive care s-a redus din durata pedepsei, menţiunea dacă cel condamnat este recidivist, ordinul de arestare şi de deţinere, semnătura preşedintelui precum şi ştampila acelei instanţe.
Art. 421. Trimiterea spre executare a mandatului
Pentru aducerea la īndeplinire a mandatului de executare emis se trimit două exemplare, după caz, organului de poliţie, comandantului locului de deţinere cīnd comandantul este arestat, sau condamnatului unităţii militare unde face serviciul militar cel condamnat.
Art. 422. Executarea mandatului
Pe baza mandatului de executare organul de poliţie procedează la arestarea condamnatului. Celui arestat i se īnmīnează un exemplar al mandatului şi este dus la locul de deţinere cel mai apropiat, unde organul de poliţie predă celălalt exemplar al mandatului de executare.
Dispoziţiile art. 161 sīnt aplicabile īn mod corespunzător, obligaţia de īncunoştinţare revenind organului de poliţie.
Art. 4222. Trimiterea spre executare a mandatului şi a dispozitivului hotărīrii
Pentru aducerea la īndeplinire a mandatului de executare emis, se trimite cīte un exemplar unităţii unde se va executa pedeapsa, comandantului şi organului de poliţie din localitatea īn care īşi are sediul unitatea.
O copie de pe dispozitivul hotărīrii se trimite de instanţa de executare consiliului local īn a cărui rază teritorială īşi are domiciliul condamnatul.
Art. 504. Cazuri care dau drepturi la reparaţie
Orice persoană care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă īn urma rejudecării cauzei s-a stabilit prin hotărīre definitivă că nu a săvīrşit fapta imputată ori că acea faptă nu există.
Are dreptul la repararea pagubei persoana care a fost arestată, iar ulterior, pentru motivele arătate īn alineatul precedent, a fost scoasă de sub urmărire sau a fost achitată.
Nu are dreptul la repararea pagubei persoana care, īn cursul urmăririi penale sau al judecăţii, cu intenţie sau din culpă gravă a stīnjenit sau a īncercat să stīnjească aflarea adevărului.
Persoanelor arătate īn alin. 1 şi 2, care īnainte de arestare erau īncadrate īn muncă, li se calculează la vechimea īn muncă şi timpul cīt au fost arestate, iar persoanele arătate īn alin. 1 li se calculează la vechimea īn muncă şi timpul cīt au executat pedeapsa la locul de muncă.
Educaţia supravegheată a minorilor este reglementată prin Legea nr. 3/1970 (īn continuare L. 3/70), care, prin art. 1 stabileşte sfera de aplicabilitate:
Ocrotirea, potrivit prezentei legi, se acordă minorilor:
a) ai căror părinţi sīnt decedaţi, necunoscuţi sau īn orice altă situaţie care duce la instituirea tutelei, dacă nu au bunuri sau alte mijloace proprii şi nu există persoane care au fost obligate să-i reţină;
b) care, fiind deficienţi, au nevoie de o īngrijire specială ce nu le poate fi asigurată īn familie;
c) a căror dezvoltare fizică, morală sau intelectuală ori a căror sănătate este primejduită īn familie;
d) care au săvīrşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu răspund penal sau sīnt expuşi să săvīrşească asemenea fapte ori ale căror purtări contribuie la răspīndirea de vicii sau deprinderi imorale īn rīndul altor minori.
Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor (īn continuare LEP) stabileşte:
Art. 1
Pedeapsa īnchisorii se execută īn temeiul mandatului de executare, emis īn baza unei hotărīri judecătoreşti definitive de condamnare.
Executarea pedepsei īnchisorii se face īn locuri de deţinere denumite penitenciare, īnfiinţate prin ordinul ministrului īn subordinea căruia se găsesc, iar īn cazurile prevăzute de art. 62 Cod penal, īn unităţi militare disciplinare.
Art. 2
Condamnaţii sīnt primiţi īn penitenciare după ce li se stabileşte identitatea.
La primire, condamnaţilor li se aduc la cunoştinţă obligaţiile şi drepturile pe care le au, măsurile disciplinare ce li se pot aplica şi recompensele ce li se pot acorda pe timpul executării pedepsei.
Atīt la primire, cīt şi īn timpul executării pedepsei, condamnaţii sīnt supuşi perchiziţiei, precum şi măsurilor sanitare şi de igienă.
Regulamentul interior al Penitenciarului Tīrgu-Mureş (īn continuare RI) reia toate prevederile CPP referitoare procedura penală, liberarea provizorie etc., dar cele care definesc dreptul la apărare nu mai sīnt citate, specificīnd foarte pe scurt:
Capitolul VII. Relaţiile deţinuţilor
[...]
b) Cu avocaţii:
Pentru asigurarea dreptului la apărare garantat prin lege persoanelor aflate īn stare de deţinere, avocaţii pot vizita deţinuţii pe baza delegaţiei de apărător şi a legitimaţiei de serviciu. Ei pot fi īnsoţiţi de interpreţi sau alte persoane prevăzute de lege. De asemenea prin intermediul avocaţilor condamnaţii pot introduce cereri, memorii, exercitarea căilor de atac.
Īn alte părţi ale RI, legăturile posibile dintre deţinut şi avocat sīnt descrise prin termeni restrictivi:
Capitolul IX. Obligaţiile deţinuţilor
[...]
7. Pe timpul vizitelor sau primirii pachetelor
[...]
Să poarte numai discuţii privitoare la viaţa de familie, īn afară de cazurile cīnd este vizitat de avocatul său, cu care poate vorbi numai problemele ce se referă la situaţia sa juridică.
10. La instanţele de judecată sau la organele de urmărire penală
Să vorbească cu avocatul său, rudele, numai īn prezenţa preşedintelui instanţei sau a organului de urmărire penală precum şi īn prezenţa escortei.

Tabelul de mai jos oferă posibilitatea de a compara diferitele prevederi īn domeniul modalităţii īn care o persoană poate fi privată de libertate.
 
Prevederi     Documente internaţionale     Documente interne
Dreptul la libertate     CADO, art. 5, al. 1     CR, art. 23, al. 1
Excepţii     CADO, art 5, al. 1    
      condamnare de către un tribunal     CADO, art 5, al. 1 pct. a     CPP, art. 345
      nesupunere la o hotărīre judecătorească     CADO, art. 5, al. 1 pct. b     CP, art 631;
      deţinere pīnă la condamnare     CADO, art. 5, al. 1 pct. c     CR, art. 23, al. 4
      educaţia supravegheată a unui minor     CADO, art. 5, al. 1 pct. d     L. 3/70
      bolnav, toxicoman, vagabond     CADO, art. 5, al. 1 pct. e     CP, art 113
       persoană pătrunsă īn mod ilegal īntr-un stat     CADO, art. 5 al. 1 pct. f     
       reţinere         CR, art. 23, al. 3; CPP, art. 136; 143; 144
      obligare de a nu părăsi localitatea         CPP, art. 136
       amendă contravenţională transformată īn pedeapsă cu īnchisoare        
Prezumţia de nevinovăţie     AP, p. 36; CADO, art. 6, al. 2     CR, art. 23, al. 8; CPP, art 66
Privare numai de autorităţi competente pe baza legilor     AP, p. 2     CR, art. 23, al. 2 şi 9
Autoritatea care hotăreşte privarea de libertate     AP, p. 4     CR, art. 23, al. 4; CPP, art. 138; 146–149; 153; 155; 156; 159; 233; 236
Autorităţile să exercite strict numai puterile conferite de lege     AP, p. 9     
Nimeni nu poate fi admis īn aşezăminte de detenţie fără mandat valabil     ARM, art. 7, al. 2     
Pedepsirea cercetării abuzive          CP, art. 266, al. 2, 3
Actul prin care se ia măsura preventivă          CPP, art. 137; 151
Informare asupra acuzaţiilor     CADO, art. 5, al. 2; AP p. 10      CR, art. 23, al. 5; CPP, art. 6, al. 3; art. 1371 al. 1
       fără īntīrziere      CADO, art. 5, al. 2; AP p. 10      CR, art. 23, al. 5; CPP, art 1371 al. 1
       īn faţa unui avocat          CR, art. 23, al. 5; CPP, art 1371 al. 1
       īn limba pe care o īnţelege      CADO, art. 5, al. 2; AP, p. 14      CR, art. 23, al. 5
Aducerea lui de īndată īn faţa unei autorităţi care să decidă asupra deţinerii sau eliberării      CADO, art. 5, al. 3; AP, p. 11, al. 1; p. 37      CPP, art. 150
Dreptul asupra unui apărător      AP, p. 11, al. 1; p. 17–18; ARM, art. 93; REP, r.  93      CR, art. 23, al. 5; CPP, art. 6, al. 4; art. 171; 294
Interdicţia contactului dintre apărător şi inculpat          CPP, art. 172, al. 4
Responsabilitatea apărătorului          CPP, art. 172, al. 8
Comunicarea ordinului de detenţie      AP, p. 11 al. 2      CPP, art. 152, al. 1 şi 3; art. 422, al. 1
Penitenciarul nu poate primi persoane fără ordin valid de arestare      REP, r. 7, al. 1      LEP, art. 1
Stabilirea identităţii celor arestaţi          LEP, art. 2, al. 1
Īnregistrarea datelor arestării      AP, p. 12; REP, r. 7 al. 2 şi r. 8; ARM, art. 7      CPP, art. 144, al. 2; art. 151, al. 3; art. 420 al. 1
Informarea asupra tuturor drepturilor      AP, p. 13      LEP, art. 2, al. 2
      asupra dreptului la apărător          CPP, art. 6, al. 5
      īn limba pe care o īnţelege      AP, p. 14     
Percheziţie şi dezinfectare          LEP, art. 2, al. 3
Ajutorarea deţinuţilor de a-şi rezolva problemele urgente după arestare      REP, r. 9     
Anunţarea grabnică a celor apropiaţi      AP, p. 15; REP, r. 92, al. 1, 3      CPP, art. 1371 al. 2
Examen medical      AP, p. 24     
Īnregistrarea celor care l-au anchetat deţinut      AP, p. 23     
Raport īnaintat directorului penitenciarului      REP, r. 10     
Existenţa unui program de pregătire la īnceperea detenţiei      REP, r. 10, al. 1; ARM, art. 69    
Recurs īmpotriva arestării      CADO, art. 5, al. 4; AP, p. 32      CR, art. 23, al. 4; CPP, art 1401; 141
Plīngere īmpotriva măsurilor de urmărire penală          CPP, art. 275; 278
Mandatul de executare a arestării          CPP, art. 420–4222
Eliberare dacă motivele arestării au dispărut          CR, art. 23, al. 6; CPP, art. 139–140
Eliberare condiţionată      AP, p. 39      CR, art. 23, al. 7; CPP, art. 1601–10
 
Judecare īn termen rezonabil      AP, p 38     
Nerespectarea principiilor duce la prejudicierea probelor      AP, p. 27     
Pedepsirea privării de libertate ilegale          CP, art. 189, al. 1; art. 266, al. 1
Despăgubire dacă privarea nu s-a desfăşurat conform prevederilor      CADO, art. 5, al. 5; AP, p. 35      CPP, art. 504
Diferenţele majore dintre prevederile internaţionale şi interne apar īn modul de a īnţelege autoritatea judiciară. Conform AP, autoritatea judiciară trebuie să ofere garanţiile cele mai puternic posibile de [...] imparţialitate (Folosirea termenilor, pct. f). Ori, īn Romānia, procurorul nu este doar o persoană care anchetează cazurile, ci reprezintă practic acuzarea, fiind pe partea opusă a „baricadei” faţă de inculpat sau īnvinuit.
Īn aceste condiţii, procurorul beneficiază de o serie de drepturi care ar trebui atribuite doar judecătorului, şi anume: dispune arestarea preventivă (CPP, art. 136, al. 2; art. 146, al. 1; art. 233 al. 2, art. 236 al. 1), emite mandat de arestare (CPP, art. 146, al. 2, art. 151, al. 1), rezolvă cererile de liberare provizorie (CPP, art. 1606, al. 5 şi 6), poate revoca liberarea provizorie (CPP, art. 16010, al. 2). După īncarcerare, pe baza CADO, art. 5, al. 3 şi AP, p. 11, al. 1; p. 37, fiecare persoană trebuie să fie audiată de o autoritate judiciară care să statueze sau nu necesitatea detenţiei. Conform CPP art. 150, ascultarea inculpatului poate să fie efectuată şi de către procuror, nu numai de o instanţă de judecată. Astfel dreptul inculpatului la o instanţă independentă care să se pronunţe asupra măsurii luate īmpotriva lui nu este automată, persoana īn cauză poate doar să īnainteze plīngere īmpotriva măsurilor preventive (CPP, art. 1401). Faţă de pronunţarea instanţei de judecată se poate īnainta recurs, dar la judecarea recursului, inculpatul este adus [...] numai cīnd instanţa consideră necesar (CPP, art. 1401, al. 6), iar participarea procurorului este obligatorie (CPP, art. 1401, al. 6), astfel nu există condiţii egale īntre inculpat şi procuror de a expune motivele. Plīngerile īmpotriva măsurilor luate de procurori pot fi rezolvate doar de procurorii ierarhic superiori (CPP, art. 278), neexistīnd astfel posibilitatea de a cere remiedere din partea unei instanţe imparţiale īn cazuri de vătămare a intereselor legitime ale persoanelor.
Există deficienţe īn aplicarea prevederilor referitoare la informarea celor arestaţi asupra acuzaţiilor. Conform AP, informarea trebuie să aibă loc īn momentul arestării (p. 10). Atīt CR (art. 23, al. 5), cīt şi CPP (art. 1371, al. 1) prevăd informarea imediată a acuzaţilor asupra motivelor arestării, şi, īn cel mai scurt termen, asupra īnvinuirii, īn faţa unui avocat. Īn mod flagrant, chiar cu ocazia unor acţiuni urmărite cu viu interes de opinia publică, şi nu numai din Romānia (arestarea lui Miron Cosma, a inculpaţilor īn cazul Hădăreni), această prevedere este de multe ori īncălcată.
AP, prin p. 38, prevede judecarea cīt mai grabnică a deţinuţilor, aplicīnd specific dreptul la o judecată īntr-un termen rezonabil (CADO, art. 6). Deşi termenul nu este clar stabilit, este evidentă īncălcarea acestui principiu īn Romānia, procesele fiind fixate cu termene rare, cu multe anulări datorită neprezentării martorilor, astfel pīnă la decizia finală pot să treacă şi peste trei ani, fără ca deţinutul să fie eliberat. Singura prevedere a CPP se referă la limitarea detenţiei preventive, care īncetează de drept [cīnd] durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege (art. 140, al. 2). Astfel, de ex. pentru omor, arestul preventiv poate dura (cel puţin teoretic) 10 ani, şi nu există garanţii interne pentru despăgubirea reală a persoanelor care au fost găsite nevinovate după lungi perioade de arest preventiv.
Apar probleme şi referitor la dreptul la apărător. Procurorul poate dispune interzicerea luării de contact a inculpatului arestat cu apărătorul (CPP, art. 172, al. 4). Trebuie garantat dreptul la apărător, dar acest drept este transformat īn obligaţie īn anumite circumstanţe (CPP, art. 171, al. 2–4). Faţă de apărătorul numit din oficiu, care asistă īn mod obligatoriu, inculpatul nu poate lua nici o măsură īn cazul īn care consideră că avocatul nu-şi īndeplineşte datoriile de apărător. Pentru nerespectarea obligaţiei de apărător, avocatul din oficiu poate fi atacat doar de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, sesizīnd conducerea baroului de avocaţi (CPP, art. 172, al. 8), ceea ce reprezintă şi o posibilitate de şantaj din partea organelor de urmărire penală asupra avocatului apărării.
Pentru ca un apărătorul din oficiu să fie numit, preşedintele instanţei ia măsuri, odată cu fixarea termenului de judecată (CPP, art. 294, al. 1). Modalitatea prin care se numeşte avocatul pentru perioada anchetei penale, nu este precizat de CPP. Īn practică, baroul avocaţilor numeşte acest avocat din oficiu, dar se īntīmplă ca acordul baroului să se ceară după ce un avocat a fost deja selectat de organul de urmărire penală. Inculpatul, īn momentul īn care primeşte un avocat din oficiu, nu ştie dacă apărătorul a fost numit de barou sau chemat de poliţist sau procuror.
Pentru a avea posibilitatea de a ancheta o eventuală plīngere legat de modul īn care a fost tratat un arestat preventiv īn timpul investigaţiei, AP, prin principiul 23 prevede consemnarea tuturor persoanelor cu care cel interogat a luat contact. Datorită lipsei unei prevederi similare īn sistemul intern, identificarea abuzurilor este īngreunată.
La internare, orice persoană deţinută sau īnchisă ar trebui supusă unui examen medical adecvat īndată ce este posibil după intrarea sa la locul de detenţie (AP, p. 24). Această prevedere nu se regăseşte īn RI, doar īn partea care se referă la tratamente medicale la nevoie. LEP prevede măsuri sanitare şi de igienă (art. 2, al 3), nu şi un examen medical obligatoriu. Fără un astfel de examen, deţinutul poate să sufere de o boală, a cărei nedetectare, agravată de condiţiile de detenţie, să aibă consecinţe fatale. Totodată, conform art. 453, al. 1, pct. a, executarea pedepsei īnchisorii poate fi amīnată cīnd se constată pe baza unei expertize medico–legale că cel condamnat suferă de o boală care īl pune īn imposibilitate de a executa pedeapsa. Această prevedere pierde mult din aplicabilitatea practică dacă nu sīnt prevăzute examene medicale obligatorii la momentul īnceperii detenţiei şi la anumite intervale de timp. Chiar dacă legislaţia nu prevede concret această măsură, la Penitenciarul Tīrgu-Mureş fiecare persoană este supusă unui examen medical la internare (dacă cineva nu este apt, nu poate fi internat), după care există o carantină de 21 de zile pentru depistarea bolilor latente.
Nerespectarea tuturor principiilor care reglementează modul īn care pot fi luate probele, ar trebui să prejudicieze valoarea lor, fiind nevoie de noi anchete, īn condiţii normale, pentru a examina dacă sīnt sau nu admisibile (AP, principiul 27).
AP, prin principiul 12, şi REP, prin regula 8, prevăd exact ce date trebuie consemnate cu īnceperea detenţiei: informaţii īn legătură cu identitatea persoanei, motivele arestării, ora arestării, ora la care persoana arestată a fost condusă la locul de detenţie, ora primei apariţii īn faţa unei autorităţi judiciare, identitatea responsabililor cu aplicarea legilor referitoare şi indicaţii precise privind locul de detenţie. Conform CPP, art. 144, cu ocazia reţinerii ordonanţa conţine doar ziua şi ora la care reţinerea a īnceput, iar ordonanţa de punere īn libertate, ziua şi ora la care reţinerea a īncetat. Motivele reţinerii, identitatea responsabililor pentru reţinere, nu. Īn mod vizibil, acest articol este incomplet: nu prevede nici măcar īnscrierea numelui şi prenumelui reţinutului.
Conform regulii 10 al REP, pentru fiecare deţinut īn parte ar trebui să existe un program de pregătire/recuperare, cunoscut şi aprobat de directorul penitenciarului. Un astfel de program ar avea o utilitate deosebită, facilitīnd integrarea īn societate a deţinutului eliberat.
Īn diferite constituţii, dreptul la libertate, procedura prin care o persoană poate fi privată de libertate, apare īn modul următor:

Constituţia Republicii Bulgaria
Art. 30
1. Fiecare are dreptul la libertatea şi inviolabilitatea persoanei sale.
2. Nimeni nu poate fi arestat, nici să fie obiectul unei reţineri, al unei percheziţii sau al unei alte atingeri aduse inviolabilităţii persoanei sale, īn afara condiţiilor şi conform modalităţilor stabilite prin lege.
3. Īn cazurile de urgenţă, stabilite īn mod expres prin lege, organele publice competente pot aresta un cetăţean, informīnd imediat organele puterii judecătoreşti. După 24 de ore de la arestare, organul competent al puterii judecătoreşti trebuie să se pronunţe asupra legalităţii măsurii.
4. Fiecare are dreptul să fie apărat de un avocat din momentul arestării sau a punerii sale sub acuzare.
5. Fiecare are dreptul la īntrevederi particulare cu apărătorul său. Secretul comunicării lor este inviolabil.
Art. 31
1. Orice persoană acuzată de crimă trebuie să fie predată autorităţilor judecătoreşti īn termenul legal.
2. Nimeni nu poate fi obligat să se recunoască vinovat, nici să fie condamnat doar pe baza propriilor sale mărturisiri.
3. Acuzatul este socotit nevinovat pīnă la stabilirea contrariului printr-o hotărīre judecătorească definitivă.

Constituţia Republicii Cehe, Carta drepturilor şi libertăţilor fundamentale
Art. 8
1. Libertatea individuală este garantată.
2. Nimeni nu poate fi urmărit sau privat de libertate decīt din motive şi conform procedurii stabilite prin lege. Nimeni nu poate fi privat de libertate pentru simplul motiv că nu este īn măsură să īndeplinească o obligaţie contractuală.
3. Orice individ inculpat sau suspectat de a fi comis o infracţiune penală nu poate fi arestat decīt īn cazurile stabilite prin lege. Persoana arestată trebuie să fie informată de īndată despre motivele arestării, interogată şi repusă īn libertate sau trimisă īn faţa unui judecător īn termen de 24 de ore de la arestare. Persoana arestată trebuie audiată, īn următoarele 24 de ore de la trimiterea sa īn judecată, de un judecător care va decide īn legătură cu deţinerea sa provizorie sau cu repunerea sa īn libertate.
4. Orice inculpat nu pate fi arestat decīt pe baza unui mandat scris şi motivat de judecător. Persoana arestată trebuie trimisă īn faţa unui tribunal īn următoarele 24 de ore. Judecătorul trebuie să interogheze persoana arestată īn următoarele 24 de ore de la trimiterea ei īn faţa tribunalului şi să decidă īn legătură cu reţinerea ei provizorie sau cu punerea ei īn libertate.
5. Nimeni nu poate fi deţinut provizoriu decīt pe baza unei hotărīri a tribunalului şi pentru motive şi durata stabilite prin lege.
6. Legea stabileşte cazurile īn care o persoană poate fi plasată sau reţinută din oficiu īntr-o instituţie medicală. Tribunalul trebuie informat īn legătură cu această măsură īn 24 de ore şi trebuie să ia o hotărīre īn acest sens, īn termen de 7 zile.

Constituţia Republicii Italiene
Art. 13
Libertatea personală este inviolabilă.
Nici o formă de detenţie, de control sau de percheziţie a persoanei nu este admisă şi nici o altă restrīngere a libertăţii personale, dacă nu este un act motivat al autorităţii judiciare şi numai īn cazurile şi formele prevăzute de lege.
Īn cazurile excepţionale de necesitate şi de urgenţă, prevăzute explicit prin lege, siguranţa publică poate adopta măsuri provizorii care, dacă nu sīnt comunicate īn 48 de ore autorităţii judiciare şi dacă aceasta nu le confirmă īn următoarele 48 de ore, sīnt considerate ca revocate şi fără efect.
Orice violenţă fizică şi morală asupra persoanelor supuse īn vreun fel unor restricţii de libertate se pedepseşte.
Legea fixează limitele detenţiei preventive.
Art. 111
Toate măsurile judiciare trebuie să fie motivate.
Īmpotriva arestărilor şi a măsurilor privind libertatea personală pronunţate sau adoptate de către organele jurisdicţionale ordinare sau speciale, recursul īn casare pentru violarea legii este admis īntotdeauna. Nu se pot face derogări de la această regulă decīt pentru sentinţele tribunalelor militare pe timp de război.

Constituţia Federaţiei Ruse
Art. 22
1. Fiecare om are dreptul la libertate şi la inviolabilitatea personală.
2. Arestarea, reţinerea şi detenţia preventivă nu sīnt permise decīt īn urma hotărīrii judiciare. Pīnă la hotărīrea judiciară nimeni nu poate fi reţinut mai mult de 48 de ore.

Constiuţia Republicii Slovace
Art. 17
1. Libertatea individuală este garantată.
2. Nimeni nu poate fi urmărit sau privat de libertate, decīt pentru motive şi īn conformitate cu procedura stabilită prin lege. Nimeni nu poate fi privat de libertate pentru simplul motiv că nu este īn măsură să execute o obligaţie contractuală.
3. Orice individ inculpat sau bănuit de a fi comis o infracţiune penală nu poate fi reţinut decīt īn cazurile stabilite prin lege. Orice individ reţinut trebuie să fie imediat informat īn legătură cu motivele reţinerii sale, interogat şi repus īn libertate sau trimis īn faţa unui judecător cel tīrziu după 24 de ore. Persoana reţinută trebuie audiată īn următoarele 24 de ore din momentul acuzării sale de către un judecător, care decide īn privinţa reţinerii sale provizorii sau a repunerii sale īn libertate.
4. Orice inculpat nu pate fi arestat decīt pe baza unui mandat scris şi motivat de judecător. Persoana arestată trebuie trimisă īn faţa unui tribunal īn 24 de ore. Judecătorul trebuie să interogheze persoana arestată īn următoarele 24 de ore de la trimiterea ei īn faţa tribunalului şi să decidă īn legătură cu reţinerea ei provizorie sau cu punerea ei īn libertate.
5. Detenţia provizorie nu este posibilă decīt pentru motivele şi durata stabilită prin lege şi pe baza hotărīrii tribunalului.
6. Legea stabileşte cazurile īn care o persoană poate fi plasată sau reţinută, fără consimţămīntul său, īntr-o instituţie medicală. Tribunalul trebuie informat īn legătură cu această măsură īn 24 de ore şi trebuie să ia o hotărīre īn termen de 5 zile.
7. Examinarea stării mintale a persoanei inculpate pentru comiterea unei infracţiuni criminale nu se poate face decīt pe baza ordinului scris al tribunalului.

Constituţia Regatului Spaniei
Art. 17
1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la securitate. Nimeni nu poate fi privat de libertate dacă aceasta nu este īn conformitate cu dispoziţiile prezentului articol şi īn cazurile şi sub forma prevăzută de lege.
2. Reţinerea nu va putea să dureze mai mult decīt timpul strict necesar pentru realizarea verificărilor necesare clarificării faptelor şi, īn orice caz, deţinutul va trebui pus īn libertate sau la dispoziţia autorităţii judiciare īn maximum 72 de ore.
3. Orice persoană deţinută trebuie să fie informată imediat şi īntr-un mod comprehensibil despre drepturile sale şi despre motivele deţinerii sale şi nu poate fi obligată să facă o declaraţie. Asistenţa unui avocat este garantată deţinutului īn anchetele poliţieneşti sau īn urmăririle judiciare, īn termenii stabiliţi prin lege.
4. Legea va defini o procedură de habeas corpus pentru a pune imediat la dispoziţia justiţiei orice persoană deţinută ilegal. De asemenea, legea va determina durata maximă a detenţiei provizorii.
Art. 25
1. Nimeni nu poate fi condamnat sau sancţionat pentru acţiuni sau omisiuni care, atunci cīnd s-au produs, nu constituiau un delict, o greşeală sau o infracţiune administrativă, īn conformitate cu legislaţia īn vigoare īn acel moment.
3. Administraţia civilă nu va putea impune sancţiuni care să implice, īn mod direct sau subsidiar, privarea de libertate.

Constituţia Republicii Macedonia
Art. 12
Dreptul persoanelor la libertate este irevocabil.
Libertatea persoanelor poate fi restrīnsă doar prin decizia unei instanţe judecătoreşti sau īn cazurile şi prin procedurile prevăzute prin lege.
Persoanele reţinute, arestate sau deţinute vor fi imediat informate asupra motivelor reţinerii, arestării sau deţinerii, cīt şi asupra drepturilor lor. Ei nu pot fi forţate pentru a da declaraţii. Orice persoană are dreptul la un avocat, īn cursul anchetei penale şi īn faţa instanţelor de judecată.
Persoanele reţinute vor fi aduse īn faţa unei instanţe judecătoreşti īn timpul cīt mai scurt posibil, cel mult īn 24 de ore de la momentul reţinerii, pentru a decide, fără nici o īntīrziere, asupra legalităţii arestării.
Detenţia poate dura, pe baza deciziei instanţei judecătoreşti, cel mult 90 de zile.
Persoanele deţinute, īn condiţiile prevăzute de lege, pot fi eliberate de sub custodie pentru a-şi dirija apărarea.
Art. 13
O persoană incriminată de comiterea unui act va fi considerată nevinovată pīnă la stabilirea vinovăţiei de către o instanţă de judecată.
O persoană deţinută, arestată sau condamnată ilegal are dreptul la corecţie legală, cīt şi la alte drepturi prevăzute prin lege.

Constituţia Republicii Ungaria
Art. 55
1. Īn Republica Ungaria orice individ are dreptul la libertatea şi securitatea persoanei sale, nimeni nu poate fi privat de libertate, dacă acest lucru nu se face pentru motivele şi īn conformitate cu procedura prevăzută de lege.
2. Orice individ bănuit de o infracţiune penală şi reţinut trebuie fie eliberat, fie dus īn faţa unui judecător, īn cel mai scurt timp cu putinţă. Judecătorul este obligat să audieze persoana prezentată īn faţa lui şi să hotărească fără īntīrziere asupra punerii sale īn libertate sau a arestării sale printr-o hotărīre scrisă motivată.
3. Orice individ, victimă a arestării sau detenţiei ilegale, are dreptul la reparaţie.
Deşi īn cazul unor ţări termenul de reţinere poate depăşi 24 de ore (prevăzute de CR, art. 23 al. 3), arestarea preventivă, īntr-un stat de drept, nu poate fi decisă decīt prin hotărīrea unei instanţe judecătoreşti. Cele mai complexe garanţii constituţionale īn acest domeniu există īn Cehia şi Slovacia (cu texte aproape identice). Pe līngă această măsură importantă, unele constituţii au şi prevederi speciale, cum ar fi cea a Bulgariei, care interzice condamnarea unei persoane doar pe baza propriilor sale mărturisiri (art. 31, al. 2). Īn multe cazuri, dreptul la repararea arestării abuzive este prevedere constituţională.
Īncă din momentul privării de libertate, trebuie să fie făcute distincţiile necesare īntre diferitele categorii.
Astfel, prin principiul 8, AP prevede:
Persoanele deţinute sīnt supuse unui regim conform condiţiei lor de persoane necondamnate. Ele sīnt deci separate de persoanele condamnate de fiecare dată cīnd este posibil.
ARM are prevederi mai exacte privitor la acest domeniu:
Separarea categoriilor
Art. 8
Diferitele categorii de deţinuţi trebuie să fie īntroduse īn aşezăminte sau secţii de aşezăminte, separat, ţinīndu-se cont de sexul lor, de vīrsta lor, de antecedentele lor, de motivele detenţiei lor şi de necesităţile tratamentului lor. Astfel:
a) Bărbaţii şi femeile trebuie să fie ţinuţi pe măsura posibilităţii īn aşezăminte diferite; īn aşezăminte care primesc īn acelaşi timp bărbaţi şi femei, ansamblul īncăperilor destinate femeilor trebuie să fie complet separate.
b) Deţinuţii īn prevenţie trebuie să fie separaţi de condamnaţi.
c) Persoanele īnchise pentru datorii sau condamnaţii la o altă formă de īnchisoare civilă, trebuie să fie separaţi de deţinuţii pentru infracţiuni penale.
d) Deţinuţii tineri trebuie să fie separaţi de adulţi.
Aceste prevederi se repetă şi īn capitolul Persoanele arestate sau īn detenţie preventivă, art. 85, cu explicaţia dată īn art. 84, al. 2:
Prevenitul se bucură de prezumţia de nevinovăţie şi trebuie tratat īn consecinţă.
REP oferă explicaţii complexe la necesitatea separării diferitelor categorii de deţinuţi:
Īmpărţirea şi clasificarea deţinuţilor:
Regula 11
1 — Īn repartizarea deţinuţilor la diferite instituţii sau regimuri trebuie să se ţină seama de situaţia lor juridică şi legală (deţinut neīncarcerat sau condamnat, delicvent la prima abatere sau recidivist, sentinţă de scurtă durată sau pedeapsă mare), de cerinţe speciale ale tratamentului lor, de nevoile lor medicale, de vīrsta lor şi de sex.
2 — Bărbaţii şi femeile vor fi īn principiu deţinuţi separat, deşi ei pot participa īmpreună la activităţi organizate ca făcīnd parte dintr-un program stabilit.
3 — Īn principiu, deţinuţii arestaţi preventiv vor fi ţinuţi separat de cei condamnaţi, cu excepţia cazului cīnd ei sīnt de acord să participe īmpreună la activtăţi orgnanizate īn beneficiul lor.
4 — Tinerii deţinuţi vor fi ţinuţi īn condiţii care să-i protejeze pe cīt posibil de influenţe dăunătoare şi ţinīnd cont de nevoile specifice vīrstei lor.
Regula 12
Ţelurile clasificării sau reclasificării deţinuţilor vor fi:
a) să-i separe de ceilalţi deţinuţi care, din cauza dosarelor lor criminale sau a personalităţii lor, sīnt gata să profite de cei sau cele cu care vin īn contact şi să exercite asupra acestora o influenţă nocivă şi
b) să sprijine repartizarea deţinuţilor pebtru a uşura tratamentul lor şi pentru reintegrarea lor socială, ţinīnd seama de cerinţele disciplinei şi securităţii interioare locului de deţinere.
Regula 13
Atīt cīt este posibil, instituţii separate sau secţii separate ale unei instituţii vor fi folosite să uşureze conducerea diferitelor regimuri sau īn repartizarea categoriilor specifice de deţinuţi.
Regula 93
[...] Repartizarea deţinuţilor nejudecaţi se va face īn conformitate cu prevederile Regulii 11 paragraful 3.
Prevederile conţinute de ARM sīnt asemănătoare:
Clasificare şi individualizare
Art. 67
Scopurile clasificării trebuie să fie:
a) de a-i īmpiedica pe deţinuţii care, īn baza trecutului de criminal sau a relelor deprinderi, ar exercita o influenţă nefastă asupra celorlalţi deţinuţi;
b) de a-i īmpărţi pe deţinuţi īn grupe, cu scopul de a uşura tratamentul lor īn vederea readaptării lor sociale.
Art. 68
Trebuie să se īnfiinţeze, īn măsura posibilităţilor, aşezăminte separate sau secţii deosebite īntr-un aşezămīnt, pentru tratamentul diferitelor grupe de deţinuţi.
CP, īn cadrul art. 57 (al. 2, 3) diferenţiază categorii, dar nu şi pe criteriul existenţei unei condamnări:
Femeile condamnate la pedeapsa īnchisorii execută această pedeapsă separat de condamnaţii bărbaţi.
Minorii condamnaţi la pedeapsa īnchisorii execută pedeapsa separat de condamnaţii majori sau īn locuri de detenţie speciale [...].
Similar formulează şi RI, la capitolul VI:
2. Regimul de deţinere
Executarea pedepsei īnchisorii se face, potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, īn locuri de deţinere anume destinate.
Femeile condamnate la pedeapsa īnchisorii execută pedeapsa separat de condamnaţii majori sau īn locuri de deţinere speciale, asigurīndu-se posibilitatea de a continua īnvăţămīntul general obligatoriu şi de a dobīndi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile lor.
LEP face īnsă toate distincţiile prevăzute de documentele internaţionale:
Art. 3
Condamnaţii se repartizează la locurile de deţinere, ţinīndu-se seama de natura infracţiunii, durata pedepsei şi starea recidivă, de comportarea şi receptivitatea acestora la acţiunea de reeducare.
Deţinerea femeilor se face separat de bărbaţi, iar a minorilor separat de majori sau īn locuri de deţinere speciale.
Art. 39
Măsura arestării preventive se execută īn penitenciare sau īn locuri anume īnfiinţate prin ordinul, după caz, al ministrului forţelor armate, ministrului afacerilor interne, preşedintelui Consiliului Securităţii Statului sau procurorului general.
Ministerul Forţelor Armate asigură locurile de deţinere pentru militarii arestaţi preventiv, cercetaţi de organele prevăzute īn art. 208 lit. a şi b din Codul de procedură penală.
Cei arestaţi preventiv vor fi ţinuţi separat de condamnaţi.
Deţinerea femeilor se face īn condiţiile art. 3 alin. 2 din prezenta lege.
Deţinerea minorilor se face separat de majori.
La cererea organului de urmărire penală, arestaţii preventiv īn aceeaşi cauză sīnt ţinuţi separat unii de alţii.
Paza şi supravegherea deţinuţilor aflaţi īn locurile de deţinere preventivă īnfiinţate prin ordinul procurorului general se fac cu personal specializat.
Totuşi, la Penitenciarul Tīrgu-Mureş, datorită supraaglomerării (penitenciarul construit īn 1886–1887 are o capacitate de 450 persoane, actualmente fiind internaţi 800), nu se respectă diferenţierea necesară dintre deţinuţi şi īncarceraţi (preventivi şi condamnaţi), cele două categorii de persoane private de libertate fiind ţinute īmpreună.

Reguli minime pentru tratamentul persoanelor deţinute şi arestate


Starea de detenţie sau de arestare nu poate īnsemna neglijarea principiilor drepturilor omului, fără orice fel de discriminare.
Cum este prevăzut īn AP:
Principiul 1
Orice persoană supusă unei forme oarecare de detenţie sau īncarcerare este tratată cu umanitate şi respect faţă de demnitatea inerentă persoanei umane.
Principiul 3
Dacă o persoană este supusă unei forme oarecare de detenţie sau īncarcerare, nu poate fi admisă, īn ceea ce-o priveşte, nici un fel de restricţie sau derogare de la drepturile omului recunoscute sau īn vigoare īntr-o ţară, īn aplicarea legilor, a convenţiilor, reglementărilor sau obiceiurilor, sub pretextul că prezentul Ansamblu de principii nu le recunoaşte īntr-o măsură mai mică.
Principiul 5
1. — Prezentele principii se aplică tuturor persoanelor care se află pe teritoriul unui stat dat, fără nici o distincţie, care să se bazeze pe rasă, culoare, sex, limbă, religie sau convingeri religioase, opinii politice sau altele, origine naţională, etnică, socială, avere, naştere sau pe oricare alt criteriu.
2. — Măsurile aplicate īn conformitate cu legea şi destinate īn exclusivitate protejării drepturilor şi condiţiilor particulare ale femeilor, mai ales ale femeilor īnsărcinate şi ale mamelor cu copii de vīrstă mică, ale copiilor, ale adolescenţilor şi ale persoanelor bătrīne, bolnave sau handicapate, nu sīnt considerate ca fiind măsuri discriminatorii. Necesitatea acestor măsuri şi a aplicării lor putīnd face īntotdeauna obiectul unui examen al unei autorităţi judiciare sau alta.
Principiul 6
Nici o persoană supusă unei forme oarecare de detenţie sau de īncarcerare nu va fi supusă torturii, nici unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Nici o circumstanţă, oricare ar fi, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura sau oricare altă pedeapsă sau tratament crud, inuman sau degradant.
Principiul 7
1. — Statul trebuie să editeze legi ce interzic toate actele care violează drepturile şi īndatoririle enunţate īn prezentele principii, să prevadă sancţiuni adecvate autorilor acestor acte şi să ancheteze īn mod īmparţial īn caz de plīngere.
2. — Funcţionarii care au motive de a crede că o violare a prezentului Ansamblu de principii s-a produs sau este pe punctul de a se produce, vor semnala cazul superiorilor lor şi la nevoie, celorlalte autorităţi sau instanţe de control sau de recurs competente.
3. — Orice altă persoană care crede că s-a produs o violare a prezentului Ansamblu de principii sau că este pe punctul de a se produce are dreptul de a semnala cazul superiorilor funcţionarilor īn cauză cīt şi celorlalte autorităţi sau instanţe de control sau de recurs competente.
Principiul 15
Cu excepţiile prevăzute la paragraful 4 al principiului 16 şi ale paragrafului 3 al principiului 18, comunicarea persoanei deţinute sau īncarcerate cu lumea exterioară, mai ales cu familia sa sau cu apărătorul său, nu poate fi refuzată pe o perioadă ce depăşeşte cīteva zile.
Principiul 19
Orice persoană deţinută are dreptul de a primi vizite, mai ales pe cele ale membrilor familiei, şi de a coresponda, mai ales cu ei, şi ea trebuie să dispună de posibilităţile adecvate de a comunica cu lumea exterioară sub rezerva condiţiilor şi a restricţiilor rezonabile care se pot specifica prin lege sau prin reglementările făcute īn conformitate cu legea.
Principiul 20
Dacă o persoană deţinută sau īnchisă o cere, ea va fi plasată, dacă e posibil, īntr-un loc de detenţie sau īncarcerare destul de aproape de locul ei de reşedinţă.
Principiul 21
1. — Este interzis să se abuzeze de situaţia unei persoane deţinute sau īnchise pentru a o constrīnge să dea informaţii, să incrimineze īntr-un fel sau să depună mărturie īmpotriva oricărei alte persoane.
2. — Nici o persoană deţinută sau īnchisă nu va fi supusă, pe timpul interogării ei, la acte de violenţă, la ameninţări sau la metode de interogare de natură să compromită capacitatea sa de decizie sau discernămīntul ei.
Principiul 22
Nici o persoană deţinută sau īnchisă nu va putea, chiar dacă este de acord, să devină obiectul experimentelor medicale sau ştiinţifice de natură a-i dăuna sănătăţii ei.
Principiul 25
Orice persoană deţinută sau īnchisă sau apărătorul ei are, sub singura rezervă a condiţiilor īn mod rezonabil necesare pentru asigurarea securităţii şi menţinerea ordinii la locul de detenţie sau de īnchidere, dreptul de a cere unei autorităţi judiciare sau alteia un al II-lea examen medical sau o a II-a părere medicală.
Principiul 26
Faptul că o persoană deţinută sau īnchisă a suferit un examen medical, numele medicului şi rezultatele examenului vor fi atent consemnate. Accesul la aceste date va fi asigurat şi aceasta se va face īn conformitate cu regulile pertinente ale dreptului intern.
Principiul 28
Orice persoană deţinută sau īnchisă are dreptul de a obţine, īn limitele resurselor disponibile, dacă ele provin din surse publice, o cantitate rezonabilă de material educativ, cultural şi informaţional, sub rezerva condiţiilor īn mod rezonabil necesare pentru a se asigura securitatea şi menţinerea ordinii īn locul de detenţie sau de īnchidere.
Principiul 29
1. — Īn vederea asigurării stricte a respectării legilor şi reglementărilor pertninente, locurile de detenţie trebuie să fie inspectate īn mod regulat de către persoane calificate şi experimentate, numite de către o autoritate competentă diferită de autoritatea īn mod direct īnsărcinată cu administrarea locului de detenţie sau de īnchidere responsabilă īn faţa ei.
2. — Orice persoană deţinută sau īnchisă are dreptul de a comunica liber şi īn deplină confidenţialitate cu persoanele care inspectează locurile de detenţie sau de īnchidere īn conformitate cu paragraful 1 al prezentului principiu, sub rezerva condiţiilor īn mod rezonabil necesare pentru a se asigura securitatea şi menţinerea ordinii īn mai sus numitele locuri.
Principiul 31
Autorităţile competente se vor strădui să furnizeze, dacă este nevoie, īn conformitate cu dreptul intern, asistenţa membrilor familiei deţinutului, īn special membrilor minori, şi ele se vor strădui mai ales să asigure, īn bune condiţii, supravegherea copiilor lăsaţi fără părinţi.
Principiul 33
1. — Orice persoană deţinută sau īnchisă sau apărătorul ei, are dreptul de a prezenta o plīngere sau o doleanţă despre felul īn care este tratată, mai ales īn cazul torturilor sau al altor tratamente crude, inumane sau degradante, autorităţilor īnsărcinate cu administrarea locului de detenţie şi autorităţilor de control sau de recurs competente.
2. — Atunci cīnd nici o persoană deţinută sau īnchisă nici apărătorul ei nu au posibilitatea de a-şi exercita drepturile vizate la paragraful 1 al prezentului principiu, un membru al familiei persoanei deţinute sau īnchisă sau orice altă persoană care cunoaşte problema poate să exercite aceste drepturi.
3. — Caracterul confidenţial al cererii sau plīngerii este menţinut atunci cīnd petiţionarul o cere.
4. — Orice cerere sau plīngere trebuie să fie examinată de īndată şi trebuie dat răspuns fără nici o īntīrziere. Īn cazul īn care se respinge cererea sau plīngerea sau īn cazul īntīrzierii excesive, petiţionarul este autorizat să sesizeze o autoritate judiciară sau alta. Nici persoana deţinută sau īnchisă nici vreun petiţionar aşa cum este ele definit la paragraful 1 al prezentului principiu nu trebuie să suporte vreun prejudiciu pentru că a prezentat o cerere sau o plīngere.
Principiul 34
Dacă o persoană deţinută sau īnchisă decedează sau dispare pe parcursul perioadei sale de detenţie sau de īnchidere, o autoritate judiciară sau alta, va ordona o anchetă asupra cauzelor decesului sau ale dispariţiei, fie din proprie iniţiativă, fie la cererea unui membru al familiei acestei persoane sau a oricărei persoane carecunoaşte această situaţie. Dacă īmrejurările o justifică, o anchetă va fi condusă īn aceleaşi condiţii de procedură īn cazul īn care decesul sau dispariţia au survenit puţin după terminarea perioadei de detenţie sau de īnchidere. Rezultatele sau raportul anchetei vor fi puse la dispoziţia oricărei persoane ce o va cere, cu excepţia cazului cīnd acest lucru ar īmpiedica sau ar compromite o instrucţie criminologică īn curs.
Principiul 37
[...] Orice persoană deţinută, atunci cīnd este adusă īn faţa [unei autorităţi judiciare sau alta], are dreptul de a face o declaraţie cu privire la modul īn care a fost tratată atunci cīnd a fost īn stare de arest.
ARM are prevederi exacte asupra condiţiilor de detenţie şi tratamentul celor arestaţi:
Īncăperi de deţinere
Art. 9
1) Celulele sau camerele destinate izolării nocturne nu pot fi ocupate decīt de un singur deţinut. Pentru motivele speciale cum ar fi din cauza unei supraaglomerări temporare administraţia centrală a īnchisorii poate face excepţii de la această regulă, totuşi va trebui să se evite ca să stea doi deţinuţi īn cīte o celulă saucameră individuală.
2) Īn caz că se recurge la dormitoare, aceastea trebuie să fie ocupate de către deţinuţi selecţionaţi cu īngrijire şi recunoscuţi apţi să fie cazaţi īn aceste condiţii. Noaptea ei vor fi supuşi unei supravegheri regulate, adaptată tipului de aşezămīnt respectiv.
Art. 10
Īncăperile de deţinere şi īn special acelea care sīnt destinate deţinuţilor īn timpul nopţii, trebuie să corespundă exigenţelor de igienă, tinīndu-se cont de climă, mai ales īn ceea ce priveşte cubajul de aer, suprafaţa minimă, iluminatul, īncălzirea şi ventilaţia.
Art. 11
Īn orice īncăpere īn care deţinuţii trebuie să trăiască şi muncească,
a) ferestrele trebuie să fie suficient de mari pentru ca deţinuţii să poată citi şi munci la lumina naturală, amplasarea acestor ferestre trebuie să permită pătrunderea de aer proaspăt şi aceasta chiar dacă este sau nu ventilaţie artificială.
b) lumina artificială trebuie să fie suficientă pentru a permite deţinutului să citească sau să muncească fără să-şi strice vederea.
Art. 12
Instalaţiile sanitare trebuie să permită deţinutului să-şi satisfacă nevoile naturale īn momentul dorit, īntr-un mod curat şi decent.
Art. 13
Instalaţiile de baie şi duş trebuie să fie suficiente pentru ca fiecare deţinut să aibă posibilitatea şi să fie obligat să le folosească la o temperatură adecvată climatului şi atīt de des pe cīt o cere igiena generală conform anotimpului şi regiunii geografice, dar cel puţin o dată pe săptămīnă īntr-o climă temperată.
Art. 14
Toate īncăperile frecventate regulat de deţinuţi trebuie menţinute īn perfectă stare şi curate.
Igiena personală
Art. 15
Trebuie să se pretindă deţinuţilor curăţenia personală; īn acest scop ei trebuie să dispună de apă şi de articole de toaletă necesare sănătăţii lor şi curăţeniei lor.
Art. 16
Pentru a se putea permite deţinuţilor să se prezinte īntr-o ţinută corespunzătoare şi să-şi păstreze respectul faţă de ei īnşişi, trebuie să se asigure condiţii pentru buna īntreţinere a părului şi a bărbii; bărbaţii trebuie să poată să se bărbierească īn mod regulat.
Īmbrăcămintea şi aşternutul
Art. 17
1) Fiecare deţinut care nu are dreptul să poarte hainele sale personale trebuie să primească īmbrăcămintea care să fie adecvată climatului şi īn cantitate suficientă pentru a-l menţine sănătos. Această īmbrăcăminte nu are voie să fie īn nici un fel degradată sau umilitoare.
2) Toate hainele trebuie să fie curate şi īn bună stare. Lenjeria de corp trebuie să fie schimbată şi spălată atīt de des cīt este necesar pentru menţinerea igienei.
3) Īn cazuri excepţionale, cīnd deţinutul iese din aşezămīnt cu aprobare, trebuie să i se permită să poarte īmbrăcămintea sa personală sau haine care nu atrag atenţia.
Art. 18
Cīnd li s-a permis deţinuţilor să poarte hainele lor personale, trebuie să se dea ordin īn momentul intrării acestora īn aşezămīnt, pentru a se lua măsuri ca acestea să fie curate şi utilizabile.
Art. 19
Fiecare deţinut trebuie să dispună, īn conformitate cu uzanţele locale sau naţionale, de un pat individual cu aşternutul necesar, bine īntreţinut şi schimbat īn asemenea mod īncīt să asigure curăţenia.
Alimentaţia
Art. 20
1) Orice deţinut trebuie să primească de la administraţie, la orele obişnuite, o hrană de bună calitate, bine preparată şi servită, avīnd o valoare nutritivă suficientă pentru menţinerea sănătăţii şi a forţelor sale.
2) Fiecare deţinut trebuie să aibă posibilitatea de a avea apă potabilă la dispoziţie.
Exerciţii fizice
Art. 21
Fiecărui deţinut care nu este ocupat cu o muncă īn aer liber, i se va asigura, dacă vremea o permite, o oră cel puţin pe zi, pentru exerciţii fizice, adecvate, īn aer liber.
Tinerii deţinuţi şi ceilalţi deţinuţi cărora vīrsta şi condiţia fizică le permit, trebuie să primească īn timpul perioadei  rezervate exerciţiilor fizice, o educaţie fizică şi recreativă. Īn acest scop li se vor pune la dispoziţie terenul, instalaţiile şi echipamentul.
Asistenţa medicală
Art. 22
1) Fiecare aşezămīnt penitenciar trebuie să dispună cel puţin de serviciile unui medic calificat, care trebuie să aibă cunoştinţe īn psihiatrie. Asistenţa medicală trebuie organizată īn legătură strīnsă cu administraţia generală a Serviciului sănătăţii comunităţii sau naţiunii. Ea trebuie să cuprindă un serviciu de psihiatrie pentru diagnostic şi dacă este cazul pentru tratamentul cazurilor de deficienţă mintală.
2) Pentru bolnavii care au nevoie de īngrijiri speciale trebuie să se prevadă transferul la aşezămintele penitenciare specializate sau la spitale civile. Dacă tratamentul spitalicesc este organizat īn aşezămīnt, acesta trebuie prevăzut cu material, utilaj şi produse farmaceutice care să permită de a se da tratamentul şi īngrijirile adecvate deţinuţilor bolnavi şi personalul trebuie să aibă o suficientă pregătire profesională.
3) Orice deţinut trebuie să beneficieze de īngrijirile unui dentist calificat.
Art. 23
1) Īn aşezămintele pentru femei trebuie să existe instalaţiile speciale necesare pentru īngrijirea femeilor gravide şi a celor care nasc sau au născut. Īn măsura posibilităţilor trebuie să se ia măsuri pentru ca naşterile să aibă loc īntr-un spital civil. Dacă copilul se naşte īn īnchisoare este important ca īn actul de naştere să nu fie trecut acest lucru.
2) Īn caz că se permite mamelor deţinute a-şi păstra sugarii, trebuie să se ia măsuri pentru a se crea creşe īnzestrate cu personal calificat unde sugarii să fie ţinuţi īn timpul cīnd nu sīnt īngrijiţi de mamele lor.
Art. 24
Medicul trebuie să examineze fiecare deţinut cīt mai curīnd posibil după intrarea sa şi ulterior, atīt de des cīt este necesar, īn special īn vederea depistării existenţei posibile a unei maladii fizice sau mentale şi să ia toate măsurile necesare, să asigure separarea deţinuţilor suspecţi a fi atinşi de maladii infecţioase sau contagioase, să descopere deficienţele fizice sau mintale care ar putea fi un obstacol de reclasare şi să determine capacitatea fizică de muncă a fiecărui deţinut.
Art. 25
1) Medicul este īnsărcinat să supravegheze sănătatea fizică şi psihică a deţinuţilor. Ei trebuie să-i vadă īn fiecare zi pe deţinuţii bolnavi şi pe toţi cei care atrag īn mod deosebit atenţia.
2) Medicul trebuie să prezinte un raport directorului, de fiecare dată cīnd crede necesar, că sănătatea fizică sau psihică a unor deţinuţi a fost sau va fi afectată de prelungirea sau de o condiţie oarecare a detenţiei.
Art. 26
Medicul trebuie să execute inspecţii regulate şi să-l consilieze pe director īn ceea ce priveşte:
a) cantitatea, calitatea, prepararea şi distribuirea alimentelor;
b) igiena şi curăţenia aşezămīntului şi a deţinuţilor;
c) instalaţiile sanitare, de īncălzire, iluminat şi ventilaţia aşezămīntului;
d) calitatea şi curăţenia hainelor şi a aşternutului deţinuţilor;
e) respectarea regulilor privind educaţia fizică şi sportivă cīnd aceasta este organizată cu un personal nespecializat.
2) Directorul trebuie să ia īn consideraţie rapoartele şi sfaturile medicului bazate pe articolele 25 paragraful 2 şi 26, īn cazul cīnd este de acord cu acestea, să ia imediat măsurile ce se impun; īn caz de dezacord sau dacă cele sesizate nu sīnt de competenţa lui, el va transmite imediat raportul medical şi propriile sale păreri, autorităţilor superioare.
Informare şi dreptul de a se plīnge al deţinuţilor
Art. 35
1) Cīnd intră, fiecare deţinut trebuie să primească informaţii scrise cu privire la regimul deţinuţilor din categoria sa, reguli disciplinare ale aşezămīntului, mijloace autorizate pentru obţinerea informaţiilor şi formularea plīngerilor şi cu privire la toate celelalte puncte care pot fi necesare pentru a-i permite să cunoască drepturile şi obligaţiile sale şi de a se adapta vieţii din penitenciar.
2) Dacă deţinutul este analfabet, aceste informări trebuie să i se facă oral.
Art. 36
1) Orice deţinut trebuie să aibă īn fiecare zi lucrătoare ocazia de a prezenta cereri şi reclamaţii directorului aşezămīntului sau funcţionarului autorizat să-l reprezinte.
2) Cereri sau reclamaţii vor putea fi prezentate inspectorului īnchisorilor īn cursul unei inspecţii. Deţinutul va putea să se īntreţină cu inspectorul sau cu oricare alt salariat īnsărcinat cu inspecţia, īn lipsa directorului sau a altor membri ai personalului aşezămīntului.
3) Orice deţinut trebuie să aibă voie să adreseze, fără a fi cenzurat fondul, dar īntr-o formă legală, o cerere sau reclamaţie, administraţiei penitenciare centrale, autorităţii judiciare sau altor autorităţi competente, pe calea ce se impune.
4) Chiar dacă o cerere sau reclamaţie ar fi evident īndrăzneaţă sau lipsită de temei, ea trebuie să fie examinată fără īntīrzieri şi trebuie să se dea un răspuns deţinutului īn timp util.
Legătura cu lumea exterioară
Art. 37
Deţinuţilor trebuie să li se permită, sub supravegherea necesară, să comunice cu familiile lor şi cu acelea ale prietenilor lor, īn care se poate avea īncredere, la intervale regulate, atīt prin corespondenţă, cīt şi primind vizita acestora.
Art. 38
1) Deţinuţilor originari din ţările străine trebuie să li se acorde īnlesniri raţionale pentru a comunica cu reprezentanţii lor diplomaţi şi consulari.
2) Īn ceea ce priveşte deţinuţii originari din state care nu au reprezentanţi diplomatici sau consulari īn ţară ca şi refugiaţii şi apatrizii, acestora trebuie să li se acorde aceleaşi īnlesniri de a se adresa reprezentanţilor diplomatici ai statului care este īnsărcinat cu interesele lor, sau oricărei autorităţi naţionale sau internaţionale care au misiunea de a-i proteja.
Art. 39
Deţinuţii trebuie să fie ţinuţi īn mod regulat la curent cu evenimentele cele mai importante, fie prin lectura ziarelor zilnice, periodice sau a publicaţiilor penale speciale, fie prin emisiunile radiofonice, conferinţe sau orice alt mijloc analog, autorizat sau controlat de către administraţie.
Biblioteca
Art. 40
Fiecare aşezămīnt trebuie să aibă o bibliotecă pentru uzul tuturor categoriilor de deţinuţi, dotată suficient cu cărţi instructive şi recreative. Deţinuţii trebuie să fie īncurajaţi s-o folosească cīt mai mult posibil.
Religia
Art. 41
1) Dacă aşezămīntul curinde un număr suficient de deţinuţi aparţinīnd aceleiaşi religii trebuie să fie numit sau aprobat un reprezentant calificat al acelei religii.
Īn caz că numărul deţinuţilor o justifică şi īmprejurările o permit, măsura trebuie luată pentru mai mult timp.
2) Reprezentatul calificat, numit sau aprobat conform paragrafului 1, trebuie să fie autorizat să organizeze periodic slujbe religioase, şi să facă, de ficare dată cīnd este indicat, vizite duhovniceşti īn particular, deţinuţilor care au religia sa.
3) Dreptul de a intra īn legătură cu reprezentantul calificat al unei religii nu se va refuza niciodată, nici unui deţinut. Dimpotrivă, dacă un deţiut se opune vizitei unui reprezentant al unei religii, trebuie să se respecte din plin atitudinea sa.
Art. 42
Fiecărui deţinut trebuie să i se aprobe pe măsura posibilităţilor să-şi satisfacă cerinţele vieţii sale religioase, participīnd la slujbe organizate īn aşezămīnt şi să aibă asupra sa cărţile de educaţie şi instruire religioasă ale religiei sale.
Depunerea obiectelor aparţinīnd deţinuţilor
Art. 43
1) Īn caz că regulamentul nu-i dă voie deţinutului să păstreze asupra lui bani, obiecte de valoare, hainele şi alte efecte care īi aparţin, acestea trebuie să fie depuse la loc sigur, imediat după intrarea sa īn aşezămīnt. Trebuie să se alcătuiască un inventar şi acesta trebuie să fie semnat de deţinut. Trebuie să se ia măsuri pentru a se păstra aceste lucruri īn bună stare.
2) Aceste lucruri şi banii trebuie să-i fie īnapoiaţi la punerea sa īn libertate, cu excepţia banilor care a avut voie să-i cheltuiască, a obiectelor care a putut să le trimită īn exterior sau a hainelor care a trebuit să fie distruse din motive de igienă. Deţinutul trebuie să dea descărcare pentru obiectele şi banii care i-au fost restituiţi.
3) Obiectele de valoare sau lucrurile trimise din exterior deţinutului sīnt supuse aceloraşi reguli.
4) Dacă deţinutul are asupra sa medicamente sau stupefiante īn momentul intrării, medicul va decide asupra folosirii acestora.
Comunicarea decesului, bolii, transferului etc.
Art . 44
1) Īn caz de deces sau de boală gravă, de accident grav sau transferare a deţinutului īntr-un aşezămīnt pentru bolnavi mintali, directorul trebuie să informeze imediat soţia (soţul) dacă deţinutul este căsătorit sau ruda cea mai apropiată şi īn orice caz cīte o persoană indicată de deţinut pentru a fi informată.
2) Un deţinut trebuie să fie informat imediat despre decesul sau boala gravă a unei rude apropiate. Īn caz de boală periculoasă a unei astfel de persoane, īn caz că īmprejurările permit aceasta, deţinutul va trebui să fie lăsat să se ducă la căpătīiul celui bolnav, fie sub escortă, fie liber.
3) Orice deţinut va avea dreptul de a informa imediat familia despre detenţia sa la un alt loc de deţinere.
Transferarea deţinuţilor
Art. 45
1) Īn caz că deţinuţii sīnt aduşi īn locul de deţinere sau sīnt scoşi din acesta, ei trebuie să fie cīt mai puţin expuşi vederii publicului şi trebuie luate măsuri pentru a-i proteja de insulte, curiozitatea publicului şi de orice fel de publicitate.
2) Transportul deţinuţilor īn condiţii proaste de aerisire sau iluminat sau prin orice alt mijloc care le-ar produce o suferinţă fizică trebuie interzis.
3) Transportul deţinuţilor trebuie să se facă pe cheltuiala administraţiei şi īn condiţii egale pentru toţi deţinuţii.
Inspecţia
Art. 55
Inspectorii calificaţi şi experimentaţi, numiţi de o autoritate competentă vor trebui să procedeze la inspectarea regulată a locurilor de deţinere şi serviciilor penitenciare. Ei vor veghea mai ales asupra faptului ca acestea să fie administrate conform legilor şi reglementărilor īn vigoare şi īn scopul atingerii obiectivelor serviciilor penitenciare (penale) şi corecţionale.
Munca
Art. 71
1. Munca de penitenciar nu trebuie să aibă caracter degradant.
2. Toţi deţinuţii condamnaţi sīnt supuşi obligaţiei muncii, ţinīndu-se seama de aptitudinile lor fizice şi mintale, astfel cum acestea vor fi determinate de către medic.
3. Trebuie să li se dea deţinuţilor o muncă productivă īndestulătoare pentru a-i preocupa pe durata normală a unei zile de lucru.
4. Această muncă trebuie să fie, pe cīt posibil, de natură a menţine sau a mări capacitatea lor de a-şi cīştiga īn mod cinstit existenţa după punerea īn libertate.
5. Trebuie să li se dea deţinuţilor o pregătire profesională folositoare de pe urma căreia să poată cīştiga şi aceasta mai ales pentru cei tineri.
6. Īn limitele compatibile cu o selecţie profesională raţională şi exigenţele administraţiei şi ale disciplinei īn penitenciar, deţinuţii trebuie să-şi poată alege genul de muncă pe care doresc să o īndeplinească.
Art. 72
1. Organizarea şi metodele muncii penale trebuie să se apropie pe cīt posibil de acelea care se aplică  unei munci asemănătoare īn exteriorul aşezămīntului, īn vederea pregătirii deţinuţilor pentru condiţiile normale ale muncii libere.
2. Totuşi interesarea deţinuţilor şi pregătirea lor profesională nu trebuie să fie subordonate dorinţei de a se realiza un beneficiu prin munca penală.
Art. 73
1. Īntreprinderile industriale şi fermele penitenciarelor trebuie să fie conduse de preferinţă de către administraţie şi nu de către persoane particulare.
2. Īn caz că se folosesc deţinuţii pentru munci care nu sīnt controlate de către adminsitraţie, ei trebuie totuşi puşi sub supravegherea peronalului de penitenciar. Afară de cazul cīnd munca trebuie īndeplinită pentru alte departamente de stat, persoanele cărora li se execută această muncă trebuie să-i plătească administraţiei salariul normal datorat pentru această muncă, ţinīnd cont totdată de randamentul deţinuţilor.
Art. 74
1. Măsurile prescrise pentru a proteja securitatea şi sănătatea muncitorilor licberi trebuie luată īn egală măsură şi īn aşezămintele de penitenciare.
2. Trebuie să se dea dispoziţii privind  despăgubirile ce li se cuvin deţinuţilor accidentaţi prin muncă sau boli profesionale, condiţiile fiind acelaşi ca pentru muncitorii liberi.
Art. 75
1. Numărul maxim zilnic şi săptămīnal al orelor de muncă pentru deţinuţi trebuie fixat prin lege sau regulament adminsitrativ ţinīndu-se seama de reglementările sau de uzanţele locale aplicate muncitorilor liberi.
2. Orele astfel stabilite trebuie să īngăduie o zi de repaus pe săptămīnă şi suficient timp pentru instruire şi celelalte activităţi prevăzute de tratamentul şi readaptarea deţinuţilor.
Art. 76
1. Munca deţinuţilor trebuie să fie renumerată īntr-o formă echitabilă.
2. Regulamentul trebuie să permită deţinuţilor să folosească cel puţin o parte din remuneraţia lor pentru cumpărarea obiectelor īngăduite care sīnt destinate uzului personal şi de a trimite o altă parte familiei lor.
3. Regulamentul ar trebui să prevadă de asemenea ca o parte a remuneraţiei să fie rezervată de către administraţie pentru a constitui un peculiu care va fi remis deţinutului īn momentul punerii sale īn libertate.
Instruire şi īndeletniciri plăcute
Art. 77
1. Trebuie să se ia măsuri pentru a se desfăşura instruirea deţinuţilor capabili de a profita de aceasta, inclusiv instruirea religioasă īn ţările unde aceasta este posibil. Instruirea analfabeţilor şi a tinerilor deţinuţi trebuie să fie obligatorie şi administraţia trebuie să vegheze cu atenţie asupra acesteia.
2. După posibilităţi, instruirea deţinuţilor trebuie să fie coordonată cu sistemul īnvăţămīntului public pentru ca aceştia să poată continua pregătirea lor fără dificultăţi, după punerea īn libertate.
Art. 78
Pentru bunăstarea fizică şi mintală a deţinuţilor trebuie să se organizeze īn toate aşezămintele, activităţi recreative şi culturale.
Relaţii sociale, ajutor postpenal
Art. 79
O atenţie deosebită trebuie să se dea menţinerii şi īmbunătăţirii relaţiilor dintre deţinut şi familia sa, dacă acestea sīnt de dorit īn interesul celor două părţi.
Art. 80
Trebuie să se ţină seama, chiar de la īnceputul condamnării, de viitorul deţinutului după punerea sa īn libertate. Acesta trebuie să fie īncurajat să menţină sau să stabilească relaţii cu persoane sau organe din exterior care să poată favoriza interesele familiei sale, ca şi propria sa readaptare socială.
Art. 81
1. Serviciile şi organele, oficiale su nu, care ajută deţinuţii puşi īn libertate să-şi regăsească locul lor īn societate, trebuie, după posibilităţi să procure deţinuţilor puşi īn libertate, actele şi piesele de identitate necesare, să le asigure o locuinţă, loc de muncă, haine potrivite şi adecvate climei şi anotimpului, ca şi mijloacele necesare pentru a ajunge la destinaţie şi pentru a rezista īn timpul perioadei care urmează imediat după punerea sa īn libertate.
2. Reprezentanţii aprobaţi ai acestor organe trebuie să aibă acces īn aşezămīnt şi să poată lua legătura cu deţinuţii. Avizul lor cu privire la proiectele de reclasare ale unui deţinut trebuie să fie cerute īncă de la īnceputul condamnării.
3. Este de dorit ca activitatea acetor organe să fie pe cīt posibil centralizată sau coordonată pentru ca să se poată asigura cea mai bună folosire a eforturilor lor.
Deţinuţii alienaţi şi anormali mintal
Art. 82
1. Alienaţii nu trebuie să fie deţinuţi īn īnchisori şi trebuie să se dea dispoziţii pentru a fi transferaţi imediat ce este posibil, īn aşezăminte pentru bolnavi mintal.
2. Deţinuţii atinşi de alte afecţiuni sau anormalităţi mintale trebuie să fie ţinuţi sub observaţie şi trataţi īn instituţii specializate subordonate unei conduceri medicale.
3. Īn timpul şederii lor īn īnchisoare, aceste persoane trebuie să fie sub supravegherea specială a unui medic.
4. Serviciul medical al aşezămintelor penale trebuie să asigure tratamentul psihiatric al tuturor celorlalţi deţinuţi care au nevoie de un astfel de tratament.
Art. 83
Este de dorit să se ia măsuri, de acord cu organele competente, pentru ca tratamentul psihiatric să fie continuat, dacă este necesar, după punerea īn libertate şi să fie asigurată o asistenţă socială postpenală cu caracter psihiatric.
Persoanele areastate sau īn detenţie preventivă
Art. 84
1. Orice individ arestat sau īncarcerat din cauza unor infracţiuni la legea penalkă şi care se găseşte deţinut fie īn localurile poliţiei fie īntr-un local de prevenţie, dar care īncă nu a fost judecat, este denumit „prevenit” īn dispoziţiile care urmează.
3. Fără prejudicierea dispoziţiilor legale, referitor la protecţia libertăţii individuale sau fixīnd procedura de urmat faţă de preveniţi, aceştia din urmă vor beneficia de un regim special, ale cărui reguli menţionate mai jos, se mărginesc să fixeze punctele esenţiale.
Art. 86
Preveniţii trebuie să fie cazaţi īn camere individuale, sub rezerva obiceiurilor locale diferite īn concordanţă cu clima.
Art. 87
Īn limitele compatibile cu buna orīnduială din aşezăminte, preveniţii pot, dacă doresc, să se hrănească pe cheltiala lor procurīndu-şi hrana din exterior prin intermediul administraţiei, al familiei sau al prietenilor lor. Īn caz contrar, administraţia trebuie să rezolve problema alimentării lor.
Art. 88
1. Unui prevenit trebuie să i se aprobe să poarte hainele personale dacă acestea sīnt curate şi corespunzătoare.
2. Dacă poartă uniforma aşezămīntului, aceasta trebuie să fie diferită de uniforma condamnaţilor.
Art. 89
Preveniţilor trebuie să li se dea īntotdeauna posibilitatea de a munci, dar nu pot fi obligaţi la aceasta. Dacă muncesc, ei trebuie să fie remuneraţi.
Art. 90
Oricărui prevenit  trebuie să i se aprobe procurarea īn contul său sau al unui terţ, de cărţi, ziare, a materialului necesar pentru scris ca şi a altor mijloace de ocupaţie, īn limitele compatibile cu interesul administraţiei, cu securitatea şi buna orīnduială din aşezămīnt.
Art. 91
Unui prevenit trebuie să i se dea voie să primească vizita şi īngrijirea propriului său medic sau dentist, dacă cererea sa este bine īntemeiată şi dacă este īn stare să suporte cheltuiala.
Art. 92
Un preventiv trebuie să poată informa familia sa asupra detenţiei şi i se vor acorda toate īnlesnirile legale pentru a putea comunica cu aceasta şi cu prietenii săi şi a primi vizita acestor persoane cu singura condiţie a respectării restricţiilor şi supravegherii care sīnt necesare īn interesul aplicării dreptăţii, securităţii şi a bunei orīnduieli din aşezămīnt.
Condamnaţii pentru datorii şi la īnchisoare civilă
Art. 94
Īn ţările īn care legea prevede īnchisoarea pentru datorii şi alte forme de īnchisoare pronunţate prin decizie judecătorească īn urma unei proceduri nepenale, aceşti deţinuţi nu trebuie să fie supuşi la restricţii īn plus, nici să fie trataţi cu mai multă severitate decīt este necesar pentru a asigura securitatea şi a menţine ordinea.
REP are următoarele prevederi:
Partea I-a
Principiile de bază
Regula 1
Privarea de libertate se face īn condiţiile morale şi materiale care să asigure respectul necesar faţă de demnitatea umană care să fie īn conformitate cu aceste reguli.
Regula 2
Regulile se vor aplica imparţial. Nu va exista nici o discriminare faţă de rasă, culoare, sex, limbă, religie, politică sau alte opinie, origine naţională sau socială, naştere, statutul economic sau altfel de statut. Convingerile religioase şi preceptele morale ale grupului căruia īi aparţine deţinutul vor fi respectate.
Regula 3
Scopul tratamentului persoanelor īn cunstodie va fi īn aşa fel susţinut īncīt să le ocrotească sănătatea, propriul respect şi, atīt cīt permite durata sentinţei, să le dezvolte simţul responsabilităţii şi să īncurajeze acele atitudini şi abilităţi care le vor fi de folos la reintegrarea lor īn societate cu şanse cīt mai bune īn părăsirea cīmpului informaţional şi care să le permită propria iniţiere după eliberarea lor.
Regula 4
Vor fi făcute controale regulate īn instituţiile penale de către inspectori calificaţi şi experimentaţi numiţi de o autoritate competentă. Sarcina lor va fi, īn particular, să verifice dacă, şi la ce extindere, aceste instituţii sīnt administrate īn concordanţă cu legile şi regulamentele existente, imparţialitatea serviciilor penitenciarelor şi dacă pretenţiile acestor reguli sīnt respectate.
Regula 5
Protejarea drepturilor individuale ale deţinuţilor, cu o menţiune specială īn privinţa legalităţii executării sau a măsurilor detenţiei, va fi asigurată prin mijloace de control īn concordanţă cu regulile naţionale, de către o autoritate judiciară constituită, parte principală autorizată să viziteze deţinuţi şi care să nu aparţină administraţiei penitenciarului.
Regula 6
1 — Aceste reguli vor fi făcute cunoscute personalului īn limbile naţionale.
2 — Vor fi de asemenea aduse la cunoştinţă deţinuţilor īn aceleaşi limbi sau īn alte limbi atīt cīt este de rezonabil şi de practic.
Partea a II-a
Sistemele de conducere a penitenciarelor
[...]
Cazarea:
Regula 14
1 — Deţinuţii vor fi cazaţi pe timpul nopţii īn celule individuale, cu excepţia cazurilor cīnd se consideră că este mai avantajoasă cazarea cu ceilalţi deţinuţi.
2 — Cīnd cazarea este comună se va avea īn vedere ca celula să fie ocupată de deţinuţi care pot fi asociaţi cu alţii īn astfel de condiţii. Va exista supraveghere pe timpul nopţii.
Regula 15
Cazarea asigurată deţinuţilor şi īn particular toate formele de cazare pe timpul nopţii va īntruni cerinţele cu privire la sănătate şi igienă — cu o atenţie specială acordată condiţiilor climaterice şi mai ales repartiţiei aerului pe metru cub, un spaţiu rezonabil, lumină, căldură şi ventilaţie.
Regula 16
Īn toate locurile unde deţinuţilor li se cere să lucreze sau să trăiască:
a) ferestrele să fie suficient de mari pentru a permite deţinuţilor să citească sau să lucreze benecifiind de lumina naturală īn condiţii normale. Ele vor fi astfel construite īncīt să permită pătrunderea aerului proaspăt cu excepţia locurilor unde există un sistem adecvat de aer condiţionat. Mai mult, ferestrele vor fi echipate īn conformitate cu normele de securitate existente ca dimensiuni, localizare şi construcţie a lor, dar cu un aspect cīt mai aproape de modelul obişnuit;
b) lumina artificială trebuie să satisfacă standardele tehnice cunoscute.
Regula 17
Instalaţiile sanitare şi amenajările pentru acces vor fi astfel concepute īncīt să permită fiecărui deţinut să-şi satisfacă necesităţile naturale cīnd este necesar īncondiţii de curăţenie şi decenţă.
Regula 18
Instalaţiile adecvate de baie şi duş vor fi amenajate astfel īncīt fiecare deţinut să-şi poată satisface dorinţa de a face baie sau duş, la o temperatură potrivită climatului, cīt de des este necesar pentru păstrarea igienei generale īn concordanţă cu anotimpul şi regiunea geografică, dar cel puţin o dată pe săptămīnă. Oricīnd este posibil, trebuie permis accesul liber la ore rezonabile.
Regula 19
Toate locurile instituţiei vor fi menţinute adecvat şi īn stare de curăţenie tot timpul.
Igiena personală:
Regula 20
Deţinuţilor li se va cere să-şi păstreze igiena personală corporală şi pentru aceasta ei vor beneficia de apă şi de toate articolele de toaletă care sīnt necesare sănătăţii şi curăţeniei.
Regula 21
Pentru motive de sănătate şi pentru ca deţinuţii să-şi păstreze aspectul şi respectul faţă de propria persoană, se vor face īnlesniri īn privinţa propriei īngrijiri a părului şi bărbii iar bărbaţilor li se va permite (īnlesni) rasul zilnic.
Īmbrăcămintea şi aşternutul:
Regula 22
1 — Deţinuţii cărora nu le este permis să-şi poarte propriile haine vor fi dotaţi cu haine potrivite climatului şi care să le permită menţinerea unei bune sănătăţi. O astfel de īmbrăcăminte nu trebuie să fie īn nici un caz degradantă sau umilitoare.
2 — Toată īmbrăcămintea trebuie să fie curată şi menţinută īntr-o stare potrivită.
3 — Ori de cīte ori deţinuţii obţin permisiunea să iasă din instituţie, li se va permite să-şi poarte propriile haine sau o īmbrăcăminte modestă.
Regula 23
La primirea deţinuţilor īntr-o instituţie, se vor face aranjamentele necesare pentru asigurarea ca īmbrăcămintea personală să fie ţinută īn bune condiţii şi aptă pentru folosinţă.
Regula 24
Fiecare deţinut va primi un pat şi un aşternut propriu care va fi menţinut īn ordine şi schimbat destul de des, astfel īncīt să-şi păstreze curăţenia.
Hrana:
Regula 25
1 — Īn concordanţă cu normele date de autorităţile sanitare, administraţia va hrăni deţinuţii la orele normale cu mīncare potrivit preparată şi prezentată, care să satisfacă prin calitate şi cantitate normele dietetice şi igienice moderne şi care să ţină seama de vīrstă, sănătate, natura muncii prestate şi pe cīt posibil de cerinţele de ordin religios sau cultural.
2 — Băutul apei trebuie să fie la īndemīna oricărui deţinut, oricīnd.
Serviciile medicale:
Regula 26
1 — La fiecare instituţie vor fi accesibile serviciile a cel puţin unui medic internist practician. Serviciile medicale vor fi organizate strīns legat de starea generală de sănătate a comunităţii sau naţiunii. Ele vor include serviciul psihiatric pentru diagnosticarea īn cazurile care impun tratamentul stărilor mentale anormale.
2 — Deţinuţii bolnavi sau care au nevoie de tratament special vor fi trasferaţi la instituţii specializate sau spitale civile. Acolo unde asistenţa medicală este posibilă īn cadrul instituţiei, prin echipament, mobilier şi dotări farmaceutice necesare pentru īngrijirea medicală şi tratamentul deţinuţilor bolnavi, se va aduce şi personal specializat.
3 — Serviciile unui stomatolog vor fi īnlesnite fiecărui deţinut.
Regula 27
Deţinuţii nu vor fi supuşi nici unui experiment care pot provoca răni morale sau fizice.
Regula 28
1 — Se vor face toate demersurile pentru naşterea copiilor īn afara instituţiei. Totuşi, dacă nu sīnt condiţii posibile, va fi necesar ca īn instituţiile penale să se amenajeze cele necesare īngrijirii pre- şi post-natale a femeilor īnsărcinate. Dacă un copil se naşte īn īnchisoare, acest lucru nu se va menţiona īn certficatul de naştere.
2 — Atunci cīnd minorilor le este permis să rămīnă īn instituţie alături de mamele lor, trebuie făcută o aprovizionare specială pentru crearea unei creşe deservită de personal calificat unde copii vor fi plasaţi atunci cīnd nu se află sub directa īngrijire a mamelor.
Regula 29
Ofiţerul medic va vedea şi va examina fiecare deţinut cīt de curīnd posibil după depunerea sa şi de fiecare dată cīnd va fi necesar, acordīnd o atenţie deosebită depistării bolilor fizice şi mentale, va lua toate măsurile necesare īn vederea acordării tratamentului medical, va separa deţinuţii suspectaţi de boli contagioase sau infecţioase; va nota deficienţele fizice sau mentale care pot īmpiedica reintegrarea după eliberare; va hotărī repartizarea fiecărui deţinut la muncă.
Regula 30
1 — Ofiţerul medic va īngriji atīt sănătatea fizică cīt şi cea mentală a deţinuţilor şi va consulta, sub incidenţa condiţiilor dar cu frecvenţa impusă de normele medicale, toţi deţinuţii bolnavi, pe cei care īşi declară vreo boală sau rană şi pe fiecare deţinut care solicită acest lucru.
2 — Ofiţerul medic va raporta directorului de cīte ori consideră necesar faptul că sănătatea fizică sau mentală a unui deţinut a fost sau nu va fi profund afectată de continuarea deţinerii īn īnchisoare sau de oricare altă condiţie generată de această situaţie.
Regula 31
1. — Ofiţerul medic sau o autoritate competentă va inspecta īn mod regulat şi va sfătui directorul cu privire la:
a) cantitatea, calitatea, prepararea şi deservirea hranei şi apei;
b) igiena şi curăţenia īnchisorii şi a deţinuţilor;
c) condiţiile sanitare, căldura, lumina şi ventilaţia instituţiei;
d) compatibilitatea dintre gradul de curăţenia al deţinuţilor şi al aşternutului.
2 — Directorul va lua īn considerare rapoartele şi sfaturile ofiţerului medic bazate pe Regula 30, paragraful 2 şi 31, paragraful 1 şi dacă este de acrod cu recomandările făcute va lua măsurile pentru atingerea scopului acestor recomandări; dacă aceste recomandări depăşesc competenţa directorului sau dacă directorul nu este de aceeaşi părere cu ele, el va īnainta unraport personal şi va cere recomandarea unui ofiţer medic de specialitate, pentru clarificări.
Regula 32
Serviciile medicale ale instituţiei vor căuta să depisteze şi vor trata orice boală fizică sau mentală sau defecte care ar putea obstrucţiona reintegrarea deţinutului după eliberare. Orice serviciu medical chirurgical şi psihiatric inclusiv cele disponibile īn cadrul comunităţii vor fi asigurate deţinutului pīnă la sfīrşit.
Informarea deţinuţilor şi plīngerile acestora:
Regula 41
1 — Fiecare deţinut va beneficia īncă de la intrarea īn instituţie de informare scrisă cu privire la regulile care guvernează tratamentul deţinuţilor, din fiecare categorie, cerinţele cu privire la asigurarea disciplinei īn instituţie, metodele autorizate īn dobīndirea unor informaţii, modul īn care se īntocmesc plīngerile şi toate cele care sīnt necesare a fi cunoscute pentru a īnţelege drepturile şi īndatoririle ce la revin pentru a se adapta la viaţa din interiorul instituţiei.
2 — Dacă un deţinut nu īnţelege informarea scrisă primită această informare se va face oral.
Regula 42
1 — Fiecare deţinut va avea zilnic ocazia să vorbească, să ceară sau să facă plīngeri unui inspector de īnchisori sau oricărei alte autorităţi constituite legal, căreia īi este īngăduit să viziteze īnchisorile, īnsoţit de directorul acesteia sau de alţi membri ai personallului de deservire. Totuşi, apeluri la deciziile formale pot fi restrīnse la procedurile autorizate.
3 — Fiecărui deţinut i se va permite să facă cereri sau plīngeri, cu caracter confidenţial către administraţia centrală a īnchisorii, autoritatea jurideică sau alte autorităţi competente.
4 — Fiecare cerere sau plīngere adresată care se referă la o autoritate a īnchisorii va fi rezolvată cu promptitudine şi un răspuns trebuie dat de urgenţă.
Contactul cu lumea exterioară:
Regula 43
1 — Deţinuţilor li se va permite să comunice cu familiile lor legat de nevoile de tratament, securitate şi ordine, cu persoanele sau cu reprezentanţii unor organizaţii din afară şi să primească vizitele acestor persoane cīt de des posibil.
2 — Să īncurajeze contactul cu lumea exterioară şi acesta să devină un sistem de legătură permanentă cu exteriorul īn concordanţă cu obiectivele expuse īn Partea a IV-a a acestui regulament.
Regula 44
1 — Deţinuţii care sīnt de o altă cetăţenie vor fi informaţi fără nici o īntīrziere de dreptul lor de a cere contactul şi īnlesnirile necesare pentru a comunica neīntīrziat cu reprezentantul diplomatic sau consular al statului căruia īi aparţin. Administraţia īnchisorii va coopera īn īntregime cu astfel de reprezentanţi īn interesul celor de altă cetăţenie din īnchisoare care pot avea necesităţi mai deosebite.
2 — Deţinuţii care aparţin unor state care nu au reprezentanţi diplomatici sau consulari acreditaţi īn ţara respectivă, refugiaţii sau apatrizii vor beneficia de īnlesniri similare pentru a comunica cu reprezentantul diplomatic al statului care răspunde de intersele lor sau cu autoritatea naţională sau internaţională a cărei sarcină este să deservească interesele acetor persoane.
Regula 45
Deţinuţilor li se va permite să se informeze permanent prin: citirea ziarelor, periodicelor sau a altor publicaţii, prin urmărirea emisiunilor radio şi TV, prin lecturi sau prin alte asemenea mijloace după cum administraţia īnchisorii permite sau controlează. Aranjamente speciale se vor face pentru rezolvarea cazurilor de străini care ridică probleme lingvistice.
Asistenţa morală şi religioasă:
Regula 46
Atīt cīt este posibil, fiecărui deţinut i se va permite să-şi satisfacă nevoile impuse de religia sa, să-şi continue viaţa morală şi spirituală prin participarea la serviciile şi īntrunirile din instituţie şi prin permisiunea de a deţine orice cărţi necesare acestui lucru sau cărţi de literatură.
Regula 47
1 — Dacă instituţia deţine un număr suficient de deţinuţi de aceeaşi religie, un reprezentant calificat al acesteia va fi numit şi aprobat. dacă numărul de deţinuţi justifică şi condiţiile o permit, aranjamentul va deveni permanent.
2 — Unui reprezentant calificat numit sau aprobat sub incidenţa paragrafului 1, i se va permite să ţină cu regularitate serviciile şi activităţile şi să facă vizite pastorale particulare deţinuţilor ce aparţin ritului său confesional la momentele adecvate.
3 — Accesul la un reprezentant calificat de orice religie nu poate fi refuzat nici unui deţinut. Dacă un deţinut obiectează la astfel de vizite ale reprezentantului religios, deţinutului i se va permite să le refuze.
Deţinerea bunurilor deţinuţilor:
Regula 48
1 Toţi banii, toate valorile şi alte efecte ce aparţin deţinuţilor şi care īn baza regulamentelor instituţiei nu se permite să fie păstrate asupra deţinuţilor, la intrarea īn īnchisoare vor fi date īn custodie. Un inventar al acestora va fi semnat de deţinut. Vor fi luate măsuri pentru a fi deţinute īn bune condiţii. Dacă se consideră necesară distrugerea vreunui obiect, acesta va fi mai īntīi īnregistrat şi apoi deţinutul va fi informat despre măsura luată.
2 — La liberarea deţinutului, toate aceste obiecte precum şi banii īi vor fi redaţi īn măsura īn care nu au fost permise eliberării bani sau trimiteri autorizate de valori īn afara instituţiei sau nu s-a considerat necesar din motive de igienă distrugerea vreunui obiect. Deţinutul va semna o chitanţă pentru obiectele şi banii returnaţi.
3 — Atīt cīt este posibil, banii sau efectele primite de deţinuţii din afară vor avea acelaşi tratament, dacă nu este permisă folosirea īn timpul detenţiei.
4 — Dacă vreun deţinut aduce orice fel de medicamente, medicul va hotărī ce folosire li se va da.
Īnştiinţarea morţii, a bolii, a transferului etc.:
Regula 49
1 — Īn cazul decesului sau al unei boli grave sau al unei răniri serioase a unui deţinut, precum şi a mutării dintr-o altă instituţie īn vederea tratării unei boli mentale sau a unor anormalităţi, directorul va informa de īndată soţul (soţia) dacă deţinutul este căsătorit, ruda cea mai apropiată şi va informa īn orice caz oricare altă personaă desemnată de deţinut.
2 — Deţinutul va fi informat imediat despre decesul sau o boală gravă a vreunei rude. Īn astfel de cazuri şi ori de cīte ori īmprejurările o permit, deţinutului i se va permite să-şi viziteze ruda bolnavă sau să vadă persoana decedată, fie sub escortă sau fără.
3 — Toţi deţinuţii vor avea dreptul să-şi anunţe familiile īndată ce vor fi transferaţi la o altă īnchisoare.
Mutarea deţinuţilor:
Regula 50
1 — Cīnd deţinuţii sīnt mutaţi la sau de la o instituţie, ei vor fi expuşi public cīt mai puţin posibil şi vor fi luate măsuri de siguranţă adecvate pentru a asigura protejarea lor de insulte, curiozitate şi orice formă de publicitate.
2 — Transportul deţinuţilor va fi făcut pe cheltuiala administraţiei īn concordanţă cu regulile autorizate, aşa cum se cuvine.
Munca:
Regula 71
1 — Munca īn īnchisoare trebuie privită ca un element pozitiv īn tratamentul, pregătirea şi conducerea instituţională.
2 — Deţinuţilor cu condamnare definitivă poate să li se ceară să lucreze, īn concordanţă cu starea lor fizică şi mentală determinată de consultul medical.
3 — Cantitatea de muncă folositoare, sau alte scopuri de realizare a activităţilor desfăşurarte īn instituţii, vor fi aplicate pentru a menţine deţinuţii ocupaţi activ pe parcursul unei zile normale de lucru.
4 — Atīt cīt este posibil, munca prestată va fi astfel aleasă īncīt să menţină sau să crească capacitatea deţinutului de a-şi asigura o viaţă normală după liberare.
5 — Pregătirea īn meserii utile să fie aplicată deţinuţilor apţi să profite de aceasta şi īn special tinerilor deţinuţi.
6 — Īn cadrul limitelor compatibile cu selectarea adecvată, cu cerinţele administraţiei instituţionale şi cu disciplina curentă, deţinuţii vor fi lăsaţi să-şi aleagă tipul de muncă la cer doresc să participe.
Regula 72
1 — Organizarea şi metodele muncii īn instituţii vor fi cīt mai asemănătoare cu cele existente īn cadru comunităţii, astfel īncīt să-i pregătească pe deţinuţi pentru condiţiile unei vieţi normale. De aceea, acestea trebuie să fie īn strīnsă legătură cu normele de muncă contemporane, cu tehnicile şi organizarea funcţionării īn cadrul sistemelor moderne de conducere şi a proceselor de producţie.
2 — Scopul profitului financiar al industriilor ce se pot dezvolta īn instituţii poate fi folosit īn ridicarea standardelor şi īn īmbunătăţirea calităţii şi a pregătirii; interesele deţinuţilor şi modul de tratare nu trebuie subordonate acestui scop.
Regula 73
1 — Munca deţinuţilor va fi asigurată de administraţia īnchisorii:
a) pe baza propriilor permise, ateliere şi ferme;
b) īn cooperare cu īntreprinzătorii particulari dinăuntrul sau din afara instituţiei, īn care caz salariile normale şi īntregi vor fi plătite de către persoanele cărora le este destinată munca, ţinīnd seama de aportul deţinuţilor.
Regula 74
1 — Protecţia şi precauţiile legate de sănătatea deţinuţilor vor fi aceleaşi cu cele aplicate muncitorilor din afară.
2 — Se vor lua măsuri pentru prevenirea accidentelor, inclusiv a bolilor profesionale īn condiţii nu mai puţin favorabile celor stabilite prin lege munictorilor obişnuiţi.
Regula 75
1 — Numărul orelor de muncă prestate zilnic şi săptămīnal de către deţinuţi se vor fixa īn concordanţă cu regulile locale sau cu cele stabilite prin statutul muncitorilor liberi.
2 — Deţinuţii vor avea cel puţin o zi de odihnă pe săptămīnă şi timp suficient pentru educaţie şi celelalte activităţi cerute care fac parte din tratarea şi pregătirea lor īn vederea reintegrării sociale.
Regula 76
1 — Va exista un sistem de remunerare echitabil pentru munca deţinuţilor.
2 — Īn cadrul acestui sistem, deţinuţilor li se va permite să cheltuiască cel puţin o parte din cīştigurile lor pe articole de folosinţă proprie, să aloce o parte cīştigurilor familiilor sau pentru alte scopuri aprobate.
3 — Sistemul terbuie să asigure ca acea parte rămasă de la cīştiguri să fie pusă de către administraţie, astfel īncīt să constituie un fond de economii care să fie folosit de către deţinut după liberarea sa.
Educaţia
Regula 77
Un program educaţional corespunzător va fi alcătuit īn fiecare instituţie pentru a asigura posibilităţi pentru toţi deţinuţii să urmărească măcar cīteva dintre necesităţile şi aspiraţiile lor individuale. Astfel de programe trebuie să posede propriile lor obiective de īmbunătăţire a prevederilor reintegrării sociale, morale şi atitudinale a deţinuţilor şi respectul de sine.
Regula 78
Dacă un deţinut prestează o activitate educaţională, ea trebuie privită ca un regim de activitate care atrage acelaşi stil de remuneraţie de bază īn acelaşi regim ca şi munca, numai dacă este īn timpul orelor de serviciu şi dacă este o parte a unui program autorizat de tratament individual.
Regula 79
Administraţiile īnchisorilor trebuie să acorde o atenţie specială tinerilor deţinuţi, a celor de origine străină sau cutume culturale sau etnice străine.
Regula 80
Programe specifice de educare vor fi făcute pentru deţinuţii cu probleme speciale, cum ar fi analfabeţii sau cei aflaţi īn imposibilitatea de a număra.
Regula 81
Atīt cīt este posibil,educarea deţinuţilor:
a) va fi integrată īn sistemul educaţional al ţării respective īncīt după eliberare, ei să-şi poată continua educaţia fără vreo dificultate;
b) va avea loc īn afara instituţiilor educaţionale.
Regula 82
Fiecare instituţie va avea o bibliotecă pentru uzul diferitelor categorii de deţinuţi, adecvat alcătuit cu cărţi de recreere şi informaţionale, iar deţinuţii vor fi īncurajaţi să frecventeze biblioteca. Acolo unde este posibil, biblioteca va fi organizată īn cooperare cu serviciile de specialitate ale comunităţii.
Educaţia fizică, exerciţiul, sportul şi recreerea
Regula 83
Regimurile penitenciare vor recunoaşte importanţa sănătăţii mintale şi fizice şi o vor menţine prin activităţi organizate īn mod adecvat care să asigure posibilităţi de recreere, exerciţii şi prin asigurarea condiţiilor de recreere.
Regula 84
Deşi un program de educaţie fizică organizat īn mod adecvat va fi īntocmit īn cadrul şi cu respectarea obiectivelor tratamentului şi regimului de pregătire, sportul şi celelalte activităţi vor fi şi ele parte a regimului penitenciar. Pentru realizarea acestui lucru instituţiile vor fi dotate cu echipamentul şi instalaţiile necesare.
Regula 85
Administraţiile penitenciare vor asigura participarea deţinuţilor la aceste programe, cu condiţia ca aceştia să prezinte o stare fizică adecvată. Amenajările speciale se vor face sub directa īndrumare a medicului īn vederea recuperării fizice prin terapie sau educaţie fizică pentru acei deţinuţi care au nevoie de aceasta.
Regula 86
Oricărui deţinut care nu este implicat īntr-o muncă īn afară sau īntr-o instituţie deschisă i se va permite, dacă condiţiile metereologice o permit, cel puţin o oră de plimbare afară sau de exerciţiu īn aer liber, ori de cīte ori este posibil.
Pregătirea dinaintea eliberării
Regula 87
Toţi deţinuţii vor beneficia de aranjamente menite să le asigure reintegrarea īn societate, īn familie şi muncă după liberarea lor. Procedee şi cursuri speciale vor fi planificate īn acest scop.
Regula 88
Īn cazul deţinuţilor cu pedepse lungi, se va face o etapizare a pregătirii īn vederea asigurării reintegrării gradate īn viaţa din cadrul societăţii. Acest ţel poate fi realizat de un regim de pre-liberare organizat īn aceeaşi instituţie sau īn una potrivită, sau prin liberarea condiţionată sub un fel de supraveghere combinată cu aport social efectiv.
Regula 89
1 — Administraţiile penitenciare trebuie să conlucreze strīns cu serviciile sociale şi cu agenţiile care acordă asistenţă deţinuţilor liberaţi īn vederea reintegrării lor īn societate, mai laes īn ceea ce priveşte viaţa de familie şi serviciu.
2 — Trebuie făcuţi paşi īn asigurarea ca deţinuţii liberaţi să fie dotaţi ci documentele necesare şi acte de identitate şi să li se asigure găsirea unei locuinţe corespunzătoare şi a unui loc de muncă potrivit. Trebuie, de asemenea, să li se asigure mijloace de existenţă, īmbrăcăminte potrivită climei şi anotimpului şi condiţiile necesare să ajungă la destinaţia lor.
3 — Reprezentanţilor agenţiilor sociale sau ai serviciilor sociale, trebuie să li se permită accesul necesar īn instituţie şi la deţinuţi, pentru a contribui deplin la pregătirea liberării ;i la alcătuirea programului de ajutorare a deţinutului.
Partea a V-a
Reguli adiacente pentru categorii speciale
Regula 90
Administraţiile penitenciare se vor īndruma după regulile stabilite cīt mai aproape de sensul acestora, le vor aplica īn practică īn sprijinirea categoriilor de deţinuţi speciali la fel ca şi īn cazul deţinuţilor obişnuiţi.
Deţinuţi nejudecaţi
Regula 91
Fără prejudicierea drepturilor legale pentru protecţia libertăţii individuale sau a procedurii care trebuie să fie respectată īn cazul deţinuţilor nejudecaţi, acestor deţinuţi — care sīnt presupuşi a fi nevinovaţi pīnă la dovedirea īn tribunal a vinei, trebuie să li se respecte drepturile ce decurg din regula 90 şi să fie trataţi fără restricţii, īn afara celor necesare pentru procedura penală şi siguranţa instituţiei.
Regula 92
2 — [Deţinuţilor] Li se va permite primirea de vizite īn conformitate cu condiţiile umane, īnsă cu restricţii şi supravegheate dacă aceasta se impune īn interesul justiţiei, al securităţii şi al bunei ordini din instituţie.
Regula 94
Exceptīnd acele īmprejurări ce fac nedorită separarea deţinuţilor nejudecaţi li se va da ocazia de a sta īn camere separate.
Regula 95
1 — Deţinuţilor nejudecaţi li se va acorda şansa de a-şi folosi propria īmbrăcăminte dacă este curată şi potrivită.
2 — Deţinuţii care nu doresc să beneficieze de această posibilitate vor primi haine adecvate.
3 — Dacă nu posedă īmbrăcăminte proprie adecvată, deţinuţilor nejudecaţi li se vor da haine civile aflate īn bună stare īn care să apară īn tribunal sau la audierile autorizate.
Regula 96
Deţinuţilor nejudecaţi li se va oferi ocazia de a lucra ori de cīte ori este posibil, dar nu li se va cere (impune) să muncească. Cei care aleg varianta de a munci vor fi plătiţi ca şi ceilalţi deţinuţi. Dacă pregătirea educaţională sau cea de meseriaş este deficitară, deţinuţii nejudecaţi vor fi īncurajaţi să se prezinte la cursurile de pregătiri organizate.
Regula 97
Deţinuţilor nejudecaţi li se permite să-şi procure pe propria cheltuială sau pe cheltuiala unei terţe persoane, cărţi, ziare, materiale scrise şi alte mijloace care īi pot preocupa şi care sīnt compatibile cu interesele administraţiei judiciare, cu siguranţa şi ordinea stabilită īn justiţie.
Regula 98
Deţinuţilor nejudecaţi li se va crea ocazia de a primi vizite şi de a fi trataţi de doctorul sau dentistul personal dacă există motive serioase pentru astfel de cereri. Dacă cererea este respinsă, ea va fi īnsoţită de motivaţia refuzului. Costurile tratamentelor nu vor fi suportate de către administraţia penitenciară.
Deţinuţii nesănătoşi şi anormali mental
Regula 100
1 — Persoanele care se dovedesc a fi bolnave nu vor fi deţinute īn penitenciare şi se vor face aranjamentele necesare pentru trimiterea lor īn stabilimente pentru boli mentale cīt de curīnd posibil.
2 — Instituţiile specializate sau sectoarele aflate sub conducerea personalului medical vor fi amenajate pentru a permite observarea şi tratamentul deţinuţilor suferinzi, pentru a-i separa de cei bolnavi mental sau anormali.
3 — Serviciul medical sau psihiatric al instituţiilor penale asigură tratamentul psihiatric al deţinuţilor care au nevoie de un astfel de tratament.
4 — Se va acţiona, īn colaborare cu cele mai apropiate servicii comunitare, īn vederea asigurării a tot ce este necesar pentru continuarea tratamentului după liberare şi īn vederea asigurării īngrijirii socio-psihiatrice.
Dreptul la un tratament uman este prevăzut de CR, prin art. 22, al. 2:
Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.
Conform LEP, tratamentul celor din penitenciare are īn vedere următoarele:

Secţiunea a II-a
Reeducarea condamnaţilor
Art. 5
Reeducarea condamnaţilor se realizează prin muncă. Condamnaţii sīnt obligaţi să presteze o muncă utilă pentru care sīnt apţi.
De asemenea, reeducarea condamnaţilor se realizează prin calificarea sau recalificarea īntr-o meserie, desfăşurarea unor activităţi cultural-educative, precum şi prin stimularea şi recompensarea celor care sīnt stăruitori īn muncă şi dau dovezi temeinice de īndreptare.
Art. 6
Minorii condamnaţi vor fi supuşi, īn timpul executării pedepsei, unei acţiuni de educare deosebite, spre a putea deveni cetăţeni utili societăţii.
Minorii care de la primirea īn locul de deţinere mai au de executat cel puţin 6 luni īnchisoare vor continua īnvăţămīntul general obilgatoriu şi li se va asigura posibilitatea de a dobīndi o pregătire profesională potrivit cu gradul de şcolarizare şi cu aptitudinile lor. Dacă minorii nu īndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a urma cursurile profesionale, ei vor fi ajutaţi să obţină o calificare īntr-o meserie sau să şi-o completeze, īn conformitate cu normele de calificare la locul de muncă. Cadrele didactice, manualele şi rechizitele vor fi puse la dispoziţie de către Ministerul Īnvăţămīntului, iar personalul şi utilajul necesar pentru calificarea īntr-o meserie se vor asigura de penitenciare.
Minorilor condamnaţi la īnchisoare pe o durată pīnă la 6 luni inclusiv li se va asigura posibilitatea de a-şi completa cunoştinţele de cultură generală, ţinīndu-se seama de gradul lor de şcolarizare.
Secţiunea a III-a
Munca condamnaţilor şi remunerarea ei
Art. 7
Munca condamnaţilor se organizează potrivit programului de lucru stabilit de comandantul penitenciarului şi se desfăşoară cu respectarea normelor referitoare la protecţia muncii.
Femeile gravide nu vor fi folosite la muncă īn perioada stabilită de normele legale cu privire la concediul ce se acrodă angajaţilor īnainte şi după naştere şi nici la muncă īn mediul toxic sau vătămător. De asemenea, cele care au născut şi au copii mai mici de un an la locul de deţinere, precum şi minorii, nu pot fi folosi]i la muncă īn mediul toxic sau vătămător.
Folosirea la muncă a fiecărui condamnat se face cu avizul medicului penitenciarului.
Art. 8
Durata zilei de muncă nu poate depăşi 12 ore şi se stabileşte īn raport cu nevoile procesului de producţie.
Femeilor gravide, celor care au născut şi au copii mai mici de un an la locul de deţinere, minorilor, precum şi condamnaţilor care muncesc īn mediul toxic sau vătămător, nu li se poate prelungi durata zilei de muncă peste 8 ore.
Art. 9
Folosirea la muncă a condamnaţilor se face īn raport cu calificarea profesională pe care o au. Īn cazul cīnd nevoile de braţe de muncă calificate au fost satisfăcute, cei care au o calificare profesională vor putea fi folosiţi şi la munci necalificate.
Art. 10
Condamnaţii care dau dovezi temeinice de īndreptare, fiind stăruitori īn muncă şi disciplinaţi, pot presta muncă fără pază īn afara penitenciarului sau pot fi folosiţi pentru supravegherea altor condamnaţi la locurile de muncă, după ce au executat cel puţin 1/5 din pedeapsă, fracţiune īn care se include şi timpul considerat ca executat, ca urmare a muncii prestate.
De prevederile alineatului precedent nu beneficiază cei care au fost condamnaţi pentru infracţiunea de omor sau pentru infracţiuni contra păcii şi omenirii, ori pentru infracţiuni prin care s-a produs o pagubă importantă economiei naţionale, şi nici cei aflaţi īn stare de recidivă.
Art. 11
Munca prestată de condamnaţi este remunerată potrivit normelor şi tarifelor de salarizare stabilite īn ramura de activitate īn care aceştia sīnt folosiţi.
Munca condamnaţilor folosiţi pentru supravegherea la locul de muncă a altor condamnaţi este remunerată cu salariul minim tarifar stabilit pe economie.
Din remuneraţia muncii condamnatului o cotă de 10% revine acestuia, iar cealaltă parte revine administraţiei penitenciarului, făcīndu-se venit la stat.
Din sumele īncasate drept recompensă pentru invenţii, inovaţii şi raţionalizări create de condamnaţi īn timpul deţinerii, li se acordă acestora o cotă de 50%, diferenţa făcīndu-se venit la stat.
Art. 12
Muncile prestate de condamnaţi īn interesul unităţilor care aparţin Direcţiei generale a penitenciarelor, precum şi muncile prestate īn atelierele locurilor de deţinere finanţate de la buget, se remunerează cu 10% din salarul minim tarifar stabilit pe economie pentru lucrările ce se execută īn acord. Această remuneraţie revine īn īntregime condamnatului.
Muncile cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului nu se remunerează.
Cotele prevăzute īn alin. 3 şi 4 din art. 11, precum şi remuneraţia prevăzută īn alin. 1 din prezentul articol cuvenite condamnatului, se consemnează la Casa de Economii şi Consemnaţiuni; din aceasta o treime se pune la dispoziţia condamnatului pentru a o folosi pe timpul executării pedepsei, iar două treimi i se īnmīnează la punerea īn libertate.
Contribuţia pentru asigurări sociale se suportă de către unitatea la care condamnatul a prestat munca, sumele respective urmīnd a se īncasa de administraţia penitenciarului, vare le face venit la stat.
Art. 13
Condamnaţii răspund de pagubele provocate din vina lor la locurile de deţinere sau de munci. Ei nu răspund pentru pagubele provocate din uzura normală a bunurilor īncredinţate spre folosinţă şi nici pentru acelea provenite din riscul normal al muncii.
Cīnd condamnaţii au cauzat pagube la locul de deţinere sau de muncă, sumele reprezentīnd despăgubirile se reţin, atunci cīnd este posibil, īn primul rīnd din sumele ce le aparţin, consemnate la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, lăsīndu-li-se, īn acest caz, o sumă reprezentīnd echivalentul unui salariu minim tarifar stabilit pe economie, care li se īnmīnează la punerea īn libertate.
Sumele reprezentīnd despăgubirile, care nu au putut fi recuperate pīnă la liberarea condamnatului, se urmăresc prin organele financiare ale comitetelor executive ale consiliilor populare, potrivit normelor legale.
Pagubele se recuperează de la condamnaţii pe baza ordinului de imputare emis de comandantul penitenciarului, care constituie titlu executor.
Īmpotriva ordinului de imputare, condamnatul poate face contestaţie la organul ierarhic superior īn termen de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă sub semnătură.
Art. 14
Condamnatul care şi-a executat pedeapsa, după punerea īn libertate va fi īncadrat īn muncă prin grija organelor Ministerului Muncii şi a direcţiilor judeţene pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale de pe līngă comitetele executive ale consiliilor populare judeţene sau al municipiului Bucureşti.
Condamnatul care, īn timpul executării pedepsei, a devenit incapabil total de muncă īn urma unui accident de muncă sau unei boli profesionale, va primi după liberare un ajutor lunar după distincţiile şi īn cuantumul prevăzute de dispoziţiile legale referitoare la beneficiarii de pensie de invaliditate īn cadrul asigurărilor sociale de stat, care nu au avut mai īnainte calitatea de angajat.
De ajutorul lunar īn condiţiile şi procentele prevăzute īn legislaţia pensiilor beneficiază şi urmaşii celor care au decedat datorită unui accident de muncă ori unei boli profesionale survenite īn timpul executării pedepsei.
De asemenea, poate primi un ajutor lunar condamnatul care la data liberării este invalid gradul I sau II din cauza unui accident īn afară de muncă, dacă a avut o activitate remunerată īn orice mod de cel puţin 3 ani īnaintea de īnceperea executării pedepsei. Cuantumul acestui ajutor se stabileşte īntre limitele de 50 şi 100% din ajutorul social corespunzător, prevăzut de dispoziţiile legale referitoare la beneficiarii de ajutor social īn cadrul asigurărilor sociale de stat. Pentru cei domiciliaţi īn mediu rural, cuantumul ajutorului lunar nu poate depăşi pensia ce se acordă membrilor cooperativelor agricole de producţie.
Ajutorul lunar se acordă numai īn situaţia īn care cel īn cauză nu īndeplineşte condiţiile pentru a obţine pensie sau ajutor social īn cadrul asigurărilor sociale de stat ori al altor sectoare de activitatea cu sisteme proprii de asigurări sociale şi nu are mijloace de existenţă.
Ajutorul lunar se stabileşte de către comitetul executiv al consiliului popular al judeţului īn care domiciliază fostul condamnat, pe pe baza adeverinţei eliberate de către administraţia locului de deţinere, din care să rezulte īmprejurările īn care s-a produs accidentul sau s-a contractat boala. Gradul de invaliditate se stabileşte de către comisia de expertizare a capacităţii de muncă din judeţul īn care fostul condamnat īşi are domiciliul, iar faptul că este lipsit de mijloace de existenţă se constată de către organele de asistenţă socială.
Plata ajutorului lunar se face din fondurile alocate īn acest scop la bugetul comitetului executiv al consiliului popular judeţean sau al municipiului Bucureşti.
Secţiunea a IV-a
Obligaţiile şi drepturile condamnaţilor
Art. 15
Īn timpul executări pedepsei, condamnaţii sīnt obligaţi să respecte programul zilnic, disciplina şi ordinea interioară, să execute dispoziţiile date de personalul penitenciarului, să se supună perchiziţiei, să poarte costumul penitenciarului, să respecte regulile de igienă şi prescripţiile medicului locului de deţinere.
De asemenea, condamnaţii sīnt obligaţi să se comporte cu grijă faţă de bunurile proprietate socialistă unde muncesc.
Art. 16
Condamnaţii au dreptul la hrana necesară, ţinīnduţse seama şi de munca pe care o prestează, precum şi de starea sănătăţii lor, potrivit normelor legale.
Femeilor gravide sau celor care au născut īn timpul executării pedepsei, cīt timp copilul rămīne cu mama copiilor născuţi la penitenciar, pīnă la vīrsta de un an, precum şi minorilor, li se asigură hrană īn mod diferenţiat, potrivit normelor legale stabilite pentru aceste categorii.
Art. 17
Condamnaţii au dreptul la odihnă, plimbare, asistenţă medicală, dreptul de a petiţiona, de a primi vizite, pachete cu alimente sau īmbrăcăminte ori medicamente, cărţi, ziare şi reviste, ţigări, de a primi şi trimte corespondenţă şi sume de bani.
Art. 18
Drepturile condamnaţilor de a primi vizite, pachete şi ţigări, de a primi şi trimite corespondenţă, se acordă īn raport cu natura infracţiunii, durata pedepsei, existenţa stării de recidivă, folosirea la muncă, comportarea şi receptivitatea la acţiunea de reeducare.
Sumele de bani aflate asupra condamnaţilor la primirea īn penitenciar, precum şi cele primite prin mandat poştal, se consemnează la Casa de Economii şi Consemnaţiuni şi pot fi folosite de aceştia īn condiţiile stabilite prin regulament.
Condamnaţii străini pot fi vizitaţi de către funcţionarii consulari ai misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare străine, pe baza autorizaţiei ministerului īn subordinea căruia se află locul de deţinere, afară de cazul cīnd prin convenţii internaţionale se dispune altfel.
Art. 19
Īn timpul vizitării condamnaţilor, convorbirea se desfăşoară īn limba romānă. Dacă condamnatul sau vizitatorul nu cunoaşte limba romānă, convorbirea se desfăşoară īn limba pe care o cunosc, conducerea penitenciarului asigurīnd, īn acest caz, ca discuţia să fie īnţeleasă de personalul care execută supravegherea vizitei.
Art. 20
Corespondenţa, cărţile, ziarele şi revistele, al căror conţinut este apreciat de comandantul penitenciarului ca necorespunzător procesului de reeducare a condamnatului, se reţin şi se păstrează la locul de deţinere, predīndu-i-se acestuia la punerea īn libertate.
Corespondenţa cu conţinut necorespunzător se īnainteză, dacă este cazul, organelor competente.
Art. 40
Arestaţii preventiv aflaţi īn curs de urmărire penală pot primi vizite, pachete, pot trimite şi primi corespondenţă, cu aprobarea organelor de urmărire penală. Ei au dreptul să trimită scrisori īnchise organului care efectuează urmărirea penală, procurorului care supraveghează activitatea de urmărire penală, procurorului şef aş unităţii de procuratură, procurorului ierarhic superior al acestuia, precum şi altor organe.
Deţinuţii aflaţi īn curs de judecată pot primi vizite, pachete, bani şi pot trimite şi prii corespondenţă. Ei pot să-şi procure cărţi, ziare şi reviste, cu aprobarea comandantului locului de deţinere, şi să participe la acţiunile cultural-educative.
Arestaţii prevenitv pot fi folosiţi la muncă numai īn cazul cīnd consimt la aceasta şi cu avizul medicului locului de deţinere, cu excepţia muncilor cu caracter gospodăresc efectuate prin rotaţie, pentru care consimţămīntul este necesar. Cei care se găsesc īn curs de urmărire penală pot fi folosiţi la muncă, īn aceleaşi condiţi, numai cu avizul organului de urmărire.
Deţinuţii aflaţi īn curs de urmărire penală sau de judecată vor purta īmbrăcăminte personală. Pentru motive temeinice, ei vor trebui sī poarte costumul locului de deţinere.
Art. 43
Actele necesare pentru stabilirea unui drept, despre care se afirmă că a luat naştere īn legătură cu executarea pedepsei īnchisorii, se eliberează de către locul de deţinere numai organelor competente să stabilească existenţa sau inexistenţa acestui drept.
RI, prin capitolul IV şi V, acordă următoarele drepturi deţinuţilor:
Capitolul IV
Drepturile deţinuţilor la pachete, vizită şi corespondenţă
a) recidivişti
— bani pentru cumpărături;
— pachet 5 kg la 2 luni;
— 30 min. vizită pe lună, 1 oră la 2 luni;
— corespondenţa: 1 carte poştală sau plic lunar;
— ţigări: 600 bucăţi lunar.
b) nerecidivişti
— bani pentru cumpărături;
— pachet 5 kg pe lună;
— 1 vizită de la 30' - 1 oră lunar;
— corespondenţa: 1 carte poştală sau plic lunar;
— ţigări: 600 buc. lunar
c)  contravenienţi
— bani pentru cumpărături;
— pachet 20 kg lunar;
— 4 vizite lunar;
— corespondenţa: 4 cărţi poştale sau plicuri lunare;
— ţigări la nevoie;
d) condamnate gravide
— bani pentru cumpărături;
— pachet de 20 kg. lunar;
— 4 vizite lunar;
— corespondenţă 4 cărţi poştale sau plicuri lunare.
e) minori
— bani pentru cumpărături;
— pachete de 20 kg lunar;
— 4 vizite lunar;
— corespondenţă 4 cărţi poştale sau plicuri lunar;
f) condamnaţi fără pază şi pază:
— bani pentru cumpărături;
— pachet de 20 kg lunar;
— 4 vizite lunar ( de la 30' - 2 ore)
— corespondenţă 4 cărţi poştale sau plic lunar;
— ţigări la nevoie;
g) condamnaţi care lucrează īn sistem de pază altor deţinuţi:
— bani pentru cumpărături;
— pachet de 10 kg lunar;
— 2 vizite lunar;
— corespondenţa 2 cărţi poştale sau plicuri lunar;
h) preventivi
— bani pentru cumpărături;
— pachet de 10 kg lunar;
— 1 vizită lunar;
— corespondenţă 1 carte poştală sau plic lunar;
— ţigări: 600 bucăţi lunar;
1. Fructele şi legumele primite de către deţinuţi prin sectorul vizite nu vor fi incluse īn greutatea pachetului, iar cantitatea lor să nu depăşească pe cea a pachetului la care are dreptul.
2. Vizitarea minorilor aflaţi īn faza de urmărire penală va fi permisă cu aprobarea comandantului unităţii īn conformitate cu prevederile art. 40, alin. 2 din Legea privind executarea pedepselor.
3. Persoanele sancţionate cu īnchisoare contravenţională vor primi drepturile la pachet, vizită, corespondenţă, ţigări şi bani pentru cumpărături, ca şi deţinuţii folosiţi la muncă fără pază.
4. Pentru prevenirea şi combaterea bolii diareice acute şi a toxiinfecţiilor alimentare, se interzice primirea de către deţinuţi a alimentelor uşor alterabile precum:  ouă şi preparate din ouă, maioneze, prăjituri cu creme, preparate din carne, salam, chiftele, etc. Carnea se poate primi doar conservată īn untură.
5. Vizita efectuată de funcţionarii consulari şi misiunilor diplomatice se desfăşoară īn locuri special amenajate. Īn aceleaşi locuri se vor desfăşura şi vizitele efectuate de persoane de cetăţenie străină. Se vor lua măsuri de asigurarea a supravegherii şi a asigurării interpreţilor.
Vizita efectuată de cetăţeni romăni la cetăţeni străini aflaţi īn penitenciar care nu necesită participarea interpretului, se desfăşoară īn cadrul sectoarelor de acordare a acestor drepturi.
6. Pachetele expediate din străinătate precum şi cele aduse cu diferite prilejuri (vizite, relaţii audienţe, etc.) vor fi  supuse īn mod obligatoriu şi foarte atent, controlului prin intermediul aparatului cu raze „X”. Alimentele ori alte bunuri aflate īn colete, care nu fac obiectul īnmīnării destinatarilor, se vor introduce īn bagajul personal ori, după caz, se vor distruge pe bază de proces verbal semnat şi de cei īn cauză.
7. Corespondenţa deţinuţilor din categoriile de mai sus se va verifica, traduce şi expedia īn unităţile īn care se găsesc aceştia. Cererile, reclamaţiile şi sesizările adresate de cetăţenii străini aflaţi īn penitenciare, misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare acreditate īn Romānia, se vor īnainta Direcţiei Generale a Penitenciarelor, după ce au fost traduse, pentru a fi transmise celor īn drept. Pentru corespondenţa scrisă īn limbi ori dialecte de circulaţie restrīnsă şi pentru care nu există posibilităţi de traducere, se pot folosi deţinuţii de aceeaşi cetăţenie care cunosc limba romānă. Īn situaţia īn care nu există nici un fel de posibilităţi de traducere, corespondenţa va fi expediată la D.G.P. — Serviciu Independent Pază.

Capitolul V
Drepturile deţinuţilor pe toată durata executării pedepsei cu īnchisoare.

1. Dreptul la hrană, echipament şi cazarment:
a) condamnaţii au dreptul la hrană necesară potrivit normelor legale de hrană, ţinīndu-se seama şi de munca pe care o prestează, precum şi de starea sănătăţii lor;
b) condamnaţii poartă echipamentul penitenciarului īn raport de anotimp, īn conformitate cu normele legale īn vigoare. Īncălţămintea şi rufăria de corp pot fi şi personale.
c) penitenciarul asigură fiecărui condamnat pat, saltea şi cazarmametul necesar potrivit normelor īn vigoare.
2. Dreptul la vizite, pachete, ţigări, conrespondenţă şi bani
Este reglementat īn capitolul IV al prezentului regulament.
3. Dreptul la odihnă şi plimbare
Condamnaţilor li se asigură timp de odihnă o zi pe săptămīnă, iar din 24 de ore, somn neīntrerupt 7 ore pentru majori şi 8 ore petru minori.
Condamnaţii care nu sīnt scoşi la muncă, celor care muncesc īn ateliere sau īn condiţii vătămătoare li se asigură zilnic, īn mod diferenţiat, timp de plimbare īn incinta penitenciarului.
4. Dreptul la asistenţă medicală
Asistenţa medicală a condamnaţilor se acordă īn orele prevăzute īn programul īntocmit de medic şi aprobat de comandantul penitenciarului, cu excepţia cazurilor urgenţe, cīnd asistenţă se acordă de īndată.
Īn cazul cīnd medicul constată că cel condamnat şi-a provocat singur boala, se īntocmeşte un proces-verbal semnat de medic şi de către comandantul penitenciarului. La ieşirea din infirmerie sau spital se face menţiune pe procesul-verbal despre durata internării, comunicīndu-se aceasta şi instanţei de executare, pentru a proceda conform dispoziţiilor legale.
Condamnaţii bolnavi pot primi medicamente de la familie sau de la alte persoane cu avizul medicului penitenciarului.
5. Dreptul de a petiţiona
Condamnaţii au dreptul să adreseze cereri, reclamaţii, sesizări scrise sau verbale organului de judecată īn a căror rază teritorială se află penitenciarul precum şi altor organe.
Cererile, reclamaţiile şi sesizările adresate de cetăţeni străini deţinuţi īn penitenciare, misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare se īnaintează Direcţiei Generale a Penitenciarelor pentru a fi transmise celor īn drept.
6. Condiţii necesare īn vederea selecţionării deţinuţilor pentru a lucra īn sistemul de muncă „fără pază” sau să ajute la paza şi supravegherea altor deţinuţi
a) să fie condamnaţi care au dovezi temeinice de īndreptare, stăruitori īn muncă şi disciplinaţi;
b) să fi executat cel puţin 1/5 din pedeapsă, fracţiune īn care se include şi timpul considerat ca executat ca urmare a muncii prestate;
c) să aibă familie şi să păstreze permanent legătura cu aceasta;
d) să aibă un temperament echilibrat şi să posede trăsături pozitive de caracter;
e) să nu fi săvīrşit fapte care atrag oprobiul public sau alte infracţiuni care pun la īndoială capacitatea de a se achita īn bune condiţiuni de astfel de sarcini;
f) să fie dovedit că-şi recunoaşte vinovăţia, regretă fapta comisă şi să īnţelege necesitatea de a suporta rigorile executării pedepsei;
g) să fi īndeplinit anterior selecţionării timp de 3 luni o anumită responsibilitate.
h) să nu fi fost recidivist īn pedepsele anterioare;
Persoanele sancţionate cu īnchisoarea contravenţională pot fi selecţionate să muncească īn sistemul „fără pază”, cu respectarea cumulativă a următoarelor criterii obligatorii:
a) să fi executat cel puţin 1/5 din sancţiune dar nu mai puţin de 30 de zile. Īn cazul īn care execută mai multe mandate cu īnchisoarea contravenţională, fracţiunea se va calcula din sancţiunea cea mai mare;
b) să fie vizitate de cel puţin o persoană din familie şi să aibă domiciliul stabil;
c) să aibă o comportare corespunzătoare, să fie stăruitor īn muncă, să cunoască şi să respecte regulile de ordine interioară;
d) să nu fi executat pedepse privative de libertate īn ultimii doi ani;
e) să nu aibă īn antecedente infracţiuni de omor, contra siguranţei naţionale, prin care s-a produs o pagubă importantă economiei naţionale, ori care atrag oprobiul public sau pun la īndoială capacitatea de a se achita īn bune condiţii de sarcinile īncredinţate;
f) să nu fie bolnav psihic sau cu afecţiuni care produc un comportament instabil (exemplu: epilepsie, alcoolism, etc.).
De prevederile acestor reglementări nu beneficiază cei ce au fost condamnaţi pentru infracţiune de omor, tentativă de omor, cei care au săvīrşit infracţiuni contra siguranţei statului precum şi deţinuţii recidivişti.
7. Organizarea cursurilor de şcolarizare şi calificare a deţinuţilor
Şcolarizarea deţinuţilor din penitenciare se organizează şi se desfăşoară īn baza Legii privind executarea pedepselor, a Legii Educaţiei şi Īnvăţămīntului, precum şi pe baza prezentelor instrucţiuni.
Şcolarizarea sau continuarea şcolarizării deţinuţilor pe timpul executării pedepsei cu īnchisoare, se organizează pentru cei apţi de a fi şcolarizaţi, care nu au absolvit īnvăţămīntul primar şi gimnazial prin:
a) īnvăţămīntul primar (clasele I–IV) pentru toţi deţinuţii pīnă la vīrsta de 40 de ani şi pentru cei peste 40 de ani care īşi manifestă această dorinţă.
b) īnvăţămīntul gimnazial (clasele V–VIII) pentru toţi deţinuţii pīnă la vīrsta de 40 de ani.
Activitatea de şcolarizare se desfăşoară īn afara orelor de muncă, īn săli special amenajate, īn cadrul penitanciarelor.
Şcolarizarea se va face după sistemul īnvăţămīntului cu predare simultană la 2–4 clase. Īn funcţie de nivelul cunoştinţelor deţinuţilor, aceştia vor fi īmpărţiţi īn grupe de īncepători şi avansaţi.
Cursurile de calificare se organizează cu deţinuţii care nu au nici o calificare şi mai au de executat efectiv din pedeapsă o perioadă de cel puţin egală cu durata cursurilor. Calificarea deţinuţilor se realizează prin cursuri cu pregătire teoretică şi practică.
La terminarea cursurilor deţinuţii susţin un examen de absolvire; īn urma promovării acestui examen condamnaţilor li se eliberează documentele de absolvire a cursului de calificare, care se păstrează la dosarele de penitenciar şi li se īnmīnează la punerea īn libertate.
8. Surse de venituri şi de economisire ale deţinuţilor pe timpul detenţiei
— la īncarcerare pentru sumele de bani aflate asupra deţinutului se deschide fişă individuală, iar suma se depune īn contul CEC — colector al unităţii;
— fişa respectivă poate fi majorată prin următoare surse:
• sume cīştigate prin muncă cu plată efectuate pe timpul detenţiei, respectiv 10% din totalul cīştigului realizat ca parte ce se cuvine deţinuţului (ex. total cīştig 115.000 lei x 10% — 11.500 lei);
• sume primite de la membri de familie sau alte persoane fizice, sau juridice pentru unele drepturi restante cuvenite de la fostul loc de muncă.
Īn cazul īn care plafonul minim aprobat ca sume disponibile īn fişa individuală este depăşit, suma peste plafon poate fi folosită pentru:
— cumpărături īn cadrul drepturilor legale;
— expedieri sume la domiciliu īn cazuri mai deosebite şi cu aprobările cuvenite;
— pentru lucrări dentare, proteze, ochelari, etc.
Soldul disponibil rămas īn fişă se predă deţinutului la data liberării pe bază de stat de plată, semnat de deţinut īn prezenţa ofiţerului sau subofiţerului de serviciu.
Referitor la aceste drepturi şi condiţiile de detenţie mai apar şi alte paragrafe īn RI:
Capitolul VI
[...]
3. Regimul de muncă
Munca prestată de condamnat este renumerată, cu excepţia muncilor cu caracter gospodăresc necesare locului de deţinere. Prin legea privind executarea pedepselor se stabilesc cazurile īn care şi aceste din urmă munci sīnt renumerate.
Normele, timpul de muncă şi renumeraţia muncii condamnaţilor sīnt cele stabilite prin lege.
Din renumeraţia muncii condamnatului o parte revine acestuia iar cealaltă parte revine administraţiei locului de deţinere. Aceste părţi, precum şi modul de folosire a lor se stabilesc prin legea privind executarea pedepselor.
Capitolul VII
Relaţiile deţinuţilor
a) Cu familia:
Condamnaţii pot fi vizitaţi la penitenciar de către membrii lor de familie, din care fac parte ascendenţii şi descendenţii īn linie directă.
De asemenea, cu aprobarea comandantului, condamnaţii mai pot fi vizitaţi şi de alte  persoane la cererea celor interesaţi. Aceste alte persoane pot fi orice persoane īn afara membrilor de familie şi deţinuţilor inclusiv cele aflate īn concubinaj cu aceştia.
Sancţionaţii cu īnchisoare contravenţională pot primi şi trimite 4 cărţi poştale lunar, 4 vizite şi 4 pachete.
Arestaţii preventivi aflaţi īn curs de urmărire penală pot fi vizitaţi de membrii familiei numai dacă aceştia prezintă aprobarea de la organul de procuratură care instrumentează cauza. Īn situaţia cīnd sīnt stabilite reguli speciale de separare a unor deţinuţi aflaţi īn aceeaşi cauză, aceştia vor fi prezentaţi separat la vizită, luīndu-se măsuri sporite de vigilenţă cu privire la supravegherea convorbirilor.
Condamnaţii străini pot fi vizitaţi de către funcţionarii consulari ai misiunilor diplomatice sau a oficiilor consulare străine īn baza aprobării ministerului justiţiei. Primirea la vizită a unor persoane de cetăţenie străină ori de cetăţenie romānă cu domiciliul īn străinătate, altele decīt reprezentanţi misiunilor diplomatice pentru a purta convorbiri cu deţinuţii de cetăţenie străină sau romānă se pot aproba de şeful D. G. P. Vizita acestor categorii de deţinuţi se desfăşoară īntr-o cameră special amenajată, asigurīndu-se supravegherea convorbirilor şi translator. Īn toate situaţiile cīnd se prezintă la penitenciar asemenea persoane, supraveghetorul de la P. V. C. va raporta de īndată comandantului unităţii, īnlocuitorului acestuia, ori ofiţerului la permanenţă.
[...]
Organele cărora deţinuţii se pot adresa cu diferite cereri:
Condamnaţii au dreptul să adreseze cereri, reclamaţii, sesizări scrise sau verbale, comandantului penitenciarului, procurorului, preşedintelui tribunalului judeţean īn a cărui rază teritorială se află penitenciarul, precum şi altor organe.
Cererile scrise vor fi motivate īn mod explicit de către petiţionar.
Capitolul VIII
Tabel cu bunuri ce se pot primi şi păstra de către deţinuţi
1) Televizoarele, aparatele de radio şi casetofoanele (radio-casetofoanele) pot fi primite de la familii numai de către deţinuţii merituoşi care mai au executat cel puţin un an din pedeapsă şi au domiciliul stabil īn raza de competenţă a penitenciarului; aparatele vor avea gabarit redus care să permită transportarea cu uşurinţă.
2) Aparatele vor fi primite prin sectorul vizite pe baza aprobării comandantului făcīndu-se menţiunea īn fişele de evidenţă a măsurilor disciplinare, recompenselor şi drepturilor deţinuţilor despre data primirii.
3) Subofiţerul tehnic din compartimentul cultural-educativ va verifica starea de funcţionare a aparatelor, le va sigila īn scopul prevenirii intervenţiilor īn interiorul acestora şi le va īnregistra īntr-un registru special īn care se vor menţiona: numele şi prenumele deţinutului, marca aparatului, seria, data primirii, numele membrului de familie care predă aparatul, seria şi numărul buletinului de identitate, semnătura de predare, semnătura de primire a deţinutului, starea de funcţionare şi starea fizică a aparatului, data restituirii, numele şi prenumele celui căruia i s-a restituit, numărul şi seria buletinului de identitate, semnătura de primire, semnătura deţinutului de luare la cunoştinţă.
Cu ocazia primirii se va lua de la membrul de familie care a adus aparatul, o declaraţie scrisă prin care acesta se obligă să preia aparatul respectiv īn cazul transferări deţinutului. Subofiţerul tehnic va asigura gestiunea mijloacelor tehnice audio-vizuale şi va urmări permanent modul de folosire. Pentru fiecare casetofon (radio-casetofon) deţinuţii pot primi maxim 5 casete audio al căror conţinut va fi verificat de către educator. Casetele vor fi menţionate īn registru.
4) Aparatele audio-vizuale primite de la familii se vor folosi īn camerele de deţinere, cu respectarea programului zilnic, urmărindu-se ca posesorii să nu deranjeze pe ceilalţi deţinuţi din cameră şi să nu pretindă de la aceştia servicii sau diverse facilităţi pentru audiere sau vizionare. Īn cazul comportării necorespunzătoare sau īncălcării regulilor de folosire a aparatelor audio-vizuale, comandantul poate dispune ridicarea acestora şi predarea lor familiilor.
5) Īn zilele de sīmbătă şi duminică sau cu prilejul unor sărbători legale se va putea permite vizionarea programului de televiziune şi după ora de stingere fără īnsă a se prelungi programul de odihnă al deţinuţilor. Īn acelaşi condiţii comandantul poate aproba prelungirea programului de vizionare şi īn alte zile cīnd se transmit filme artistice, piese de teatru, emisiuni sportive, ori alte emisiuni care prezintă interes din punct de vedere cultural educativ.
6) Īn vederea funcţionării corespunzătoare a mijloacelor audio-vizuale se vor lua măsuri pentru instalarea de antene colective şi de prize electrice īn toate camerele de deţinere.
7) Īn cazul defectării, micile remedieri se pot efectua īn atelierele unităţilor cu acordul posesorilor. Pentru defecţiuni mai mari care necesită intervenţii calificate se va lua o declaraţie scrisă de la posesor din care să rezulte că acceptă repararea la un atelier de specialitate din localitate cu plata din banii personali sau că doreşte ca aparatul să fie predat familiei.
8) Televizoarele, aparatele de radio şi casetofoanele (radio-casetofoanele) se păstrează īn camerele de deţinere.
9) Se interzice cedarea mijloacelor audio-vizuale de către posesori altor deţinuţi sau cumpărarea īn colectiv a unor asemenea mijloace.
10) Instrumentele muzicale se păstrează la clubul deţinuţilor şi vor fi folosite pe baza programului stabilit de educator şi aprobat de comandant. Gestiunea lor se asigură potrivit regulilor stabilite pentru mijloacele audio-vizale prevăzute īn prezentul ordin.
11) Deţinuţii pot primi de la familii echipamentul şi materialele sportive prevăzute īn anexa la prezentul ordin.
Acestea se vor păstra la clubul deţinuţilor sau īn sala de sport prin grija compartimentului cultural-educativ şi se vor folosi īn cadrul programelor de activităţi sportive aprobate de comandant. Cu acordul posesorilor, materialele sportive se pot folosi pentru desfăşurarea de activităţi colective.
Cu prilejul transferării deţinuţilor echipamentul şi materialele sportive se vor introduce īn bagajul personal menţionīndu-se despre acestea īn documentele de evidenţă a bunurilor personale.
Articolele de echipament şi cazarmament
— 3 schimburi lenjerie de corp (maiouri, flanele de corp, indispensabili ori chiloţi, cămăşi sau furouri, sutiene);
— 2 pijamale (cămăşi de noapte pentru femei);
— 2 pulovere;
— 1 cojoc;
— 1 fular;
— 5 perechi ciorapi;
— o pereche īncălţăminte (după anotimp);
— o pereche mănuşi;
— o pereche bretele ori curea pentru pantaloni sau cordon;
— o pereche papuci;
— o şapcă (pălărie, căciulă, basc, fes ori 2 basmale pt. femei);
— lenjerie pentru pat (2 cearşafuri şi 2 feţe de pernă);
— o faţă de masă;
Deţinuţii care nu sīnt echipaţi cu ţinuta penitenciarului mai pot primi, păstra şi folosi:
— 2 costume de haine (3 rochi sau 3 fuste şi 3 bluze);
— 1 palton (pardesiu).
Articole pentru igienă personală
— 5 prosoape;
— 5 batiste;
— 1 pieptăn (perie de păr);
— o oglindă de buzunar;
— o perie şi pastă de dinţi;
— săpun (pentru faţă şi rufe);
— detergenţi pentru spălatul rufelor;
— ustensile şi materiale pentru bărbierit (aparat de ras, lame, pastă sau săpun, loţiuni şi spray-uri);
— creme şi unguente pentru īntreţinerea epidermei la femei;
— vopsea de păr şi trusă machiaj pentru femei;
— aparat de uscat părul, cu anexele sale;
— o unghieră (dispozitiv) pentru īntreţinerea unghiilor;
— un lighean pentru igiena femeilor;
— o perie şi cremă pentru ghete;
— hīrtie igienică;
— vată sanitară pentru femei.
Cu avizul medicului deţinuţii mai pot primi:
— medicamente;
— 1 brīu (corset);
— proteze;
— ochelari de vedere sau de soare.
Alte obiecte şi bunuri ce pot fi păstrate şi folosite de deţinuţii şi minori
— 2 genţi sau sacoşe;
— 1 ceas de mīnă sau deşteptător;
— o brichetă sau chibrituri pentru fumători;
— un stilou (pix sau creion) pentru redactarea corespondenţei;
— un ac şi aţă de cusut;
— 1 dispozitiv pentru deschiderea cutiilor de conserve;
— veselă şi tacīmuri de masă (furculiţă, lingură, linguriţă din inox, pahar sau cană);
— aparatură audio-vizuală (1 radio, 1 radio-casetofon, 1 televizor);
— 1 instrument muzical, după preferinţă şi aptitudini;
— 1 joc de şah, table, rummy şi cărţi de joc;
— 1 costum popular pentru activităţi artistice;
— materiale şi echipament pentru practicarea activităţilor sportive (tricou sau traning, şort, tenişi sau bascheţi, mingi de volei, fotbal, tenis de cīmp sau de masă, rachete sau palete, fileu pentru jocuri sportive, extensoare, mingi medicinale, aparatură tehnică pentru menţinerea sănătăţii fizice);
— fotografii de familie cu aspect decent;
— obiecte şi diferite materiale de uz personal cu semnificaţii religioase;
— cărţi şi broşuri cu conţinut religios sau beletristic.
Bunuri şi produse alimentare care pot fi primite prin sectorul, vizite, fiind cumpărate de deţinuţi
— alimente care să nu necesite preparare (īncălzire, coacere, fierbere ori alte tratamente termice). Acestea pot fi indigene sau din import;
— băuturi răcoritoare de orice fel, cu condiţia ca acestea să fie īn recipiente (sticle, cutii) care să prezinte sigiliul producătorului;
— ţigări, indiferent de provenienţă şi marcă;
— dulcuri, produse de patiserie şi cofetărie;
— cafea solubilă (Ness);
— lapte praf;
— fructe şi legume;
— condimente (sare, piper, boia de ardei, muştar, etc.)
Aceste bunuri şi produse agroalimentare se vor acorda īn cantităţile şi la perioadele prevăzute de reglementările īn vigoare, cu precizarea că băuturile răcoritoare, fructele, legumele şi dulciurile nu se includ īn greutatea pachetului (coletului).

Tabelul comparativ al documentelor internaţionale şi interne arată mari lipsuri īn ceea ce priveşte legislaţia internă privitoare la normele de detenţie:
 
Condiţii      Documente internaţionale      Documente interne
Tratament uman, respect faţă de demnitatea umană      AP, p. 1; 6; REP, r. 1      CR, art. 22, al. 2
 
Existenţa şi protejarea drepturilor      AP, p. 3; REP, r. 5      LEP, art. 43
 
       fără discriminări      AP, p. 5; REP, r. 2     
Dezvoltarea personalităţii īn vederea reintegrării īn societate      REP, r. 3     
Informare asupra regulamentului, drepturilor şi obligaţiilor      ARM, art. 35; REP, r. 6; r. 41      LEP, art 2, al. 2
Interdicţia constrīngerii pentru furnizare de informaţii      AP, p. 21     
Mutare      REP, r. 50     
Īncăperi      ARM, art. 9–14; 86; REP, r. 14–19; 94     
Igienă personală      ARM, art 15–16; REP, r. 20–21    
Īmbrăcăminte şi aşternut     ARM, art. 17–19; 88; REP, r. 22–24; 95      RI, cap. V, pct. 1, al. b) şi c)
Alimentaţie      ARM, art. 20; 87; REP, r. 25      RI, cap. V, pct. 1, al. a); LEP, art. 16
Asistenţa medicală      AP, p. 25–26; ARM, art. 22–26; 82–83; 91; REP, r. 26; 29–32; 98; 100      RI, cap. V, pct. 4; LEP, art. 17
Interdicţia experimentelor medicale dăunătoare      AP, p. 22; REP, r. 27     
Copilul mamei deţinute      REP, r. 28     
Anchetă īn cazul decesului      AP, p. 34     
Legătura cu lumea exterioară      AP, p. 15; p. 19; ARM, art. 37–39; 79–80; 81 al. 2 şi 3; 92; REP, r. 43–44, 49; 92, al. 2      RI, cap IV; cap. VII, al. a; LEP, art. 17; art. 18, al. 3; art. 19; art. 20; art. 40
Locul de detenţie cīt mai aproape de reşedinţă     AP, p. 20    
Limitarea folosirii instrumentelor de constrīngere      ARM, art. 33–34     
Obiecte personale      ARM, art. 43; REP, r. 48      RI, cap. VIII; LEP, art. 17; art. 18, al. 2; art. 20
Religia      ARM, art. 41–42; REP, r. 46–47     
Materiale educative, culturale, informative      AP, p. 28; ARM, art. 90; REP, r. 45; 97      RI, cap. VIII
Biblioteca      ARM, art. 40; REP, r. 82     
Munca      ARM, art. 71–76; 89; REP, art. 71–76; 96      RI, cap. V, pct. 6; cap. VI, pct. 3; LEP, art. 5, al. 1; art. 7–10
       venit şi alte avantaje ale muncii          RI, cap. V, pct. 8; LEP, art. 11–12; art. 14
       plata pagubelor provocate          LEP, art. 13
Instruire      ARM, art. 77; REP, r. 77–81      RI, cap V, pct. 7; LEP, art. 5, al. 2; art. 6
Exerciţii fizice      ARM, art. 21      LEP, art. 17
Distracţie      ARM, art. 78; REP, r. 83–86     
Odihnă          RI, cap. V, pct. 3; LEP, art 17
Inspecţie regulată      AP, p. 29; REP, r. 4     
Dreptul de a petiţiona      AP, p. 33; p. 37; ARM, art 36; REP, r. 42      RI, cap. V, pct. 5; cap. VI, nenot.; LEP, art. 17
Drepturi īn funcţie de condamnare şi comportament          LEP, art. 18, al. 1
Editare de legi care să impună respectarea principiilor      AP, p. 7, al. 1     
Sancţiuni adecvate celor care īncalcă principiile      AP, p. 7, al. 1    
Semnalarea abuzurilor de către funcţionari      AP, p. 7, al. 2    
Semnalarea abuzurilor de către orice persoană     AP, p. 7, al. 3    
Pregătirea dinaintea liberării      REP, r. 87–89; ARM, art. 81 al. 1    
Unele prevederi internaţionale lipsesc complet din normele interne, chiar dacă ele sīnt respectate īn practică (cum ar fi dreptul la practicarea religiei). Fără menţionarea lor clară şi exactă īn legislaţie, nu există nici un fel de garanţie pentru respectarea lor.
Conform legislaţiei interne (LEP, art. 43), actele necesare pentru stabilirea unui drept, despre care se afirmă că a luat naştere īn legătură cu executarea pedepsei īnchisorii, se eliberează de către locul de deţinere numai organelor competente să stabilească existenţa sau inexistenţa acestui drept — astfel un drept care apare īn urma semnării de către Romānia a unui tratat internaţional — contravenind Consituţiei —, nu poate fi aplicat īn mod automat de către comandanţii penitenciarelor, ci numai după ce primesc acceptul organelor competente.
Īn legislaţia internă nu există nici o deosebire semnificativă īntre drepturile celor nejudecaţi (arestaţi preventivi) — care trebuie să fie consideraţi nevinovaţi — şi ale celor condamnaţi. Pe plan internaţional, pentru această categorie, recomandările prevăd camere individuale (ARM, art. 86; REP, r. 94), hrană pe propria cheltuială (ARM, art. 87), portul hainelor personale sau a celor diferite de cele ale condamnaţilor (ARM, art. 88; REP, r. 95), accesul la propriul medic (ARM, art. 91; REP, r. 98), īntīlniri cu membri familiei şi cu prieteni (ARM, art. 92; REP, r. 92) etc. Īn schimb, RI limitează greutatea pachetului ce poate fi primit o dată pe lună (10 kg, mai puţin decīt pentru contravenienţi, condamnate gravide, minori, condamnaţi fără pază şi paza), vizita lunară (o singură īntīlnire, mai puţin decīt pentru contravenienţi, condamnate gravide, minori, condamnaţi fără pază şi paza, condamnaţi care lucrează īn sistem de pază a altor deţinuţi), corespondenţa lunară (o carte poştală sau un plic, mai puţin decīt pentru contravenienţi, condamnate gravide, minori, condamnaţi fără pază şi paza, condamnaţi care lucrează īn sistem de pază a altor deţinuţi), cantitatea de ţigări (la 600 bucăţi lunar, mai puţin decīt pentru contravenienţi, condamnaţi fără pază şi paza). Chiar şi īn aceste limite, contactele cu deţinuţii preventivi sīnt supuse acordului favorabil al organelor de urmărire penală (LEP, art. 40). Prin aceste măsuri, īn sistemul din Romānia deţinuţii preventivi sīnt pedepsiţi mai aspru decīt persoanele condamnate, nerespectīnd astfel principiul prezumţiei de nevinovăţie. Liga PRO EUROPA a īncercat să obţină modificarea aceastei situaţii, trimiţīnd o scrisoare la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mureş, īn care s-a referit la documentele internaţionale īn acest domeniu, pentru a permite deţinuţilor preventivi din arestul Poliţiei să primească mai multe pachete. Răspunsul, prin care s-a refuzat acordarea acestui drept, s-a referit la LEP. La Tīrgu-Mureş, deţinuţii preventivi poartă uniforma penitenciarului chiar şi la proces, ceea ce este īn contradicţie cu LEP (deţinuţii aflaţi īn curs de urmărire penală sau de judeacată vor purta īmbrăcăminte personală — art. 40, al. 4). O petiţie adresată comandantului Penitenciarului Tīrgu-Mureş de către ruda unui deţinut, īn care s-a cerut prezentarea prezumtivului vinovat īn haine civile īn faţa tribunalului nu a primit răspuns, iar persoana īn cauză a apărut īn faţa judecătorului īn uniforma penitenciarului.
Īn general, drepturile deţinuţilor nu sīnt clar formulate (de ex. un singur articol, art. 17 din LEP īnşiră drepturile, fără să le detalieze), şi depind de o serie de factori (drepturile condamnaţilor de a primi vizite, pachete şi ţigări, de a primi şi de a trimite corespondenţă, se acordă īn raport cu natura infracţiunii, durata pedepsei, existenţa stării de recidivă, folosirea la muncă, comportarea şi receptivitatea la acţiunea de reeducare — LEP, art. 18).
Referitor la īmbrăcăminte şi aşternut, ARM şi REP specifică dreptul de a purta haine curate, spălate, dreptul la un pat cu aşternutul necesar īntreţinut şi schimbat la nevoie. RI īnsă nu prevede schimbarea hainelor şi aşternutelor murdare, uzate. La fel, RI formulează scurt şi referitor la alimentaţie, fără să menţioneze nevoile legate de calitatea ei (cum apare īn REP şi ARM), uitīnd şi de necesităţile legate de apa potabilă. Penitenciarul din Tīrgu-Mureş are o gospodărie proprie şi oferă celor arestaţi o hrană corespunzătoare şi suficientă (īntre 2400 şi 3200 kcal/zi, īn funcţie de munca efectuată). Īn prezent se modernizează blocul alimentar al penitenciarului, care va duce la īmbunătăţirea calitativă a hranei.
Comunicarea cu lumea exterioară, īn sistemul internaţional, este considerată ca un factor deosebit de important pentru reintegrarea ulterioară a deţinutului īn societate (această necesitate este explicată īn ARM, art 79–80). Prin legăturile cu familia şi prietenii, deţinutul nu se simte total marginalizat. Fără să menţioneze frecvenţa vizitelor, a corespondenţei, conform prevederilor, comunicarea persoanei deţinute sau īncarcerate cu lumea exterioară [...] nu poate fi refuzată pe o perioadă ce depăşeşte cīteva zile (AP, p. 15). Īn schimb, RI restrīnge acest drept doar la aria membrilor de familie (pentru vizita altor persoane se cere avizul favorabil al comandantului), limitīnd atīt corespondenţa (la o carte poştală sau un plic lunar pentru majoriatea deţinuţilor) cīt şi vizitele (la o vizită pe lună pentru majoritatea deţinuţilor, reducīnd timpul vizitei la 30 de minute pentru recidivişti). LEP introduce şi alte restrīngeri: interdicţia folosirii limbii materne pentru minorităţi cu ocazia vizitelor (art. 19), cenzura după conţinut a corespondenţei, cărţilor, ziarelor.
Īn Tīrgu-Mureş asistenţa religioasă a deţinuţilor este asigurată de un preot ortodox angajat, īn fiecare duminică fiind slujbe pentru ortodocşi, reformaţi şi catolici. Şi preoţii cultelor neoprotestante au acces la deţinuţi la cererea lor. Īn acest sens nu există nici o restricţie. Educaţia minorilor se desfăşoară cu ajutorul profesorilor de la Şcoala generală nr. 10. Elevii se şcolarizează astfel īn bune condiţii, obţinīnd rezultate remarcabile. Educaţia adulţilor este asigurată şi de persoane din afara penitenciarului, care ţin cursuri īn diferite domenii (autorul prezentului studiu a avut ocazia de a vorbi despre drepturile omului).
Conform LEP munca se remunerează doar īntr-un procent de 10% din valoarea sa (REP prevede remunerare echitabilă), ziua de muncă fiind de 12 ore (ARM stabileşte: numărul maxim zilnic şi săptămīnal al orelor de muncă pentru deţinuţi trebuie fixat prin lege sau regulament adminsitrativ ţinīndu-se seama de reglementările sau de uzanţele locale aplicate muncitorilor liberi). Problema cu care se confruntă Penitenciarul Tīrgu-Mureş este de a găsi muncă pentru arestaţi la nivelul cererilor, şi de a găsi locuri de muncă pentru cei care se liberează. Pīnă īn 1989, Oficiul forţelor de muncă avea obligaţia de a oferi un loc de muncă la terminarea pedepsei cu īnchisoare, acum tot ce se poate face este de a obţine lista locurilor de muncă vacante din judeţ. Mulţi dintre foştii deţinuţi nu se pot īncadra, pentru că la orice loc de muncă se cere cazier; cei cu antecedente penale sīnt evitaţi de patroni.
Asistenţa medicală a persoanelor īncarcerate īn Tīrgu-Mureş este asigurată de un medic general, un medic specialist, un medic stomatolog şi cinci asistenţi. Acest grup de opt persoane servesc şi personalul penitenciarului. Se efectuează aproximativ 16.000 de tratamente şi vizite pe an, existīnd şi boli grele, cum ar fi tuberculoza. Bolile contagioase sīnt un pericol atīt asupra deţinuţilor, cīt şi a personalului, dar, datorită supraaglomerării (īn camere există patru paturi suprapuse), nu pot fi oprite.
Exerciţiile fizice prevăzute de ARM sīnt reduse la simple plimbări zilnice īn LEP.
Īn Penitenciarul Tīrgu-Mureş pregătirea liberării se efectuează īn camere de liberare.

Īn afara dreptului la un tratament uman (prezent īn toate constituţiile moderne), īn unele ţări există şi alte prevederi constiuţionale referitoare la detenţie:
Constituţia Republicii Bulgaria
Art. 31
4. Nu sīnt admise restricţii ale drepturilor acuzatului care exced pe cele necesare administrării justiţiei.
5. Persoanelor private de libertate le sīnt asigurate condiţiile necesare realizării drepturilor lor fundamentale, care nu sīnt restrīnse prin efectul sentinţei.
6. Pedeapsa privativă de libertate este executată numai īn locurile stabilite prin lege.
Constituţia Regatului Spaniei
Art 25
2. Pedepsele privative de libertate şi măsurile de siguranţă vor tinde la reeducarea şi reintegrarea īn societate şi nu vor putea comporta munci forţate. Condamnatul la o pedeapsă cu īnchisoare se va bucura, īn timpul īndeplinirii acesteia, de drepturile fundamentale definite īn acest capitol, cu excepţia celor care au fost limitate īn mod expres prin conţinutul hotărīrii care īl condamnă, sensul pedepsei şi legea penitenciară. Īn toate cazurile, el va avea dreptul la o muncă remunerată şi la prestaţiile corespunzătoare de asigurare socială, cīt şi la accesul la cultură şi la dezvoltarea deplină a personalităţii sale.

Personalul penitenciarului şi limitele activităţii sale


Principiul pe baza căruia pot fi aplicate pedepse, este prevăzut īn AP:
Principiul 30
1. — Tipurile de comportament care constituie, din partea unei persoane deţinute sau īnchise, infracţiuni disciplinare pe timpul detenţiei sau īnchiderii, genul şi durata sancţiunilor disciplinare care pot fi aplicate şi autorităţile competente pentru a impune aceste sancţiuni trebuie să fie specificate prin lege sau prin reglementări īn conformitate cu legea şi trebuie să fie publicate.
2. — Orice persoană deţinută sau īnchisă are dreptul de a fi ascultată īnainte de a se lua īmpotriva ei măsuri disciplinare. Ea are dreptul de a intenta recurs īmpotriva acestor măsuri īn faţa autorităţii superioare.
Referitor la pedepse şi personalul penitenciarului, ARM are următoarele prevederi:
Disciplină şi pedepse
Art. 27
Ordinea şi disciplina trebuie să fie menţinute cu fermitate dar fără a se aduce un plus de restricţii faţă de cīt este necesar pentru menţinerea securităţii şi a unei vieţi īn comun bine organizate.
Art. 28
1) Nici un deţinut nu va putea īndeplini īn administraţia aşezămīntului o funcţie cu puteri disciplinare.
2) Această regulă nu va putea fi un obstacol pentru buna funcţionare a sistemelor pe bază de autoguvernare. Aceste sisteme implică de fapt ca unele activităţi sau responsabilităţi de ordin socio–educativ sau sportiv să fie īncredinţate, sub control, deţinuţilor grupaţi īn vederea tratamentului lor.
Art. 29
Punctele următoare trebuie īntotdeauna să fie determinate, fie prin lege, fie printr-un regulament, de autoritatea administrativă competentă:
a) atitudinea care constituie o infracţiune disciplinară;
b) genul şi durata sancţiunilor disciplinare care pot fi aplicate;
c) autoritatea competentă pentru a pronunţa aceste sancţiuni.
Art. 30
1) Nici un deţinut nu poate fi pedepsit decīt īn conformitate cu dispoziţiile unei astfel de legi sau unui astfel de regulament şi niciodată de două ori pentru aceeaşi infracţiune.
2) Nici un deţinut nu poate fi pedepsit fără a fi informat despre infracţiunea care i se reproşează şi fără să fi avut ocazia de a-şi susţine apărarea. Autoritatea competentă trebuie să procedeze la un examen complet a cazului.
3) Īn măsura īn care aceasta este necesar şi realizabil, trebuie să se permită deţinutului de a-şi prezenta apărarea prin intermediul unui interpret.
Art. 31
Pedepsele corporale, introducerea īn celula īntunecoasă, ca şi toate sancţiunile crude, inumane sau degradante trebuie să fie complet interzise ca sancţiuni disciplinare.
Art. 32
1) Pedepsele cu izolarea şi reducerea hranei nu vor fi niciodată aplicate īnainte ca medicul să fi examinat deţinutul şi certificat īn scris că acesta este capabil de a le suporta.
2) Acelaşi lucru este valabil pentru toate celelalte măsuri care ar risca să afecteze sănătatea fizică sau psihică a deţinutului. Īn orice caz, asemenea măsuri niciodată nu vor avea voie să fie contrare principiului indicat de art. 31 şi nici să se īndepărteze de acesta.
Mijloace de constrīngere
Art. 33
Instrumentele de constrīngere ca: lanţuri, cătuşe, fiare, cămăşi de forţă, nu trebuie să fie aplicate ca sancţiuni. Lanţurile şi fiarele nu vor fi folosite nici ca mijloace de constrīngere. Celelalte instrumente de constrīngere nu pot fi folosite decīt īn cazurile următoare:
a) Ca măsură de precauţie īmpotriva evadării īn timpul unui transfer, cu condiţia ca să fie scoase imediat ce deţinutul apare īn faţa unui organ judiciar administrativ.
b) Pe motive de ordin medical, la indicarea medicului.
c) La ordinul directorului, dacă celelalte mijloce de a stăpīni un deţinut au dat greş, pentru a-l īmpiedica de a-şi produce o vătămare sau de a vătăma pe o altă persoană, sau de a produce pagube; īn aceste cazuri directorul trebuie să consulte de urgenţă medicul şi să raporteze autorităţii administrative superioare.
Art. 34
Modelul şi modul de folosire al instrumentelor de constrīngere trebuie să fie determinate de către administraţia penitenciară centrală. Aplicarea lor nu trebuie să fie prelungită peste timpul strict necesar.
Personalul de penitenciar
Art. 46
1) Administraţia penitenciară trebuie să aleagă cu grijă personalul de toate gradele, deoarece de integritatea sa, de umanitatea sa, de aptitudinile personale şi comportarea profesională depinde buna funcţionare a locurilor de detenţie.
2) Administraţia penitenciară trebuie să se străduiească neīncetat să trezească şi să menţină īn concepţia personalului şi īn opinia publică convingerea că această misiune este un serviciu social de mare importanţă; īn acest scop trebuie să fie folosite toate mijloacele adecvate pentru a lămuri publicul.
3) Pentru a se putea realiza cele de mai sus, membrii personalului trebuie să fie folosiţi permanent īn calitate de cadre de penitenciare de profesie, ei trebuie să cunoască statutul agenţilor statului şi să fie asiguraţi de stabilitatea serviciului, care nu depinde decīt de buna lor purtare, de eficacitatea muncii lor şi de aptitudinile lor fizice. Remunerarea treuie să fie suficientă, pentru a se putea recruta şi menţine īn serviciu bărbaţi şi femei capabile; avantajele carierii şi condiţiile serviciului trebuie să fie determinate ţinīndu-se seama de natura penibilă a muncii.
Art. 47
1) Personalul trebuie să aibă un suficient nivel intelectual.
2) Ei trebuie să urmeze, īnainte de a intra īn serviciu, un curs de pregătire generală şi specială, trecīnd probele de ordin teoretic şi practic.
3) După intrarea īn serviciu şi īn cursul carierii, personalul trebuie să-şi menţină şi să-şi īmbunătăţească cunoştinţele şi capacitatea profesională, urmīnd cursuri de perfecţionare care vor fi organizate periodic.
Art. 48
Toţi membrii personalului trebuie să se comporte īn toate ocaziile şi să-şi īndeplinească sarcinile īn aşa fel, īncīt exemplul lor să aibă o influenţă bună asupra deţinuţilor şi să impună respectul.
Art. 49
1) Personalului i se va adăuga, după posibilităţi, un număr suficient de specialişti ca: psihiatri, activişti sociali, institutori, instructori tehnici.
2) munca activiştilor sociali, institutorilor şi instructorilor tehnici trebuie să fie asigurată īn mod permanent, fără a exclude munca auxiliarilor temporari sau benevoli.
Art. 50
1) Directorul unui loc de deţinere trebuie să fie suficient calificat pentru sarcina sa prin caracterul său, capacităţile sale administrative, o pregătire adecvată şi experinţa sa īn acest domeniu.
2) El trebuie să-şi consacre tot timpul său funcţiei sale oficiale; aceasta nu poate să fie secundară.
3) El trebuie să locuiască īn aşezămīnt sau īn imediata apropiere a acestuia.
4) Cīnd două sau mai multe aşezăminte sīnt sub conducerea unui singur director, acesta trebuie să aibă īn fruntea sa un cadru responsabil, care să locuiască acolo.
Art. 51
1) Directorul sau ajutorul său şi majoritatea celorlalţi membri ai personalului aşezămīntului trebuie să vorbească limba majorităţii deţinuţilor sau o limbă īnţeleasă de majoritatea acestora.
2) Trebuie să se recurgă la serviciile unui interpret, de fiecare dată cīnd aceasta este necesar.
Art. 52
1) Īn aşezămintele suficient de mari pentru a fi nevoie de serviciile unuia sau a mai multor medici care īşi consacră īntregul lor timp acestei sarcini, cel puţin unul din aceştia trebuie să locuiască īn aşezămīnt sau īn imediata apropiere a acestuia.
Art. 53
1) Īntr-un aşezămīnt mixt, secţia de femei trebuie să fie pusă sub conducerea unui cadru feminin de răspundere, care trebuie să aibă īn păstrare toate cheile acestei secţii a aşezămīntului.
2) Nici un cadru de sex masculin nu are voie să pătrundă īn secţia de femei fără a fi īnsoţit de un membru feminin al personalului.
3) Numai cadre feminine au voie să asigure supravegherea femeilor deţinute. Aceasta nu exclude totuşi ca pentru motive profesionale, cadre de sex masculin şi anume medici şi institutori, să nu-şi exercite funcţiile lor īn aşezămintele sau secţiile rezervate femeilor.
Art. 54
1) Cadrele locurilor de deţinere nu trebuie să utilizeze īn raporturile lor cu deţinuţii, forţa, decīt īn caz de legitimă apărare, de tentativă de evadare sau de rezistenţă prin forţă sau prin nemişcare la un ordin bazat pe legi şi regulamente. Cadrele care recurg la forţă trebuie să limiteze folosirea acesteia la strictul necesar şi să raporteze imediat incidentul directorului aşezămīntului.
2) Membrii personalului de penitenciar trebuie să facă un antrenament fizic special care să permită a stăpīni deţinuţii violenţi.
3) Exceptīnd īmprejurările speciale, agenţii care asigură un serviciu care īi pune īn contact direct cu deţinuţii nu trebuie să fie īnarmaţi. De altfel, nu se va īncredinţa niciodată o armă unui membru al personalului, fără ca acesta să fi fost instruit īn mīnuirea acesteia.
Recompense
Art. 70
Īn fiecare aşezămīnt trebuie să se instaureze un sistem de recompense adaptat diferitelor grupe de deţinuţi şi diferitelor metode de tratament, pentru a īncuraja buna purtare, a dezvoltării simţului răspunderii şi a stimula interesul şi cooperarea deţinuţilor la tratamentul lor.
Concepţia modernă a servicilului de penitenciar
I — Natura unui serviciu social
1. Este momentul de a sublinia transformarea care are drept consecinţă pentru personalul de penitenciar, concepţia nouă a sarcinii sale; din simpli gardieni au devenit membrii unui important serviciu social care solicită competenţă, o pregătire adecvată şi o colaborare armonioasă īntre toţi membrii săi.
2. Va trebui să depună eforturi de a trezi şi menţine īn opinia publică şi īn spiritul personalului, această īnţelegere a naturii serviciului īn īnchisori şi īn acest scop va trebui să se foloseacă toate mijloacele adecvate pentru a lămuri publicul.
II —  Specializarea funcţiilor
1. Această concepţie nouă se traduce prin tendinţa de a adăuga personalului un număr mereu mai mare de specialişti ca: medici, psihiatri, psihologi, asistenţi sociali, īnvăţători, instructori tehnici.
2. Această evoluţie este sănătoasă şi se recomandă a fi primită  favorabil de către guverne, chiar dacă atrage după sine creşteri de cheltuieli.
III — Coordonarea
1. Specializarea crescīndă poate totuşi să contrarieze o aplicare a tratamentului de penitenciar şi să pună probleme pentru coordonarea activtăţilor diferitelor sectoare de personal specializat.
2. De asemenea este necesar a se asigura, īn ceea ce priveşte tratamentul deţinuţilor, o muncă colectivă a tuturor specialiştilor interesaţi.
3. Dealtfel, pare necesar ca, fie prin alcătuirea unui comitet de coordonare, fie prin orice alt mijloc, să se ia măsuri ca toate serviciile specializate să fie organizate după o metodă uniformă. Procedīndu-se astfel va fi dealtfel chiar mai bine să se dea membrilor personalului o īnţelegere clară a diverselor aspecte ale problemelor analizate.
Statutul personalului şi condiţiile de servici
IV — Statutul funcţiei publice
Membrii personalului penitenciarelor folosiţi permanent va trebui să aibă statutul agenţilor de stat, adică:
a) să fie īn serviciul conducerii ţării sau statului şi īn consecinţă să fie supuşi regulamentelor funcţiilor publice;
b) să fie recrutaţi după reguli de selecţie determinate, de exemplu, prin concurs;
c) să fie siguri de stabilitatea serviciului, aceasta depinzīnd numai de buna lor purtare, de eficacitatea lor şi de condiţia lor fizică;
d) să se bucure de un statut permanent care să le dea dreptul la avantajele unei cariere adminsitrative, astfel ca: promovare, securitate socială, prestigiu aferent funcţiei şi dreptul la retragere ( trecerea īn rezervă) sau la pensie.
V — Funcţii permanente
1.Cu excepţia unor categorii de specialişti şi a unor tehnicieni, personalul penitenciarelor trebuie să-şi consacre īntregul timp de muncă sarcinii sale şi să fie folosit īn consecinţă īn mod permanent.
2. Īn special, funcţia de director al aşezămīntului nu poate fi auxiliară.
3. Funcţiile de lucrători sociali, de īnvăţători şi de instructori tehnici trebuie să fie asigurate cu perosnal care lucrează permanent, dar fără a se exclude srviciile auxiliarilor temporari.
VI — Condiţii de muncă īn general
1. Personalul de penitenciare trebuie să beneficieze de condiţii de muncă de natură să atragă şi să reţină persoanele cele mai pregătite profesional.
2. Salariile şi celelalte avantaje ale carierei nu trebuie să fie legate īn mod arbitrar de cele ale altor salariţi, dar trebuie să fie calculate īn funcţie de munca ce trebuie efectuată īntr-un sistem penitenciar modern, sarcină complexă, anevoioasă şi care este de natura unui serviciu social important.
3. Personalului i se vor repartiza locuinţe convenabile, suficiente ca număr şi situate īn apropierea aşzămīntului.
VII — Organizarea militară a personalului
1. Personalul de penitenciar trebuie să aibă un caracter civil cu ierarhia necesară īn acest gen de administrare.
2. Personalul de supraveghere trebuie să fie organizat īn conformitate cu regulile disciplinare ale aşezămīntului penitenciar pentru a menţine deosebirile de grad şi ordinea necesară.
3. Personalul trebuie să fie recrutat special, şi nu compus din membrii detaşaţi din forţele armate, poliţie sau alte servicii publice.
VIII — Portul armelor
1. Īn afara īmprejurărilor speciale, agenţii care asigură un serviciu care īi pune īn contact direct cu deţinuţii, nu au voie să fie īnarmaţi.
2. Nu este voie a se īncredinţa o armă unui membru al personalului dacă acesta nu a fost instruit asupra mīnuirii acesteia.
3. Este de dorit ca serviciul de supraveghere să fie asigurat de către personalul de penitenciar.
Recrutarea personalului
IX — Autoritate competentă şi metode adminsitrative generale
1. Pe cīt posibil recrutarea personalului va trebui să fie centralizată, ţinīnd seama de structura fiecărui stat şi se va face sub conducerea administraţiei penitenciare superioare sau centrale.
2. Dacă alte organe ale statului – cum ar fi o comisie formată din agenţi de stat, – sīnt īnsărcinate cu recrutatea, administraţia penitenciară nu poate fi obligată să admită un candidat pe care ea nu-l consideră apt a-şi exercita funcţia.
3. Trebuie să se dea dispoziţii pentru a se elimina influenţa politică īn momentul recrutării candidaţilor pentru posturi ale administraţiei penitenciare.
X — Condiţii generale de recrutare
1. Administraţia penitenciară trebuie să dea dovadă de o vigilenţă specială īn alegerea personalului şi să nu reţină decīt candidaţii care reunesc condiţiile cerute de integritate, de umanitate, de competenţă şi aptitudine fizică.
XI — Personalul de supraveghere
1. Acest personal trebuie să aibă un nivel intelectual suficient de ridicat pentru a-i permite să se achite de misiunea sa, īntr-o formă eficace şi de a lua parte la cursuri de pregătire care vor fi ţinute īn cadrul serviciului.
2. Se recomandă ca fără a se prejudicia examenele sau concursurile de admitere, candidaţii pentru administraţia penitenciară să fie supuşi la teste ştiinţifice, permiţīnd evaluarea  capacităţii lor intelectuale şi profesionale şi a aptitudinilor lor fizice.
3. Candidaţii admişi trebuie să efectueze o perioadă de stagiu care să permită autorităţilor competente să-şi formeze o părere asupra personalităţii, caracterului şi aptitudinilor lor.
XII — Administraţia superioară
Numirilor īn funcţii ale administraţiei superioare a serviciilor de penitenciare trebuie să li se acorde o grijă deosebită; se vor avea īn vedere numai persoanele care posedă o pregătire adecvată şi care au acumulat cunoştinţe şi o experienţă īn cantităţi suficiente.
XIII — Personalul de conducere
1. Directorii sau directorii adjuncţi ai aşezămintelor trebuie să fie calificaţi īn suficientă măsură pentru sarcina lor, prin caracterul lor, capacitatea lor administrativă, pregătirea şi experienţa lor īn acest domeniu.
2. Ei vor trebui să aibă o cultuzră generală bună şi să se distingă prin vocaţia pe care o au pentru această misiune. Ar fi necesar să se recurgă la persoane avīnd o pregătire specializată constīnd dintr-o pregătire adecvată muncii de penitenciare.
XIV — Personalul specializat şi personalul administrativ
1. Personalul chemat să exercite funcţii specializate, inclusiv funcţii administrative, trebuie să posede aptitudini profesionale sau tehnice necesare, care diferă după funcţia de care este vorba.
2. Pentru recrutarea personalului specializat trebuie să se ţină seama de certificate pentru cunoştinţe profesionale sau de titluri universitare care fac parte din pregătirea specializată.
3. Se recomandă a se prefera candidaţi care, īn plus faţă de aceste calificări profesionale, prezintă o a doua diplomă sau un al doilea certificat sau posedă o experienţă specializată īn domeniul penitenciar.
XV — Personalul aşezămintelor pentru femei
Aşezămintele pentru femei trebuie să aibă personal feminin. Aceasta nu include totuşi ca pentru motive profesionale, cadre de gen masculin şi anume medici şi īnvăţători, să nu-şi exercite atribuţiile īn aşezămintele sau secţiile rezervate femeilor. Personalul feminin fie că este laic sau religios, trebuie să posede īn măsura posibilităţilor aceleaşi calităţi ca acelea ce se pretind personalului aşezămintelor pentru bărbaţi.
Pregătirea profesională
XVI — Pregătirea prealabilă angajării defintive
Īnainte de a intra īn serviciu, personalul de penitenciare trebuie să urmeze un curs de pregătire generală privind problemele sociale şi o pregătire specială; de asemenea trebuie să reuşească la porbe de examen din teoretic şi practic.
XVII — Personalul de supraveghere
1. Se recomandă a de institui un program de pregătire profesional pentru personalul de supraveghere. Sugestiile care urmează ar putea servi ca exemplu pentru organizarea unui sistem de pregătire īn trei faze.
2. Prima fază care s-ar desfăşura īntr-un aşezămīnt penitenciar ar fi destinată familiarizării candidaţilor cu probleme profesionale, permiţīnd totodată a se controla dacă ei posed calităţile necesare. Īn timpul acestei prime faze nu i se va īncredinţa nici o responsabilitate celui īn cauză, activitatea aceastuia rămīnīnd īn permanenţă sub controlul unui agent de serviciu. Directorul va alcătui pentru candidaţi un īnvăţămīnt elementar asupra subiectelor de ordin practic.
3. Īn timpul celei de a doua faze, candidaţii vor trebui să frecventeze o şcoală sau să urmeze cursuri organizate de către administraţia penitenciară superioară sau centrală, care va trebui să răspundă de pregătirea teoretică şi practică a agentului īn materii profesionale. Se dezvoltă mai ales tehnica relaţiilor cu deţinuţii, făcīndu-şe apel la noţiuni elementare de psihologie şi de criminologie. Cursurile trebuie să cuprindă mai ales lecţii asupra elementelor ştiinţei penitenciare, administraţiei penitenciare, dreptului penal şi materii īnrudite.
4. Īn primele două faze ar fi avantajos să fie admişi candidaţii, să se formeze grupe cu aceştia pe de o parte pentru a nu fi utilizaţi prea devreme īn muncă, iar pe de altă parte pentru a se uşura organizarea sesiunilor de cursuri.
5. A treia fază, destinată candidaţilor care nu au fost eliminaţi īn timpul primelor două şi care au dat dovadă de un interes viu şi de vocaţie pentru muncă, va consta dintr-o folosire efectivă īn muncă, īn cursul căreia agentul va trebui să facă dovadă de totalitatea calităţilor care se aşteptă de la ei. Dealtfel, trebuie să i se dea posibilitatea agentului să urmeze cursuri superioare īn psihologie, criminologie, drept penal, penologie şi alte ramuri īnrudite.
XVIII — Personal de conducere
1. Dat fiind diversivitatea metodelor aplicate īn diversele ţări la ora actuală, se impune a se recunoaşte īntr-o formă generală necesitatea unei suficiente pregătiri pe care ar trebui s-o aibă directorii şi directorii adjuncţi īnainte de numirea lor, īn conformitate cu paragraful XIII de mai sus.
XIX — Personalul specializat
Condiţiile de recruare determină pregătirea iniţială care se cere candidaţilor pentru funcţiile specializate ale serviciului de penitenciar, īn conformitate cuparagraful XIV de mai sus.
XX — Institute regionale de pegătire profesională
Se impune a se īncuraja īnfiinţarea de institute regionale pentru pregătirea personalului aşezămintelor penitenciare şi corecţionale.
XXI — Antrenament fizic şi antrenament la mīnuirea armelor
1. Membrii personalului de penitenciar trebuie să facă un antrenament fizic special care să le permită a-i stăpīni pe deţinuţii violenţi, prin mijloace prevăzute de către autorităţi şi īn conformitate cu dispoziţiile legale şi regulamentele aplicabile īn materie.
2. Aceia dintre membrii personalului cărora li se īncredinţează arme trebuie să fie antrenaţi īn mīnuirea lor şi instruiţi asupra ordinelor referitoare la folosirea acestora.
XXII — Pregătirea īn cursul serviciului
1. După intrarea īn serviciu şi īn cursul carierei, personalul va trebui să-şi menţină şi să-şi perfecţioneze cunoştinţele şi capacitatea profesională urmīnd cursuri de perfecţionare care vor fi organizate periodic.
2. Personalul de supraveghere trebuie să primească şi īn timpul serviciului o pregătire referitoare mai mult la problemele de principiu şi de metodă, decīt la studiul strict al regulamentelor.
3. Cīnd se pretinde o pregătire specială anumită, ea trebuie să fie făcută pe cheltuiala statului şi cei care īşi īnsuşesc această pregătire trebuie să-şi primească salariul şi alocaţiile aferente conform gradelor lor. Pregătirea complimentară necesară unui memebru al personalului pentru a obţine promovare, poate fi făcută īn contul acestuia şi īn timpul său liber.
XXIII — Grupe de discuţii, vizite la aşezăminte, cicluri de studii pentru cadrele superioare
1. Se recomandă a se organiza pentru cadrele de conducere şedinţe de discuţii īn care vor fi tratate cu precădere subiecte de interes practic, faţă de probleme teoretice, completīndu-se cu vizitarea unor aşezăminte de diferite categorii, inclusiv aşezăminte care nu depind de administraţia penitenciară. Este de dorit a se invita la aceste şedinţe specialişti din ţări străine.
2. De asemenea, se recomandă a se organiza schimburi īntre diferite ţări pentru a se permite acestui personal a efectua stagii īn aşezămintele străine.
XXIV — Consultaţii, vizite, şedinţe, pentru īntregul personal
1. Se impune să se prevadă mijloace pentru consultarea personalului care ar da membrilor tuturor categoriilor de personal de penitenciar ocazia de a-şi exprima părerea asupra metodelor folosite pentru tratamentul deţinuţilor. Dealtfel, cu īntregul personal trebuie organizate conferinţe, vizite la alte aşezăminte şi dacă este posibil cicluri de studii periodice.
Recomandări privind aşezămintele penitenciare şi corecţionale deschise
I — Aşezămīntul deschis se caracterizează prin absenţa măsurilor de prevenire materiale şi fizice īmpotriva evadării (astfel ca ziduri, lacăte, bare, supraveghetori īmarmaţi sau alţi supraveghetori īnsărcinaţi cu securitatea aşezămīntului) ca şi printr-un regim bazat pe o disciplină liber consfinţită şi pe sentimentul răspunderii deţinuţilor faţă de colectivul īn care trăiesc. Acest regim īncurajează deţinutul să uzeze de libertăţile oferite, fără a abuza de acestea. Aceste sīnt caracteristicile care deosebesc aşezămīntul deschis faţă de alte tipuri de aşezăminte, dintre care unele se inspiră chiar din aceste principii, dar fără a le realiza complet.
II — Aşezămīntul deschis trebuie, īn principiu, să fie o instituţie autonomă; el poate, totuşi, īn caz de nevoie, să fie anexat la un aşezămīnt de alt tip, formīnd o secţie a acestuia.
REP are preveri similare:
Disciplina şi pedeapsa:
Regula 33
Desciplina şi ordinea vor fi menţinute īn interesul securităţii, vieţii ordonate a comunităţii şi ţelului instituţiei.
Regula 34
1 — Nici un deţinut nu va fi folosit īn serviciul instituţiei īn nici un spaţiu disciplinar.
2 — Această regulă nu va īmpiedica totuşi buna funcţionare a aranjamentelor īn care activităţile sociale, educaţionale sau sportive şi responsabilităţile sīnt realizate sub stricta supraveghere a deţinuţilor care sīnt alcătuiţi īn grupuri, īn scopul participării lor la desfăşurarea acestor programe.
Regula 35
Următoarele aspecte vor fi reglementate şi ele sīnt dependente de lege sau de regulamentul unui autorităţi competente:
a) purtarea ce constituie o ofensă disciplinară;
b) tipul şi durata pedepsei care se impune;
c) autoritatea competentă să decidă astfel de pedepse;
d) accesul la procesul de recurs şi la autoritatea care-l hotărăşte.
Regula 36
1 — Nici un deţinut nu va fi pedepsit decīt īn concordanţă cu termenii unei astfel de legi sau regulament şi niciodată de două ori pentru acelaşi lucru.
2 — Rapoartele despre reaua purtare vor fi prezentate cu promtitudine către autoritatea competentă care va hotărī asupra lor fără nici o īntīrziere.
3 — Nici un deţinut nu va fi pedepsit dacă nu a fost formulată injuria sau vina ce i se aduce şi dacă nu i se asigură posibilitatea adecvată de a se apăra.
4 — Acolo unde este necesar şi util, deţinuţilor li se va permite să-şi realizeze apărarea cu ajutorul unui interpret.
Regula 37
Pedepsele colective, pedeapsa corporală, pedepsirea prin izolare īn celulă fără lumină şi toate pedepsele crude, inumane sau degradante se vor interzice cu desăvīrşire a fi folosite drept pedepse pentru abateri disciplinare.
Regula 38
1 — Pedepsirea prin īncarcerare disciplinară şi orice altă pedeapsă care ar putea avea un efect contrar asupra sănătăţii fizice sau mentale a deţinutului vor fi practicate doar atunci cīnd medicul instituţiei, după examinare, certifică īn scris că deţinutul este apt să le execute.
2 — Īn nici un caz o astfel de pedeapsă nu va fi contrară sau nu se va īndepărta de la prevederile stabilite īn Regula 37.
3 — Medicul instituţiei va vizita zilnic deţinuţii aflaţi īn executarea unor astfel de pedepse şi va sfătui directorul dacă este necesar terminarea sau īntreruperea pedepsei pe motive de sănătate fizică sau mentală.
Căile de constrīngere:
Regula 39
Folosirea lanţurilor şi a fiarelor este interzisă. Cătuşe, cămăşi de forţă şi alte obiecte de constrīnegere nu vor fi niciodată aplicate drept pedeapsă. Ele nu vor fi folosite decīt īn următoarele īmprejurări:
a) dacă este necesar, ca o măsură de precauţie īmpotriva evadării īn timpul unui transfer, fiind īnsă īnlăturate atunci cīnd un deţinut apare īn faţa unei autorităţi judiciare sau administrative dacă autoritatea nu hotăreşte altfel;
b) pe motive medicale sub īndrumarea şi supravegherea medicului;
c) prin ordinul directorului, dacă toate celelalte metode de constrīngere eşuează, īn scopul protejării unui deţinut de la īncercări de automutilare, rănirea celorlalţi sau pentru a preveni daune serioase aduse proprietăţii; īn astfel de cazuri directorul va trebui să consulte de urgenţă medicul şi să raporteze imediat autorităţii administrative superioare.
Regula 40
Termenii şi natura de utilizare a căilor de constrīngere autorizate īn paragraful precedent vor fi hotărīte prin lege sau prin regulament. Astfel de mijloace nu se vor aplica timp mai īndelung decīt absolut necesar.
Partea a III-a
Personalul
Regula 51
Ţinīnd seama de importanţa fundamentală a personalului īnchisorii īn realizarea unei conduceri adecvate a instituţiilor şi de socpul obiectivelor organizatorice şi de tratament ale acestui personal, administraţiile de īnchisori vor acorda o mare atenţie īndeplinirii regulilor ce privesc personalul.
Regula 52
Personalul īnchisorii va fi permanent īncurajat prin pregătire şi stiluri de conducere pozitive — care să-i īnspire şi să-i īncadreze īn norme normale, să dea dovadă de o eficienţă ridicată, să-i facă să se achite de obligaţiile ce le revin īn această manieră.
Regula 53
Administraţia īnchisorii va considera ca o sarcină importantă informarea continuă a opiniei publice despre rolul sistemului penitenciarul şi munca personalului pentru a īncuraja astfel īnţelegerea de către public a importanţei contribuţiei lor la dezvoltarea societăţii.
Regula 54
1 — Adminsitraţia penitenciarului va realiza o alegere atentă la recrutarea personalului şi va īnlesni īntrunirile ulterioare ale īntregului personal. Un accent special se va pune asupra integrităţii, umanităţii, capacităţii profesionale şi aptitudinilor personalului pentru acest gen de muncă.
2 — Personalul va fi numit permanent, drept personal de deservire al penitenciarului, va avea statutul de funcţionar public cu asigurarea menţinerii acestuia doar pe baza bunei conduite, a eficienţei, a unei bune sănătăţi fizice şi mentale şi cu un nivel adecvat de educaţie (pregătire).
Salariile vor fi de aşa natură īncīt să atragă şi să reţină bărbaţi şi femei potrivite acestui mod de lucru; beneficiile muncii şi condiţiile īn care se desfăşoară munca vor fi cīt mai favorabile asigurării unei bune desfăşurări acestui gen de muncă.
3 — Ori de cīte ori este necesar să se angajeze personal cu jumătate de normă, criteriile de selectare se vor aplica la fel ca şi pentru ceilalţi.
Regula 55
1 — La recrutare sau după o perioadă potrivită de experienţă practică, personalului i se va organiza un curs de pregătire īn ceea ce priveşte īndatoririle generale sau speciale, şi va fi supus la testări teoretice şi practice, excepţie făcīnd acele cazuri care, prin pregătirea lor profesională, fac acest lucru nenecesar.
2 — Pe parcursul carierei, īntregul personal īşi va menţine şi īşi īmbunătăţi cunoştinţele şi capacitatea profesională prin cursurile de pregătire profesională organizate de către administraţie la intervale de timp potrivite.
3 — Se vor face toate aranjamentele necesare pentru lărgirea experienţei şi īmbunătăţirea pregătirii personalului.
4 — Pregătira personalului va include instruirea īn conformitate cu prevederile Regulilor europene pentru penitenciare şi cu cele ale Convenţiei europene pentru drepturile omului.
Regula 56
Toţi membrii personalului se vor purta permanent īn aşa fel īncīt comportamentul lor să constituie īntotdeauna un exemplu şi să impună respect.
Regula 57
1 — Pe cīt posibil, personalul va cuprinde un număr suficient de specialişti cum ar fi psihiatri, psihologi, asistenţi sociali, profesori, instructori de educaţie fizică şi de sport.
2 — Aceşti specialişti, precum şi personalul de alte specialităţi vor fi angajaţi normal, pe bază de angajament definitiv. Acest gen de angajament nu va exclude lucrătorii cu jumătate de normă sau lucrătorii voluntari cīnd acest lucru este potrivit şi este īn beneficiul creşterii nivelului sprijinului şi pregătirii programului de tratament.
Regula 58
1 — Administraţia īnchisorilor va asigura ca fiecare īnchisoare să aibă permanent un director, un director delegat şi alte oficialităţi autorizate.
2 — Directorul instituţiei va trebuie să fie pregătit pentru postul pe care īl ocupă, dovedind că are caracterul, abilitatea administrativă şi pregătirea profesională īn concordanţă cu munca pe ce o va presta şi că are experienţa necesară.
3 — Directorul va fi numit definitiv şi va trebui să dovedească accesibilitate la cerinţele impuse de administraţia penitenciarelor īn ce priveşte instrucţiunile de conducere.
4 — Cīnd două sau mai multe instituţii se află sub conducerea unui singur director, fiecare dintre ele va fi vizitată la intervale de timp regulate. Un responsabil oficial va fi īnsărcinat cu fiecare dintre aceste instituţii.
Regula 59
Administraţia va introduce forme de organizare şi sisteme de conducere care să uşureze comunicarea dintre diferite categori de personal ale instituţiei, cu precădere īn vederea asigurării cooperării dintre diferite servicii şi īn particular, pentru respectarea tratamentului şi a resocializării deţinuţilor.
Regula 60
1 — Directorul, delegatul şi majoritatea personalului instituţiei trebuie să fie capabili să vorbească limba celui mai mare număr de deţinuţi sau o limbă īnţeleasă de cea mai mare parte dintre aceştia.
2 — Ori de cīte ori este necesar şi util se vor folosi serviciile unui interpret.
Regula 61
1 — Aranjamentele vor fi astfel făcute īncīt să asigure īn permanenţă prezenţa unui medic practician calificat şi aprobat care să acorde fără nici o īntīrziere asistenţă īn cazurile urgente.
2 — Īn instituţiile care nu sīnt deservite de către unul sau mai mulţi medici permanent, temporar un medic sau un cadru medical autorizat aparţinīnd serviciilor medicale va deservi instituţia pentru a acorda asistenţă medicală necesară, īn mod regulat.
Regula 62
Numirea personalului īn instituţii sau īn locurile de detenţie a deţinuţilor de sex opus este īncurajată.
Regula 63
1 — Personalul instituţiilor nu va face uz de forţă īmpotriva deţinuţilor decīt īn cazul autoapărării sau īn cazurile de evadare, de rezistenţă fizică activă sau pasivă la un ordin bazat pe o lege sau regulament. Personalul care este nevoit să recurgă la forţă o va face doar limitat şi va raporta de īndată incidentul directorului instituţiei.
2 — Personalului i se va asigura o pregătire tehnică specială īn vederea creării unui sistem de apărare contra deţinuţilor agresivi.
3 — Cu excepţia īmprejurărilor speciale, īndeplinirea de către personal a sarcinilor care īl aduc īn contact direct cu deţinuţii nu se va face purtīnd arme. Mai mult, personalul nu trebuie īn nici o īmprejurare să fie dotat cu arme, decīt dacă este pe deplin pregătit să le folosească.
LEP are următoarele articole care se referă la măsuri disciplinare şi recompense, cīt şi la personal:
Secţiunea a V-a
Măsuri disciplinare şi recompense
Art. 21
Pentru īncălcarea regulilor de disciplină, se poate lua īmpotriva condamnaţilor una din următoarele măsuri disciplinare:
a) mustrarea;
b) retragerea unuia, a mai multora, sau a tuturor drepturilor de a primi vizite, pachete, de a primi şi trimite corespondenţă, pentru perioada la care au dreptul;
c) izolarea simplă, pīnă la 15 zile;
d) izolarea severă, pīnă la 10 zile, numai cu avizul medicului penitenciarului;
e) transferarea pe o durată de 3 pīnă la 12 luni pentru executarea pedepsei la un penitenciar unde se apică un regim restrictiv.
Măsurile prevăzute la literele a-d se iau de către comandantul penitenciarului. Izolarea severă poate fi prelungită, cu avizul medicului locului de deţinere, peste 10 zile, numai cu aprobarea directorului general al Direcţiei generale a penitenciarelor, la propunerea comandantului.
Art. 22
Īmpotriva condamnaţilor minori nu se poate lua măsura retragerii dreptului la corespondenţă, izolării severe şi a transferării la un penitenciar cu regim restrictiv, iar măsura izolării simple nu poate fi luată pe o durată mai mare de 10 zile.
Femeilor gravide nu li se pot apica măsurile prevăzute la art. 21 lit. c, d şi e.
Art. 23
Condamnaţilor care dau dovezi temeinice de īndreptare, sīnt disciplinaţi, muncesc conştiincios, īndeplinesc sau depăşesc īn mod obişnuit normele de producţie, ori ale căror propuneri de invenţii, inovaţii şi raţionalizări sīnt īnsuşite de organele competente, li se pot acorda de comandantul penitenciarului următoarele recompense:
a) suplimentarea drepturilor la pachete, vizite şi corespondenţă;
b) ridicara unei măsuri discipinare luate anterior.
Art. 24
Comisia de prpuneri pentru liberarea condiţionată poate propune pentru graţiere pe condamnaţii care īndeplinesc condiţiile prevăzute īn art. 23, precum şi pe cei care se află īn una din următoarele situaţii:
a) au salvat ori şi-au pus īn pericol viaţa pentru a salva persoane sau bunuri proprietate socialistă de la incendii, inundaţii ori alte calamităţi;
b) au elaborat lucrări ştiinţifice, recunoscute de organele competente şi care, prin aplicarea lor īn practică, contribuie la dezvoltarea economiei naţionale ori a ştiinţei;
c) au adus o contribuţie īnsemnată la activitatea de reeducare a celorlalţi condamnaţi;
d) au prevenit sau zădărnicit acţiuni ostile din partea unor condamnaţi, evadări, atacuri asupra persoanlului de pază sau alte asemenea fapte.
Secţiunea a VI-a
Liberarea condiţionată
Art. 25
Condamnaţii care sīnt stăruitori īn muncă, disciplinaţi şi dau dovezi temeinice de īndreptare, precum şi condamnaţii care nu au fost folosiţi niciodată la muncă ori nu mai sīnt folosiţi, dar dau dovezi temeinice de disciplină şi īndreptare, ţinīndu-se seama şi de antecedentele lor penale, pot fi liberaţi condiţionat īnainte de executarea īn īntregime a pedepsei, īn condiţiile art. 59 şi 60 din Codul penal.
Pentru determinarea părţii din pedeapsă care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate ce ţine seama de starea de minoritate şi de procentele de īnplinire a normelor de muncă.
Īn vederea acordării liberării condiţionaţe se ţine seama şi de munca prestată īn timpul arestării preventive.
Art. 26
Pedeapsa ce poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate, īn vederea acordării liberării condiţionate, se calculează astfel:
a) pentru depăşirea normei cu 5 pīnă la 10%, şase zile executate pentru cinci zile muncite; pentru depăşirea normei cu 10 pīnă la 20%, cinci zile executate pentru patru zile muncite, pentru depăşirea normei cu 20% sau mai mult, patru zile executate pentru trei zile muncite;
b) īn cazul condamnaţilor minori, pentru īndeplinirea normei sau depăşirea acesteia pīnă la 5%, patru zile efectuate pentru trei zile muncite; pentru depăşirea normei cu 5 pīnă la 10%, trei zile executate pentru două zile muncite; pentru depăşirea normei cu 10% sau mai mult, două zile executate pentru o zi muncită;
c) pentru municle productive care nu se pot norma cu şase zile executate pentru cinci zile muncite, iar īn cazul condamnaţilor minori, patru zile executate pentru trei zile muncite;
d) pentru muncile gospodăreşti cu caracter permanent, necesare penitenciarului, precum şi pentru supravegherea altor condamnaţi, cinci zile executate pentru patru zile muncite, iar īn cazul condamnaşilor minori trei zile executate pentru două zile muncite;
e) pentru condamnaţii care au elaborat lucrări ştiinţifice, sau ale căror propuneri de invenţii, inovaţii sau raţionalizări au fost īnsuşite de organele competente, sau care au desfăşurat alte activităţi deosebite, trei zile executate pentru două zile muncite, pe timpul afectat acestor activităţi.
Art. 27
Īn vederea liberării condiţionate, funcţionează la fiecare penitenciar o comisie de propuneri.
Comisia este alcătuită din preşedinte şi patru membri.
Preşedintele comisiei este procurorul delegat al procuraturii judeţene īn a cărui rază teritorială se află penitenciarul.
Comandantul penitenciarului este membru de drept īn comisie. Ceilalţi membri se desemnează de către comandant, din rīndul personalului subordonat care ocupă funcţiile prevăzute īn regulament. Comisia are un secretar, care este şeful evidenţei condamnaţilor.
Art. 28
Comisia prevăzută la art. 27 examinează situaţia fiecărui condamnat, pentru a constata dacă sīnt īndeplinite condiţiile prevăzute īn art. 59 şi 60 din Codul penal, īntocmind un proces-verbal īn care se consemnează modul de comportare a condamnatului īn penitenciar şi la locul de muncă, date cu privire la munca prestată şi, cīnd este cazul, propunerea pentru liberare condiţionată.
Procesul-verbal prin care se constată că sīnt īntrunite condiţiile cerute pentru liberarea condiţionatī se īnaintează judecătoriei īn a cīrei rază teritorială se află penitenciarul, īn vederea aplicării dispoziţiilor art. 450 din Codul de procedură penală.
Īn cazul īn care comisia constată că cel condamnat nu īntruneşte condiţiile pentru a fi liberat, fixează un termen pentru reexaminarea situaţiei acestuia, termen care nu poate fi mai mare de un an. Totodată, pune īn vedere condamnatului că se poate adresa direct instanţei.
Cīnd condamnatul se adresează direct instanţei cerīnd liberarea condiţionată, odată cu cererea se trimite şi procesul-verbal al comisiei de propuneri.
Secţiunea a VII-a
Paza condamnaţilor şi accesul liber la locurile de deţinere
Art. 29
Paza exterioară a penitenciarelor, supravegherea şi escortarea condamnaţilor se fac cu personal anume instruit, luīndu-se măsuri pentru preīntīmpinarea sustragerii condamnaţilor de la executarea pedepsei īnchisorii.
Art. 30
Īn exercitarea atribuţiilor de supraveghere, au acces īn locurile de deţinere şi de muncă preşedintele tribunalului sau judecītorului delegat de acesta şi procurorul competent potrivit legii. De asemenea, au acces delegaţii organelor cu atribuţii de control, precum şi persoanele autorizate de ministerul īn acīrui subordine se găsesc locurile de deţinere.
RI are următoarele prevederi referitor la aspectele legate de personal, legăturile dintre personal şi deţinuţi, pedepse:
Capitolul VII
Relaţiile deţinuţilor
[...]
c) Cu cadrele penitenciarului:
Deţinuţii au obligaţia ca atunci cīnd se prezintă īn faţa personalului penitenciarului să folosească următoare formulă de raport: „Bună (dimineaţa, ziua, seara), domnule ... (gradul)”.
Īn relaţiile cu deţinuţii, cadrele penitenciarului vor folosi după caz formule „domnule deţinut” sau „deţinut ...” (numele)
La deschiderea camerelor de deţinere, după atenţionare, deţinuţii se vor īncolona īn spaţiile libere existente, adoptīnd o poziţie decentă, cu faţa către cel intrat. (excepţie apelul de dimineaţă şi seara).
Īn relaţie cu cadrele penitenciarului deţinuţii mai au următoarele obligaţii:
- să stea descoperit cu boneta (căciula) īn mīna dreaptă lăsată līngă corp īn poziţia de drepţi, pe timpul cīt raportează şi la 3 paşi de cel căruia īi raportează;
- să răspundă pe scurt cīnd este īntrebat, fără a gesticula şi fără a se abate de la subiectul īntrebării;
- să aibă o ţinută corespunzătoare, īngrijită şi īncheiată la toţi nasturii, īn toate cazurile, cīnd se prezintă īn faţa personalului penitenciarului;
- īn timpul servitului mesei, deţinuţii la intrarea unui salariat al administraţiei penitenciarului, ori organ de control, cel care a văzut primul din persoanele indicate prevesteşte pe ceilalţi deţinuţi cu cuvīntul „ATENŢIUNE” la care toţi deţinuţii īncetează orice acitivitate, fără a se ridica de la masă;
- după ce li se dă permisiunea se continuă servitul mesei;
- dacă una din persoanele indicate se apropie de un deţinut care stă la masă şi li se adresează cu o īntrebare, deţinutul se ridică īn picioare, după care răspunde pe scurt la īntrebare;
- la sosirea unui cadru la infirmerie sau spital deţinuţii bolnavi aflaţi īn paturi, vor rămīne īn poziţia īn care se găsesc şi vor răspunde numai dacă sīnt īntrebaţi;
- deţinuţii sīnt obligaţi să salute cadrele penitenciarului şi organele de control īn toate īmprejurările cīnd se īntīlnesc cu aceştia, atīt īn incinta penitenciarului cīt şi la punctul de lucru descoperindu-se şi rostind formula „BUNĂ ZIUA”.
Nerespectarea acestor reguli de ordine interioară atrage după sine şi aplicare măsurii disciplinare corespunzătoare.
Capitolul XII
Atribuţiile deţinuţilor cu responsabilităţi
Atribuţiile şefului de detaşament
-este obligat să urmărească respectarea organizării interioare īn cadrul detaşamentului şi locului de muncă;
- organizarea activităţilor productive pe echipe şi indivizi la punctele de lucru;
- urmăreşte īn permanent prezenţa deţinuţilor la locul de muncă şi orice intenţie sau pregătire de evadare, o raportează supraveghetorului;
- urmăreşte respectarea N. T. S. şi P. S. I.;
- urmăreşte ca deţinuţii să folosească īn mod raţional utilajele, uneltele şi materia primă, prevenind distrugerea şi uzura anormală a acestora;
- asigură folosirea la maximum a posibilităţilor de economisire a energiei eletrice, calorice, a apei, precum şi a altor materii prime;
- să susţină iniţiativele a deţinuţilor, iniţiative creatoare īn folosul procesului de producţie;
- să raporteze supraveghetorului de la punctul de lucru, cīnd constată că unii deţinuţi păstrează obiecte interzise, asupra lor, stabilesc diferite legături, sau īncearcă să comită abateri disciplinare, ori acte antisociale;
- īn activitatea sa este ajutat de deţinuţii şefii de echipă şi deţinuţii cu alte responsabilităţi;
Atribuţiile şefului de cameră
- şeful de cameră este numit de comandantul penitenciarului (secţiei), şi se subordonează direct supraveghetorului de serviciu; (cīnd şeful de cameră este numit şi şef de detaşament va īndeplini şi atribuţiile acestuia); īn activitatea sa este ajutat de şeful de echipă;
- şeful de cameră răspunde de efectuarea şi menţinerea curăţeniei şi respectarea regulilor de ordine interioară īn camera de deţinere, urmīnd ca toţi deţinuţii din cameră să se īncadreze īn activitatea ordonată prin programul zilnic. Şeful camerei este obligat să poarte permanent ecusonul stabilit de comandantul penitenciarului;
a) Activităţi desfăşurate dimineaţa
- la semnalul „DEŞTEPTAREA” ia măsuri ajutat de şefii de echipă, ca toţi deţinuţii să coboare din paturi şi să se echipeze sumar;
- după echiparea sumară ia măsuri ca deţinuţii să treacă pe echipe la desfăşurarea activităţilor de dimineaţă (spălarea, echiparea totală, aranjatul paturilor, ridicarea alimentelor personale de la camera de alimente şi a altor obiecte necesare īn timpul zilei);
- şeful de cameră urmăreşte ca fiecare echipă să īşi desfăşoare activitatea īn ordinea stabilită īn aşa fel īncīt să nu se creeze aglomeraţie la spălător, grupul sanitar, camera de alimente sau īn alte locuri, trecerea echipelor de la o activitate la alta se efectuează la ordinul supraveghetorului;
- la semnalul supraveghetorlui, anunţă şefii de echipă să treacă la pregătirea pentru masă, ia īn primire de la supraveghetor vasele şi cuţitele şi le distribuie la cameră la şefii de echipă;
- după īntroducerea hranei la cameră urmăreşte ca aceasta să fie īmpărţită corect deţinuţilor de către echipa de serviciu, şeful de cameră īncepe să servescă masa, după ce hrana a fost distribuită tuturor deţinuţilor;
- ia măsuri pentru strīngerea veselei, ridică cuţitele de la şefii de echipă şi le predă supraveghetorului;
- după servitul mesei verifică modul īn care se efectuează curăţenia şi ia măsuri pentru efectuarea remedierilor necesare;
- atrage atenţia deţinuţilor din cameră să nu aibă asupra lor echipament īn plus peste cel prevăzut īn normele de ordine interioară;
- raportează supraveghetorului dacă sīnt deţinuţi bolnavi şi care solicită vizită medicală;
- transmite deţinuţilor ordinul de a se pregăti īn vederea deplasării la locul de muncă;
- īn cazul deţinuţilor care nu muncesc, şeful camerei urmăreşte ca deţinuţii să se īncadreze, pe echipe īn activităţile ordonate de cadrele penitenciarului şi să păstreze ordinea, disciplina şi curăţenia pe timpul acestor activităţi;
b) Activităţi desfăşurate după terminarea programului de muncă.
- imediat după sosirea de la punctul de lucru şi intrarea īn cameră de deţinere, şeful de cameră asigură desfăşurarea programului conform ordinelor supraveghetorului de serviciu, urmărind curăţirea echipamentului şi respectarea igieniei individuale;
- īn vederea servirii mesei de seară, execută aceleaşi activităţi ca pe timpul mesei de dimineaţă;
- la ordinul supraveghetorului de la camere, pregăteşte deţinuţii pentru activităţi cultural-educative şi urmăreşte ca acestea să se desfăşoare īn ordine şi īn timpul stabilit de administraţia penitenciarului;
- să ia măsuri ca toţi deţinuţii să se īncadreze īn activitate ordonată, le atrage atenţia să nu aibă alte preocupări şi raporteză imediat supraveghetorului neregulile constatate;
- cīnd activităţile cultural-educative se desfăşoară la club asigură respectarea ordinei şi disciplinei de către deţinuţii din cameră;
- la semnalul „Pregătire pentru apel” ia măsuri ca deţinuţii să fie īn ţinuta corectă şi ordonată şi să ocupe locurile şi poziţiile stabilite;
- cu ocazia apelului, prezintă raportul ofiţerului de serviciu cu formula stabilită prin regulile de ordine interioară, după efectuarea apelului la camera repsectivă, raportează ofiţerului de serviciu problemele care nu suferă amīnarea;
- la īnceperea programului administrativ, pune la dispoziţia şefilor de echipă, ace, nasturi, aţă şi celelalte materiale primite de la supraveghetor, necesare pentru repararea echipamentului şi asigură respectarea de către deţinuţii a igienei individuale
- primeşte raportul şefilor de echipă asupra echipamentului şi īncălţămintei ce trebuie schimbată şi raportează supraveghetorului de la cameră;
- la semnalul „Stingerea” ia măsuri ca toţi deţinuţii să se urce īn paturi şi să se culce;
c) Alte activităţi
- se trezeşte ori de cīte ori īl solicită plantonul īn timpul nopţii pentru rezolvarea unor probleme urgente ca: īmbolnăviri ale unor deţinuţi, īncercări de sinucidere, defectele reţelei electrice, incendii, īncălcări ale ordinei şi disciplinei pe timpul nopţii sau alte evenimente deosebite, īn raport cu situaţia concetă va rezolva singur problemele sau va solicita ajutorul şefilor de echipe sau a supraveghetorului īn mod obligatoriu va raporta despre evenimentul produs;
- īn caz de īmbolnăviri grave sau īncercări de sinucidere va lua de īndată măsuri de prim ajutor īmpreună cu deţinutul responsabil cu problemele sanitare, special instruit de medicul penitenciarului;
- la ordinul supraveghetorului ia măsuri ca toţi deţinuţii să facă baie şi urmăreşte ca fiecare să ia asupra lor cele necesare pentru īmbăiat;
- īn cadrul programului de tuns şi bărbierit, stabileşte ordinea echipelor, urmăreşte modul īn care īşi desfăşoară activitatea deţinuţii frizeri, raportīnd supraveghetorului orice īncălcare de către aceştia a regulrilor de ordine interioară;
- la solicitarea şefilor de echipă, pregăteşte deţinuţii care trebuie scoşi la raportul supraveghetorului sau ofiţerului de serviciu.
- ia măsuri pentru asigurarea integrităţii obiectelor de uz personal ale deţinuţilor, depistează deţinuţii care īncearcă să sustragă obiecte sau alimente de la alţi deţinuţi, ori īncearcă să le procure pe alte căi, raportīnd supraveghetorului de la cameră;
- raportează supraveghetorului toate problemele care se ivesc īn cadrul camerei;
- ori de cīte ori intră īn cameră un cadru militar previne deţinuţii prin cuvīntul „ATENŢIUNE”, la care deţinuţii īncetează activităţile şi se īntorc cu faţa către uşă, apoi va raporta cu formula stabilită prin regulile de ordine interioară, de asemenea va raporta şi altor persoane care intră īn cameră īnsoţite de ofiţerul de serviciu;
- să urmărească ca toţi deţinuţii, să cunoască şi să resecte regurile de ordine interioară;
- să menţină ordinea şi disciplină īn cameră, respectīnd programul stabilit de comandantul penitenciarului;
- să atenţioneze deţinuţii la intrarea unui cadru īn cameră şi să dea raportul, conform formulei stabilită īn R.O.I.;
- să controleze deţinuţii cu alte responsabilităţi din cameră asupra modului de īndeplinire a sarcinilor de serviciu ce le revin;
- să urmărească prezenţă deţinuţilor īn cameră, să prevină bătăile, jocurile de noroc, sau alte acţiuni interzise de regulament;
- să asigure īncadrarea deţinuţilor īn activităţile cultural-educative şi politice, programate la camere;
- scoate la raportul supraveghetorului deţinuţii care solicită raportul comandantului sau altor cadre;
- organizează serviciile de autogospodărie īn camere;
- solicită sprijinul supraveghetorului prin folosirea mijloacelor de semnalizare, raportīnd acestuia neregulile constatate;
- īi este interzisă folosirea deţinuţilor īn scopuri personale sau īnsuşirea bunurilor acestora īn schimbul diferitelor favoruri;
- răspunde de scoaterea din cameră a deţinuţilor pentru şcolarizare şi calificare;
- īn acitivitatea sa este ajutat de şefii de echipă şi de ceilalţi deţinuţi cu responsabilităţi;
Atribuţiile şefului de echipă
- şeful de echipă este numit de comandantul penitenciarului (secţiei) şi răspunde faţă de cadrele penitenciarului, (de respectarea regulilor de ordine interioară de către toţi deţinuţii din echipă), poartă ecusonul stabilit din ordinul comandantului penitenciarului;
a) Activităţi executate īn cameră īn cursul dimineţii
- la semnalul „Deşteptarea” urmăreşte ca toţi deţinuţii din echipă să coboare din paturi cu excepţia celor scutiţi medical şi să se īncadreze īn programul ordonat;
- urmăreşte echiparea sumară (pīnă la brīu) a deţinuţilor din echipă, spălarea, aranjatul paturilor, echiparea totală, ridicarea alimentelor personale de la camera de alimente şi a altor obiecte personale necesare īn cursul zilei pe punctul de lucru;
- asigură pregătirea deţinuţilor pentru servirea mesei;
- urmăreşte distribuirea hranei, primeşte cuţitele de la şeful de cameră şi le dă deţinuţilor pentru tăiatul alimentelor;
- după servitul mesei predă cuţitele şefului de cameră şi strīnge vesela īn vederea scoaterii ei din cameră;
- repartizarea fiecărui deţinut sarcinile ce īi revin echipei cu ocazia efectuării curăţeniei de dimineaţă;
- după efectuarea curăţeniei, şeful de echipă urmăreşte modul īn care deţinuţii īşi ocupă locurile īn formaţie īn vederea ieşirii la muncă, dacă aceştia sīnt echipaţi cu ţinuta ordonată şi raportează şefului de cameră dacă sīnt deţinuţi care solicită vizită medicală;
b) Activităţile desfăşurate pe timpul deplasării la punctele de lucru
- după deplasarea pe locul de efectuarea percheziţiei individul le urmăreşte ca toţi deţinuţii din echipă să se pregătească pentru percheziţie la apelul de dimineaţă;
- urmăreşte ca toţi deţinuţii să se īmbrace īn ordine īn mijloacele de transport, să-şi ocupe locurile stabilite şi să respecte obligaţiile ce le revin pe timpul transportului;
- la ordinul supraveghetorului punctului de lucru primeşte de la şeful detaşamentului materialele, sculele, uneltele şi le repartizează deţinuţilor din echipă;
- urmăreşte ca fiecare deţinut să se īncadreze īn programul de muncă ordonat, raportīnd şefului de detaşament toate cazurile de nerespectarea programului;
- mobilizarea deţinuţilor la muncă, īn primul rīnd prin exemplu personal;
- urmăreşte īn permanenţă prezenţa deţinuţilor la locul de muncă, raportīnd şefului de detaşament toate cazurile de folosire a locului de muncă fără aprobare;
- permite deplasarea deţinuţilor pe rīnd pentru necesităţi fiziologice, urmărind să nu plece de la locul de muncă mai mulţi deţinuţi īn acelaşi timp şi īnapoierea acestora;
- la terminarea lucrării repartizate, ia măsuri ca deţinuţii din echipă să aştepte īn ordine venirea supraveghetorului punctului de lucru;
- urmăreşte ca deţinuţii din echipă să discute, folosind expresii civilizate şi să nu angajeze discuţii contradictorii īntre ei sau cu personalul beneficiarului;
- cīnd se execută lucrări īn apropierea zonei interzise a punctului de lucru se urmăreşte ca nici un deţinut să nu intre fără aprobare īn zonă neīnsoţit, raportīnd imediat şefului de detaşament;
- este interzis ca şeful de echipă să ordone sau să permită executarea de către deţinuţi a altor lucrări īn afara celor stabilite de şeful punctului de lucru;
- urmăreşte respectarea de către deţinuţi a normelor de protecţie, īn caz de accident īn muncă ia măsuri de acordare a primului ajutor şi raportează de īndată supraveghetorului punctului de lucru;
- urmăreşte deţinuţii din echipă să nu stabilească relaţii cu personalul beneficiarului să nu solicite acestuia bani, ţigări sau diverse obiecte sau servicii, şeful de echipă este obligat să raporteze de īndată orice īncălcare a interdicţiilor stabilite pentru deţinuţi;
- pe timpul lucrului ia măsuri ca deţinuţii din echipă să efectueze lucrări de bună calitate, asigurīnd respectarea procesului tehnologic de producţie, de asemenea ia măsuri pentru folosirea judicioasă a timpului de lucru;
- la semnalul pentru pauza de masă, asigură depunerea sculelor şi uneltelor la locul stabilit şi se deplasează cu formaţia spre locul de servire a mesei;
- după servirea mesei ia măsuri ca toţi deţinuţii să predea vesela şi tacīmurile, īn timpul rămas pīnă la terminarea pauzei urmăreşte ca echipa să se odihnească la locul stabilit şi nu permite deţinuţilor să se deplaseze īn alte locuri;
- la ordinul de īncepere a lucrului, īncolonează deţinuţii şi se deplasează la locul de muncă;
- la terminarea programului de lucru, organizează curăţenia locului de muncă, pregăteşte materialul necesar pentru ziua următoare, asigură strīngerea sculelor şi se deplasează cu echipa la magazia de scule unde predă sculele şi uneltele, urmărind ca să nu rămīnă  asupra deţinutului unelte, materiale sau bunuri care aparţin beneficiarului;
- după predarea sculelor se deplasează cu echipa la locul de adunare īn vederea apelului;
- ia măsuri pentru respectarea de către deţinuţii din echipă a obligaţiilor stabilite pe timpul transportului de la punctul de lucru la penitenciar;
c) Activităţile desfăşurate īn cameră după programul de muncă
- după sosirea de la punctele de lucru şi intrarea īn cameră, la ordinul şefului de cameră se īncadrează īmpreună cu deţinuţii din echipă īn programul de seară, īncepīnd cu curăţenia īmbrăcămintei şi igienei individuale;
- īn ordinul supraveghetorului transmis de şeful camerei se deplasează cu deţinuţii din echipă la camera de alimente pentru ridicarea alimentelor, apoi pregăteşte echipa pentru masă, aşteptīnd distribuirea veselei, tacīmurile şi a hranei;
- după servitul mesei ia măsuri pentru strīngerea veselei şi tacīmurilor şi predă cuţitele şefului de cameră;
- pe timpul desfăşurării activităţilor cultural-educative īn cameră, urmăreşte ca toţi deţinuţii să se īncadreze īn programul ordonat şi nu le permite să doarmă sau să aibă alte preocupări raportīnd orice nereguli şefului de cameră;
- cīnd activităţile cultural-educative cu deţinuţii din echipă se desfăşoară la club, urmăreşte ca aceştia să păstreze ordinea şi disciplina;
- la semnalul „Pregătirea pentru apel” urmăreşte ca deţinuţii să fie echipaţi regulamentar, să-şi ocupe locul īn formaţie pentru apel, şi le atrage atenţia să respecte ordinea şi disciplina pe timpul apelului;
- īn timpul programului administrativ verifică ţinuta deţinuţilor şi urmăreşte ca deţinuţii să efectueze micile reparaţii la echipament, raportează şefului de cameră deţinuţii cărora trebuie să li se īnlocuiască īmbrăcămintea sau īncălţămintea;
- la ordinul supraveghetorului transmis prin şeful de cameră conduce echipa la rastele special amenajate pentru a-şi aranja echipamentul şi īncălţămintea, urmīnd ca după semnalul „Stingerea” toţi deţinuţii să se afle īn paturi;
- şeful de echipă trebuie să cunoască toate problemele personale ale deţinuţilor din echipă şi să raporteze şefului de detaşament pentru a-i prezenta la raportul supraveghetorului sau ofiţerului de serviciu, atunci cīnd situaţia impune:
- se subordonează şefului de detaşament şi răspunde de menţinerea ordinei şi disciplinei, activitatea productivă  şi prezenţa deţinuţilor īn cadrul echipei sale;
- organizează activitatea productivă īn cadrul punctului de lucru, urmărind ca deţinuţii din echipă să folosească la maximum timpul de lucru, şi să respecte procesul tehnologic;
- nu permite deţinuţilor să părăsească locul de muncă, unde au fost repartizaţi;
- urmăreşte ca deţinuţii din echipă să-şi păstreze locul īn formaţie atīt pe timpul deplasării la punctul de lucru cīt şi īn camera de deţinere;
- īn timpul căt se află īn cameră, urmăreşte ca deţinuţii din echipa sa, să respecte programul de cameră şi să nu se ocupe cu activităţi interzise de regulament, antrenīndu-i īn activităţi politico-educative şi culturale ordonate īn cameră sau īn orice alte locuri;
- toate neregulile constatate le va aduce la cunoştinţa şefului de detaşament, sau şefului de cameră;
- cunoaşte, īndrumă, controlează şi ajută deţinuţii cuprinşi īn cursurile de şcolarizare şi calificare;
- pe timpul cīt se află īn activităţi politico-educative şi culturale, să ocupe locul īn cadrul echipei sale, urmărind ca aceasta să păstreze ordinea şi disciplina;
- urmăreşte menţinerea igienei personale, şi colective, atīt la locul de muncă cīt şi īn cameră;
- previne şi combate abaterile din partea deţinuţilor din cadrul echipei sale;
- urmăreşte ca deţinuţii din echipă să respecte normele N. T. S. şi P. S. T;
- la ieşirea din cameră să-şi īncoloneze echipa urmărind ca aceştia să aibă o ţinută regulamentară, dīnd comenzi regulamentare (echipă drepţi, după mine marş, sau pas alergător);
- īn mijloacele de transport va ocupa un loc de unde va putea urmări activitatea tuturor deţinuţilor din echipa sa;
- este interzis să folosească deţinuţii īn scopuri personale, pretinderea din partea acestora a unor bunuri īn schimbul unor favoruri;
Responsabil cultural de cameră
Deţinutului responsabil cultural de cameră īn īndeplinirea responsabilităţilor sale, execută ordinele educatorului unităţii şi supraveghetorului de serviciu.
Responsabilul cultural de cameră are următoarele obligaţii:
- urmăreşte ca deţinuţii care au primit cărţi să le citească;
- urmăreşte modul īn care deţinuţii păstrează cărţile īmprumutate, verificīnd starea lor atīt la primire cīt şi la restituire;
- ia măsuri ca īn afara timpului afectat īn programul pentru lectură, cărţile să se păstreze numai la locul stabilit īn biblioteca de cameră;
- atrage atenţia deţinuţilor să nu rupă filele din cărţi, să scrie ori să deseneze pe cărţi;
- raportează supraveghetorului de serviciu prin şeful de cameră toate cazurile īn care deţinuţii nu respectă regulile stabilite pentru folosirea şi păstrarea cărţilor;
- primeşte şi distribuie presa īn cameră precum şi abonamentele deţinuţilor;
- īn timpul special afectat īn programul zilnic, citeşte cu voce tare articolele din presă stabilite de educator;
- raportează educatorului problemele care nu au fost īnţelese din articolele citite īn colectiv sau individual;
- restituie supraveghetorului de serviciu materialele de presă, după ce au fost citite;
- organizează circulaţia cărţilor, astfel ca să ajungă la fiecare deţinut;
- īnainte de ora stingerii adună cărţile de la citiori şi le afişează īn biblioteca de cameră;
- face popularizarea cărţilor noi apărute īn bibliotecă deţinuţilor;
- raportează supraveghetorului sau educatorului, ori de căte ori constată că deţinuţii au rupt paginile sau au deteriorat cărţile pentru a se lua măsuri de imputare pentru cei vinovaţi;
- īşi aduce aportul la realizarea unor recenzii şi seri literare, articole de gazetă volantă pentru deţinuţii la dispoziţia şi īndrumarea educatorului;
- organizează concursuri de şah pe cameră astfel ca toţi deţinuţii să fie cuprinşi īn această activitate;
- antrenează deţinuţii din cameră la această activitate, respectīnd programul camerei;
- răspunde de integritatea pieselor de şah şi planifică jocul de şah īn cameră, astfel ca să evite monopolizarea şahului de către unii deţinuţi;
- să nu permită folosirea tabelelor de şah pentru alte jocuri;
- să nu permită jocul de şah după ora stingerii;
- să raporteze supraveghetorului sau educatorului, toate neregulile care apar īn legătură cu desfăşurara acestei activităţi;
- să prevină şi să combată abaterile īn rīndul celorlalţi deţinuţi atīt la cameră cīt şi la locul de muncă;
Plantonul numit pe timpul nopţii
- răspunde de păstrarea liniştei şi ordinei pe timpul nopţii;
- nu permite deţinuţilor ca pe timpul nopţii să aibă alte preocupări (să fumeze, să joace şah, să vorbească, să se adune īn grupuri);
- să preīntīmpine furturile de alimente şi ţigări sau alte obiecte;
- īn caz de īmbolnăvire a unui deţinut, să anunţe supraveghetorului prin bătăi īn uşa camerei;
- să trezească plantonul care īl schimbă, atunci cīnd i se ordonă;
- nu are voie să stea jos, să citească, să doarmă, să cīnte, să fluiere şi īn general să se ocupe cu alte īndeletniciri sau activităţi care duc la dezordine şi evenimente pe timpul nopţii;
- să prevină evadările, sinuciderile sau alte acţiuni neregulamentare din partea celorlaţi deţinuţi;
- să raporteze supraveghetorului, că s-a efectuat schimbarea şi numai cu aprobarea acestuia să se dezechipeze şi să se culce;
Atribuţiile responsabilului igienico-sanitar
Responsabilul cu probleme igienico-sanitare, īn īndeplinirea atribuţiilor sale, se subordonează medicului unităţii, supraveghetorului de serviciu.
Capitolul XIII.
Măsuri disciplinare şi recompense
I. Pentru īncălcarea regulilor de disciplină se poate lua īmpotriva condamnaţilor una din următoarele măsuri disciplinare:
a) mustrare
b) retragerea unuia, a mai multora, sau a tuturor drepturilor de a primi vizite, pachete, de a primi şi trimite corespondenţă, pentru perioada la care au dreptul;
c) izolarea simplă, pīnă la 15 zile;
d) izolarea severă, pīnă la 10 zile, numai cu avizul medicului penitenciarului;
e) transferarea pe o durată de 3 pīnă la 12 luni pentru executarea pedepsei la un penitenciar unde se aplică un regim resctrictiv.
Măsurile prevăzute la lit. a-d se iau de către comandantul penitenciarului. Izolarea severă poate fi prelungită, cu avizul medicului locului de deţinere, peste 10 zile, numai cu aprobarea directorului general al Direcţiei generale a penitenciarelor, fără a depăşi īn total 20 de zile. Transferarea la un penitenciar cu regim restrictiv se dispune de către directorul general al Direţiei generale a penitenciarelor, la propunerea comandantului.
II. Īmpotriva condamnaţilor minori nu se poate lua măsura retragerii dreptului la corespondenţă, izolării severe şi a transferării la un penitenciar cu regim restrictiv, iar măsura izolării nu poate fi luată pe o durată mai mare de 10 zile.
III. Condamnaţilor care au dovezi temeinice de īndreptătate, sīnt disciplinaţi, muncesc conştiincios, īndeplinesc sau depăşesc īn mod obişnuit normele de producţie, ori ale căror propuneri de invenţii, inovaţii şi raţionalizări sīnt īnsuşite de organele competente, li se poate acorda de comandantul penitenciarului următoarele recompense:
a) suplimentarea drepturilor la pachete, vizite şi corespondenţă
b) ridicarea unei măsuri disciplinare luate anterior.
IV. Īn cazurile excepţionale, ministerul justiţiei, la propunerea comandantului, poate acorda īnvoire din penitenciar pe o durată de cel mult 5 zile condamnaţilor care īndeplinesc condiţiile prevăzute īn art. 23 pentru rezolvarea unor situaţii grave, familiale sau de altă natură.
V. Comisia de propuneri pentru liberarea condiţionată poate propune pentru graţiere pe condamnaţii care īndeplinesc condiţiile prevăzute īn art. 23, precum şi pe cei care se află īn una din următoarele situaţii:
a) au salvat ori si-au pus īn pericol viaţa pentru a salva persoane sau bunuri proprietate naţională de la incendii, inundaţii, ori alte calamităţi;
b) au elaborat lucrări ştiinţifice, recunoscute de organele competente şi care, prin aplicarea lor īn practică, contribuie la dezvoltarea economiei naţionale ori a ştiinţei;
c) au adus o cotribuţie īnsemnată la activitatea de reeducare a celorlalţi condamnaţi;
d) au prevenit sau zădărnicit acţiuni ostile din partea unor condamnaţi, evadări, atacuri asupra personalului de pază sau alte asemenea fapte.

Tabelul comparativ arată o serie de diferenţe majore dintre prevederile internaţionale şi cele interne:
 
Prevederi      Documente internaţionale      Documente interne
Alegerea atentă a personalului      REP, r. 54, al. 1; ARM, IX–X; XII; XIV     
Personal bine pregătit, cu statut de funcţionar public      REP, r. 54, al. 2; ARM, IV—V    
Caracterul civil al personalului      ARM, VII    
Reglementarea portului armelor      ARM, VIII    
Salarii şi condiţii atractive      REP, r. 54, al. 2; ARM, VI    
Pregătire continuă      REP, r. 55; ARM, XI; XVI–XXIV    
Comportament exemplar      REP, r. 56    
Angajarea specialiştilor      REP, r. 57; 61; ARM, II    
Instituţie condusă de un director      REP, r. 58; ARM, XIII    
Cooperare īn cadrul personalului      REP, r. 59; ARM, III    
Majoritatea personalului să vorbească limba deţinuţilor      REP, r. 60    
Angajarea femeilor pentru supravegherea deţinuţilor de sex feminin      ARM, XV    
Īncurajarea angajării celor de sex opus      REP, r. 62     
Informarea continuă a opiniei publice despre importanţa instituţiei      REP, r . 53; ARM, I. 2     
Limitarea uzului de forţă      REP, r. 63     
Respectarea fermă a ordinii şi disciplinei      ARM, art 27     
Folosirea deţinuţilor īn spaţii disciplinare      REP, r. 34; ARM, art 28      RI, cap. XII
Regulamentul să aibă prevederi clare asupra pedepselor      REP, r. 35; AP, p. 30, al. 1; ARM, art 29      RI, cap. XIII, al. I–II; LEP, art. 21–22
Pedeapsă numai dacă este prevăzută de o lege sau un regulament      REP, r. 36, al. 1; ARM, art 30, al. 1     
O singură pedeapsă pentru  o singură abatere      ARM, art 30, al. 1     
Purtarea negativă consemnată īn rapoarte      REP, r. 36, al. 2     
Dreptul la apărare al deţinutului      REP, r. 36, al. 3; AP, p. 30, al. 2; ARM, art 30, al. 2    
Interpret la nevoie īn apărare      REP, r. 36, al. 4; ARM, art 30, al. 3     
Dreptul la recurs īnaintea de a aplica măsura disciplinară      AP, p. 30, al. 2     
Interdicţia pedepselor colective      REP, r. 37     
Interdicţia pedepselor corporale, inumane, degradante      REP, r. 37; ARM, art 31     
Pedepsele care pot afecta sănătatea deţinutului aplicate doar cu acordul medicului      REP, r. 38; ARM, art 32      RI, cap. XIII, art I, pct. d; LEP, art. 21, al. 2
Interdicţia folosirii lanţurilor şi fiarelor      REP, r. 39; ARM, art 33     
Interdicţia folosirii căilor de constrīngere drept pedeapsă      REP, r. 39; ARM, art 33     
Cazurile cīnd pot fi folosite cătuşe, cămăşi de forţă; maniera de folosire      REP, r. 39–40; ARM, art. 33–34    
Recompense      ARM, art. 70      RI, cap. XIII, al. III–V; LEP, art. 24–28
Raporturile personalului faţă de deţinuţi similare cu ale ofiţerilor faţă de soldaţi          RI, cap. VII, pct. c
Īn ciuda reglementărilor şi a practicii internaţionale, īn Romānia personalul penitenciar, deşi intră īn subordinea Ministerului Justiţiei, este militarizat.  De aici decurg o serie de diferenţe dintre practica internaţională şi cea internă, deţinuţii fiind trataţi de personal (ofiţeri şi subofiţeri) ca şi cum ar fi soldaţi subordonaţi.
RI acordă atribuţii largi unor deţinuţi numiţi īn diferite funcţii (cap. XII), īntre care şi supravegherea ordinii şi disciplinei, această categorie de deţinuţi avīnd obligaţia de a raporta orice abatere. Ei nu au īnsă putere disciplinară, ci doar personalul căruia i s-a raportat problema. Atīt ARM, cīt şi REP limitează sistemul pe bază de autoguvernare, dar afirmīnd că nu se va īmpiedica buna funcţionare a aranjamentelor īn care activităţile sociale, educaţionale sau sportive şi responsabilităţile sīnt realizate sub stricta supraveghere a deţinuţilor (ARM, art. 34. al. 2), dar această īncredinţare trebuie să fie sub control (REP, art. 28, al. 2). Deşi activitatea şefilor de cameră, a şefilor de echipă etc. uşurează mult munca personalului, pentru evitarea unor abuzuri, activitatea lor trebuie īn permanenţă supravegheată.
Īn domeniul pedepselor, nici LEP, nici RI nu clarifică toate aspectele lor, formulīnd prea general: pentru īncălcarea regulilor de disciplină se poate lua īmpotriva condamnaţilor una din următoarele măsuri disciplinare... (LEP, art. 21, REP, cap. XIII — s.n.). Măsurile disciplinare trebuie să fie formulate clar, cu īnşirarea abaterilor şi pedeapsa prevăzută pentru fiecare īn parte. Nu se prevede dreptul la apărare şi la recurs a deţinutului pedepsit. Doar persoana care poate hotărī aplicarea pedepsei este clar definită.
Izolarea severă, ca pedeapsă nu poate fi aplicată decīt īn cazul īn care medicul aprobă această măsură, dar nu se prevede vizita zilnică de către medic a celui izolat.

Unele aspecte privind respectarea drepturilor universale īn penitenciare


1. Dreptul la viaţă

Conform CADO, art. 2:
1. Dreptul la viaţă al oricărei persoane este proteguit de lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva īn mod intenţionat, decīt īn executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal īn cazul cīnd infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege.
2. Moartea nu este considerată cauzată cu īncălcarea acestui articol īn cazul īn care ea ar rezulta din recurgerea la forţă dovedită absolut necesară:
a. pentru a asigura apărarea oricărei persoane īmpotriva violenţei nelegale;
b. pentru a efectua o arestare legală sau pentru a īmpiedica evadarea unei persoane legal deţinute.
Romānia a semnat şi Protocolul adiţional nr. 6 la CADO, este valabil şi art. 1 din acest document:
Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat.
Garantarea dreptului la viaţă nu īnseamnă doar interdicţia de a lua viaţa cuiva, ci şi stabilirea cauzei morţii de către un specialist independent, şi, īn cazul īn care este posibil ca moartea să fi fost provocată de o altă persoană, lansarea urmăririi penale şi condamnarea celui vinovat.
Deşi documentele internaţionale prevăd o anchetă medicală independentă de personalul penitenciarului īn cazul īn care decedează un deţinut, cele interne nu au nici o referire la acest aspect, prevăzīnd doar latura moştenirii bunurilor deţinutului (LEP, art. 42: Īn caz de moarte a unui condamnat, lucrurile, actele şi banii acestuia aflate la penitenciar se predau familiei. Dacă aceste bunuri nu au fost reclamate īn termen de un an de la īncunoştinţarea familiei sau īn cazul cīnd nu se cunoaşte nici un membru al familiei, după īmplinirea unui an de la deces, trec īn proprietatea statului.)
Infracţiunile contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii sīnt pedepsite conform CP, titlul II, capitolul I (art. 174–185).
CPP stabileşte obligativitatea constatării medico–legale:
Art. 114. Constatarea medico–legală
Īn caz de moarte violentă, de moarte a cărei cauză nu se cunoaşte ori este suspectă, sau cīnd este necesară o examinare corporală asupra īnvinuitului ori persoanei vătămate pentru a constata pe corpul acestora existenţa urmelor infracţiunii, organul de urmărire penală dispune efectuarea unei constatări medico–legale şi cere organului medico–legal, căruia īi revine competenţa potrivit legii, să efectueze această constatare.
Exhumarea īn vederea constatării cauzelor morţii se face numai cu īncuvinţarea procurorului.
Art. 118. Procedura expertizei
[...]
Expertul este numit de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, cu excepţia expertizei prevăzute īn art. 119 alin. 2.
Fiecare dintre părţi are dreptul să ceară ca un expert recomandat de ea să participe la efectuarea expertizei.
Art. 119. Experţi oficiali
[...]
Cīnd expertiza urmează să fie efectuată de un serviciu medico–legal, de un laborator de expertiză criminalistică sau de orice institut de specialitate, organul de urmărire penală ori instanţa de judecată se aresează acestora pentru efectuarea expertizei.
Ca urmare, rudele decedatului nu pot cere expertiză, ci numai organele de urmărire penală sau instanţa de judecată. Īn cazul īn are loc o expertiză, părţile au dreptul doar de a cere participarea unui expert recomandat de ei, nu se garantează automat dreptul la un expert din afara sistemului medico–legal.
Obligativitatea anchetării cauzei morţii pentru un deţinut este prevăzut īn AP, p. 34.

2. Dreptul la tratament uman

CADO, art. 3 prevede:
Nimeni nu poate fi supus torturii nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
Deoarece termenul de tratament inuman ori degradant poate fi interpretabil, o serie de reglementări internaţionale stabilesc condiţiile minime de detenţie (AP, ARM, REP), considerīnd că nerespectarea acestor prevederi intră īn sfera tratamentului inuman. A se vedea capitolul Reguli minime pentru tratamentul persoanelor deţinute şi arestate.

3. Interdicţia muncii forţate

Munca forţată, prin definiţie, este o formă a sclaviei. Conform CADO, art. 4, al. 3, pct a. nu se consideră īnsă muncă forţată munca impusă īn mod normal unei persoane supuse detenţiei. Această muncă, conform tuturor prevederilor (atīt internaţionale cīt şi interne) trebuie remunerată, īn afara lucrărilor din gospodăria penitenciarului, care se consideră a fi muncă sau serviciu ce face parte din obligaţiile civice normale (CADO, art. 4, al. 3, pct. d — ca o altă excepţie, care nu se poate considera muncă forţată).

4. Dreptul la libertate

Poate fi restrīns, cu respectarea legilor, īn urma unei condamnări, reţinerii pe timpul anchetei penale, pentru supravegherea unui minor, prevenirea răspīndirii unei boli etc. A se vedea capitolul Ce este arestarea, detenţia şi īncarcerarea, cum pot fi ele efectuate?

5. Dreptul la o judecare echitabilă

Este un drept inalinabil, nu poate fi restrīns sub nici un pretext. Acest drept include prezumţia de nevinovăţie (orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată pīnă ce vinovăţia sa va fi legal stabilită — CADO, art. 6 al. 2), informarea asupra acuzaţiilor (orice acuzat are dreptul [...] să fie informat īn termenul cel mai scurt, īntr-o limbă pe care o īnţelege şi īn mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse īmpotriva sa — CADO, art. 6, al. 3, pct. a), dreptul la un apărător (orice acuzat are dreptul [...] să se apere el īnsuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a-l plăti, să poată fi asistat īn mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cīnd interesele justiţiei impun acest lucru — CADO, art. 6, al. 3, pct. c) şi dreptul la recurs (orice persoană declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării, de către o jurisdicţie superioară — CADO, Protocolul nr. 7, art. 2, al. 1). Totodată nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, īn momentul cīnd a fost săvīrşită, nu era considerată infracţiune (CADO, art. 7 al. 1)
Acest drept trebuie respectat şi īn cazul pedepselor aplicate īn penitenciare: īnainte de hotărīrea unei pedepse, se va acorda deţinutului dreptul de a se apăra.
Nu se pot aplica pedepse, dacă persoanelor īn cauză nu li se oferă posibilitatea de a cunoaşte propriile lor drepturi şi obligaţii. Din acest motiv, este deosebit de important ca fiecare deţinut să primească aceste informaţii īn momentul arestării sale.

6. Neamestecul autorităţilor īn viaţa intimă, familială; secretul corespondenţei

CADO, prin art. 8, prevede:
1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice decīt īn măsura īn care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă acesta constituie o măsură care, īntr-o societate democratică este necesară securităţii naţionale, siguranţei publice, bunăstării economice a ţării, apărării ordinii şi prevenirii faptelor penale, protecţiei sănătăţii sau a moralei, ori protecţiei drepturilor şi libertăţilor altuia.
Evident, atīt limitarea corespondenţei, cīt şi citirea sa sīnt limitări ale acestui drept. Limitările pot avea un raţionament (siguranţa publică), dar ele trebuie prevăzute de lege (şi nu de simple regulamente sau comunicări verbale), şi trebuie să fie măsuri necesare īntr-o societate democratică pentru protejarea altora.

7. Libertatea de exprimare

Conform art. 10, al. 1 din CADO:
Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără să poată exista vreun amestec al autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.
Acest articol, prin al. 2, prevede aceleaşi restricţii ca şi la art. 8. Astfel orice cenzură, orice limitare a corespondenţei sau a vizitelor (ca procedeu pentru schimb de informaţii) trebuie să fie prevăzută de lege. Īn absenţa unei astfel de legi, orice limitare a acestui drept este abuzivă.

8. Libertatea de gīndire şi a religiei

CADO defineşte acest drept īn articolul 9, al. 1:
Orice persoană are dreptul la libertatea de gīndire, de conştiinţă şi de religie; acest drept presupune libertatea de a schimba religia sau convingerea, cīt şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea īn mod individual sau colectiv, īn public sau īn particular, prin cult, īnvăţămīnt, practici şi īndeplinirea riturilor.
Alineatul 2. prevede restricţii similare cu cele existente la art. 8.
Īn cadrul penitenciarelor trebuie să existe condiţii pentru practicarea religiei şi īndeplinirea riturilor.

9. Dreptul de asociere

Art. 11, al. 1 din CADO prevede:
Orice persoană are dreptul la libertatea de īntrunire paşnică şi la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alte persoane sindicate şi de a se afilia unor sindicate pentru apărarea intereselor sale.
Restricţiile referitoare la acest drept, prevăzute la al. 2 sīnt cele similare cu art. 8.
Conform acestui principiu, nu există nici un imediment ca un deţinut să devină membrul unei asociaţii, unui sindicat, sau chiar să formeze, conform prevederilor legale, diferite asociaţii.

10. Dreptul de a īntemeia o familie

Conform CADO, art. 12, al. 1:
Īncepīnd cu vīrsta nubilă, bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a īntemeia o familie conform legilor naţionale ce reglementează exercitarea acestui drept.
Nu există nici o restricţie privind căsătoria deţinuţilor, astfel acest drept poate fi practicat şi de ei, iar penitenciarul are obligaţia de a garanta respectarea acestui drept.

11. Dreptul la proprietate

Acest drept este garantat de CADO prin art. 1 al Primului protocol adiţional:
Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de prorietatea sa decīt pentru cauză de utilitate publică şi īn condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dreptul la proprietate este inalienabil, īnsă există condiţii, cīnd posedarea acestei proprietăţi poate fi suspendată. Astfel īn penitenciare sīnt prevăzute acele obiecte care pot fi utilizate de deţinut, iar celelalte obiecte trebuie să fie clar inventariate, şi redate proprietarului īn momentul eliberării, cum prevede ARM prin art. 43 sau REP prin art. 48.

12. Dreptul la instruire

CADO, prin art. 2 al Primului protocol adiţional, prevede:
Nimănui nu i se poate refuiza dreptul la instruire.
Acest drept nu poate fi limitat de nici o circumstanţă, cum ar fi vīrsta persoanei īn cauză.

Obligaţiile persoanelor deţinute şi īncarcerate


Reglementările internaţionale din domeniul drepturilor omului recunosc necesitatea de a impune anumite obligaţii tuturor categoriilor de cetăţeni, dar nu le definesc, lăsīnd posibliltatea fiecărei ţări de a le hotărī. Aceste obligaţii īnsă nu pot contravine principiilor universale ale drepturilor omului, a celor enunţate īn diferite documente.
Obligaţiile şi programul zilnic definite īn RI sīnt următoarele:
Capitolul III
Programele zilnice ale activităţilor ce se desfăşoară cu deţinuţii
1. Programul zilnic pentru minori:
    05.00 -           - Deşteptarea;
    05.00 - 06.00 - Program administrativ de dimineaţă (echipare, spălare, aranjatul paturilor);
    06.00 - 06.30 - Servitul mesei de dimineaţă;
    06.30 - 07.30 - Curăţenia īn camere şi pregătirea pentru apelul de dimineaţă;
    07.30 - 08.00 - Apelul de dimineaţă;
    08.00 - 12.00 - Activităţi educative şi culturale conform orarului;
    12.00 - 13.00 - Servitul mesei de prīnz;
    13.00 - 15.00 - Acordarea dreptului de plimbare, vizite medicale, de a petiţiona;
    15.00 - 18.00 - Activităţi educative şi culturale conform orarului;
    18.00 - 18.30 - Scoaterea alimentelor de la camera de alimente;
    18.30 - 19.00 - Servitul mesei de seară;
    19.00 - 19.30 - Pregătirea pentru executarea apelului de seară;
    19.30 - 20.00 - Executarea apelului de seară;
    20.00 - 20.45 - Activităţi educative şi culturale (cititul presei);
    20.45 - 20.55 - Activităţi administrative gospodăreşti;
    20.55 - 21.00 - Pregătirea pentru stingere;
    21.00 -           - Stingerea.
Sīmbătă
    05.00 -           - Deşteptarea;
    05.00 - 06.00 - Program administrativ de dimineaţă;
    06.00 - 06.30 - Servitul mesei de dimineaţă;
    06.30 - 07.30 - Curăţenia īn camere şi pregătirea pentru apelul de dimineaţă;
    07.30 - 08.00 - Executarea apelului de dimineaţă;
    08.00 - 12.00 - Activităţi educative şi culturale;
    12.00 - 13.00 - Servitul mesei de prīnz;
    13.00 - 18.30 - Activităţi cultural educative;
    18.30 - 19.00 - Servitul mesei de seară;
    19.00 - 19.30 - Pregătirea pentru executarea apelului de seară;
    19.30 - 20.00 - Executarea apelului de seară;
    20.00 - 20.45 - Activităţi educative şi culturale;
    20.45 - 20.55 - Pregătire pentru stingere;
    21.00 -           - Stingerea.
Duminică
    - Se va executa programul ce se desfăşoară īn cursul săptămīnii.
Nota
    - Săptămīnal īn fiecare zi de joi deţinuţilor minori li se vor acorda drepturile de vizite, pachete şi corespondenţa de la orele 12.00 - 16.00
    - Īn fiecare zi de vineri, de la orele 17.00 - 18.30 - program administrativ (baie, curăţatul cazarmamentului, curăţenie generală).
2. Programul zilnic pentru deţinuţii care muncesc şi cei care nu muncesc;
    05.00 -           - Deşteptarea;
    05.00 - 06.15 - Program administrativ de dimineaţă (echipare, spălare, aranjatul paturilor);
    06.15 - 06.45 - Servitul mesei de dimineaţă;
    06.45 - 07.00 - Curăţenia īn camere şi pregătirea pentru a ieşi la muncă;
    07.00 - 07.30 - Scoaterea deţinuţilor la munci  exterioare şi interioare;
    07.30 - 12.00 - Program de lucru;
    07.00 - 07.30 - Pregătirea deţinuţilor rămaşi īn camere pentru apelul de dimineaţă si curăţenia pe secţii;
    07.30 - 08.00 - Executarea apelului de dimineaţă;
    12.00 - 12.30 - Servitul mesei de prīnz;
    12.30 - 16.30 - Program de lucru;
    16.30 - 17.30 - Reīntoarcerea deţinuţilor de la muncă, introducerea lor īn camere, curăţenia ţinutei şi pregătirea pentru activităţi educative şi culturale, conform orarului stabilit īn acest sens;
    17.30 - 18.30 - Desfăşurarea unor activităţi eductive şi culturale conform orarului;
                          - Acordarea unor drepturi: vizite medicale, pachete,vizite, corespondenţă şi petiţii;
                          - Scoaterea alimentelor de la camera de alimente;
    18.30 - 19.00 - Servitul mesei de seară;
    19.30 - 20.00 - Executarea apelului de seară;
    20.00 - 21.30 - Desfăşurarea unor activităţi educative şi culturale conform orarului la camere;
    21.30 - 21.40 - Introducerea tuturor deţinuţilor īn camere şi īnchiderea camerelor;
    21.40 - 21.55 - Cusutul şi repararea echipamentului la camere;
                          - numirea şi instruirea plantoanelor;
    21.55 - 22.00 - Pregătirea pentru stingere;
    22.00 -           - Stingerea;
Notă:
1. Deţinuţii care din diferite motive nu sīnt scoşi la munci, vor executa īn perioada īn care ceilalţi deţinuţi sīnt la munci, activităţi educative şi culturale, li se vor acorda dreptul la plimbare, vizită medicală, pachete, vizită, corespondenţă şi petiţii.
2. Activităţile cu caracter gospodăresc necesare pentitenciarului se vor executa prin rotaţie conform unei planificări aprobate de locţiitorului comandant pentru pază şi regim.
3. Sīmbătă nu se lucrează la nici un punct de lucru, iar programul deţinuţilor va fi următorul:
    05.00 -           - Deşteptarea;
    05.00 - 06.15 - Program administrativ de dimineaţă (echipare, spălare, aranjatul paturilor);
    06.15 - 06.45 - Servitul mesei de dimineaţă;
    06.45 - 07.00 - Curăţenia īn camere;
    07.00 - 07.30 - Pregătirea pentru apelul de dimineţă;
    07.30 - 08.00 - Executarea apelului de dimineaţă;
    08.00 - 12.00 - Program administrativ (scuturatul cazarmamentului, baie, curăţenie generală);
    12.00 - 13.00 - Servitul mesei de prīnz;
    13.00 - 18.30 - Desfăşurarea unor activităţi educative şi culturale conform orarului; desfăşurarea de activ. ad-tiv gospodăreşti şi acordarea dreptului la P.V.C.;
                          - Scoaterea alimentelor de la camera de alimente;
    18.30 - 19.00 - Servitul mesei de seară;
    19.00 - 19.30 - Pregătirea pentru apelul de seară;
    19.30 - 20.00 - Executarea apelului de seară;
    20.00 - 21.30 - Desfăşurarea unor activităţi educative şi culturale conform orarului la camere;
    21.30 - 21.40 - Introducerea tuturor deţinuţilor īn camere şi īnchiderea camerelor;
    21.40 - 21.55 - Cusutul şi repararea echipamentului la camere;
                          - Numirea şi instruirea plantoanelor;
    21.55 - 22.00 - Pregătirea pentru stingere;
    22.00 -           - Stingerea;
4. Duminica se va executa următorul program:
    05.00 -           - Deşteptarea;
    05.00 - 06.00 - Program administrativ de dimineaţă;
    06.00 - 06.30 - Servitul mesei de dimineaţă;
    06.30 - 07.00 - Repetarea obligaţiilor şi interdicţiilor, a regurilor de ordine interioară;
    07.00 - 07.30 - Pregătirea pentru apelul de dimineţă;
    07.30 - 08.00 - Executarea apelului de dimineaţă;
    08.00 - 12.00 - Desfăşurarea unor activităţi educative şi culturale conform orarului şi acordarea dreptului la P.V.C. şi petiţionare.
    12.00 - 13.00 - Servitul mesei de prīnz;
    13.00 - 18.30 - Desfăşurarea unor activităţi educative şi culturale conform orarului;
                          -  Scoaterea alimentelor de la camera de alimente;
                          - Executarea unor reparaţii la echipament;
    18.30 - 19.00 - Servitul mesei de seară;
    19.00 - 19.30 - Pregătirea pentru apelul de seară;
    19.30 - 20.00 - Executarea apelului de seară;
    20.00 - 21.30 - Desfăşurarea unor activităţi educative şi culturale conform orarului la camere;
    21.30 - 21.40 - Introducerea tuturor deţinuţilor īn camere şi īnchiderea camerelor;
    21.40 - 21.55 - Numirea şi instruirea plantoanelor;
    21.55 - 22.00 - Pregătirea pentru stingere;
    22.00 -           - Stingerea;
Capitolul II
Despre obligaţiile ce trebuie respectate de către toţi deţinuţii şi minorii pe īntreaga periodă de deţinere
Preambul
Ca īn orice colectivitate umană, viaţa īn penitenciar īşi are propriile sale reguli de comportare obligatorii pentru toate categoriile de deţinuţi. Aceste reguli nu sīnt specifice numai penitanciarelor ci şi şcolilor, īntreprinderilor, armatei. Respectarea lor este condiţia esenţială care asigură menţinerea sănătăţii fizice, morale pentru fiecare membru al colectivităţii.
Executarea unei pedepse private de libertate impune şi respectarea unor norme de conduită specifice vieţii de detenţie şi anume:
a) să īndeplinească īn mod conştiincios şi īn bune condiţii muncile la care au fost repartizaţi;
b) să respecte regulile de ordine interioară stabilite de comandantul penitenciarului, disciplina la locul de muncă şi să execute dispoziţiile date de personalul penitenciarului;
c) să aibă atitudine cuviincioasă īn toate īmprejurările faţă de personalul penitenciarului şi faţă de oricare altă persoană;
d) să se supună percheziţiei care se face la primirea īn penitenciar, precum şi īn cursul deţinerii ori de cīte ori este necesar;
e) să poarte costumul penitenciar, cu excepţia celor prevăzuţi īn art. 42, alin. 3;
f) să respecte regulile de igienă personală şi colectivă, prescripţiile medicului penitenciarului şi să-l informeze despre toate bolile transmisibile de care au suferit;
g) să se comporte cu grijă faţă de bunurile prorpietatea statului.
Capitolul IX
Reguli de ordine interioară pe timpul detenţiei
Obligaţiile condamnaţilor
a) să īndeplinească īn mod conştiincios şi īn bune condiţii muncile la care au fost repartizaţi;
b) să respecte regulile de ordine interioară stabilite de comandantul penienciarului, disciplina la locul de muncă şi să execute dispoziţiile date de personalul penitenciarului;
c) să aibă atitudine cuviincioasă īn toate īmprejurările faţă de personalul penitenciarului şi faţă de oricare altă persoană;
d) să se supună percheziţiei care se face la primirea īn penitenciar, precum şi īn cursul deţinerii, ori de cīte ori este necesar;
e) să poarte costumul penitenciar cu excepţia celor prevăzuţi īn art. 42, alin. 3;
f) să respecte regulile de igienă personală şi colectivă, prescripţiile medicului penitenciarului şi să-l informeze despre toate bolile transmisibile de care au suferit;
g) să se comporte cu grijă faţă de bunurile societăţii.
Condamnaţiilor le este īnterzis
a) să se adune īn grupuri după ora stingerii;
b) să facă schimb ori să vīndă lucruri sau alimente;
c) să fumeze īn camerele de deţinere de la ora stingerii pīnă la deşteptare;
d) să trimită sau să primească corespondenţă ori alte obiecte īn afară de cele la care au dreptul şi pe alte căi decīt cele admise;
e) să confecţioneze şi să deţină obiecte interzise;
f) să ia legătura cu membri de familie sau cu alte persoane, fără autorizarea comandantului penitenciarului şi īn alte condiţii decīt cele prevăzute īn prezentul regulament;
g) să ia legătura cu condamnaţii din alte camere sau secţii, cu excepţia cazurilor cīnd sīnt repartizaţi pe puncte de lucru īn aceaşi grupă;
h) să īndemne pe alţi condamnaţi să săvīrşească acte de indisciplină;
i) să practice jocuri de noroc pe profit;
j) să folosească materialele primite īn alte scopuri decīt cele pentru care au fost date sau să le aducă modificări;
k) să ascundă īn cameră, la punctele de lucru sau īn alte locuri medicamente de orice natură;
l) să folosească alţi condamnaţi pentru servicii personale;
m) să se deplaseze fără pază sau supraveghere īn incinta penitenciarului sau la punctele de lucru, īn afară de cazurile cīnd muncesc īn condinţiile care dau dreptul să se deplaseze neīnsoţiţi
Īn conformitate cu art. 3. lit. b., din Regulamentul privind executarea unor pedepse şi a măsurii arestării preventive se stabilesc următoarele reguli de ordine interioară, pe care deţinuţii din Penitenciarul Tg. Mureş sīnt obligaţi să le cunoască şi să le respecte pe tot timpul executării pedepsei īnchisorii, măsurii arestării preventive şi a sancţiunii cu īnchisoare contravenţională.
I. Obligaţiile deţinuţilor
1. Cu ocazia primirii īn penitenciar
- să dea răspunsuri exacte referitoare la identitatea sa şi să răspundă corect la toate īntrebările ce i se pun de personalul penitenciarului;
- să asculte cu atenţie şi să reţină indicaţiile ce i se dau cu privire la comportarea pe timpul detenţiei;
- să execute toate dispoziţiile primite cu privire la măsura percheziţiei;
- să declare toate bunurile, obiectele şi sumele de bani şi să dea lămuriri necesare cu privire la obiectele personale cīt şi cu privire la cele care au fost descoperite ascunse şi nedeclarate;
- să semneze documentele de evidenţă ce se īntocmesc cu ocazia percheziţiei, după ce s-a convins că au fost īnregistrate toate bunurile, valorile declarate, să semneze fişa de cameră şi orice alt act ce se īntocmeşte cu ocazia primirii īn penitenciar;
- să se supună tuturor măsurilor de igienă care se execută la primirea penitenciar (baie, deparazitare, tuns, bărbierit);
2. Pe timpul carantinei
- să respecte cu stricteţe toate indicaţiile şi recomandările făcute de medic supunīndu-se la efectuarea vaccinării şi la examenele medicale obligatorii īn vederea stabilirii stării de sănătate şi a capacităţii de muncă;
- să declare medicului penitenciarului cu sinceritate toate bolile sau afecţiunile de care suferă sau a suferit;
- să se supună controlului medical zilnic şi să respecte regulile de igienă individuală şi colectivă (spălat, īmbăiat, curăţenia īn cameră, aranjatul paturilor şi inventarului de cameră, păstrarea obiectelor şi alimentelor personale īn ordine, respectarea programului zilnic etc.);
- să se adreseze cadrelor folosind formulele de raport stabilite īn aceste sens;
- să nu producă pagube prin spargere, degradări, ori deteriorări a bunurilor unităţii sau a celor puse la dispoziţie de beneficiar (materiale de protecţie), scule, etc.
- să nu discute cu ceilalţi deţinuţi cu privire la modul īn care s-a comis infracţiunea şi să raporteze cadrelor din supraveghere, dacă ceilalţi deţinuţi discută asemenea probleme;
3. Īn camerele de deţinere
- să stea īn patul īn care a fost repartizat şi să nu se mute īn alt pat decīt la ordin;
- să respecte indicaţiile şi dispoziţiile şefului de echipă şi de cameră;
- să se achite cu conştiinciozitate de sarcinile gospodăreşti īncredinţate şi să acţioneze pentru păstrarea ordinei şi curăţeniei;
- să păstreze liniştea īn cameră, să prevină certurile, scandalurile şi bătăile īntre deţinuţi;
- să nu deschidă ferestrele decīt cu aprobarea şefului de cameră;
- să nu deterioreze obiectele de inventar din cameră, pereţi, duşumele, tavanul, ferestrele sau uşa camerei de deţinere prin lovire, scriere sau murdărie;
- să nu comunice cu deţinuţii din alte camere verbal, prin semne sau semnale, bilete sau alte mijloace folosite īn ascuns;
- să prezinte cadrelor penitenciarului ori de cīte ori se cere bunurile primite īn folosinţă, pentru a fi controlate;
- să folosească şi să deţină īn mod corespunzător instalaţiile sanitare, de īncălzit şi iluminat raportīnd ori de cīte ori constată defecţiuni īn buna funcţionare a acestora;
- să aranjeze patul conform ordinelor primite, iar de la ora deşteptării şi pīnă la ora stingerii dacă se găseşte īn cameră să fie culcat īn pat, cu excepţia cazurilor cīnd prin indicaţia medicului penitenciarului şi aprobarea comandantului este permis acest lucru;
- să păstreze patul şi cazarmamentul din dotare īn perfectă stare de curăţenie, iar īnainte de stingere să depună echipamentul şi īncălţămintea la locul stabilit, după ce īn prealabil a executat curăţenia lor;
- să execute cu conştiinciozitate serviciul de planton, interzicīnd deţinuţilor din cameră să fumeze, să se adune īn grupuri după ora stingerii, să practice jocuri de noroc sau să se ocupe de alte activităţi care ar perturba liniştea şi ordinea interioară, de a raporta imediat supraveghetorului de la cameră toate neregulile constatate īn timpul serviciului său;
- să respecte programul stabilit pentru acces la camerele, locul de păstrare al alimentelor şi obiectelor personale şi să ţină īn permanenţă alimentele separat de celelalte bunuri;
- să predea după consumul alimentelor, ambalajele acestora (cutii, borcane, pungi, hīrtii, etc.);
- să respecte regulile cu privire la orele şi locul unde este permis fumatul;
- să participe la activităţile cultural-educative, organizate īn comun, respectīnd īntocmai programul acestora;
- să nu comercializeze, schimbe sau īnsuşească bunurile date īn folosinţă sau aparţinīnd altor condamnaţi;
- să nu se culce echipat;
- după ora stingerii să nu poarte discuţii cu alţi deţinuţi, să cīnte ori să vocifereze, să se deplaseze de la un pat la altul, ori să se īndeletnicească cu alte activităţi.
- la deschiderea camerelor de deţinere, după atenţionare, deţinuţii se vor īncolona īn spaţiile libere existente, adoptănd o poziţie decentă, cu faţa către cel intrat;
- să raporteze comandantului penitenciarului şi celorlalte cadre īn mod corect şi demn la datele şi orele stabilite problemele personale care īl frămīntă, aşteptīnd disciplinat modul de soluţionare a celor solicitate;
4. Cu ocazia scoaterii la plimbare
- să se supună percheziţiei individuale ce se execută cu ocazia scoaterii sau introducerii īn cameră;
- să se deplaseze īn coloană cīte unul sau cīte doi conform ordinului primit, īn linişte, fără să vorbească sau să comunice cu alţi deţinuţi sau să fumeze;
- să fie echipat regulamentar īn raport de anotimp;
- să execute plimbarea īn ordine şi disciplină īn formaţiea stabilită de supraveghetor, să nu stea jos sau să aibă alte īndeletniciri decīt cele care se ordonă;
- să nu lase obiecte sau bilete īn curţile de plimbare respectīnd īntocmai dispoziţiile primite;
- să nu părăsească curtea de plimbare sau pe parcurs să se abată de la itinerarul stabilit;
- să păstreze īn condiţii bune curăţenia īn curţile de plimbare;
5. La vizita medicală şi pe timpul internării īn infirmerie şi spitale
- să se prezinte la vizita medicală ori de cīte ori aceasta se execută de către medicul penitenciarului, sau la cererea sa cīnd este bolnav ori urmează un tratament medical;
- să meargă īn coloană sub supraveghere, aşteptīnd rīndul īn linişte, fără să comunice cu alţi deţinuţi;
- īn infirmerie sau spitalele penitenciarului să respecte regulile stabilite pentru deţinuţii din camere cīt şi cele la care este obligat pe cale medico-sanitară.
- să urmeze cu reguralitate tratamentul prescris, să nu arunce medicamentele şi să nu refuze efectuarea analizelor medicale prescrise;
- īn spitalele civile să se supună ordinelor primite de la subofiţerii escortei, să nu se deplaseze fără aprobarea acestora neīnsoţit şi să comunice cu diverse persoane īn afara de personalul medico-sanitar stabilit, ori să trimită şi să primească pachete, scrisori, etc.
- să nu stabilească ori să primească de la acestea diverse obiecte, scrisori, alimente, etc.;
- să respecte personalul medico-sanitar, cu care vine īn contact şi să urmeze īntocmai prescripţiile acestora;
- să raporteze orice problemă subofiţerului de serviciu de la spital;
6. Cu ocazia plecării ori sosirii de la muncă şi pe timpul desfăşurării activităţii productive
- să se pregătească pentru plecarea la muncă, echipīndu-se īn ţinută ordonată īn raport de anotimp, luīnd asupra sa numai echipamentul aprobat, alimentele necesare pentru o gustare, numărul de ţigări pentru ziua respectivă şi bidonul (cana) pentru apă, prosop şi săpun pentru īngrijirea igienei corporale;
- să se prezinte la adunare īn locul şi formaţia stabilită şi să se supună percheziţiilor ce se execută atīt la plecare cīt şi la sosire;
- să răspundă la apelul nominal care se execută īnainte de plecarea la muncă şi să ocupe locul stabilit īn formaţie sau mijlocul de transport, păstrīnd ordinea şi liniştea, executīnd fără comentarii ordinele date de cadrele penitenciarului precum şi regulile stabilite pe timpul deplasării;
- să coboare din mijloacele de transport la comandă şi īn ordine, ocupīnd locul de formaţie, ascultīnd cu atenţie şi să execute īntocmai indicaţiile şi ordinele date de cadrele penitenciarului cu privire la comportarea şi activitatea pe care o s-o desfăşoare la locul de muncă;
- să depună interes pentru executarea lucrărilor īncredinţate īn cantitatea şi calitatea cerută, īndeplinind şi depăşind normele de producţie;
- să păstreze şi să folosească cu grijă sculele, uneltele şi maşinile īncredinţate, pentru executarea lucrărilor, raportīnd cadrelor de supraveghere, toate cazurile cīnd alţi deţinuţi sau persoane le-au deteriorat sau distrus;
- să folosească īn īntregime şi cu maximum de randament timpul de muncă, să facă economii la materialele şi materiile prime şi să păstreze ordinea şi curăţenie la locul de muncă;
- să respecte cu stricteţe normele şi regulile de protecţia şi tehnica securităţii muncii, să prevină īncălcarea acestora de către alţi deţinuţi, iar cīnd alte persoane sau deţinuţi nu respectă aceste norme să raporteze imediat supraveghetorului punctului de lucru. Īn cazul producerii unor accidente de muncă, să dea de īndată primul ajutor victimelor īn cauză;
- să respecte timpul acordat pentru servirea mesei, odihnei precum şi regulile de igienă individuală;
- să consume apă potabilă numai de la sursele stabilite şi autorizate de medicul penitenciarului;
- să se prezinte de īndată la locul de adunare stabilit şi să execute īntocmai şi la timp ordinele date de personalul penitenciarului din supraveghere şi paza punctului de lucru;
- să raporteze imediat cadrelor din supraveghere sau de la locul său de muncă intenţiile de evadare sau stabilirea unor legături nepermise;
- să pună īn ordine sectorul său de muncă, să cureţe şi să depoziteze sculele şi uneltele la terminarea programului de muncă la locul stabilit şi să se deplaseze rapid la locul de adunare cu ţinuta pusă la punct, executănd īntocmai ordinele ce se dau cu privire la deplasarea şi īmbarcarea īn mijloacele de transport;
- să aibă o comportare cuviincioasă şi să manifeste politeţe faţă de personalul tehnic sau muncitorii beneficiarului, cu care vine īn contact şi să raporteze supraveghetorului punctului de lucru orice īncercare a altor deţinuţi de a lua legătura cu persoane străine sau īncercările unor cetăţeni din exterior de a intra īn contact cu deţinuţii;
- să nu părăsească formaţia sau locul de muncă, ori să se deplaseze fără aprobarea supraveghetorului punctului de lucru;
- să nu confecţioneze atīt pentru sine cīt şi pentru alte persoane, obiecte nepermise sau să ia de la punctele de lucru materiale, materii prime, scule, unelte, sau orice alte obiecte, raportīnd imediat cadrelor penitenciarului cīnd află despre asemenea situaţii;
- pe timpul lucrului să nu-şi dezbrace haina penală;
- să nu primească sau să transmită diverse obiecte, scrisori, bani sau să consume băuturi alcoolice;
- pe timpul deplasării de la şi la penitenciar, să nu vorbească, să nu cīnte, să nu facă scandal, sau să se īntoarcă către exterior, să arunce obiecte sau scrisori, ori să atragă atenţia īn vreun mod asupra persoanei sale;
- īn relaţiile cu salariaţii penitenciarului, să respecte următoarele reguli:
 - să se adreseze cu formula „Domnule”;
 - să nu poarte discuţii cu salariaţii īn afara celor aprobaţi de supraveghetorii punctului de lucru;
 - să nu discute probleme īn afara celor legate strict de procesul muncii;
 - īn atelierul īntreprinderii sau orice alt loc de muncă unde s-a instituit ecusonul:
  • să poarte īntotdeauna ecusonul prins numai īn locul stabilit;
  • să nu dezbrace sau să  abandoneze echipamentul pe care este fixat ecusonul;
  • să nu schimbe ecusonul cu alţi deţinuţi;
  • să nu circule īn alte sectoare de producţie īn afara celor unde are acces, conform ecusonului pe care īl poartă;
- īn toate īmprejurările deţinuţii sīnt obligaţi să respecte regulile şi normele P. C. I.;
7. Pe timpul vizitelor sau primirii pachetelor
- să se prezinte la sectorul vizite numai īnsoţit de un cadru al penitenciarului cu ţinuta īngrijită, tuns şi bărbierit;
- să poarte numai discuţii privitoare la viaţa de familie, īn afară de cazurile cīnd este vizitat de avocatul său, cu care poate vorbi numai problemele ce se referă la situaţia sa juridică;
- să aibă o comportare respectuoasă faţă de persoanele venite la vizită;
- să respecte cu stricteţe ordinele personalului de supraveghere, privind īncetarea vizitei, conduita, problemele discutate;
- să asiste la controlul alimentelor şi a obiectelor primite de la familie, să semneze de luarea īn primire şi să le depună la camerele pentru păstrarea alimentelor, sau īn locuri, adecvate, să nu comercializeze alimentele, ţigările sau obiectele date spre folosinţă;
- condamnaţii internaţi īn infirmerie sau spital ori cei cărora li s-a prescris regim alimentar, pot comunica familiilor să le trimită īn cadrul drepturilor alimentele şi medicamentele indicate de medic şi aprobate de comandantul penitenciaurului;
8. Cu privire la programul zilnic
- să se scoale şi să se culce la orele stabilite īn program;
- să-şi facă patul, să participe la curăţenia camerelor şi a sectoarelor, să se spele de fiecare dată cīnd serveşte masa, īn fiecare seară īnainte de culcare;
- să se prezinte la locul stabilit pentru apelul de seară şi de dimineaţă, echipat corespunzător şi īn perfectă disciplină;
- să participe la toate activităţile organizate de penitenciar, păstrīnd ordinea şi disciplina cea mai desăvīrşită;
- să-şi cureţe īmbrăcămintea şi īncălţămintea după īntoarcerea de la lucru, să raporteze atunci cīnd este necesar a fi reparat la atelierul unităţii sau să şi le repare;
- să participe prin rotaţie la munci cu caracter gospodăresc īn interiorul locului de deţinere;
- să acorde toate atenţia activităţilor cultural-educative la care participă īn orele destinate acestora;
- să respecte īntrutotul programul stabilit;
9. Pe timpul executării pedepsei cu izolare
- să poarte echipamentul stabilit pentru executarea pedepsei disciplinare cu izolare;
- să fie disciplinat, ordonat şi să execute toate ordinele date de personalul de supraveghere, acordīnd respectul cuvenit;
- să respecte programul stabilit de comandantul penitenciarului şi să nu se īndeletnicească cu alte activităţi nepermise (jocuri de noroc, scandal, bătăi cu alţi condamnaţi, lovituri īn uşi sau pereţi, automutilări, etc.);
- să raporteze situaţiile cīnd alţi deţinuţi săvīrşesc abateri pe timpul executării pedepsei cu izolare;
- să nu aducă īnjurii cadrelor de supraveghere, iar īn cazul că este nemulţumit de măsura luată, să raporteze comandantului penitenciarului;
- obligaţiile de mai sus revin şi deţinuţilor pedepsiţi cu izolare simplă, pe timpul cīt se află īn izolator, īn rest continuīnd programul stabilit pentru categoria din care fac parte;
10. La instanţe de judecată sau la organele de urmărire penală
- să se pregătească īn vederea prezentării la instanţă, la organul de urmărire penală, īmbrăcīnd lenjeria şi echipamentul penal pus la dispoziţie, să fie tuns, bărbierit;
- să execute īntocmai ordinele date de şeful de escortă şi măsurile luate de conducerea penitenciarului atīt la īmbarcarea īn mijlocul de transport, cīt şi pe timpul deplasării;
- să se deplaseze la camera de arest īn fomaţie ordonată, fără a purta discuţii şi a ieşi din formaţie, ori să īncerce să stabilească legături cu persoane străine sau rude precum şi cu altele care ar contraveni prevederile regulamentare;
- să aibă o comportare disciplinată pe timpul executării şedinţelor, să vorbească numai atunci cīnd i se permite răspunzīnd concis la īntrebările ce i se pun şi să nu părăsească locul ce i s-a stabilit, fără aprobare şi neescortat;
- să vorbească cu avocatul său, rudele, numai īn prezenţa preşedintelui instanţei sau a organului de urmărire penală precum şi īn prezenţa escortei;
- să nu părăsească sala de şedinţe sau camera de anchetă decīt la dispoziţia organului competent şi sub escortă;
- să nu primească alimente, bani sau alte obiecte, de la persoane străine sau rude, decīt īn condiţiile stabilite īn regulament şi numai la penitenciar;
- să nu poarte discuţii cu ceilalţi deţinuţi pe timpul cīt se găsesc īn sala de şedinţe, sau īn camera organului de urmărire penală şi să producă dezordine;
11. Īn sălile pentru desfăşurarea activităţilor cultural-educative
(calificare, şcolarizare, consfătuire de producţie, audiţii radio, vizionări de filme, program TV, analize, etc.)
- să păstreze ordinea şi disciplina pe timpul desfăşurii activităţilor;
- să-şi ocupe locul stabilit, să descopere, să nu fumeze, să nu părăsească sala decīt la ordin, să nu poarte discuţii īn mod neorganizat;
- să păstreze inventarul sălii, să nu deterioreze mobilierul şi celelalte materiale;
- să nu umble la aparatele de dotare a sălii (televizor, aparat radio, picup, magnetofon, etc);
- īn cazul īn care la aceste activităţi urmează să participe un cadru al penitenciarului sau din afară la intrarea acestuia īn sală se strigă „ATENŢIUNE”, deţinuţii se ridică īn picioare, iar deţinutul stabilit prezintă raportul utilizīnd formula „Domnule” (gradul, s-au inspector dacă este civil), deţinuţii stabiliţi sīnt pregătiţi pentru īnceperea programului, raportează deţinutului desemnat.
Pe timpul desfăşurării cursurilor de şcolarizare, calificare şi alte activităţi, ce impune īnsuşirea unor noţiuni, deţinuţii sīnt obligaţi să manifeste maximum de atenţie, să depună interes, să nu distragă pe ceilalţi, iar la terminarea cursurilor să predea creioanele şi orice materiale primite ce nu pot rămīne asupra lor.
12. Pe timpul transportului cu vagonul penitenciarului
- să răspundă corect şi concis la toate īntrebările puse de şeful vagonului;
- să predea toate obiectele cu privire la care i se precizează că este interzis a le avea asupra lui pe timpul transportului;
- să-şi ocupe locul stabilit de şeful vagonului, să nu-l părăsească decīt cu aprobarea acestuia şi să-l īntreţină īn perfectă ordine şi curăţenie;
- să păstreze liniştea īn compartiment, să nu discute cu voce tare, să nu provoace certuri, sau dezordine pe timpul transportului şi să raporteze despre asemenea manifestări din parte celorlalţi deţinuţi;
- să nu īncerce să stabilească legături cu deţinuţii din alte compartimente, să nu bată īn uşi şi să nu deterioreze obiectele de inventar la care are acces;
13. La camera de liberare
- să execute īntocmai programul prevăzut;
- să studieze cu atenţie toate materialele puse la dispoziţie (cărţi, ziare, reviste);
- să-şi pregătească obiectele de īmbrăcăminte şi īncălţăminte cu care urmează a se libera şi să-şi pună la punct ţinuta (bărbierit, īmbăiat);
- să păstreze toate articolele ce le are īn primire, pentru  a le preda īn bună stare;
- să nu schimbe sau să īncredinţeze altor deţinuţi obiecte personale sau primite de la locul de deţinere;
- să raporteze comandantului penitenciarului problemele deosebite ivite pe īntreaga perioadă de deţinere.

Tabelul comparativ prezintă obligaţiile deţinuţilor prevăzute īn reglementările interne şi prevederile prin care aceste obligaţii nu pot fi impuse:
 
Prevederi      Documente interne      Interdicţii de aplicare
Respectarea unui program riguros      RI, cap. II; cap. IX     
       care prevede doar 7 ore de somn      RI, cap. II     
       limitează vizitele la o singură zi din săptămīnă      RI, cap. II     
Informarea persoanului asupra datelor referitoare la identitate      RI, cap. IX 
     
Īnsuşirea şi respectarea regulilor de ordine interioară      RI, cap. IX     
Atitudine cuviinciosă faţă de personal      RI, cap. IX     
Respectarea ordinelor primite de la personal      RI, cap. IX     
Respectarea apelului      RI, cap. IX     
Respectarea indicaţiilor şi dispoziţiilor şefului de echipă şi de cameră      RI, cap. IX      REP, r. 34; ARM, art 28
Să nu se deschidă ferestrele fără acordul şefului de cameră      RI, cap. IX    
Īncolonarea īn spaţiile libere a deţinuţilor la atenţionare      RI, cap. IX    
Deplasarea īn coloană la plimbare, respectarea ordinii la urcare sau coborīre la mijloacele de transport      RI, cap. IX    
Declararea bunurilor      RI, cap. IX    
Supunerea la perchiziţie      RI, cap. IX    
Să nu se dea, să nu se schimbe sau să nu se vīndă bunuri, alimente      RI, cap. IX    
Să nu se deţină obiecte interzise      RI, cap. IX    
Păstrarea īn bune condiţii a bunurilor primite, folosirea lor doar īn scopurile pentru care au fost date, prezentarea lor spre verificare      RI, cap. IX    
Folosirea īn mod corespunzător a instalaţiilor      RI, cap. IX     
Aranjarea patului pe timpul zilei      RI, cap. IX     
Purtarea costumului penitenciar, conform anotimpului      RI, cap. IX      REP, r. 95, al. 1; ARM, art. 88
Respectarea regulilor de igienă şi de sănătate      RI, cap. IX     
Respectarea prevederilor referitoare la tuns şi bărbierit      RI, cap. IX     
Să nu se adune īn grup după ora stingerii      RI, cap. IX     
Respectarea orelor destinate somnului      RI, cap. IX     
Respectarea orelor şi spaţiilor destinate fumatului      RI, cap. IX     
Să nu se mute īn alte paturi decīt cele repartizate      RI, cap. IX     
Să nu se trimită sau să se primească corespondenţă pe alte căi decīt cele stabilite      RI, cap. IX     
Să nu se realizeze alte legături cu membri familiei decīt cele autorizate      RI, cap. IX     
Să nu se comunice cu salariaţi la locul de muncă decīt cu aprobare, şi numai despre muncă      RI, cap. IX      CADO, art. 10, al. 1
Să nu se comunice cu condamnaţii din alte camere      RI, cap. IX      CADO, art. 10, al. 1
Să nu se discute despre modul de săvīrşire a infracţiunilor      RI, cap. IX      CADO, art. 10, al. 1
Să se discute cu membri familiei numai despre viaţa de familie      RI, cap. IX      CADO, art. 10, al. 1
Să se discute cu avocat numai despre situaţia juridică      RI, cap. IX      CADO, art. 10, al. 1
Supravegherea disciplinei      RI, cap. IX      REP, r. 34; ARM, art. 28
Să nu se īndemne alţi condamnaţi la săvīrşirea actelor de indisciplină     RI, cap. IX    
Să nu se practice jocuri de noroc pe profit     RI, cap. IX    
Să nu fie folosiţi alţi condamnaţi la servicii personale     RI, cap. IX    
Să nu se deplaseze fără voie īn incinta penitenciarului     RI, cap. IX    
Respectarea sarcinilor gospodăreşti     RI, cap. IX    
Īndeplinirea muncii cu toate condiţiile impuse     RI, cap. IX    
Raportarea problemelor     RI, cap. IX    

Există unele obligaţii, care, chiar dacă nu sīnt īn flagrantă contradicţie cu tratatele internaţionale cu privire la drepturile omului, nu sīnt conforme cu principiile generale: limitarea orelor de somn la 7 ore, a vizitelor la o singură zi din săptămīnă (zi īn care eventual potenţialul vizitator este ocupat), interzicerea schimbării bunurilor (care limitează dreptul la proprietate).
Alte obligaţii limitează drepturi clar exprimate: cel al dreptului de a schimba informaţii, fără ingerinţă (de ex. obligaţia de a discuta cu memebri familiei doar despre viaţa de familie). RI prevede ca deţinutul să se pregătească īn vederea prezentării la instanţă, la organul de urmărire penală, īmbrăcīnd lenjeria şi echipamentul penal pus la dispoziţie, fără a permite deţinutului prezenţa la tribunal īn haine civile. Totodată purtarea uniformei de detenţie este obligatorie şi deţinuţilor preventivi, īncălcīnd astfel prevederile REP, ARM şi LEP.
Supravegherea disciplinei de către deţinuţi, puterea acordată şefului de cameră şi şefului de echipă de a da indicaţii şi dispoziţii obligatorii contravine prevederilor care dispun ca deţinuţii să nu aibă putere discipliară asupra altor deţinuţi. Această putere acordă posibilităţi de abuz.

Declaraţiile deţinuţilor despre situaţia din Penitenciarul Tīrgu-Mureş

Următoarele declaraţii au fost făcute de foşti deţinuţi care s-au prezentat la Liga PRO EUROPA īn urma unui anunţ prin presă. Au fost reproduse fără modificări şi fără a verifica veridicitatea lor, pentru a reda cīt mai fidel părerea lor personală despre Penitenciarul Tīrgu-Mureş.

TĶMĮR György (n. 1960): Am fost arestat la data de 18 iunie 1996 īn urma transformării unei amende contravenţionale īn īnchisoare. Cei 100.000 lei au fost convertiţi īn 6 luni de īnchisoare. Poliţistul, care m-a arestat, mi-a spus motivul pentru care s-a luat această măsură. Am fost dus la arestul Poliţiei din Tīrgu-Mureş, de unde, peste 3 ore, am fost transferat la Penitenciarul din Tīrgu-Mureş. Am stat 21 de zile īn carantină, īmpreună cu unii care se aflau īn arest preventiv, iar alţii au fost deja condamnaţi. După aceste trei săptămīni, am fost dus īntr-o cameră, pe baza faptei pentru care am fost arestat. Īn Tīrgu-Mureş asta este regimul: cei arestaţi sīnt īmpărţiţi īn camere conform faptei. Am cerut să fiu audiat din partea Parchetului Militar (am considerat că amenda contravenţională mi s-a aplicat īn mod abuziv, deoarece am fost bătut de poliţistul care m-a amendat, iar această măsură a fost o răzbunare din partea lui), dar īnainte să fiu chemat īn audienţă, am fost transferat la Bistriţa. Īntre 2 septembrie şi 25 decembrie am fost ţinut īn Penitenciarul din Bistriţa. După ce am revenit īn Tīrgu-Mureş, la data de 9 ianuarie am fost audiat. Am cerut să se recalculeze transformarea amenzii īn īnchisoare conform noilor prevederi. Astfel nu 300 de lei să se echivaleze cu o zi, ci 10.000 de lei. Judecătoarea mi-a zis că oricum doar cīteva zile au mai rămas din pedeapsă, nu īnţelege de ce sīnt nerăbdător. Deşi trebuia să fiu eliberat după 6 luni, am fost reţinut īn continuare pe baza unui mandat de arestare īntocmit pe numele de Gheorghe Tķmįr. Am cerut un avocat, s-a clarificat, că eu nu sīnt identic cu persoana pe al cărei nume s-a īntocmit mandatul de arestare, iar cu 10 zile după şedinţa din 4 februarie am fost eliberat.
Īn penitenciar nu sīnt probleme deosebite cu gardienii. Unii īnsă se adresează jignitor la adresa deţinuţilor. Subofiţerul Botezatu, care lucrează īn domeniul medical, este alcoolic, şi īi bate pe cei care se prezintă la medic cu unele probleme. „Te doare burta?” — īntreabă, şi te loveşte īn burtă. Unul dintre medici face totul pentru deţinuţi. Celălalt, „cel cu pipă”, cum l-am numit noi, este alcoolic şi nu-i primeşte pe bolnavi. Mai este şi o femeie, care īşi exprimă permanent superioritatea.
Sīnt mai multe probleme cu ceilalţi deţinuţi. Mulţi dintre ei sīnt analfabeţi, lipsiţi totalmente de cultură. Dacă ei au fost violenţi, au fost īndepărtaţi din celulă, ţinuţi separat o perioadă de timp. Dacă nici īn continuare nu au īnvăţat cum să se compoarte, i-au mutat īntr-o altă celulă. Gardienii au īncercat să explice că există anumite reguli, care trebuie respectate. „Mapa camerei”, Regulamentul interior al penitenciarului exista īn fiecare cameră, dar puţini s-au uitat īn ea.
Există probleme grave īn jurul urmăririi penale efectuate de Poliţie. Mulţi, dintre cei care sīnt īn arest preventiv, sīnt maltrataţi īn timpul anchetei, ca să recunoască şi alte fapte, pe līngă cele comise. Astfel se rezolvă toate cazurile: dacă cineva a comis un act de tīlhărie, toate actele similare īi sīnt atribuite, şi Poliţia şi-a īmbunătăţit statistica. Nici nu-i interesează, că astfel se pedepsesc persoane nevinovate, iar vinovaţii nu sīnt identificaţi, pentru că se īnchide urmărirea penală.
Condiţiile īn Penitenciarul din Tīrgu-Mureş şi Bistriţa sīnt total diferite. La Bistriţa conducerea este mai severă, dar drepturile sīnt mai respectate. La Tīrgu-Mureş, deşi conducerea este corectă, mai sīnt uneori abateri. La Bistriţa, cei care aveau bani, puteau să-şi cumpere cele necesare, la Tīrgu-Mureş nu. La Bistriţa medicii ne asigurau medicamente, la Tīrgu-Mureş am primit doar vitamine. La Bistriţa plimbarea zilnică a durat īntre o jumătate de oră pīnă la o oră, la Tīrgu-Mureş durează 10 minute. La Tīrgu-Mureş uneori dorm 5 persoane īn două paturi, există rīie, nu se schimbă lenjeria, nu se spală hainele, baia săptămīnală durează doar cīteva minute, la Bistriţa fiecare deţinut are un pat, săptămīnal se schimbă lenjeria şi hainele, există o baie comună o dată la săptămīnă, dar am avut duş īn cameră, şi de trei ori pe săptămīnă se asigura apă caldă. La Tīrgu-Mureş WC-urile nu sīnt dezinfectate, nu au aerisire, cīnd cineva din cameră īşi face treaba, mirosul este insuportabil. Īn camere nu este lumină corespunzătoare, zi şi noapte arde neonul.
Am lucrat timp de trei luni (am pus gresie şi faianţă), pentru care am primit suma totală de 7520 de lei. Nu am fost forţaţi la lucru, gardienii ne spuneau să lucrăm ca şi īn viaţa civilă, pentru că din penitenciar trebuie să ieşim sănătoşi, ne mai aşteaptă viaţa.
Īn timpul liber puteam să ne uităm la televizor, să ascultăm casetofonul (eu nu sīnt de acord cu această măsură, pentru că īi deranjează pe deţinuţii cărora nu le place respectivul gen de muzică), să citim cărţi, reviste şi ziare (biblioteca peniteciarului este bogată, conţine o serie de cărţi bune), să jucăm şah. La Bistriţa era şi teren de tenis.
Perioda de detenţie a fost deosebit de grea pentru mine. Din punct de vedere psihic am fost epuizat — din acest motiv am primit medicamente la Bistriţa. Viaţa mea familială s-a distrus, iar, după eliberare, mi s-a refuzat angajarea, cu motivul că vin din penitenciar. Doar cu intervenţia comandantului Parchetului Militar şi a prefectului am reuşit să fiu acceptat la un concurs pentru post. Ce pot să fac, dacă nu sīnt angajat? Să-mi tai venele īn centrul oraşului, sau să-mi dau foc? Ce vină am eu, după ce mi-am ispăşit pedeapsa? Am stat, pe vremea lui Ceauşescu, peste patru ani īn īnchisoare. Am fost condamnat la 10 ani pentru omucidere. După patru ani a fost identificat făptaşul adevărat, iar eu am fost eliberat. Am stat la Brăila, īn triunghiul morţii, la vīrsta de 20 de ani. Am pierdut cei mai frumoşi ani din viaţă. Iar acum, am mai stat pentru o amendă contravenţională...

P. I: Cele mai neplăcute amintiri din perioada īn care am fost deţinut se leagă de scrisorile pe care nu le-am putut primi, şi au fost trimise īnapoi la familie, de acele momente īn care mama, venită de la mare distanţă, nu putea să mă viziteze deoarece īn luna respectivă m-a vizitat deja soţia, şi de alte ocazii, īn care aveam nevoie sufletească de a-mi vedea, auzi familia, dar datorită restricţiilor, acest lucru a fost imposibil. Simţeam că īnnebunesc cu ocazia vizitelor, cīnd nu aveam voie să-i ating pe cei dragi. Contactele cu familia sīnt atīt de importante, nu īnţeleg, de ce sīnt acestea limitate.

R. J.: Am fost arestat la Timişoara, şi am stat īn perioada detenţiei preventive la Penitenciarul Timişoara. Condiţiile de acolo erau mult mai inumane, decīt la Tīrgu-Mureş. Dormeam uneori mai mulţi īn pat (chiar şi cīte patru), eram plini cu rīie, ploşniţe. Nu se putea igieniza penitenciarul datorită supraaglomerării. Dar nu doar asta a fost problema. Mamei nu i s-a permis să vorbească cu mine īn limba maghiară; de multe ori, cīnd a venit la mine īn vizită, i s-a zis că sīnt la lucru şi nu are dreptul să mă viziteze, deşi nu eram la lucru; nu s-a acordat un pachet suplimentar cu ocazia Paştelui catolic, ceea ce a existat la Mureş etc. Detenţia era mult mai restrictivă — şi inutil restrictivă. Nu mă mir, că protestul deţinuţilor din ianuarie a fost violent la Timişoara. Aici, la Tīrgu-Mureş, chiar dacă condiţiile mai lasă de dorit, măcar comportamentul gardienilor şi al conducerii penitenciarului este uman.

Concluzii şi propuneri

După schimbările politice, intervenite īn urma alegerilor din noiembrie 1996, Romānia parcurge al doilea val de mari schimbări din ultimii şapte ani. Aceste schimbări vor aduce īntr-un viitor apropiat modificări şi cu privire la situaţia persoanelor deţinute şi īncarcerate. Īn acelaşi timp, Penitenciarul Tīrgu-Mureş se află īn reconstrucţie, la finalizarea căreia condiţiile de detenţie se vor īmbunătăţi semnificativ.
Este greu de realizat un studiu asupra unei probleme care se află īn plină modificare, dezvoltare. Este şi mai greu de a concluziona pe baza unor date şi informaţii care nu sīnt fixe. Totuşi, se conturează cīteva idei, care sīnt cunoscute şi de cei care elaborează noua lege a executării pedepselor — ca urmare, īmbunătăţirile necesare vor fi efectuate.

1. Respectarea prezumţiei de nevinovăţie
Nimeni nu poate fi considerat vinovat de comiterea unei infracţinui, pīnă la rămīnerea definitivă a unei hotărīri judecătoreşti imparţiale care stabileşte vinovăţia.
Deşi acest drept este prevăzut şi protejat de CR şi de toate tratatele internaţionale din domeniul drepturilor omului, īn practică se īncalcă īn multiple moduri:
    a) īn penitenciare deţinuţii preventivi au o situaţie mai restrictivă decīt cei condamnaţi;
    b) vinovaţii prezumtivi sīnt arestaţi, doar foarte rar se oferă inculpaţilor posibilitatea de a se apăra īn libertate;
    c) anchetele penale, procesele judecătoreşti durează ani de zile, timp īn care inculpaţii sīnt trataţi ca vinovaţi.
Soluţiile ar fi:
    a) instaurarea unui regim special īn penitenciare pentru deţinuţii preventivi conform ARM (art. 84–93) şi REP (art. 91–98);
    b) modificarea CP şi CPP, prin care judecătorul să fie persoana care decide luarea măsurii de arest preventiv, şi nu procurorul; persoana arestată să fie condusă imediat īn faţa instanţei judecătoreşti care va decide asupra menţinerii detenţiei;
    c) modificarea art. 140 al. 2 din CPP, prin care detenţia arestatului preventiv se poate prelungi pīnă la jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege.

2. Īmbunătăţirea condiţiilor de detenţie
Condiţiile de detenţie sīnt īntr-o oarecare concordanţă şi cu posibilităţile economice ale ţărilor. Astfel nu ne putem aştepta, ca īn penitenciarele din Romānia să existe exact aceleaşi condiţii ca īn cele din Elveţia. Totuşi, nu se poate permite, ca īn penitenciare, din motive financiare, să se tolereze condiţii inumane de viaţă. Scopul acestor instituţii nu este doar de a-i pedepsi pe delincvenţi, ci mai ales de a-i reeduca. Pentru un deţinut, care nu are propriul lui pat, care este chinuit de insecte şi de foame, acest scop nu este realizabil.
Posibilităţile, care īn practică există deja (biblioteci, asistenţă religioasă etc) trebuie legiferate. Practica este mult mai favorabilă īn acest domeniu, decīt prevederile interne.
Trebuie modificate acele prevederi restrictive, care nu necesită investiţii: cele privitoare la corespondenţă, pachete, folosirea hainelor civile proprietate personală. Totodată ar fi util să se efectueze inspecţii regulate şi ocazionale, de către persoane abilitate, īntre care şi reprezentanţii unor organizaţii neguvernamentale cu activităţi īn domeniul drepturilor omului. Penitenciarele trebuie să manifeste o deschidere maxim posibilă faţă de reprezentanţii presei şi ai societăţii civile, pentru a īnlătura orice īndoială īn legătură cu tratamentul corect al deţinuţilor.
La lucrările de modernizare a penitenciarelor este necesar să participe şi deţinuţii. Cheltuielile „pierdute” la realizarea unor condiţii mai favorabile pot fi recīştigate de societate dacă prin ele se realizează o educaţie civică a deţinutului. (Nu se poate trece cu vederea, că īn Romānia nu numai unele dintre penitenciare se află īntr-o stare deplorabilă, dar şi şcolile sau instituţiile medicale. Prioritatea absolută, pe plan naţional, nu este realizarea unor penitenciare „lux”; comandanţii locali, din fondurile disponibile şi disponibizabile trebuie să găsească soluţiile necesare de a īmbunătăţii condiţiile detenţiei.)

3. Profesionalizarea personalului
Īn urma declaraţiei Ministrului de Justiţie, tema demilitarizării personalului din penitenciare a fost dezbătută şi combătută īn diferite forme. Indiferent dacă ei vor deveni civili sau vor rămīne īntr-un cadru militar, profesionalizarea continuă şi eliminarea celor care nu reuşesc să īnţeleagă sensul modern al detenţei are o importanţă deosebită.
Pentru a atrage un personal bine pregătit sau capabil de a fi bine pregătit, trebuie asigurat un nivel de salarizare favorabil, cīt şi alte avantaje (de ex. locuinţe de serviciu, concedii mai lungi).
Specialiştii (psihiatri, psihologi, activişti sociali) — angajaţi sau voluntari — pot soluţiona la nivel īnalt o serie de probleme, uşurīnd semnificativ munca personalului şi oferind deţinuţilor soluţii optime.