Respectarea drepturilor lingvistice ale minorităţilor īn Tīrgu-Mureş
Documente utilizate:
* Actului Constituţional Finlandez, 1919, amendată īn 1995 (ACF)
* Carta drepturilor şi libertăţilor fundamentale, făcīnd parte din
ordinea constituţională a Republicii Cehe prin rezoluţia din 16
decembrie 1992
* Carta europeană a limbilor
regionale sau minoritare, adoptată de Consiliul Europei la 5 noiembrie
1992 (CEL)
* Codul penal al Romāniei, intrat īn
vigoare la 1 ianuarie 1969, cu ultima modificare prin Legea 140 din 5
noiembrie 1996 (CP)
* Codul de procedură penală
al Romāniei, intrat īn vigoare la 1 ianuarie 1969, cu ultima modificare
prin Legea 140 din 5 noiembrie 1996 (CPP)
* Constituţia Federaţiei Ruse din 12 decembrie 1993
* Constituţia Regatului Spaniei din 27 decembrie 1978
* Constituţia Republicii Franceze din 4 decembrie 1958
* Constituţia Republicii Bulgaria din 12 iulie 1991
* Constituţia Republicii Italiene din 27 decembrie 1947
* Constituţia Republicii Populare Romāne din 13 aprilie 1948
* Constituţia Republicii Slovace din 1 septembrie 1992
* Constituţia Republicii Ungaria din 20 august 1949
* Constituţia Romāniei, īntrată īn vigoare īn urma referendumului naţional din 8 decembrie 1991 (CR)
* Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, adoptată de
către Comitetul Ad-Hoc pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale al
Consiliului Europei la 1 februarie 1995 (CC)
* Legea administraţiei publice locale, nr. 69 din 1991 (LAPL)
* Legea nr. 86 pentru statutul naţionalităţilor minoritare, intrat īn
vigoare prin Decretul nr. 309 din 6 februarie 1945 (L. 86)
* Legea īnvăţămīntului (nr. 84 din 24 iulie 1995), publicată īn Monitorul Oficial nr. 167, an VII (LĪ)
* Ordonanţa de urgenţă nr. 22 din 26 mai 1997, publicată īn Monitorul Oficial nr. 105, an IX
* Ordonanţa de urgenţă nr. 36 din 10 iulie 1997, publicată īn Monitorul Oficial nr. 152, an IX
* Recomandarea 1201 privind un protocol adiţional la Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului referitor la minorităţile naţionale,
adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei la 1 februarie
1993 (R. 1201)
* Recomandarea 1203 referitoare la
romii din Europa, adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului
Europei la 2 februarie 1993 (R. 1203)
*
Regulamentul nr. 12 pentru aplicarea legii nr. 86, intrat īn vigoare
prin Decretul nr. 2760 din 10 septembrie 1946 (R. 12)
* Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918
* Tratat īntre Principalele Puteri Aliate şi Asociate şi Romānia, semnat la Paris, la 9 decembrie 1919
Redactor: Istvįn Haller, referent al Biroului pentru Drepturile Omului, Liga PRO EUROPA
Această
lucrare a fost elaborată īn cadrul microproiectului „Biroul pentru
Drepturile Omului”, finanţat de Programul Phare pentru Democraţie al
Uniunii Europene, desfăşurat de Liga PRO EUROPA īntre 1 martie 1997 —
28 februarie 1998.
Conţinut
Introducere
Documente internaţionale referitoare la drepturile lingvistice
Referiri la drepturile lingvistice īn unele constituţii
O soluţie europeană — Finlanda
Documente interne referitoare la drepturile lingvistice
Practica locală
Concluzii şi propuneri
Introducere
Drepturile
minorităţilor etnice reprezintă o problemă sensibilă şi viu disputată
nu numai īn Romānia, dar şi īn īntreaga lume. Au fost elaborate o serie
de documente internaţionale īn acest domeniu, care urmăreau două
aspecte: ocrotirea culturii minorităţilor, īn special a celor
periclitate de dispariţie, şi anihilarea tensiunilor interetnice.
Drepturile
lingvistice reprezintă a parte importantă a acestor drepturi. Limba
este unul dintre elementele definitorii ale unei comunităţi, prin care
se produce, se păstrează şi se transmite cultura specifică a fiecărei
etnii.
Şi din punct de vedere psihic, orice om este ataşat limbii
lui materne. Nu se impune folosirea acestei limbi din cauza
necunoaşterii limbii majorităţii. Prin inscripţiile multilingve,
folosirea limbilor minoritare īn administraţie se recunoaşte existenţa,
tradiţia minorităţilor, persoanele care vorbesc o altă limbă decīt cea
oficială nu se simt străini şi īndepărtaţi de autorităţi.
Asigurarea
īnvăţămīntului īn limba maternă a copiilor şi tinerilor este o
necesitate prin care īnsuşirea materiilor devine mai accesibilă, mai
uşoară şi mai familială.
* * *
Prezentul
studiu, elaborat īn cadrul proiectului Biroul pentru drepturile omului,
finanţat de Uniunea Europeană prin Programul PHARE, compară documentele
internaţionale şi interne cu privire la drepturile lingvistice, cu
scopul:
* de a analiza diferenţele dintre ele;
* de a propune unele modificări ale legislaţiei interne, necesare alinierii Romāniei la standardele europene;
* de a oferi un manual celor care se preocupă de drepturile minorităţilor.
Documente internaţionale referitoare la drepturile lingvistice
Carta
europeană a limbilor regionale sau minoritare (5 noiembrie 1992, īn
continuare CEL) este documentul de bază care stabileşte drepturile
lingvistice īn statele membre ale Consiliului Europei:
Preambul
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei Carte,
Considerīnd
că scopul Consiliului Europei este realizarea unei uniuni mai strīnse
īntre membrii săi, īndeosebi pentru salvgardarea şi promovarea
idealurilor şi principiilor care constituie patrimoniul lor comun;
Considerīnd
că protecţia limbilor regionale sau minoritare istorice din Europa,
dintre care unele riscă, īn decursul timpului, să dispară, contribuie
la menţinerea şi dezvoltarea tradiţiilor şi a bogăţiei culturale a
Europei;
Considerīnd că dreptul de a practica o limbă regională sau
minoritară īn viaţa privată şi publică reprezintă un drept
imprescriptibil, īn conformitate cu principiile cuprinse īn Pactul
internaţional relativ la drepturile civile şi politice al Naţiunilor
Unite, şi īn conformitate cu spiritul Convenţiei pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a Consiliului Europei;
Luīnd
īn considerare activitatea realizată īn cadrul C.S.C.E. şi īn special
Actul Final de la Helsinki din 1975 şi Documentul reuniunii de la
Copenhaga din 1990;
Subliniind valoarea interculturalităţii şi a
plurilingvismului, şi considerīnd că protecţia şi īncurajarea limbilor
regionale sau minoritare nu trebuie să se facă īn detrimentul limbilor
oficiale şi a necesităţii de a le īnsuşi;
Conştiente de faptul că
protecţia şi promovarea limbilor regionale sau minoritare īn diferite
ţări şi regiuni ale Europei reprezintă o contribuţie importantă la
construirea unei Europe bazată pe principiile democraţiei şi ale
diversităţii culturale, īn cadrul suveranităţii naţionale şi al
integrităţii teritoriale;
Ţinīnd seama de condiţiile specifice şi de tradiţiile istorice proprii diferitelor regiuni ale statelor Europei;
Au convenit asupra celor ce urmează:
Partea I — Dispoziţii generale
Articolul 1 — Definiţii
Īn sensul prezentei Carte:
a) prin expresia „limbi regionale sau minoritare” se īnţeleg limbile:
i.
folosite īn mod tradiţional īntr-o anumită zonă a unui stat de către
cetăţenii acelui stat care constituie un grup numeric inferior restului
populaţiei statului; şi
ii. diferite de limba (-ile) oficială (-ale) a (ale) acelui stat;
ea nu include nici dialectele limbii (-lor) oficiale a (ale) statului, nici limbile imigranţilor;
b)
prin „zonă īn cadrul căreia o limbă regională sau minoritară este
folosită” se īnţelege aria geografică īn care această limbă reprezintă
modul de exprimare a unui număr de persoane justificīnd adoptarea a
diferite măsuri de protecţie şi de promovare prevăzute prin prezenta
Cartă;
c) prin „limbi non-teritoriale” se īnţeleg limbile folosite
de cetăţenii unui stat care sīnt diferite de limba (-ile) folosită
(-ite) de restul populaţiei statului, dar care, deşi folosite īn mod
tradiţional pe teritoriul statului, nu pot fi asociate cu o anumită
arie geografică a acestuia.
Articolul 2 — Angajamente
1. Fiecare
Parte se angajează să aplice prevederile Părţii II la ansamblul
limbilor regionale sau minoritare folosite pe teritoriul său, care
corespund definiţiilor din articolul 1.
2. Īn ceea ce priveşte orice
limbă indicată īn momentul ratificării, al acceptării sau al aprobării,
īn conformitate cu articolul 3, fiecare Parte se angajează să aplice un
minimum de treizeci şi cinci de paragrafe sau alineate selecţionate
dintre prevederile Părţii III a prezentei Carte, dintre care cel puţin
trei selecţionate din fiecare din articolele 8 şi 12 şi unul din
fiecare din articolele 9, 10, 11 şi 13.
Articolul 3 — Modalităţi
1.
Fiecare stat contractant trebuie să specifice īn instrumentul său de
ratificare, de acceptare sau de aprobare fiecare limbă regională sau
minoritară, sau fiecare limbă oficială mai puţin răspīndită pe
ansamblul sau pe o parte a teritoriului său, la care se aplică
paragrafele selecţionate īn conformitate cu paragraful 2 al articolului
2.
2. Orice Parte poate, īn orice moment ulterior, să notifice
Secretarului General că acceptă obligaţiile decurgīnd din prevederile
oricărui alt paragraf al Cartei care nu fusese specificat īn
instrumentul de ratificare, de acceptare sau de aprobare, sau că va
aplica paragraful 1 al prezentului articol altor limbi regionale sau
minoritare sau altor limbi oficiale mai puţin răspīndite pe ansamblul
sau pe o parte a teritoriului său.
3. Angajamentele prevăzute īn
paragraful precedent vor fi considerate parte integrantă a ratificării,
a acceptării sau a aprobării şi vor avea aceleaşi efecte cu īncepere de
la data notificării lor.
Articolul 4 — Regimuri de protecţie existente
1.
Nici o prevedere a prezentei Carte nu poate fi interpretată ca o
limitare sau derogare de la drepturile garantate prin Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului.
2. Prevederile prezentei Carte nu
aduc atingere prevederilor mai favorabile care reglementează situaţia
limbilor regionale sau minoritare, sau statutul juridic al persoanelor
aparţinīnd minorităţilor, existente deja īntr-un Stat Parte sau care
sīnt prevăzute de acordurile internaţionale bilaterale sau
multilaterale pertinente.
Articolul 5 — Obligaţii existente
Nici
o prevedere a prezentei Carte nu va putea fi interpretată ca implicīnd
dreptul de a angaja o activitate sau de a realiza o acţiune ce
contravine scopurilor Cartei Naţiunilor Unite sau altor obligaţii de
drept internaţional, inclusiv principiului suveranităţii şi
integrităţii teritoriale a statelor.
Articolul 6 — Informare
Părţile
se angajează să vegheze ca autorităţile, organizaţiile şi persoanele
interesate să fie informate asupra drepturilor şi obligaţiilor
stabilite prin prezenta Cartă.
Partea II — Obiective şi principii urmărite īn conformitate cu paragraful 1 şi al articolului 2
Articolul 7 — Obiective şi principii
1.
Īn ceea ce priveşte limbile regionale sau minoritare, īn zonele īn care
aceste limbi sīnt folosite şi īn funcţie de situaţia fiecărei limbi,
Părţile īşi īntemeiază politica, legislaţia şi practica pe următoarele
obiective şi principii:
a. recunoaşterea limbilor regionale sau minoritare ca o expresie a bogăţiei culturale;
b.
respectarea ariei geografice a fiecărei limbi regionale sau minoritare,
īn aşa fel īncīt diviziunile administrative existente sau noi să nu
constituie un obstacol pentru promovarea respectivei limbi regionale
sau minoritare;
c. necesitatea unei acţiuni hotărīte pentru promovarea limbilor regionale sau minoritare īn vederea salvgardării lor;
d.
facilitarea şi/sau īncurajarea folosirii, oral sau īn scris, a limbilor
regionale sau minoritare, īn viaţa publică sau īn viaţa privată;
e.
menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor, īn domeniile prevăzute īn
prezenta Cartă, īntre grupurile folosind o limbă regională sau
minoritară şi alte grupuri ale aceluiaşi stat ce vorbesc o limbă
practicată īntr-o formă identică sau apropiată, ca şi stabilirea de
relaţii culturale cu alte grupuri din respectivul stat folosind limbi
diferite;
f. stabilirea de forme şi mijloace adecvate de predare şi
studiere a limbilor regionale sau minoritare, la toate nivelele
corespunzătoare;
g. stabilirea de mijloace permiţīnd celor ce nu
vorbesc o limbă regională sau minoritară şi care locuiesc īntr-o arie
unde această limbă este folosită să o īnveţe, dacă doresc acest lucru;
h.
promovarea studiilor şi a cercetărilor īn domeniul limbilor regionale
sau minoritare īn universităţi sau instituţii echivalente;
i.
promovarea unor forme corespunzătoare de schimburi transnaţionale, īn
domeniile prevăzute de prezenta Cartă, pentru limbile regionale sau
minoritare folosite īntr-o formă identică sau apropiată īn două sau mai
multe state.
2. Părţile se angajează să elimine, dacă nu au făcut-o
deja, orice distincţie, excludere, restricţie sau preferinţă
nejustificată relativă la folosirea unei limbi regionale sau minoritare
şi avīnd drept scop descurajarea sau punerea īn pericol a menţinerii
sau a dezvoltării acesteia. Adoptarea de măsuri speciale īn favoarea
limbilor regionale sau minoritare, destinate să promoveze egalitatea
īntre vorbitorii acestor limbi şi restul populaţiei, sau urmărind să
ţină seama de situaţiile lor specifice, nu este considerată ca un act
de discriminare faţă de vorbitorii limbilor mai răspīndite.
3.
Părţile se angajează să promoveze, prin măsuri corespunzătoare,
īnţelegerea reciprocă īntre toate grupurile lingvistice ale ţării,
īndeosebi acţionīnd īn aşa fel īncīt respectul, īnţelegerea şi
toleranţa faţă de limbile regionale sau minoritare să figureze printre
obiectivele educaţiei şi instruirii desfăşurate īn ţară, şi să
īncurajeze mijloacele de comunicare īn masă să urmărească acelaşi
obiectiv.
4. Īn determinarea politicii faţă de limbile regionale sau
minoritare, părţile se angajează să ia īn considerare necesităţile şi
dorinţele exprimate de grupurile ce folosesc aceste limbi. Ele sunt
īncurajate să creeze, dacă este necesar, organe cu rol consultativ
asupra tuturor chestiunilor legate de limbile regionale sau minoritare.
5.
Părţile se angajează să aplice, mutatis mutandis, principiile enumerate
īn paragrafele 1–4 de mai sus, la limbile non-teritoriale. Totuşi, īn
cazul acestor limbi, natura şi cuprinderea măsurilor ce urmează a fi
luate pentru a da efect prezentei Carte, vor fi determinate īntr-o
manieră flexibilă, ţinīnd seama de necesităţi şi dorinţe, şi respectīnd
tradiţiile şi caracteristicile grupurilor care folosesc limbile
respective.
Partea III — Măsuri īn favoarea folosirii limbilor
regionale sau minoritare īn viaţa publică, ce urmează a fi adoptate īn
conformitate cu angajamentele asumate īn virtutea paragrafului 2 al
articolului 2
Articolul 8 — Īnvăţămīnt
1. Īn materie de
īnvăţămīnt, Părţile se angajează, īn ceea ce priveşte zonele īn care
sīnt folosite astfel de limbi, īn funcţie de situaţia fiecăreia dintre
aceste limbi şi fără a aduce atingere limbii (-ilor) oficiale a (ale)
statului:
a. i. să prevadă desfăşurarea unei educaţii preşcolare īn limbile regionale sau minoritare respective; sau
ii. să prevadă desfăşurarea unei părţi substanţiale a educaţiei preşcolare īn limbile regionale sau minoritare respective sau,
iii.
să aplice una din măsurile vizate la punctele i şi ii de mai sus, cel
puţin elevilor ale căror familii o solicită şi al căror număr este
considerat suficient; sau
iv. dacă autorităţile publice nu au
competenţe directe īn domeniul educaţiei preşcolare, să favorizeze şi/
sau īncurajeze aplicarea măsurilor vizate la punctele i–iii de mai sus;
b. i. să prevadă desfăşurarea unui īnvăţămīnt primar īn limbile regionale sau minoritare respective; sau
ii. să prevadă desfăşurarea unei părţi substanţiale a īnvăţămīntului primar īn limbile regionale sau minoritare respective; sau
iii.
să prevadă, īn cadrul īnvăţămīntului primar, ca predarea limbilor
regionale sau minoritare respective să facă parte integrantă din
programa de īnvăţămīnt; sau
iv. să aplice una din măsurile
vizate la punctele i–iii de mai sus, cel puţin elevilor ale căror
familii o solicită şi al căror număr este considerat suficient,
c. i. să prevadă desfăşurarea unui īnvăţămīnt secundar īn limbile regionale sau minoritare respective; sau
ii. să prevadă desfăşurare unei părţi substanţiale a īnvăţămīntului secundar īn limbile regionale sau minoritare respective; sau
iii.
să prevadă, īn cadrul īnvăţămīntului secundar, predarea limbilor
regionale sau minoritare ca parte integrantă a programei de īnvăţămīnt:
sau
iv. să aplice una din măsurile vizate la punctele i–iii de
mai sus, cel puţin elevilor, care o solicită — sau, dacă este cazul, al
căror familii o solicită — īn număr considerat suficient;
d. i. să prevadă desfăşurarea unui īnvăţămīnt tehnic şi vocaţional īn limbile regionale sau minoritare respective; sau
ii.
să prevadă desfăşurarea unei părţi substanţiale a īnvăţămīntului tehnic
şi vocaţional īn limbile regionale sau minoritare respective; sau
iii.
să prevadă, īn cadrul educaţiei tehnice şi vocaţionale, predarea
limbilor regionale sau minoritare respective, ca parte integrantă a
programei de īnvăţămīnt; sau
iv. să aplice una din măsurile vizate
la punctele i–iii de mai sus cel puţin elevilor care o solicită — sau,
dacă este cazul, ale căror familii o solicită — īn număr considerat
suficient;
e. i. să prevadă desfăşurarea unui īnvăţămīnt universitar
şi a altor forme de īnvăţămīnt superior īn limbile regionale sau
minoritare; sau
ii. să prevadă studiul acestor limbi, ca disciplină a īnvăţămīntului universitar şi superior; sau
iii.
dacă, īn temeiul rolului statutului īn raport cu instituţiile de
īnvăţămīnt superior, alineatele i şi ii nu pot fi aplicate, să
īncurajeze şi/sau să autorizeze crearea unui īnvăţămīnt superior īn
limbile regionale sau minoritare sau a unor modalităţi permiţīnd
studierea acestor limbi īn universitate sau īn alte instituţii de
īnvăţămīnt superior;
f. i. să ia măsuri pentru organizarea de
cursuri de educaţie pentru adulţi sau de educaţie permanentă
desfăşurate īn principal sau integral īn limbile regionale sau
minoritare; sau
ii. să propună aceste limbi ca discipline de educaţie pentru adulţi şi educaţie permanentă; sau
iii.
dacă autorităţile publice nu au competenţe directe īn domeniul
educaţiei adulţilor, să favorizeze şi/sau să īncurajeze predarea
acestor limbi īn cadrul educaţiei pentru adulţi sau a educaţiei
permanente;
g. să ia măsuri pentru asigurarea predării istoriei şi a culturii pe care limba regională sau minoritară le exprimă,
h.
să asigure pregătirea de bază şi permanentă a cadrelor didactice
necesare punerii īn aplicare a acelora din paragrafele de la a. la g.
acceptate de Parte,
i. să creeze unul sau mai mult organe de control
īnsărcinate să urmărească măsurile adoptate şi progresele realizate īn
direcţia instituirii sau a dezvoltării predării limbilor regionale sau
minoritare şi să realizeze asupra acestor chestiuni rapoarte periodice
care vor fi făcute publice.
2. Īn materie de īnvăţămīnt şi īn ceea
ce priveşte zonele altele decīt cele īn care sīnt folosite īn mod
tradiţional limbile regionale sau minoritare, Părţile se angajează să
autorizeze, să īncurajeze şi să creeze, dacă numărul vorbitorilor unei
limbi regionale sau minoritare o justifică, predarea īn limba regională
sau minoritară, sau predarea acestei limbi la nivele de īnvăţămīnt
corespunzătoare.
Articolul 9 — Justiţia
1. Părţile se angajează,
īn ceea ce priveşte circumscripţiile autorităţilor judiciare īn care
numărul persoanelor folosind limbile regionale sau minoritare justifică
măsurile specificate mai jos, īn funcţie de situaţia fiecăreia din
aceste limbi, şi cu condiţia ca utilizarea posibilităţilor oferite de
prezentul paragraf să nu fie considerată de către judecător ca
īmpiedicīnd buna administrare a justiţiei:
a. īn cadrul procedurilor penale:
i.
să prevadă ca, la cererea uneia din părţi, tribunalele să īşi
desfăşoare procedurilor īn limbile regionale sau minoritare; şi/sau
ii. să garanteze acuzatului dreptul de a se exprima īn limba sa regională sau minoritară; şi/sau
iii.
să prevadă ca cererile şi probele, scrise sau orale, să nu fie
considerate ca inadmisibile numai pe motivul că sīnt formulate īntr-o
limbă regională sau minoritară; şi/sau
iv. să administreze īn aceste
limbi regionale sau minoritare, la cerere, actele īn legătură cu
procedurile judiciare, dacă este necesar prin recurgerea la interpreţi
şi traduceri care să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei
interesaţi;
b. īn cadrul procedurilor civile:
i. să prevadă ca, la cererea unei părţi, tribunalele să īşi desfăşoare procedurile īn limbile regionale sau minoritare; şi/sau
ii.
să permită, ca atunci cīnd o parte la un litigiu trebuie să compară
personal īn faţa unui tribunal, aceasta să se exprime īn limba sa
regională sau minoritară, fără ca prin aceasta să se expună la
cheltuieli suplimentare; şi/sau
iii. să permită administrarea de
documente şi probe īn limbile regionale sau minoritare, dacă este
necesar prin recurgerea la interpreţi şi traduceri;
c. īn procedurile īn faţa jurisdicţiilor competente īn materie administrativă:
i. să prevadă ca jurisdicţiile la cererea unei părţi, să conducă procedura īntr-una din limbile regionale sau minoritare;
ii.
să permită, īn cazul īn care o parte aflată īn litigiu trebuie să
compară īn persoană īn faţa unui tribunal, să se exprime īn limba sa
regională sau minoritară fără ca pentru aceasta să se expună la
cheltuieli suplimentare;
iii. să permită producerea de documente şi
de probe īn limbile regionale sau minoritare; dacă este necesar se va
recurge la interpreţi şi la traduceri.
d. să ia măsuri pentru a
asigura aplicarea alineatelor i–iii ale paragrafelor b şi c de mai sus
şi utilizarea eventuală de interpreţi şi traduceri, fără ca aceasta să
atragă cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi.
2. Părţile se angajează:
a.
să nu conteste validitatea actelor juridice īntocmite īn ţară numai pe
motivul că acestea sīnt redactate īntr-o limbă regională sau
minoritară; sau
b. să nu conteste validitatea, īntre părţi, a
actelor juridice īntocmite īn ţară numai pe motivul că acestea sīnt
redactate īntr-o limbă regională sau minoritară, şi să prevadă că
acestea pot fi invocate īmpotriva unor părţi terţe interesate care nu
folosesc respectivele limbi, cu condiţia ca conţinutul actului (-elor)
să fie adus la cunoştinţa acestora de către persoanele care īl (le)
invocă; sau
c. să nu conteste validitatea, īntre părţi, a actelor
juridice īntocmite īn ţară numai pe motivul că sīnt redactate īntr-o
limbă regională sau minoritară.
3. Părţile se angajează să facă
accesibile, īn limbile regionale sau minoritare, textele legislative
naţionale cele mai importante şi pe acelea care interesează īn mod
special pe cei ce utilizează aceste limbi, dacă aceste texte nu sīnt
deja disponibile īn alt fel.
Articolul 10 — Autorităţile administrative şi serviciile publice
Īn
circumscripţiile administrative ale statului locuite de un număr de
vorbitori de limbi regionale sau minoritare, care justifică măsurile
specificate mai jos, şi īn funcţie de situaţia fiecărei limbi, Părţile
se angajează, īn măsura īn care este posibil:
a. i. să vegheze ca autorităţile administrative să utilizeze limbile regionale sau minoritare; sau
ii.
să vegheze ca funcţionarii autorităţilor administrative care asigură
relaţia cu publicul să folosească limbile regionale sau minoritare īn
raporturile lor cu persoanele care li se adresează īn aceste limbi; sau
iii.
să vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare să poată
prezenta cereri orale sau scrise şi să primească răspunsuri īn aceste
limbi; sau
iv. să vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare să poată prezenta cereri orale sau scrise īn aceste limbi;
v. să vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare să poată prezenta ca valabil un document īntocmit īn aceste limbi;
b.
să pună la dispoziţie formulare şi texte administrative de uz curent
pentru populaţie īn limbile regionale sau minoritare, sau īn versiuni
bilingve;
c. să permită autorităţilor administrative să īntocmească documente īntr-o limbă regională sau minoritară.
2.
Īn ceea ce priveşte autorităţile locale şi regionale din zonele locuite
de un număr de vorbitori de limbi regionale sau minoritare īn care se
justifică măsurile specificate mai jos,
Părţile se angajează să permită şi/sau să īncurajeze:
a. folosirea limbilor regionale sau minoritare īn cadrul administraţiei regionale sau locale;
b. posibilitatea pentru vorbitorii de limbi regionale sau minoritare de a prezenta cereri orale sau scrise īn aceste limbi;
c. publicarea de către autorităţile regionale a textelor oficiale şi īn limbile regionale sau minoritare;
d. publicarea de către autorităţile locale a textelor oficiale şi īn limbile regionale sau minoritare;
e.
folosirea de către autorităţile regionale a limbilor regionale sau
minoritare īn dezbaterile din Consiliile lor, fără a exclude, totuşi,
folosirea limbii (-ilor) oficiale a (ale) statului;
f. folosirea de
către autorităţile locale a limbilor regionale sau minoritare īn
dezbaterile din Consiliile lor, fără a exclude, totuşi, folosirea
limbii (-ilor) oficiale a (ale) statului;
g. folosirea sau
adoptarea, dacă este cazul alături de denumirea īn limba (-ile)
oficială (-ale), a formelor tradiţionale şi corecte ale toponimiei īn
limbile regionale sau minoritare.
3. Īn ceea ce priveşte serviciile
publice asigurate de către autorităţile administrative sau de către
alte persoane care acţionează īn cadrul competenţei acestora, Părţile
contractante se angajează, īn zonele īn care limbile regionale sau
minoritare sīnt folosite, īn funcţie de situaţia fiecărei limbi şi īn
măsura īn care acest lucru este posibil:
a. să vegheze ca limbile regionale sau minoritare să fie folosite īn cadrul serviciilor publice; sau
b. să permită vorbitorilor de limbi regionale sau minoritare să formuleze cereri şi să primească răspunsuri īn aceste limbi; sau
c. să permită vorbitorilor de limbi regionale sau minoritare să formuleze cereri īn aceste limbi.
4.
Īn vederea aplicării dispoziţiilor paragrafelor 1, 2 şi 3 pe care le-au
acceptat, Părţile se angajează să ia una sau mai multe dintre măsurile
ce urmează:
a. traducerea sau interpretarea eventual solicitate;
b. alegerea şi, dacă este cazul, formarea unui număr suficient de funcţionari şi alţi agenţi publici;
c.
satisfacerea, īn măsura īn care este posibil, a cererilor agenţilor
publici care cunosc o limbă regională sau minoritară de a fi
repartizaţi īn zona īn care această limbă este folosită.
5. Părţile
se angajează să permită, la cererea celor interesaţi, folosirea sau
adoptarea de patronime īn limbile regionale sau minoritare.
Articolul 11 — Mijloace de comunicare
1.
Părţile se angajează, pentru vorbitorii limbilor regionale sau
minoritare, īn zonele īn care aceste limbi sīnt folosite, īn funcţie de
situaţia fiecărei limbi, īn măsura īn care autorităţile publice au, īn
mod direct sau indirect, competenţe, atribuţii sau un rol īn acest
domeniu, cu respectarea principiilor de independenţă şi autonomie a
mijloacelor de comunicare:
a. īn măsura care radioul şi televiziunea au caracterul de servicii publice:
i. să asigure crearea cel puţin a unei staţii de radio şi a unui canal de televiziune īn limbile regionale sau minoritare; sau
ii.
să īncurajeze şi/sau să faciliteze crearea cel puţin a unei staţii de
radio şi a unui canal de televiziune īn limbile regionale sau
minoritare; sau
iii. să ia măsuri corespunzătoare pentru ca difuzorii să programeze emisiuni īn limbile regionale sau minoritare;
b. i. să īncurajeze şi/sau să faciliteze emiterea de programe de radio īn limbile regionale sau minoritare, īn mod periodic;
c. i. să īncurajeze şi/sau să faciliteze crearea cel puţin a unui canal de televiziune īn limbile regionale sau minoritare; sau
ii.
să īncurajeze şi/sau să faciliteze difuzarea de programe de televiziune
īn limbile regionale sau minoritare, īn mod periodic;
d. să
īncurajeze şi/sau să faciliteze realizarea şi difuzarea de producţii
audio şi audiovizuale īn limbile regionale sau minoritare;
e. i. să
īncurajeze şi/sau să faciliteze crearea şi/sau menţinerea cel puţin a
unui organ de presă īn limbile regionale sau minoritare; sau
ii. să īncurajeze şi/sau să faciliteze publicarea de articole de presă īn limbile regionale sau minoritare, īn mod periodic;
f.
i. să acopere costurile suplimentare ale mijloacelor de comunicare ce
utilizează limbile regionale sau minoritare, atunci cīnd legea prevede
o asistenţă financiară, īn general, pentru mijloacele de comunicare; sau
ii. să extindă măsurile existente de asistenţă financiară la producţiile audiovizuale īn limbile regionale sau minoritare;
g.
să sprijine formarea jurnaliştilor şi a personalului pentru mijloacele
de comunicare ce utilizează limbile regionale sau minoritare.
2.
Părţile se angajează să garanteze libertatea de recepţie directă a
emisiunilor de radio şi de televiziune ale ţărilor vecine realizate
īntr-o limbă folosită īntr-o formă identică sau apropiată de o limbă
regională sau minoritară şi să nu se opună retransmiterii de emisiuni
de radio şi televiziune din ţările vecine, realizate īntr-o astfel de
limbă. Ele se angajează īn plus să vegheze ca nici o restricţie a
libertăţii de expresie şi a liberei circulaţii a informaţiei īntr-o
limbă folosită īntr-o formă identică sau apropiată de o limbă regională
sau minoritară, să nu fie impusă presei scrise. Exercitarea
libertăţilor menţionate mai sus, atrăgīnd cu sine obligaţii şi
responsabilităţi, poate fi supusă anumitor formalităţi, condiţii,
restricţii sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri
necesare, īntr-o societate democratică, īn interesul securităţii
naţionale, al integrităţii teritoriale sau a siguranţei publice, al
apărării ordinii şi al prevenirii crimei, al protecţiei sănătăţii sau a
moralei, al protecţiei reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru
īmpiedicarea divulgării informaţiilor confidenţiale, sau pentru
garantarea autorităţii şi a imparţialităţii puterii judecătoreşti.
3.
Părţile se angajează să vegheze ca interesele vorbitorilor limbilor
regionale sau minoritare să fie reprezentate sau luate īn considerare
īn cadrul structurilor eventual create, īn conformitate cu legea, avīnd
ca sarcină garantarea libertăţii şi a pluralităţii mijloacelor de
comunicare.
Articolul 12 — Activităţi şi facilităţi culturale
Īn
ceea ce priveşte activităţile şi facilităţile culturale — īn special
biblioteci, videoteci, centre culturale, muzee, arhive, academii,
teatre şi cinematografe, precum şi operele literare şi producţia
cinematografică, folclorul, festivalurile, industria culturală,
incluzīnd īn special utilizarea de noi tehnologii — părţile se
angajează, īn zonele īn care aceste limbi sīnt folosite şi īn măsura īn
care autorităţile publice au competente, puteri sau un rol īn acest
domeniu:
a. să īncurajeze formele de exprimare şi iniţiativele
specifice limbilor regionale sau minoritare şi să favorizeze diferite
mijloace de acces la operele produse īn aceste limbi;
b. să
favorizeze diferitele modalităţi de acces īn alte limbi la operele
produse īn limbile regionale sau minoritare, sprijinīnd şi dezvoltīnd
activităţile de traducere, dublare, post-sincronizare şi subtitrare.
c.
să favorizeze accesul īn limbile regionale sau minoritare la operele
produse īn alte limbi, sprijinind şi dezvoltīnd activităţile de
traducere, dublare, post-sincronizare şi subtitrare;
d. să vegheze
ca organismele īnsărcinate să īntreprindă şi să susţină diferite forme
de activităţi culturale, să integreze īntr-o măsură adecvată,
cunoaşterea şi folosirea limbilor şi culturilor regionale sau
minoritare īn acţiunile a căror iniţiativă o au, sau pe care le
sprijină;
e. să favorizeze punerea la dispoziţia organismelor
īnsărcinate să īntreprindă sau să susţină activităţi culturale, a unui
personal cunoscător al limbii regionale sau minoritare ca şi a limbii
(-ilor) restului populaţiei:
f. să īncurajeze participarea directă a
reprezentanţilor limbilor regionale sau minoritare la demersurile de
organizare a facilităţilor şi de planificare a activităţilor culturale;
g.
să īncurajeze şi/sau să faciliteze crearea unuia sau mai multor
organisme īnsărcinate să colecteze, depoziteze şi să prezinte sau să
publice operele realizate īn limbile regionale sau minoritare;
h.
dacă este necesar, să creeze şi/sau să promoveze şi să finanţeze
servicii de traducere şi de cercetare terminologică, īn vederea, īn
special, a menţinerii şi dezvoltării īn fiecare limbă regională sau
minoritară a unei terminologii administrative, comerciale, economice,
sociale, tehnologice sau juridice adecvate.
2. Īn ceea ce priveşte
alte zone decīt cele īn care limbile regionale sau minoritare sīnt, īn
mod tradiţional, folosite, părţile se angajează să autorizeze, să
īncurajeze şi/sau să prevadă, dacă numărul vorbitorilor unei limbi
regionale sau minoritare justifică aceasta, activităţi sau facilităţi
culturale adecvate, īn conformitate cu paragraful precedent.
3.
Părţile se angajează ca īn politica lor culturală pe plan extern să
acorde un loc corespunzător limbilor regionale sau minoritare şi
culturii pe care ele o exprimă.
Articolul 13 — Viaţa economică şi socială
Īn ceea ce priveşte activităţile economice şi sociale, Părţile se angajează, pentru ansamblul ţării:
a.
să excludă din propria legislaţie, orice dispoziţie care interzice sau
limitează īn mod nejustificat, folosirea limbilor regionale sau
minoritare īn documentele referitoare la viaţa economică sau socială,
şi, mai ales, īn contractele de muncă şi īn documentele tehnice, cum ar
fi instrucţiunile de utilizare a produselor sau a echipamentelor
tehnice;
b. să interzică introducerea īn regulamentele interne ale
īntreprinderilor şi īn actele private a oricăror clauze ce exclud sau
limitează folosirea limbilor regionale sau minoritare, cel puţin īntre
vorbitorii aceleiaşi limbi;
c. să se opună practicilor ce tind să
descurajeze folosirea limbilor regionale sau minoritare īn cadrul
activităţilor economice şi sociale;
d. să faciliteze şi/sau să
īncurajeze prin alte mijloace decīt cele vizate īn alineatul precedent,
folosirea limbilor regionale sau minoritare.
2. Īn domeniul
activităţilor economice şi sociale, Părţile se angajează, īn măsura īn
care autorităţile publice sīnt competente īn zona īn care limbile
regionale sau minoritare sīnt folosite, şi dacă acest lucru este
posibil;
a. să definească, prin reglementările financiare şi
bancare, modalităţile ce permit, īn condiţii compatibile cu uzanţele
comerciale, folosirea limbilor regionale sau minoritare la redactarea
ordinelor de plată (CEC, cambie, etc.) sau a altor documente financiare
sau, dacă este cazul, să vegheze la iniţierea unui astfel de proces;
b.
īn sectoarele economice şi sociale aflate direct sub controlul lor
(sectorul public) să realizeze acţiuni destinate să īncurajeze
folosirea limbilor regionale sau minoritare;
c. să vegheze ca
instituţiile sociale cum ar fi spitalele, căminele de bătrīni,
azilurile să ofere posibilitatea de a primi şi de a īngriji, īn propria
lor limbă, pe vorbitorii unei limbi regionale sau minoritare, care
necesită īngrijiri din motive de sănătate, vīrstă sau altele;
d. să
supravegheze, prin mijloace corespunzătoare, ca instrucţiunile de
siguranţă să fie īnscrise şi īn limbile regionale sau minoritare;
e.
să facă accesibile īn limbile regionale sau minoritare informaţiile
furnizate de autorităţile competente, īn ceea ce priveşte drepturile
consumatorilor.
Articolul 14 — Schimburi transfrontaliere
Părţile se angajează;
a.
să aplice acordurile bilaterale şi multilaterale existente care le
angajează faţă de statele, īn care aceeaşi limbă este folosită īntr-o
formă identică sau apropiată sau, dacă este necesar, să depună toate
eforturile pentru a īncheia astfel de acorduri, de natură să favorizeze
contactele īntre vorbitorii aceleiaşi limbi din statele respective, īn
domeniile culturii, īnvăţămīntului, informaţiei, formării profesionale
şi educaţiei permanente;
b. īn interesul limbilor regionale sau
minoritare, să faciliteze şi/sau să promoveze cooperarea
transfrontalieră, mai ales īntre autorităţile regionale sau locale din
zonele īn care aceiaşi limbă este folosită īntr-o formă identică sau
apropiată.
Partea IV — Aplicarea Cartei
Articolul 15 — Rapoarte periodice
1.
Părţile vor prezenta periodic Secretarului General al Consiliului
Europei, īntr-o formă ce urmează a fi stabilită de Comitetul
Miniştrilor, un raport asupra politicii urmărite, īn conformitate cu
Partea II a prezentei Carte şi asupra măsurilor luate pentru aplicarea
dispoziţiilor Părţii III pe care le-au acceptat. Primul raport trebuie
să fie prezentat īn anul imediat următor intrării īn vigoare a Cartei
pentru Partea respectivă, iar celelalte rapoarte la intervale de trei
ani de la primul raport.
2. Părţile vor face publice rapoartele.
Articolul 16 — Examinarea rapoartelor
1.
Rapoartele prezentate Secretarului General al Consiliului Europei, īn
aplicarea articolului 15, vor fi examinate de un Comitet de experţi
constituit īn conformitate cu articolul 17.
2. Organismele sau
asociaţiile legal constituite īntr-una din Părţi vor putea să atragă
atenţia Comitetului de experţi asupra problemelor referitoare la
angajamentele asumate de această Parte īn conformitate cu Partea III
din prezenta Cartă. După consultarea Părţii interesate, Comitetul de
experţi va putea să ţină seama de aceste informaţii īn pregătirea
raportului menţionat īn paragraful 3 al prezentului articol. Īn plus,
aceste organisme sau asociaţii vor putea să prezinte declaraţii privind
politica urmărită de către o Parte, īn conformitate cu Partea II.
3.
Pe baza rapoartelor menţionate īn paragraful 1 şi a informaţiilor
menţionate īn paragraful 2, Comitetul de experţi va pregăti un raport
care va fi supus atenţiei Comitetului Miniştrilor. Acest raport va fi
īnsoţit de observaţiile pe care Părţile au fost invitate să le
formuleze şi poate fi făcut public de către Comitetul Miniştrilor.
4.
Raportul menţionat īn paragraful 3 va conţine, īn special, propunerile
Comitetului de experţi al Comitetului Miniştrilor īn vederea
pregătirii, dacă este cazul, a oricărei recomandări a acestuia către
una sau mai multe părţi.
5. Secretarul General al Consiliului
Europei va face un raport bianual detaliat asupra aplicării Cartei,
către Adunarea Parlamentară.
Articolul 17 — Comitetul de experţi
1.
Comitetul de experţi va fi compus dintr-un membru pentru fiecare Parte,
desemnat de către Comitetul Miniştrilor de pe o listă de persoane de
cea mai īnaltă integritate, recunoscute pentru competenţa lor īn
domeniul tratat de Cartă, care vor fi propuse de către Partea
respectivă.
2. Membrii Comitetului vor fi numiţi pentru o perioadă de 6 ani şi mandatul lor va putea fi reīnnoit.
Dacă
un membru nu-şi poate īndeplini mandatul, el va fi īnlocuit, īn
conformitate cu procedura prevăzută īn paragraful 1, iar membrul numit
īn locul său va duce la bun sfīrşit mandatul predecesorului său.
3.
Comitetul de experţi va adopta regulamentul său interior. Secretariatul
său va fi asigurat de către Secretarul General al Consiliului Europei.
Partea V — Dispoziţii finale
Articolul 18
Prezenta
Cartă este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului
Europei. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării.
Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.
Articolul 19
1.
Prezenta Cartă va intra īn vigoare īn prima zi a lunii care urmează
expirării unei perioade de trei luni de la data la care 5 state membre
ale Consiliului Europei īşi vor fi exprimat consimţămīntul de a fi
legate prin Cartă, īn conformitate cu dispoziţiile articolului 18.
2.
Pentru orice stat membru care īşi va exprima ulterior consimţămīntul de
a fi legat prin Cartă, aceasta va intra īn vigoare īn prima zi a lunii
care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data depunerii
instrumentului de ratificare, de acceptare, sau de aprobare.
Articolul 20
1.
După intrarea īn vigoare a prezentei Carte, Comitetul Miniştrilor al
Consiliului Europei va putea invita orice stat membru al Consiliului
Europei să adere la Cartă.
2. Pentru orice stat care aderă, Carta va
intra īn vigoare īn prima zi a lunii care urmează expirării unei
perioade de trei luni de la data depunerii instrumentului de aderare la
Secretarul General al Consiliului Europei.
Articolul 21
1. Orice
stat poate, īn momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de
ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare să formuleze una
sau mai multe rezerve la paragrafele 2–5 ale articolului 7 din prezenta
Cartă. Nici o altă rezervă nu este admisă.
2. Orice stat contractant
care a formulat o rezervă īn temeiul paragrafului precedent poate să o
retragă īn totalitate sau īn parte, adresīnd o notificare Secretarului
General al Consiliului Europei. Retragerea va produce efect la data
primirii notificării de către Secretarul General.
Articolul 22
1.
Orice Parte poate, īn orice moment, să denunţe prezenta Cartă, adresīnd
o notificare Secretarului General al Consiliului Europei.
2.
Denunţarea va produce efect īn prima zi a lunii care urmează expirării
unei perioade de şase luni de la data primirii notificării de către
Secretarul General.
Articolul 23
Secretarul General al
Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului şi
oricărui stat care va adera la prezenta Cartă;
a. orice semnare;
b. depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c. orice intrare īn vigoare a prezentei Carte, īn conformitate cu articolele 19 şi 20;
d. orice notificare primită, īn conformitate cu articolul 3, paragraful 2;
e. orice alt act, notificare sau comunicare avīnd legătură cu prezenta Cartă.
Īn considerarea celor mai sus, subsemnaţii, avīnd depline puteri īn acest scop, au semnat prezenta Cartă.
Īncheiată
la Strasbourg, la 5 noiembrie 1992, īn franceză şi īn engleză, ambele
texte fiind egal autentice, īntr-un singur exemplar care va fi depus īn
arhivele Consiliului Europei. Secretarul General va transmite copie
certificată fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei şi
oricărui stat invitat să adere la prezenta Cartă.
Consiliul Europei,
preocupat de drepturile minorităţilor, a elaborat şi alte documente īn
acest domeniu. Recomandarea 1201 (1 februarie 1993, īn continuare R.
1201) are următoarele prevederi īn domeniul drepturilor lingvistice:
Articolul 3
1.
Orice persoană aparţinīnd unei minorităţi naţionale are dreptul să
exprime, să păstreze şi să dezvolte īn deplină libertate identitatea sa
religioasă, etnică, lingvistică şi/sau culturală, fără a fi supusă
vreunei īncercări de asimilare īmpotriva voinţei sale.
Articolul 7
1.
Orice persoană aparţinīnd unei minorităţi naţionale are dreptul de a
folosi īn mod liber limba maternă īn viaţa privată şi publică, atīt
oral cīt şi īn scris. Acest drept se aplică, de asemenea, la folosirea
limbii sale īn publicaţii şi īn sectorul audiovizual.
2. Orice
persoană aparţinīnd unei minorităţi naţionale are dreptul de a-şi
folosi numele şi prenumele īn limba sa maternă şi dreptul la
recunoaşterea oficială a numelui şi prenumelui său.
3. Īn regiunile
īn care locuieşte un număr considerabil de persoane aparţinīnd unei
minorităţi naţionale acestea au dreptul de a folosi limba maternă īn
contactele lor cu autorităţile administrative şi īn dezbaterile īn faţa
instanţelor judecătoreşti şi a autorităţilor legale.
4. Īn regiunile
īn care locuieşte un număr considerabil de persoane aparţinīnd unei
minorităţi naţionale, aceste persoane au dreptul de a reda īn limba lor
nume locale, semne, inscripţii şi alte informaţii vizibile pentru
public. Aceasta nu privează autorităţile de dreptul lor de a reda
informaţiile mai sus menţionate īn limba sau limbile oficiale ale
statului.
Articolul 8
1. Orice persoană aparţinīnd unei
minorităţi naţionale are dreptul de a īnvăţa limba sa maternă şi de fi
instruită īn limba sa maternă la un număr corespunzător de şcoli şi
instituţii de stat pentru educaţie şi pregătire plasate īn conformitate
cu distribuţia geografică a minorităţii.
2. Persoanele aparţinīnd
unei minorităţi naţionale au dreptul de a īnfiinţa şi conduce propriile
lor şcoli şi instituţii de educaţie şi pregătire īn cadrul sistemului
legal al statului.
Recomandarea 1203 al Consiliului Europei (2 februarie 1993, īn continuare R. 1203), referitoare la romii din Europa, specifică:
Īn domeniul culturii:
ii. Ar trebui create un program de studiu a muzicii ţiganilor, precum şi birouri de traducere specializate īn această limbă;
iii.
Ar trebui aplicate minorităţilor ţiganilor dispoziţiile referitoare la
limbile fără teritoriu, aşa cum sīnt ele definite īn Carta europeană a
limbilor regionale sau minoritare;
Convenţia-cadru pentru protecţia
minorităţilor naţionale (īn continuare CC) a Consiliului Europei
stabileşte următoarele drepturi lingvistice:
Articolul 5
1.
Părţile se angajează să promoveze condiţiile de natură să permită
persoanelor aparţinīnd minorităţilor naţionale să īşi menţină şi
dezvolte cultura, precum şi să īşi păstreze elementele esenţiale ale
identităţii lor, respectiv religia, limba, tradiţiile şi patrimoniul
lor cultural.
Articolul 6
1. Părţile vor īncuraja spiritul de
toleranţă şi dialogul intercultural şi vor lua măsuri efective pentru
promovarea respectului reciproc, īnţelegerii şi cooperării dintre toate
persoanele care trăiesc pe teritoriul lor, indiferent de identitatea
etnică, culturală, lingvistică ori religioasă a acestora, īndeosebi īn
domeniile educaţiei, culturii şi al mijloacelor de informare.
2.
Părţile se angajează să ia măsuri corespunzătoare pentru a proteja
persoanele care ar putea fi victime ale ameninţărilor sau actelor de
discriminare, ostilitate sau violenţă, datorită identităţii lor etnice,
culturale, lingvistice sau religioase.
Articolul 9
1. Părţile se
angajează să recunoască faptul că dreptul la libertatea de expresie a
fiecărei persoane aparţinīnd unei minorităţi naţionale include
libertatea de opinie şi libertatea de a primi şi a comunica informaţii
sau idei īn limba minoritară, fără ingerinţe ale autorităţilor publice
şi independent de frontiere. Părţile vor veghea ca, īn cadrul
sistemelor lor legislative, persoanele aparţinīnd unei minorităţi
naţionale să nu fie discriminate īn accesul la mijloacele de informare.
Articolul 10
1.
Părţile se angajează să recunoască oricărei persoane aparţinīnd unei
minorităţi naţionale dreptul de a folosi liber şi fără ingerinţă limba
sa minoritară, īn privat şi īn public, oral şi īn scris.
2. Īn
ariile locuite tradiţional sau īn număr substanţial de persoane
aparţinīnd unei minorităţi naţionale, dacă aceste persoane solicită
acest lucru şi acolo unde această cerere corespunde unei nevoi reale,
Părţile se vor strădui să asigure, īn măsura posibilului, condiţii care
să permită folosirea limbii minoritare īn raporturile dintre aceste
persoane şi autorităţile administrative.
3. Părţile se angajează să
garanteze dreptul oricărei persoane aparţinīnd unei minorităţi
naţionale de a fi informată cu promptitudine, īntr-o limbă pe care o
īnţelege, cu privire la motivele arestării sale, la natura şi cauza
acuzaţiei aduse īmpotriva sa, şi să se apere īn această limbă, dacă
este necesar cu asistenţa gratuită a unui interpret.
Articolul 11
1.
Părţile se angajează să recunoască oricărei persoane aparţinīnd unei
minorităţi naţionale dreptul de a folosi numele (patronimul) şi
prenumele său īn limba minoritară, precum şi dreptul la recunoaşterea
oficială a acestora, īn conformitate cu modalităţile prevăzute īn
sistemul lor legal.
2. Părţile se angajează să recunoască oricărei
persoane aparţinīnd unei minorităţi naţionale de a expune īn limba sa
minoritară īnsemne, inscripţii şi alte informaţii cu caracter privat,
vizibile pentru public.
3. Īn ariile locuite īn mod tradiţional de
un număr substanţial de persoane aparţinīnd unei minorităţi naţionale,
Părţile vor depune eforturi, īn cadrul sistemului lor legal, inclusiv
atunci cīnd este cazul, īn cadrul acordurilor īncheiate cu alte state,
şi ţinīnd seama de condiţiile lor specifice, pentru expunerea
denumirilor locale tradiţionale, a denumirilor străzilor şi a altor
indicaţii topografice destinate publicului, deopotrivă īn limba
minoritară, acolo unde există o cerere suficientă pentru astfel de
indicaţii.
Articolul 12
1. Părţile, dacă este necesar, vor lua
măsuri īn domeniul educaţiei şi al cercetării, pentru a īncuraja
cunoaşterea culturii, istoriei, limbii şi religiei atīt ale
minorităţilor lor naţionale, cīt şi ale majorităţii.
2. Īn acest
context, Părţile vor asigura, īntre altele, posibilităţi
corespunzătoare pentru pregătirea profesorilor, accesul la manuale şi
vor facilita contactele dintre elevi şi profesori ai diferitelor
comunităţi.
3. Părţile se angajează să promoveze şanse egale de
acces la educaţia de toate nivelurile pentru persoanele aparţinīnd
minorităţilor naţionale.
Articolul 14
1. Părţile se angajează să
recunoască dreptul oricărei persoane aparţinīnd unei minorităţi
naţionale de a īnvăţa limba sa minoritară.
2. Īn ariile locuite
tradiţional sau īn număr substanţial de persoane aparţinīnd
minorităţilor naţionale, dacă există o cerere suficientă, Părţile vor
depune eforturi pentru a asigura, īn măsura posibilului şi īn cadrul
sistemului lor educaţional, ca persoanele aparţinīnd acestor minorităţi
să beneficieze de posibilităţi corespunzătoare de īnvăţare a limbii lor
minoritare ori de a primi o educaţie īn această limbă.
3. Paragraful
2 al acestui articol se va aplica fără a se aduce atingere īnvăţării
limbii oficiale ori predării īn această limbă.
Raportul explicativ al Convenţiei-cadru specifică:
Articolul 5
42.
Acest articol vizează, īn esenţă, să asigure că persoanele aparţinīnd
minorităţilor naţionale pot să īşi menţină şi dezvolte cultura lor şi
pot să īşi păstreze identitatea.
Paragraful 1
43. Paragraful 1
conţine o obligaţie de a promova condiţiile necesare īn această
privinţă. El enumeră elemente esenţiale pentru identitatea unei
minorităţi naţionale. Această dispoziţie nu implică faptul că orice
diferenţă etnică, culturală, lingvistică ori religioasă conduce īn mod
necesar la crearea de minorităţi naţionale (vezi, sub acest aspect,
raportul īntīlnirii la nivel de experţi de la Geneva, din 1991,
secţiunea a II-a, paragraful 4).
44. Referinţa la „tradiţii” nu
implică aprobarea ori acceptarea unor practici contrare dreptului
naţional sau standardelor internaţionale. Practicile tradiţionale īşi
găsesc limitele īn exigenţele ordinii publice.
Articolul 6
47.
Acest articol este expresia preocupărilor afirmate īn Anexa III la
Declaraţia de la Viena (Declaraţia şi Planul de Acţiune asupra
combaterii rasismului, xenofobiei, antisemitismului şi intoleranţei).
Paragraful 1
48.
Paragraful 1 subliniază spiritul de toleranţă şi dialogul intercultural
şi indică importanţa promovării, de către Părţi, a respectului
reciproc, īnţelegerii şi cooperării īntre toţi cei care trăiesc pe
teritoriul lor. Domeniile educaţiei, culturii şi mediilor de informare
sīnt menţionate īn mod special, īntrucīt sīnt relevante, īn mod
particular, pentru atingerea acestor obiective.
49. Īn vederea
īntăririi coeziunii sociale, obiectivul acestui paragraf constă, īntre
altele, īn promovarea toleranţei şi a dialogului intercultural, prin
eliminarea barierelor dintre persoanele aparţinīnd grupurilor etnice,
culturale, lingvistice şi religioase, īncurajīndu-se organizaţiile şi
mişcările interculturale, care caută să promoveze respectul şi
īnţelegerea reciprocă şi să integreze aceste persoane īn societate, īn
condiţiile păstrării identităţii lor.
Paragraful 2
50. Această
dispoziţie se inspiră din paragraful 40.2 al Documentului C.S.C.E. de
la Copenhaga. Obligaţia respectivă vizează protejarea tuturor
persoanelor care pot fi victime ale ameninţărilor ori actelor de
discriminare, ale ostilităţii sau violenţei, indiferent de sursa unor
astfel de ameninţări sau acte.
Articolul 9
55. Acest articol conţine reguli mai detaliate pentru protecţia libertăţii de expresie decīt articolul 7.
Paragraful 1
56.
Prima propoziţie a acestui paragraf are drept model cea de-a doua
propoziţie a articolului 10, paragraful 1, din CEDO. Deşi propoziţia se
referă īn special la libertatea de a primi şi comunica informaţii şi
idei īn limba minoritară, ea implică totodată libertatea de a primi şi
comunica informaţii şi idei īn limba majorităţii sau altele.
57. A
doua propoziţie a acestui paragraf conţine aranjamentul de a asigura
că, īn accesul la mijloacele de informare, nu se vor produce
discriminări. Expresia „īn cadrul sistemului lor legal” a fost inserată
īn vederea respectării dispoziţiilor constituţionale care pot limita
măsura īn care o Parte poate reglementa accesul la mijloacele de
informare.
Articolul 10
Paragraful 1
63. Recunoaşterea
dreptului oricărei persoane aparţinīnd unei minorităţi naţionale de a
folosi liber şi fără ingerinţă limba sa minoritară, este deosebit de
importantă. Īntr-adevăr, folosirea limbii minoritare constituie pentru
aceste persoane unul dintre mijloacele principale pentru afirmarea şi
păstrarea idenităţii. Ea este deopotrivă un mijloc de exercitare a
libertăţii de expresie pentru aceste persoane. „Īn public” semnifică,
de exemplu, īntr-un loc public, īn exterior, īn prezenţa altor
persoane, dar nu vizează, īn nici un caz, relaţiile cu autorităţile
publice, care fac obiectul paragrafului 2 al acestei prevederi.
Paragraful 2
64.
Această prevedere nu reglementează toate relaţiile dintre indivizii
aparţinīnd unei minorităţi naţionale şi autorităţile publice.
Īntr-adevăr, nu sīnt vizate decīt autorităţile administrative. Acest
din urmă termen trebuie, totuşi, īnţeles īn sens larg, ca īnglobīnd, de
pildă, instituţia ombudsman-ului. Ţinīnd seama de posibilele
dificultăţi de ordin financiar, administrativ, īndeosebi īn domeniul
militar şi tehnic, legate de folosirea limbii minoritare īn raporturile
dintre persoanele aparţinīnd minorităţilor naţionale şi autorităţile
administrative, această prevedere a fost formulată de o manieră foarte
flexibilă, lăsīnd Părţilor o importantă marjă de apreciere.
65.
Odată īntrunite cele două condiţii din paragraful 2, Părţile vor depune
eforturi pentru asigurarea, īn măsura posibilului, a folosirii unei
limbi minoritare īn raporturile cu autorităţile administrative.
Existenţa unei „nevoi reale“ se evaluează de către respectivul stat, pe
baza unor criterii obiective. Deşi statele contractante, trebuie să
depună toate eforturile īn vederea aplicării acestui principiu,
formularea „īn măsura posibilului” indică faptul că diverşi factori,
īndeosebi resursele financiare ale Părţii respective, pot fi luaţi īn
considerare.
66. Obligaţiile Părţilor referitoare la folosirea
limbilor minoritare nu afectează, īn nici un fel, statutul limbii sau
limbilor oficiale ale ţării respective. Mai mult, Convenţia-cadru, īn
mod deliberat, nu defineşte „ariile locuite tradiţional sau īn număr
substanţial de persoanele aparţinīnd minorităţilor naţionale”. S-a
considerat preferabilă adoptarea unei formulări mai flexibile, care să
īngăduie luarea īn considerare a condiţiilor particulare fiecărei
Părţi. Termenul „locuite .. tradiţional” nu se referă la minorităţi
istorice, ci numai la acelea care īncă trăiesc īn aceeaşi arie
geografică (vezi, de asemenea, articolul 11, paragraful 3 şi articolul
14, paragraful 2).
Paragraful 3
67. Acest paragraf se bazează pe
anumite prevederi conţinute īn articolele 5 şi 6 ale Convenţiei
Europene a Drepturilor Omului. El nu depăşeşte garanţiile conţinute īn
aceste articole.
Articolul 11
Paragraful 1
68. Ţinīnd seama de
implicaţiile practice ale acestei obligaţii, prevederea este formulată
īn aşa fel īncīt să permită Părţilor să o aplice īn lumina propriilor
circumstanţe particulare. De exemplu, Părţile pot folosi alfabetul
limbii lor oficiale pentru scrierea numelui(lor) unei persoane
aparţinīnd unei minorităţi naţionale īn forma sa fonetică. Persoanele
care au fost forţate să renunţe la numele lor originar(e), ori al(e)
căror nume a (au) fost schimbat(e) prin forţă, ar trebui să aibă
posibilitatea de a reveni la acesta (acestea), desigur sub rezerva
abuzului de drept şi schimbărilor de nume īn scopuri frauduloase. Se
īnţelege că sistemele juridice ale Părţilor vor respecta, īn această
privinţă, principiile internaţionale referitoare la protecţia
minorităţilor naţionale.
Paragraful 2
69. Obligaţia din acest
paragraf priveşte dreptul individului de a expune „īn limba sa
minoritară īnsemne, inscripţii şi alte informaţii cu caracter privat,
vizibile pentru public“. Aceasta nu exclude, desigur, posibilitatea de
a se cere persoanelor aparţinīnd minorităţilor naţionale să utilizeze
deopotrivă limba oficială şi/sau alte limbi minoritare. Expresia „cu
caracter privat” se referă la tot ceea ce nu are caracter oficial.
Paragraful 3
70.
Acest articol vizează să īncurajeze posibilitatea utilizării şi a
limbii minoritare pentru denumirile locale, pentru denumirile străzilor
şi alte indicaţii topografice destinate publicului. Statele vor putea
aplica această dispoziţie ţinīnd seama de condiţiile lor specifice şi
de sistemul lor juridic, inclusiv, atunci cīnd este cazul, de
acordurile cu alte state. Īn domeniul acoperit de această prevedere, se
īnţelege faptul că Părţile nu sīnt supuse nici unui fel de obligaţie de
a īncheia acorduri cu alte state. Pe de altă parte, posibilitatea
īncheierii unor astfel de acorduri nu este exclusă. Este, de asemenea,
īnţeles că natura juridică obligatorie a acordurilor existente rămīne
neschimbată. Această prevedere nu implică nici o recunoaştere oficială
a denumirilor locale īn limbile minoritare.
Articolul 12
71.
Acest angajament vizează să promoveze, īntr-o perspectivă
interculturală (vezi articolul 6, paragraful 1), cunoaşterea culturii,
a istoriei, a limbii şi a religiei, deopotrivă ale minorităţilor
naţionale şi ale majorităţii. Obiectivul este acela de a crea un climat
de toleranţă şi de dialog, astfel după cum se menţionează īn preambulul
Convenţiei-cadru şi īn Anexa II a Declaraţiei de la Viena a Şefilor de
Stat şi de Guvern. Lista conţinută īn cel de-al doilea paragraf nu este
exhaustivă, iar cuvintele „acces la manuale şcolare” includ publicarea
de manuale şcolare şi achiziţionarea lor din alte ţări. Angajamentul de
promovare a egalităţii de şanse īn accesul la educaţie, la toate
nivelurile, pentru persoanele aparţinīnd minorităţilor naţionale
reflectă o preocupare exprimată īn Declaraţia de la Viena.
Articolul 14
Paragraful 1
74.
Angajamentul Părţilor de a recunoaşte oricărei persoane aparţinīnd unei
minorităţi naţionale dreptul de a īnvăţa limba sa minoritară priveşte
unul dintre principalele mijloace prin care aceste persoane īşi pot
afirma şi păstra identitatea. Acest drept nu comportă nici un fel de
excepţie. Fără a se aduce atingere principiilor menţionate īn
paragraful 2, acest paragraf nu implică nici o obligaţie pozitivă, īn
special de natură financiară, pentru stat.
Paragraful 2
75.
Această dispoziţie se referă la īnvăţarea limbii minoritare şi la
īnvăţămīntul īn această limbă. Recunoscīnd posibilele dificultăţi
finaciare, administrative şi tehnice, legate de īnvăţarea ori educaţia
īn limbile minoritare, această prevedere a fost formulată foarte
flexibil, lăsīnd Părţilor o marjă importantă de apreciere. Obligaţia de
a face eforturi pentru a asigura īnvăţarea ori educaţia īn limbile
minoritare este supusă mai multor condiţii; īn special, trebuie să
existe o „cerere suficientă“ din partea persoanelor aparţinīnd
respectivelor minorităţi naţionale. Formularea „īn măsura posibilului”
indică faptul că o astfel de educaţie depinde de resursele de care
dispune Partea interesată.
76. Textul evită īn mod deliberat să
definească termenul de „cerere suficientă”, ceea ce reprezintă o
formulare flexibilă, permiţīnd Părţilor să ţină seama de condiţiile
particulare ale ţărilor lor. Părţile au latitudinea de a alege
mijloacele şi aranjamentele pentru asigurarea unei astfel de educaţii,
ţinīnd seama de particularităţile sistemului lor educaţional.
77.
Alternativele la care se referă acest paragraf — „.. posibilităţi
corespunzătoare de īnvăţare a limbii lor minoritare ori de a primi o
educaţie īn această limbă” — nu se exclud reciproc. Chiar dacă
articolul 14, paragraful 2 nu obligă statele să le īnfăptuiască pe
ambele, formularea nu īmpiedică statele Părţi să asigure atīt īnvăţarea
limbii minoritare, cīt şi educaţia īn limba minoritară. Educaţia
bilingvă poate reprezenta unul dintre mijloacele de realizare a
obiectivului urmărit prin această prevedere. Obligaţia decurgīnd din
această dispoziţie ar putea fi extinsă la educaţia preşcolară.
Paragraful 3
78.
Posibilităţile de predare a limbii minoritare sau de primire a unei
educaţii īn această limbă nu aduc atingere īnvăţării limbii oficiale,
ori educaţiei īn această limbă. Īntr-adevăr, cunoaşterea limbii
oficiale constituie un factor al coeziunii şi integrării sociale.
79.
Statele īn care există mai mult decīt o limbă oficială vor reglementa
problemele specifice pe care aplicarea acestei dispoziţii le va antrena.
Referiri la drepturile lingvistice īn unele constituţii
Constituţia Bulgariei
Art. 3
Limba oficială a Republicii Bulgaria este bulgara.
Art. 36
1. Studiul şi utilizarea limbii bulgare constituie un drept şi o obligaţie pentru cetăţenii bulgari.
2.
Cetăţenii care nu au ca limbă maternă bulgara, au dreptul, īn paralel
cu studiul obligatoriu al limbii bulgare, să studieze şi să vorbească
īn limba lor maternă.
3. Cazurile īn care numai limba oficialā poate fi folosită, sīnt stabilite prin lege.
Carta drepturilor şi libertăţilor fundamentale, parte din ordinea constituţională a Republicii Cehe
Art. 25
1.
Dreptul de a avea, īmpreună cu ceilalţi membri ai minorităţii, propria
viaţă culturală, de a difuza şi de a primi informaţii īn limba maternă
şi de a se asocia īn asociaţii naţionale, este garantat oricărui
cetăţean care aparţine unei minorităţi naţionale sau etnice.
Modalităţile sīnt stabilite de lege.
2. Cetăţenii ce aparţin unei
minorităţi naţionale sau etnice beneficiază, de asemenea, īn condiţiile
stabilite prin lege, de dreptul:
a) de a īnvăţa īn limba proprie;
b) de a-şi utiliza limba īn raporturile cu administraţia.
Constituţia Republicii Franceze
Art. 2
Limba Republicii este franceza.
Constituţia Republicii Italiene
Art. 6
Republica protejează prin măsuri speciale minorităţile lingvistice.
Constituţia Federaţiei Ruse
Art 25
2.
Fiecare are dreptul să-şi folosească limba maternă, să-şi aleagă liber
limba de comunicare, de educaţie, de īnvăţămīnt şi de creaţie.
Art. 68
1. Limba oficială a Federaţiei Ruse pe ansamblul teritoriului este limba rusă.
2.
Republicile au dreptul de a stabili limba lor oficială. Īn organele
puterii de stat şi īn organele autoadministrării locale, īn
instituţiile de stat ale republicii, ea este utilizată paralel cu limba
oficială.
3. Federaţia Rusă garantează tuturor popoarelor sale
dreptul la menţinerea limbii materne, la stabilirea condiţiilor care să
permită studiul şi dezvoltarea ei.
Art. 69
Federaţia Rusă
garantează drepturile popoarelor autohtone puţin numeroase, conform
principiilor şi normelor universal recunoscute ale dreptului
internaţional şi tratatelor internaţionale ale Federaţiei Ruse.
Constituţia Republicii Slovace
Art. 6
1. Limba slovacă este limba de stat pe teritoriul Republicii Slovace.
2. Modalităţile de utilizare a altor limbi, īn afara limbi de stat, īn raporturile cu administraţia sīnt stabilite prin lege.
Art. 34
2.
Cetăţenii aparţinīnd unei minorităţi naţionale sau unui grup etnic
beneficiază, īn condiţiile stabilite prin lege, īn afara dreptului de
a-şi īnsuşi limba statului, şi de dreptul:
a) de a se instrui īn limba proprie;
b) de a-şi folosi limba īn raporturile cu administraţia.
Constituţia Regatului Spaniei
Art. 3
1. Castiliana este limba spaniolă oficială a statului. Toţi spaniolii au datoria să o cunoască şi dreptul să o folosească.
2. Celelalte limbi spaniole vor fi de asemenea oficiale īn comunităţile autonome respective, īn conformitate cu statutele lor.
3.
Bogăţia diferitelor modalităţi lingvistice ale Spaniei este un
patrimoniu cultural care trebuie să constituie obiectul unei protecţii
şi al unui respect deosebit.
Constituţia Republicii Ungaria
Art. 68
2.
Republica Ungaria protejează minorităţile naţionale şi etnice. Ea
asigură participarea lor colectivă la viaţa publică, dezvoltarea
propriei culturi, utilizarea limbii materne, īnvăţămīnt īn limba
maternă, dretul folosirii numelui īn propria lor limbă.
O soluţie europeană — Finlanda
Finlanda
este considerată una dintre ţările care asigură respectarea
drepturilor lingvistice ale minorităţilor la nivelul cerinţelor
cetăţenilor. Prezentul capitol a fost elaborat pe baza studiului
elaborat de juristul Frank Horn, Garantarea drepturilor minorităţilor
īn Finlanda (apărut īn revista ALTERA nr. 5 din 1996, p.
126-153), cu scopul de a oferi o bază de comparaţie pentru situaţia din
Romānia. Privitor la proporţia şi evoluţia istorică a minorităţilor
există multe similitudini īntre cele două ţări.
Statutul limbii suedeze
Suedezii reprezintă 5,9% din populaţia Finlandei.
Conform Actului Constituţional Finlandez (īn contiuare ACF), secţiunea 14, amendată īn 1995:
Limbile naţionale ale Finlandei sīnt finlandeza şi suedeza.
Dreptul
fiecărei persoane de a-şi folosi limba proprie, fie ea finlandeza sau
suedeza, īn tribunale sau īn faţa altor autorităţi īn chestiuni care
īl/o privesc şi de a primi documentele emise īn acea limbă, va fi
garantat de un act al Parlamentului. Toate ramurile guvernului vor avea
grijă de nevoile culturale şi societale ale populaţiei vorbitoare de
finlandeză şi al celei vorbitoare de suedeză din Finlanda, conform
aceloraşi criterii.
Finlandeza şi suedeza au, īn faţa legii
finlandeze, acelaşi statut egal. Suedeza nu este astfel considerată
ipso jure o limbă minoritară. Actul Finlandez al Limbii din 1922
presupune că atīt finlandeza, cīt şi suedeza pot opera ambele ca limbi
majoritare şi minoritare, īn funcţie de unde şi cu ce cadru sīnt
folosite.
La nivelul Parlamentului, iniţiativele legislative,
comunicatele oficiale, rapoartele şi declaraţiile comisiilor
parlamentare trebuie emise īn finlandeză şi suedeză. Parlamentarii īşi
pot folosi propria limbă maternă īn alocuţiuni, acestea sīnt publicate
īn limba originală.
Toate actele legislative (legi, decrete, ordine, reglementări) se emit simultan īn ambele limbi.
Municipalităţile
folosesc una dintre limbile oficiale sau sīnt bilingve, īn funcţie de
populaţie. O municipalitate devine bilingvă dacă numărul vorbitorilor
unei limbi creşte la 8% din populaţia totală a localităţii sau este de
cel puţin 3000, iar devine unilingvă dacă numărul vorbitorilor de
cealaltă limbă descreşte la 6%. Astfel există 395 municipalităţi cu
limba oficială finlandeză, 21 cu limba oficială suedeză şi 44 bilingve.
Īn
faţa autorităţilor administrative de stat, indiferent de limba
municipalităţii, persoanele care sīnt părţi īntr-un caz sau sīnt
audiate, pot folosi atīt finlandeza, cīt şi suedeza. Anunţurile
oficiale, comunicatele autorităţilor se afişează īn limbile
municipalităţii, iar informaţia apare mai īntīi īn limba majorităţii
din localitatea respectivă. Şi semnele rutiere respectă acest principu.
Companiile
de servicii publice au obligaţia de a oferi servicii īn limba
municipalităţii. Serviciul medical se asigură īn limba pacientului. Īn
districtele bilingve există un consiliu special care răspunde pentru
pregătirea personalului medical īn limba minorităţii. Proprietarii
magazinelor private pot să-şi facă reclamă īn ce limbă doresc.
Educaţia
īn limba suedeză este garantată de la nivelul preşcolar pīnă la nivelul
universitar. Īn 1995 existau 250 de şcoli primare (cu 22.000 de elevi),
54 de şcoli secundare (cu 10.900 de elevi) şi 34 de gimnazii (cu 6300
de elevi), 40 şcoli profesionale (cu 9500 de elevi) de limbă suedeză.
Universitatea din Helsinki are statut bilingv, ca şi Universitatea de
Tehnologie, Universitatea de Medicină Veterinară, Şcoala de Artă,
Conservatorul Sibelius şi Şcoala de Teatru. Exclusiv cu limbă de
predare suedeză sīnt: Universitatea Abo Akademi, Şcoala Superioară
Suedeză de Meserii şi Comerţ şi Şcoala Superioară Suedeză de
Administraţie Publică.
Există şi instituţii culturale de limbă
suedeză, cum ar fi cele trei teatre, din Helsinki, Abo şi Vasa.
Compania Finlandeză de Radio şi Televiziune are două canale, ambele
sīnt bilingve, cu birouri şi personal separat pentru transmisiunile īn
limba suedeză. Cele 15 ziare īn limba suedeză apar la Helsinki, Abo,
Vasa, Borga şi Aland.
Persoanele supuse serviciului militar sīnt
repartizate la unităţi ai cărei soldaţi au aceeaşi limbă maternă, fie
finlandeză, fie suedeză. Ei se bucură de pregătire īn limba acelei
unităţi. Comenzile se dau numai īn finlandeză.
Dreptul de a folosi limba sami (laponă)
La 1 ianuarie 1996 erau īnregistrate 1726 de persoane avīnd limba maternă sami.
ACF, prin paragraful 51a, prevede:
Samii,
ca popor băştinaş, conform prevederilor legii, beneficiază de
garantarea autonomiei culturale īn ceea ce priveşte limba şi cultura
lor īn cadrul Ţării de Baştină Sami.
Ţara de Baştină Sami este zona de nord a Finlandei, unde această populaţie trăieşte.
Samii au dreptul de a se adresa autorităţilor de stat īn limba lor maternă.
Actele
parlamentului, decretele şi deciziile guvernului sau ale altor
autorităţi, care privesc problemele sami, trebuie traduse īn această
limbă.
Pe baza legislaţiei, un sami, cīnd este parte īntr-un proces
sau trebuie audiat, are voie să-şi folosească limba īn faţa
tribunalelor şi a autorităţilor de stat din zona Ţării de Baştină Sami.
Īn unele zone, semnele rutiere, numele localităţilor sīnt afişate şi īn limba sami.
Īn
anul şcolar 1995/96, un număr de 588 de elevi s-au bucurat de predare
īn limba sami, īn şcoli de această limbă. Şi elevii care optează pentru
īnvăţămīnt īn limba finlandeză, īn Ţara de Baştină Sami, au dreptul de
a studia, īn mod facultativ, limba sami.
Drepturile lingvistice ale romilor
Numărul romilor din Finlanda s-a estimat la 6000. Majoritatea lor vorbesc ca limbă maternă finlandeza sau suedeza.
ACF are o secţiune (14.3) care se referă la această minoritate:
Samii, ca popor băştinaş, romii şi alte grupuri vor avea dreptul de a-şi menţine şi dezvolta propria limbă şi cultură.
Primii
profesori de romani au absolvit īn anul şcolar 1989/90. Īn 1996 au
existat 40 de profesori, limba fiind predată la 150 de copii (pentru a
forma o grupă este nevoie de cinci elevi).
Drepturile lingvistice ale altor grupuri
Celelalte
minorităţi (evrei — 1400 de persoane, ruşi — īntre 3-5000 de persoane,
tătaro-turci — 900 de persoane) au dreptul de a īnfiinţa şcoli
particulare. Aceste şcoli luptă pentru obţinerea subvenţiilor din
partea statului sau al municipalităţilor.
Din 1932, limba de predare īn şcolile evreieşti este cea finlandeză.
Educaţia
īn limba rusă se asigură prin grădiniţe īn mai multe localităţi şi
Şcoala Finlandezo-rusă din Helsinki, care a devenit īn 1963 o şcoală
publică subvenţionată de bugetul de stat.
Cursurile de limbă tătaro-turcă sīnt organizate de Congregaţia Islamică.
Documente interne referitoare la drepturile lingvistice
Legea
īn vigoare, care se referă la minorităţi, este cea din 7 februarie
1945, Legea nr. 86 pentru Statutul Naţionalităţilor Minoritare (īn
continuare L. 86), care are un capitol separat referitor la drepturile
lingvistice:
Dispoziţiuni speciale
Secţia I. Dispoziţiuni privitoare la limbă
Articolul 6
Limba
oficială a Statului Romān este limba romānă. Totuşi, īn acele teritorii
administrative sau circumpscripţii judecătoreşti, unde o parte a
populaţiei este de altă limbă decīt cea romānă, se vor aplica cele
arătate īn articolul 8 şi următorul.
Articolul 7
Īn relaţiunile
particulare, ca de pildă corespondenţă, convorbiri telefonice, etc., īn
industrii şi comerţ, īn materii de religie, presă, publicaţiuni de
orice natură, sau īn adunări publice, cetăţenii romāni pot īntrebuinţa
īn mod liber şi fără nici o restricţie orice limbă.
Articolul 8
Tribunalele
şi judecătoriile care au competenţa asupra unei circumscripţii
judecătoreşti, īn care potrivit ultimului recensămīnt, cel puţin 30%
din locuitori, sīnt de limba maternă comună a populaţiei respective,
dar alta decīt cea romānă, sīnt obligate:
a) A accepta orice script
prezentat de locuitorii circumscripţiilor respective care formează cota
de 30%, īn limba lor fără a se pretinde şi o traducere īn limba
Statului;
b) A se pronunţa asupra acestor scripte īn aceeaşi limbă;
c) A asculta partea īn limba sa maternă.
Articolul 9
Ministerul
Justiţiei stabileşte, īn baza datelor statistice oficiale, care anume
sīnt tribunalele şi judecătoriile prevăzute īn articolul 8.
Articolul 10
Autorităţile
comunale şi judeţene care au competenţa teritorială asupra unui
district administrativ, īn care potrivit ultimului recensămīnt, numărul
cetăţenilor de limbă maternă comună, alta decīt cea romānă, este de cel
puţin 30% din totalul locuitorilor acelui district, sīnt obligate:
a)
A accepta orice fel de scripte, din partea locuitorilor ce formează
cota de 30%, īn limba lor maternă, fără a pretinde ca aceştia să
prezinte şi o traducere īn limba oficială a Statului;
b) A se pronunţa asupra scriptelor īnaintate, īn aceaşi limbă;
c) A asculta partea īn limba sa maternă;
d)
Īn consiliile comunale şi judeţene ale unor asemenea districte
teritoriale, membrii aleşi sau de drept ai naţionalităţilor de 30%, vor
putea lua cuvīntul īn limba lor maternă.
Articolul 11
Ministerul
de Interne, īn baza datelor statistice oficiale, stabileşte care anume
sīnt comunele şi judeţele prevăzute de articolul precedent.
Articolul 12
Magistraţii
şi funcţionarii instanţelor şi autorităţilor administrative prevăzute
de articolele 9 şi 11, vor trebui să cunoască şi limba naţionalităţilor
respective.
Articolul 13
Ziarele şi publicaţiile periodice ce
apar īn altă limbă decīt cea romānă vor putea indica īn limba
respectivei minorităţi atīt numele localităţii unde ziarul apare cīt şi
numele celorlalte localităţi ale ţării.
Articolul 14
Numele de
familie ale cetăţenilor, īn registrele şi documentele de stare civilă,
se vor scrie numai īn forma şi cu ortografia originală, dovedită cu
actele personale ale cetăţeanului respectiv.
Articolul 15
Īn
oraşele şi comunele rurale unde conform ultimului recensămīnt cel puţin
30% din totalul locuitorilor este de limba maternă comună, alta decīt
cea romānă, numele străzilor vor trebui să fie indicate şi īn limba
naţionalităţilor respective.
Articolul 16
Funcţionarii publici,
de orice categorie, numiţi īn baza diplomelor sau certificatelor
eliberate de instituţii de īnvăţămīnt recunoscute de Stat, nu vor putea
fi supuşi sub nici un motiv, vreunui examen de limbă romānă.
Articolul 17
Legile
intervenite de la 23 august 1944, precum şi regulamentele lor de
aplicare, vor fi traduse īn colecţie oficială, īn limbile acelor
naţionalităţi conlocuitoare, care reprezintă cel puţin 5% din populaţia
totală a ţării, conform ultimului recensămīnt.
Regulamentele,
ordonanţele şi comunicatele autorităţilor locale se vor publica īn
limba naţionalităţii care constituie cel puţin 30% din populaţia
judeţului respectiv sau localităţii respective.
Şi capitolul referitor la īnvăţămīnt are unele aspecte legate de limbă:
Secţia II. Dispoziţiuni privitoare la īnvăţămīnt
Articolul 18
Statul
Romān asigură īnvăţămīntul īn limba maternă prin şcolile de Stat
primare, secundare şi superioare pentru naţionalităţile conlocuitoare
care posedă un număr suficient de şcolari solicitanţi şi cu excepţia
localităţilor unde şcolile particulare confesionale corespund acestei
necesităţi. Corpul didactic īn şcolile de Stat, sau secţiile lor, de
altă limbă decīt cea romānă, va fi recrutat de preferinţă din
naţionalitatea respectivă.
Articolul 19
Dispoziţiunile ce se
aplică şcolilor particulare confesionale romāneşti, se aplică şi
şcolilor particulare confesionale ale naţionalităţilor.
Articolul 20
La
examenele, inclusiv bacalaureatul, atīt īn şcolile de Stat, sau
secţiile lor, de altă limbă decīt cea romānă, cīt şi īn şcolile
particulare confesionale ale naţionalităţilor respective, elevii vor fi
examinaţi īn limba īn care li s-au predat materiile, īn afară de cazul
că īnsuşi elevul doreşte să fie examinat īn limba romānă.
Articolul 22
Pe
līngă Facultatea de Drept şi cea de Litere şi Filozofie de la
Universitatea din Cluj, se vor īnfiinţa catedre cu limba de predare
maghiară şi germană, după necesităţi, avīndu-se īn vedere numărul
studenţilor respectivi.
Regulamentul nr. 12 pentru aplicarea Legii
nr. 86 (īn continuare R. 12) din 20 septembrie 1946 conţine note
explicative ale L. 86:
Capitolul II
Dispoziţiuni generale
Secţia I. Dispoziţiuni privitoare la limbă
Articolul VII. (Art. 6 din Statut)
Limba oficială a Statului este limba romānă. Limba oficială va fi folosită, īn mod corect, de toţi cetăţenii ţării.
Folosirea limbei oficiale este obligatorie pentru toate serviciile publice, cu īnlesnirile prevăzute īn prezentul regulament.
Articolul VIII. (Art. 6 din Statut)
Limba
oficială a Statului va fi folosită īn toate lucrările interioare şi
exterioare ale autorităţilor (procese–verbale, constatări, īncheieri,
hotărīri, sigilii, registre, imprimate sau operaţiuni scriptice de
orice natură), precum şi īn corespondenţa de orice fel dintre
autorităţile de pe īntreg cuprinsul ţării.
Articolul IX (Art. 7 din Statut)
Naţionalităţile conlocuitoare sīnt libere de a folosi īn relaţiunile particulare orice limbă, fără nici o restricţie.
Articolul X (Art. 7 din Statut)
Īn
materie de comerţ şi industrie, relaţiunile verbale şi corespondenţa
particulară scrisă se poate face īn orice limbă. De asemenea registrele
comerciale şi scriptele de orice fel, vor fi ţinute īn limba
naţionalităţii respective, fără nici o restricţiune de nici o natură.
Articolul XI (Art. 7 din Statut)
Firmele comerciale particulare vor putea fi scrise īn oricare din limbile naţionalităţilor conlocuitoare.
Articolul XII (Art. 7 din Statut)
Īn
relaţiunile particulare privind cultul, īntrebuinţarea oricărei limbi
este la libera alegere a naţionalităţilor conlocuitoare.
Articolul XIII (Art. 7 din Statut)
Conţinutul
corespondenţei particulare va putea fi scris, fără restricţiuni, īn
limba naţionalităţii conlocuitoare sau īn orice altă limbă.
Numele
localităţii destinatarului şi a expeditorului, precum şi strada şi
numărul vor fi scrise pe plicul corespondenţei particulare, īn mod
citeţ, īn limba romānă, cu denumirea oficială şi cu litere latine. Īn
cazul cīnd corespondenţa este adresată unei autorităţi, denumirea
oficială a autorităţilor va trebui să fie scrisă īn limba romānă.
Articolul XIV (Art. 8 din Statut)
Scriptele
īnaintate judecătoriilor şi tribunalelor, īn conformitate cu art. 8 din
Statutul Naţionalităţilor, vor putea fi scrise īn limba maternă a
părţii respective şi vor fi traduse īn limba oficială a Statului de
către traducătorii juraţi ai Ministerului de Justiţie, potrivit
dispoziţiunilor Legii Nr. 536 din 12 Iulie 1945.
Articolul XV (Art. 8 din Statut)
Lucrările
de administraţie interioare ale judecătoriilor şi tribunalelor, precum
şi actele de procedură, jurnalele, sentinţele, deciziunile, precum şi
orice alte hotărīri şi scripte ajutătoare, vor fi īntocmite şi ţinute
īn limba oficială a Statului.
Articolul XVI (Art. 8 din Statut)
Audierea părţilor, martorilor şi informatorilor īn limba lor maternă se va face ori de cīte ori aceştia o vor cere.
Articolul XVII (Art. 8 din Statut)
Reprezentanţii
autorităţilor publice, precum şi avocaţii şi ceilalţi auxiliari ai
justiţiei, nu se pot prevala de īnlesnirile prevăzute de articolul 8
din Statut, privitoare la utilizarea limbei materne.
Articolul XVIII (Art. 9 din Statut)
Pīnă
la publicarea unui nou recensămīnt oficial, Ministerul Justiţiei
stabileşte pe baza recensămīntului anului 1930 sau a datelor
demografice oficiale ulterioare, tribunalele şi judecătoriile ale căror
circumscripţii au cel puţin 30 la sută populaţie de limbă maternă, alta
decīt cea romānă.
Articolul XIX (Art. 10 din Statut)
Autorităţile
comunale şi judeţene īn a căror circumscripţie teritorială, potrivit
ultimului recensămīnt, numărul cetăţenilor de limbă maternă comună,
alta decīt cea romānă, este de cel puţin 30 la sută din totalul
locuitorilor acelei circumscripţii, sīnt obligate a accepta orice fel
de scripte din partea locuitorilor ce formează cota de 30 la sută, īn
limba lor maternă, fără a pretinde ca aceştia să prezinte şi o
traducere īn limba oficială a Statului.
Ori de cīte ori cererile
introduse la autorităţile comunale şi judeţene vor fi īnaintate spre
rezolvare altor autorităţi publice decīt cele prevăzute la alineatul
precedent, ele vor fi īnsoţite de o traducere īn limba oficială a
Statului, făcută de autoritatea unde a fost depusă cererea.
Modalităţile traducerii petiţiilor īn limba oficială se stabilesc de către Ministerul Afacerilor Interne.
Articolul XX (Art. 10 din Statut)
Autorităţile
prevăzute la articolul precedent sīnt obligate a se pronunţa asupra
scriptelor īnaintate, īn limba maternă a petiţionarului, de asemenea
sīnt obligate să asculte partea īn limba ei maternă.
Articolul XXI (Art. 10 din Statut)
Īn
consiliile comunale şi judeţene membrii aleşi sau de drept reprezentīnd
naţionalităţile cu un procentaj de cel puţin 30 la sută din totalul
populaţiei comunei sau judeţului respectiv, vor putea lua cuvīntul īn
limba lor maternă.
Articolul XXII (Art. 11 din Statut)
Ministerul
Afacerilor Interne va stabili, pīnă la publicarea unui nou recensămīnt
oficial, īn baza recensămīntului din anul 1930 sau a datelor
demografice oficiale ulterioare, comunele şi judeţele cu procentajul
prevăzut de articolul precedent.
Articolul XXIII (Art. 12 din Statut)
Magistraţii
şi funcţionarii instanţelor şi autorităţilor administrative prevăzute
de art. 9 şi 11 din Statutul Naţionalităţilor, vor trebui să cunoască
şi limba naţionalităţilor respective şi vor fi recrutaţi de preferinţă
din sīnul acestor naţionalităţi.
Articolul XXIV (Art. 13 din Statut)
Numele localităţilor din ţară, īnserate īn ziare sau publicaţii de orice fel, vor fi indicate īn limba oficială a Statului.
Īn
ziarele sau publicaţiile periodice ce apar īn altă limbă decīt cea
romānă, numele localităţilor din ţară vor fi indicate şi īn limba
romānă.
Articolul XXV (Art. 14 din Statut)
Numele de familie al
fiecărui cetăţean va trebui să fie scris īn registrele şi actele de
stare civilă, cu respectarea īntocmai a formei şi ortografiei
originale, dovedite cu actele oficiale personale ale celui interesat.
Numele de botez, care nu are echivalent recunoscut īn limba romānă
trebuie scris cu ortografia neschimbată a limbii naţionale respective.
Articolul XXVI (Art. 14 din Statut)
Numele
patronimice schimbate, traduse sau denaturate īn orice mod īn baza
legiuirilor, ordinelor administrative sau oricăror alte dispoziţiuni,
fie chiar şi din eroare sau necunoaşterea limbii naţionalităţii
respective, vor putea fi rectificate īn forma lor originală, la cererea
celor interesaţi, potrivit dispoziţiunilor legale īn vigoare.
Articolul XXVII (Art. 15 din Statut)
Numele
străzilor īn comunele cu cel puţin 30 la sută populaţie de altă limbă
maternă decīt cea romānă, se vor indica şi īn această limbă, prin
traducerea exactă din limba romānă.
Prin stradă se īnţelege orice
cale de comunicaţie sau de acces public (şosea, bulevard, cale,
stradelă, intrare, fundătură, etc.).
Articolul XXVIII (Art. 16 din Statut)
Orice
funcţionar public este obligat să cunoască limba oficială a Statului.
Prin cunoaşterea limbei oficiale se īnţelege posedarea ei īn mod corect
şi curent, atīt verbal, cīt şi īn scris.
Funcţionarii publici, de
orice categorie, numiţi īn baza diplomelor sau certificatelor eliberate
de instituţii de īnvăţămīnt recunoscute de Statul Romān, nu vor putea
fi supuşi sub nici un motiv vreunui examen de limba romānă.
Articolul XXIX (Art. 17 din Statut)
Legile
intervenite de la 23 August 1944, precum şi regulamentele lor de
aplicare, vor fi traduse īn colecţie oficială īn limbile acelor
naţionalităţi conlocuitoare, care reprezintă cel puţin 5 la sută din
populaţia totală a ţării, conform ultimului recensămīnt.
Regulamentele,
ordonanţele şi comunicatele autorităţilor locale se vor publica şi īn
limba naţionalităţilor conlocuitoare care constituiesc cel puţin 30 la
sută din populaţia judeţului sau localităţii respective.
Secţia II-a. Dispoziţiuni privitoare la īnvăţămīnt
Articolul XXX (Art. 18 din Statut)
Statul
Romān asigură īnvăţămīntul īn limba maternă prin şcolile de Stat
primare, secundare şi superioare pentru naţionalităţile conlocuitoare
care posedă un număr suficient de şcolari solicitanţi şi cu excepţia
localităţilor unde şcolile particulare confesionale corespund acestei
necesităţi. Corpul didactic īn şcolile de Stat sau secţiile lor, de
altă limbă decīt cea romānă, va fi recrutat de preferinţă din
naţionalitatea respectivă.
Articolul XXXI (Art. 19 din Statut)
Dispoziţiunile
ce se aplică şcolilor particulare confesionale romāneşti din Ardeal, se
aplică şi şcolilor particulare confesionale ale naţionalităţilor.
Articolul XXXII (Art. 20 din Statut)
La
examene, inclusiv bacalaureatul, atīt īn şcolile de Stat sau secţiile
lor de altă limbă decīt cea romānă, cīt şi īn şcolile particulare
confesionale ale naţionalităţilor respective, elevii vor fi examinaţi
īn limba īn care li s-au predat materiile, īn afară de cazul că īnsuşi
elevul doreşte să fie examinat īn limba romānă.
Articolul XXXIV (Art. 18–22 incl. Statut)
Aplicarea
dispoziţiunilor din prezenta secţiune se va face de către Ministerul
Educaţiei Naţionale, īn conformitate cu legile, regulamentele şi
deciziunile respective.
Codul de procedură penală (īn continuare CPP) conţine referiri asupra drepturilor lingvistice:
Articolul 7 — Limba īn care se desfăşoară procesul penal
Īn desfăşurarea procesului penal se foloseşte limba romānă.
Īn
faţa organelor judiciare din unităţile administrativ-teritoriale
locuite şi de populaţie de altă naţionalitate decīt cea romānă, se
asigură folosirea limbii materne a acelei populaţii.
Articolul 8 — Folosirea limbii oficiale prin traducător
Părţilor
care nu vorbesc limba īn care se desfăşoară procesul penal li se
asigură posibilitatea de a lua cunoştinţă de piesele dosarului şi
dreptul de a vorbi īn instanţă şi a pune concluzii prin traducător.
Articolul 128 — Cazurile şi procedura de folosire a experţilor
Cīnd
una din părţi sau o altă persoană care urmează să fie ascultată nu
cunoaşte limba romānă, ori nu se poate exprima, iar organul de urmărire
penală sau instanţa de judecată nu are posibilitatea de a se īnţelege
cu aceasta, īi asigură folosirea unui interpret. Īn cursul judecăţii
părţile pot fi asistate şi de un interpret ales de ele.
Dispoziţiile
alineatului precedent se aplică īn mod corespunzător şi īn cazul cīnd
unele dintre īnscrisurile aflate īn dosarul cauzei sau prezentate īn
instanţă sīnt redactate īntr-o altă limbă decīt cea romānă.
Constituţia Romāniei (īn continuare CR) din 21 noiembrie 1991 acordă următoarele drepturi lingvistice:
Articolul 6 — Dreptul la identitate
(1)
Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinīnd minorităţilor
naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea
identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.
Articolul 23 — Libertatea individuală
(5)
Celui reţinut sau arestat i se aduc de īndată la cunoştinţă, īn limba
pe care o īnţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar
īnvinuirea, īn cel mai scurt termen; īnvinuirea se aduce la cunoştinţă
numai īn prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
Articolul 32 — Dreptul la īnvăţătură
(3)
Dreptul persoanelor aparţinīnd minorităţilor naţionale de a īnvăţa
limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite īn această limbă
sīnt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se
stabilesc prin lege.
Articolul 127 — Dreptul la interpret
(1) Procedura judiciară se desfăşoară īn limba romānă.
(2)
Cetăţenii aparţinīnd minorităţilor naţionale, precum şi persoanele care
nu īnţeleg sau nu vorbesc limba romānă au dreptul de a lua la
cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi īn
instanţă şi de a pune concluzii, prin interpret; īn procesele penale
acest drept este asigurat īn mod gratuit.
Legea administraţiei publice locale (nr. 69, īn continuare LAPL) din 28 noiembrie 1991 este restrictivă:
Articolul 26
(2) Lucrările şedinţelor se desfăşoară īn limba oficială a statului.
Articolul 30
Īn
unităţile administrativ-teritoriale īn care minorităţile naţionale au o
pondere īnsemnată, hotărīrile se aduc la cunoştinţa cetăţenilor şi īn
limba acestora.
Articolul 54
Īn raporturile dintre cetăţeni şi autorităţile administraţiei publice locale se foloseşte limba romānă.
Cetăţenii
aparţinīnd minorităţilor naţionale, īn raporturile lor cu autorităţile
administraţiei publice locale şi serviciile acestora, se pot adresa
oral sau īn scris şi īn limba lor maternă. Cererile şi actele
prezentate īn scris vor fi īnsoţite de traducerea lor autentificată īn
limba romānă.
Īn cazul īn care reprezentantul autorităţii publice
sau funcţionarul acesteia nu cunoaşte limba minorităţii respective, se
va folosi un interpret.
Legea īnvăţămīntului (nr. 84, īn continuare LĪ) din 1995 are următoarele prevederi:
Articolul 8
(1)
Īnvăţămīntul de toate gradele se desfăşoară īn limba romānă. Īn fiecare
localitate se organizează şi funcţionează clase cu limba de predare
romānă.
(2) Dreptul persoanelor aparţinīnd minorităţilor naţionale
de a īnvăţa limba lor maternă şi de a putea fi instruite īn această
limbă sīnt garantate, īn condiţiile prezentei legi.
(3) Studiul şi
īnsuşirea īn şcoală a limbii romāne, ca limbă oficială de stat, sīnt
obligatorii pentru toţi cetăţenii romāni, indiferent de naţionalitate.
(4) Atīt īn īnvăţămīntul de stat, cīt şi īn cel particular, documentele şcolare oficiale se īntocmesc īn limba romānă.
Articolul 12
(2)
Organizarea şi conţinutul īnvăţămīntului nu pot fi structurate după
criterii exclusiviste şi discriminatorii de ordin ideologic, politic,
religios sau etnic. Nu sīnt considerate a fi structurate după criterii
exclusiviste şi discriminatorii unităţile şi instituţiile de īnvăţămīnt
create din nevoi de ordin religios sau lingvistic, īn care predarea
corespunde alegerii părinţilor sau tutorilor legali instituiţi ai
elevilor.
Articolul 22
(1) Studiile gimnaziale se īncheie cu
susţinerea unui examen de capacitate, structurat pe baza unei
metodologii elaborate de Ministerul Īnvăţămīntului la următoarele
discipline: Limba şi literatura romānă, Matematică, Istoria romānilor
şi Geografia Romāniei. Elevii aparţinīnd minorităţilor naţionale care
frecventează cursurile gimnaziale īn limba maternă susţin şi o probă la
Limba şi literatura maternă.[...]
Articolul 25
(4) Concursul de admitere īn liceu constă din următoarele probe:
b)
Limba şi literatura maternă — scris, probă susţinută de candidaţii care
se īnscriu la concursul de admitere pentru clase cu limbi de predare
ale minorităţilor naţionale.
Articolul 26
(1) Studiile liceale se
īncheie cu un examen de bacalaureat, diversificat īn funcţie de
profilul liceului, de profilul clasei şi de opţiunea elevului. Examenul
de bacalaureat constă din susţinerea următoarelor probe:
[...]b)
Limba şi literatura maternă — scris şi oral, pentru elevii care au
urmat studiile liceale īntr-o limbă a minorităţilor naţionale.[...]
d) Istoria romānilor — oral.[...]
Articolul 41
(2)
Integrarea şcolară a copiilor cu cerinţe educative speciale se
realizează prin unităţi de īnvăţămīnt special, īn grupe şi clase
speciale din unităţi preşcolare şi şcolare obişnuite, sau īn unităţi de
īnvăţămīnt obişnuite, inclusiv īn unităţi cu predare īn limbile
minorităţilor naţionale.[...]
Capitolul XII. Īnvăţămīntul pentru persoanele aparţinīnd minorităţilor naţionale
Articolul 118
Persoanele
aparţinīnd minorităţilor naţionale au dreptul să studieze şi să se
instruiască īn limba maternă la toate nivelurile şi formele de
īnvăţămīnt, īn condiţiile prezentei legi.
Articolul 119
(1) Īn
funcţie de necesităţile locale, se pot organiza la cerere, īn
condiţiile legii, grupe, clase, secţii sau şcoli cu predarea īn limbile
minorităţilor naţionale.
(2) Alineatul (1) al acestui articol se va
aplica fără a se aduce atingere īnvăţării limbii oficiale şi predării
īn această limbă.
Articolul 120
(1) Limba şi literatura romānă se
predau īn īnvăţămīntul primar după programe de īnvăţămīnt şi manuale
şcolare elaborate īn mod special pentru minoritatea respectivă. Īn
īnvăţămīntul gimnazial şi liceal, Limba şi literatura romānă se predau
după programe de īnvăţămīnt şi manuale şcolare identice cu cele pentru
clasele cu predare īn limba romānă.
(2) Īn īnvăţămīntul gimnazial şi
liceal, Istoria romānilor şi Geografia Romāniei se predau īn limba
romānă, după programe şi manuale identice cu cele pentru clasele cu
predare īn limba romānă. Examinarea la aceste discipline se face īn
limba romānă. Īn īnvăţămīntul primar, aceste discipline se predau īn
limba maternă.
Articolul 121
Elevilor aparţinīnd minorităţilor
naţionale care frecventează unităţi de īnvăţămīnt cu predarea īn limba
romānă li se asigură, la cerere şi īn condiţiile legii, ca disciplină
de studiu, limba şi literatura maternă, precum şi istoria şi tradiţiile
minorităţii respective.
Articolul 122
(1) Īn īnvăţămīntul de stat
profesional, liceal — tehnic, economic, administrativ, agricol, silvic,
agronom — cīt, şi īn īnvăţămīntul postliceal, pregătirea de
specialitate se face īn limba romānă, asigurīndu-se, īn funcţie de
posibilităţi, īnsuşirea terminologiei de specialitate şi īn limba
maternă.
(2) Īn īnvăţămīntul medical universitar de stat, īn cadrul
secţiilor existente, pregătirea de specialitate se poate face īn
continuare īn limba maternă, cu obligaţia īnsuşirii terminologiei de
specialitate īn limba romānă.
Articolul 123
Īn īnvăţămīntul
universitar de stat se pot organiza, la cerere şi īn condiţiile
prezentei legi, grupe şi secţii cu predarea īn limba maternă pentru
pregătirea personalului necesar īn activitatea didactică şi
cultural-artistică.
Articolul 124
Īn īnvăţămīntul de toate
gradele, concursurile de admitere şi examenele de absolvire se susţin
īn limba romānă. Concursurile de admitere şi examenele de absolvire pot
fi susţinute īn limba maternă la şcolile, clasele şi specializările la
care predarea se face īn limba maternă respectivă, īn condiţiile
prezentei legi.
Articolul 125
Ministerul Īnvăţămīntului asigură,
īn limba de predare, pregătirea şi perfecţionarea personalului
didactic, precum şi manuale şcolare şi alte materiale didactice.
Articolul 143
2.
Īn structura inspectoratelor şcolare judeţene cu īnvăţămīnt şi īn
limbile minorităţilor naţionale sīnt cuprinşi şi inspectori şcolari
pentru acest īnvăţămīnt.
Articolul 154
(5) Candidatul la
concursul pentru ocuparea unui post didactic cu predare īn altă limbă
decīt aceea īn care şi-a făcut studiile superioare, susţine, īn faţa
unei comisii de specialitate, un test de cunoaştere a limbii īn care
urmează să facă predarea.[...]
Practica locală
Oraşul
Tīrgu-Mureş a apărut ca un tīrg al secuilor (cu denumirea latină de
Novum Forum Siculorum) īn jurul anului 1300. Īn decursul secolelor, a
fost un centru cultural maghiar īn zona central-estică a Transilvaniei.
Conform ultimului recensămīnt (1992), populaţia oraşului este alcătuită
din 84.493 (51,4%) maghiari, 75.851 (46,1%) romāni, 3.259 (2,0%) romi,
558 (0,3%) germani, 156 evrei, 128 alte naţionalităţi.
Īn jurul
oraşului au existat atīt comunităţi romāneşti, maghiare, săseşti, rome,
cīt şi zone mixte din punct de vedere lingvistic. Componenţa etnică a
judeţului īn 1992 a fost următoarea: 317.541 (52,1%) romāni, 252.651
(41,4%) maghiari, 34.798 (5,7%) romi, 4.588 (0,7%) germani, 199 evrei,
276 alte naţionalităţi.
Astfel maghiarii trăiesc īn mod tradiţional
şi īn număr semnificativ atīt īn oraş, cīt şi īn judeţ, satisfăcīnd
cele două condiţii prevăzute de documentele internaţionale referitoare
la drepturile minorităţilor. Procentul celorlaltor minorităţi este
scăzut. Dintre ele, romii (datele statistice referitoare la această
minoritate nu sīnt concludente), germanii (7,8% din populaţia judeţului
īn 1930) şi evreii (2,7% din populaţia judeţului īn 1930) pot fi
considerate ca grupuri etnice tradiţionale īn zonă.
Īn aceste
condiţii, respectarea drepturilor lingvisitice ale maghiarilor din
Tīrgu-Mureş, atīt īn cadrul instituţiilor locale, cīt şi īn cadrul
celor regionale (judeţene) este obligorie, conform tratatelor
internaţionale semnate de Romānia şi a legislaţiei interne. Deşi
procentul populaţiei de romi nu atinge un nivel ridicat, judeţul Mureş
se află pe primul loc īn ţară privind numărul celor care s-au declarat
ca aparţinīnd acestui grup etnic. Astfel, īn cazul īn care Guvernul
Romāniei acceptă ideea de a acorda drepturi lingvistice romilor (ca
fiind — după estimări — cea mai numeroasă minoritate din Romānia, dar
care nu locuieşte compact īn nici-o regiune), īn judeţul Mureş se vor
face primii paşi.
Folosirea liberă a limbii minoritare īn privat şi
īn public, īn scris şi oral a fost o problemă mult disputată īn presă.
Prefecţii Ioan Racolţa (PDSR) şi Gavrilă Ţīru (PUNR) au atacat vehement
primarii municipiului Tīrgu-Mureş — pe Victor Nagy respectiv Imre Fodor
— pentru discursurile lor publice īn care au inclus şi expuneri īn
limba maghiară. Ei au argumentat cu art. 13 din CR, care prevede că īn
Romānia, limba oficială este limba romānă. Sub acelaşi pretext, unele
firme nu au primit avizul Serviciului automatizări şi disciplina īn
construcţii din cadrul Consiliului local Tīrgu-Mureş pentru a
putea fi expuse. Refuzurile menţionau: „textul [firmei] trebuie să
[...] respecte prevederile Constituţiei”.
Necesitatea de a
reintroduce bilingvismul īn Tīrgu-Mureş are şi rădăcini īn trecutul
acestui oraş. După Adunarea Naţională de la Alba Iulia, cetăţenii
oraşului au sperat īn respectarea Rezoluţiunii proclamate īn 1
decembrie 1918, care la punctul III.1 garanta:
Deplină libertate
naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va
instrui, administra şi judeca īn limba sa proprie prin indivizi din
sīnul său [...].
Tratatul īntre Principalele Puteri Aliate şi
Asociate şi Romānia, semnat după terminarea primului război mondial,
garanta drepturi lingvistice:
Articolul 8
[...]
Nu se va
legifera nici o restricţie īmpotriva folosirii libere de către orice
cetăţean romān a oricărei limbi, fie īn relaţiile private sau
comerciale, fie īn probleme de religie, de presă sau publicaţii de
orice natură, fie īn reuniunile publice.
Īn pofida stabilirii de
către Guvernul romān a unei limbi oficiale, se vor da īnlesniri
rezonabile cetăţenilor romāni de altă limbă decīt romāna, pentru
utilizarea limbii lor fie oral, fie īn scris, īn faţa tribunalelor.
Articolul 9
Cetăţenii
romāni aparţinīnd minorităţilor etnice, religioase sau de limbă se vor
bucura de acelaşi tratament şi de acelaşi garanţii de drept şi de fapt
ca şi ceilalţi cetăţeni romāni. Ei vor avea special dreptul de a-şi
crea, conduce şi controla propriile cheltuieli ale instituţiilor de
binefacere, religioase sau sociale, ale şcolilor şi altor aşezăminte de
educaţie, cu dreptul de a folosi īn cadrul lor, īn mod liber, propria
lor limbă şi de a-şi exercita liber religia.
Articolul 10
Īn
materie de īnvăţămīnt public, Guvernul romān va acorda īn oraşele ăi
districtele īn care locuieşte o proporţie considerabilă de cetăţeni
romāni de altă limbă decīt cea romānă, īnlesniri adecvate pentru a
asigura ca īn şcolile primare instrucţia să fie oferită īn propria lor
limbă copiilor acestor cetăţeni romāni. [...]
Articolul 11
Romānia
consimte să acorde sub controlul Statului romān, counităţilor de secui
şi saşi, īn Transilvania, autonomie locală īn ceea ce priveşte
chestiunile religioase şi şcolare.
Nerespectarea acestor obligaţii a
frustrat populaţia maghiară, pentru care singura soluţie īn a-şi obţine
drepturile părea a fi modificarea graniţelor Romāniei īn favoarea
Ungariei — ceea ce a şi avut loc la septembrie 1940.
După cel de-al
doilea război mondial, L. 86 şi R. 12 ofereau garanţia respectării
drepturilor lingvistice, iar Constituţia din 1948, prin art. 24, a
īntărit aceste garanţii:
Īn Republica Populară Romānă se asigură
naţionalităţilor conlocuitoare dreptul de folosire a limbei materne şi
organizarea īnvăţămīntului de toate gradele īn limba maternă.
Administraţia şi justiţia, īn circumscripţiile locuite şi de populaţii
de altă naţionalitate decīt cea romānă, vor folosi oral şi scris
şi limba naţionalităţii respective sau din altă naţionalitate, care
cunosc limba populaţiei locale.
Oraşul Tīrgu-Mureş a devenit
reşedinţa Regiunii Autonome Maghiare Mureş (īntre 1953-68), unde, chiar
dacă nu a existat o reală autonomie, principiul bilingvismului s-a
respectat. După desfiinţarea Regiunii Autonome, situaţia s-a degradat
lent, treptat, īn mod programat. Datorită modificării structurii
populaţiei, prin aducerea unor mase semnificative de oameni din afara
Transilvaniei, au apărut conflicte lingvistice (anterior, romānii din
Tīrgu-Mureş īnţelegeau limba maghiară, astfel folosirea acestei limbi
nu a provocat frustrări).
Modul īn care s-a redus bilingvismul local
a fost reflectat prin modificarea inscripţiilor bilingve. Autorităţile
nu au avut curajul de a schimba plăcuţele bilingve, dar, īn urma
modificării denumirii străzilor sau īn zonele unde au apărut cartiere
noi, plăcuţele afişate erau scrise numai īn limba romānă. La fel,
treptat, s-au schimbat şi persoanele vorbitoare de limbă maghiară din
instituţiile publice, iar īn şcoli a crescut numărul claselor de limbă
romānă, disproporţional cu creşterea acestei populaţii.
Revoluţia
din decembrie 1989, pentru populaţia maghiară a oraşului, a īnsemnat şi
renaşterea speranţelor de a remedia ceea ce s-a distrus īn timpul
dictaturii comuniste: restabilirea īnvăţămīntului de limbă maternă
inclusiv prin instituţii sine-stătătoare, reintroducera bilingvismului
īn administraţie ş.a. Evenimentele din 19-20 martie au dovedit īnsă
existenţa unei frustrări — datorate īn primul rīnd ignoranţei — a unei
īnsemnate părţi din populaţia romānească a oraşului Tīrgu-Mureş.
Discursul naţionalist a devenit o armă politică īn mīna partidelor
politice, folosită din plin de partidele aflate la guvernare pīnă la
alegerile din noiembrie 1996. Īn urma schimbărilor politice, prin care
Uniunea Democrată a Maghiarilor din Romānia a devenit partid de
guvernămīnt, legislaţia privind drepturile lingvistice s-a schimbat īn
mod semnificativ, dar numai prin ordonanţe de urgenţă. Modul īn care
unii politicieni, aparţinīnd chiar partidelor din arcul guvernamental,
s-au manifestat faţă de aceste ordonanţe, dovedeşte că problemele
legate de multilingvism vor fi īncă multă vreme īn centrul disputelor.
Īnvăţămīntul īn limba minorităţilor naţionale
Īn
domeniul īnvăţămīntului, probleme apar la īnvăţămīntul secundar
(predarea unor materii — Geografia Romāniei şi Istoria romānilor īn
limba romānă — astfel la examenul de capacitate după terminarea celor
opt clase, din totalul de cinci materii trei sīnt verificate īn limba
romānă), la īnvăţămīntul tehnic (conform LĪ, īnvăţămīntul tehnic se
desfăşoară īn exclusivitate īn limba romānă), la īnvăţămīntul
universitar (unde doar la unele secţii se desfăşoară īnvăţămīntul īn
limba maghiară, īn cazul predării īn limba romānă nu se garantează
īnsuşirea termenilor īn limba maghiară).
Istoria şi cultura maghiară
nu este obiect de studiu, nu au fost elaborate manuale, programe
analitice, deşi LĪ se referă īn mod expres la această disciplină.
Istoria romānilor (şi nu a Romāniei) nu reflectă şi istoria altor
grupuri etnice.
Proiectul planului de şcolarizare la clasa a IX-a de
liceu şi anul I şcoli profesionale, pentru anul şcolar 1997–1998, oferă
un număr de 106 de clase (cu 2210 de elevi) cu predare īn limba romānă
şi 29 de clase cu predare īn limba maghiară (cu 680 de elevi). Astfel
se poate estima că mai mult de jumătate din tinerii cu limbă maternă
maghiară din Tīrgu-Mureş īnvaţă din clasa a IX-a īn limba romānă. Patru
şcoli sīnt exclusiv cu predare īn limba romānă (Grupul Şcolar Sanitar,
Grupul Şcolar Economic-Administrativ, Grupul Şcolar Agricol şi Şcoala
Profesională de Transport Auto), şi nu există īnvăţămīnt fără frecvenţă
īn limba maghiară.
Īnvăţămīntul particular īn limba maghiară este
subordonat unor instituţii de īnvăţămīnt din Ungaria, care nu au primit
avizul Ministerului de Īnvăţămīnt, astfel diplomele obţinute la aceste
forme de īnvăţămīnt se recunosc doar īn urma unui examen de stat (din
moment ce programa de pregătire a viitorilor īnvăţători — la şcoala
particulară — nu include şi limba şi literatura romānă, deşi ele sīnt
discipline īn clasele I–IV —, măsura de a-i examina din aceste materii
este normală).
Principiul examinării īn limba de predare se respectă
la toate nivelele de īnvăţămīnt. Deşi LĪ nu prevede admiterea īn limba
maghiară pentru īnvăţămīntul superior de limbă romānă, anual,
hotărīrile Ministerului Īnvăţămīntului au corectat această lipsă a
legii.
Īn cadrul Inspectoratului şcolar judeţean nu există un organ
de control al măsurilor adoptate pentru dezvoltarea predării limbilor
minoritare. Conform LĪ, există īnsă inspectori şcolari pentru acest
īnvăţămīnt.
Limba maternă īn justiţie
Conform CP, īn cadrul
cazurilor penale, acuzatul, dacă nu īnţelege limba romānă, este
informat şi īn limba maternă asupra acuzaţiilor, iar, prin translator,
se poate apăra īn limba maghiară. Se acceptă probe īn limba maghiară,
care sīnt traduse īn limba romānă. Administrarea actelor nu poate fi
făcută decīt īn limba romānă. La fel, şi sentinţa se comunică numai īn
limba romānă, nu se acordă traducere oficială gratuită īn limba
maghiară. Īn afara cazurilor penale, orice document, exprimare īn limba
maternă se traduce doar contra cost.
Cum nu există la procese
translatori angajaţi, īn cazurile penale traducerea pentru inculpat se
soluţionează pe moment, īn măsura posibilităţilor. Ori judecătorul
vorbeşte īn maghiară şi traduce, ori unul dintre avocaţi este rugat să
facă acest lucru, eventual cineva din sală.
Monitorul oficial al
Romāniei, prin care sīnt publicate legile şi decretele, apare şi īn
limba maghiară — dar abonamentul anual pentru versiunea romānă (cu 380
de apariţii pe an) este cu 46% mai ieftină, decīt cea maghiară (cu doar
190 de apariţii pe an).
Limba maternă īn administraţie şi servicii publice
Folosirea
limbii maghiare īn administraţie şi servicii publice este latura cea
mai deficitară a respectării drepturilor lingvistice īn Tīrgu-Mureş.
Chiar şi ideea de a angaja un personal vorbitor de limbă maghiară duce
la dispute şi conflicte dintre reprezentanţii locali ai partidelor din
guvernămīnt. Astfel, prefectul Dorin Florea (PNŢCD) a contestat la
īnceputul lunii aprilie dreptul primarului Imre Fodor (UDMR) de a
supune examenului cunoştinţele de limbă maghiară ale persoanelor care
s-au prezentat pentru ocuparea unor posturi de relaţii cu publicul,
considerīnd că această măsură este o discriminare negativă a
candidaţilor romāni. Ulterior, reprezentanţii prefecturii au afirmat că
prin măsurile luate de Primărie, această instituţie ar fi „cu un pas īn
faţa legilor Romāniei”. Prefectul, deşi iniţial afirmase acest lucru,
nu a īnaintat contestaţie īmpotriva concursului. Limba maghiară se
foloseşte īn relaţiile cu publicul de către administraţii şi diferite
servicii doar īn cazul īn care funcţionarul, din īntīmplare, cunoaşte
limba maghiară. Īn mod oficial, toate petiţiile trebuie adresate īn
limba romānă, ca şi documentele anexate, sau cu traducere al cărei cost
este suportat de petiţionar. Chiar şi la petiţiile adresate īn limba
maghiară se răspunde īn limba romānă.
Angajaţii Primăriei care
vorbesc, pe līngă limba romānă, şi cea maghiară, folosind ambele limbi
īn raporturile lor cu populaţia, nu primesc spor la salarii.
Comunicările
oficiale, hotărīrile primăriei sau prefecturii uneori sīnt comunicate
bilingv, alteori numai īn limba romānă. Īn dezbaterile comisiilor nu
poate fi folosită limba maghiară.
Inscripţionarea bilingvă, generală
pīnă īn anii ’70, s-a schimbat treptat, cu construirea noilor cartiere
şi cu modificarea vechilor denumiri de străzi — noile inscripţii
conţineau doar texte īn limba romānă. Īn cursul evenimentelor din 19–20
martie 1990, o bună parte a inscripţiilor bilingve au fost distruse
(cea maghiară a fost vopsită), ele fiind īnlocuite cu alte inscripţii,
doar īn limba romānă. Actualmente doar cīteva străzi mai poartă
inscripţi bilingve. Inscripţionarea bilingvă a localităţii Tīrgu-Mureş,
ca urmare a modificării LAPL, a creat tensiuni īn municipiu. Partea
inferioară a tăbliţelor, unde apărea „Marosvįsįrhely” a fost mīzgălită
de repetate ori. La īnceput poliţia a refuzat orice intervenţie de a
opri aceste acte de distrugere a bunului public, după care līngă
fiecare tăbliţă au fost puse santinele, cu poliţişit īnarmaţi. Amenzile
aplicate persoanelor care au vopsit inscripţiile bilingve au fost doar
simbolice (100-200 mii lei).
Mass-media īn limba minorităţilor naţionale
Īn
mass-media locală există atīt posturi de televiziune (Antena 1 local,
Mureş–Maros TV), cīt şi de radio (Radio Tīrgu-Mureş, Contact) care au
īn mod regulat emisiuni īn limba maghiară (Radio Tīrgu-Mureş emite şi
īn limba germană). Prin cablu se poate recepţiona Duna TV şi MTV2,
posturi de televiziune din Ungaria. Există cotidiene, săptămīnale,
reviste lunare, trimestriale īn limba maghiară. Unele dintre ele sīnt
parţial finanţate din buget.
Drepturile lingvistice īn instituţii de cultură
Instituţiile
culturale din Tīrgu-Mureş reflectă pluralismul lingvistic al oraşului.
Astfel teatrul şi teatrul de păpuşi au secţii maghiare, bibliotecile
sīnt dotate şi cu cărţi īn limba maghiară, editurile scot cărţi īn
limba maghiară, cīt şi traduceri ale scriitorilor maghiari īn limba
romānă.
Drepturile lingvistice īn domeniul economic
Īn acest
domeniu, limba maghiară este practic absentă, reducīndu-se la
contactele vīnzător–cumpărător. Produsele nu sīnt inscripţionate
bilingv (īn afara celor care provin din import), instrucţiunile de
siguranţă sīnt utilizate īn exclusivitate īn limba romānă.
Dreptul la nume
Dreptul
de a folosi īn acte oficiale numele şi prenumele īn ortografia
originală se loveşte de incapacitatea autorităţilor de a utiliza o
aparatură care poate pune semnele de punctuaţie conform ortografiei
maghiare (īn buletinul de identitate, spre exemplu, nici ortografia
romānă nu se respectă, din motive similare).
Concluzii şi propuneri
Comparīnd
drepturile acordate prin tratate internaţionale, legislaţia internă şi
practica din Tīrgu-Mureş, se observă diferenţe majore dintre ele:
Drepturi
Prevederi internaţionale
Prevederi interne Practica
Folosirea liberă
a limbii minoritare īn privat şi īn public, oral şi scris
R. 1201, art. 7, al. 1; CC, art. 10, al. 1; art. 11,
al. 2 L. 86, art. 7; R. 12, art. IX–XII
Parţial
Īnvăţămīntul R.
1201, art. 8, al. 1–2; CC, art. 14 CR, art.
32, al. 3; LĪ, art. 8, al. 2; art. 12; art. 118–119, art. 121
preşcolar
CEL, art. 8, par. 1, pct. a, al. i
Da
īn limba minorităţii
īn parte īn limba
minorităţii CEL, art. 8, par. 1, pct. a, al.
ii
primar
īn limba minorităţii CEL, art. 8, par. 1, pct.
b, al. i L. 86, art. 18; R. 12, art. XXX
Da
īn parte īn limba
minorităţii CEL, art. 8, par. 1, pct. b, al.
ii
predarea limbii minoritare CEL, art. 8, par. 1, pct.
b, al. iii Da
secundar
īn limba minorităţii CEL, art. 8, par. 1, pct.
c, al. i L. 86, art. 18; R. 12, art. XXX
īn parte īn limba
minorităţii CEL, art. 8, par. 1, pct. c, al.
ii Da
predarea limbii minoritare CEL, art. 8, par. 1, pct.
c, al. iii Da
tehnic LĪ, art. 122
Interdicţie legală
īn limba minorităţii CEL, art. 8, par. 1, pct. d,
al. i
īn parte īn limba
minorităţii CEL, art. 8, par. 1, pct. d, al. ii
predarea limbii minoritare CEL, art. 8, par. 1, pct.
d, al. iii
universitar
īn limba minorităţii CEL, art. 8, par. 1, pct.
e, al. i L. 86, art. 18; art. 22; R. 12, art.
XXX; XXXIV; LĪ, art. 123 Parţial
predarea limbii minoritare CEL, art. 8, par.
1, pct. e, al. ii Nu
pentru adulţi Nu
īn limba minorităţii CEL, art. 8, par. 1, pct.
f, al. i Nu
īn parte īn limba
minorităţii CEL, art. 8, par. 1, pct. f,
al. i Nu
predarea limbii minoritare CEL, art. 8, par.
1, pct. f, al. ii Nu
predarea istoriei şi culturii
minoritare CEL, art. 8, par. 1, pct. g; CC, art. 12,
al. 1 LĪ, art. 120, al. 3–4; art. 121
Nu, deşi legea prevede
particular CC, art. 13
Da
Examinare īn limba de
predare L. 86, art. 20; R. 12,
art. XXXII; LĪ, art. 124 Da
Pregătirea
cadrelor didactice CEL, art. 8, par. 1, pct.
h; R. 1203, al. vi; CC, art. 12, al. 2 LĪ,
art. 125 Da
Asigurarea manualelor īn limba
minoritară CC, art. 12, al. 2
LĪ, art. 125 Da
Crearea
unui organ de control al măsurilor adoptate īn īnvăţămīnt
CEL, art. 8, par. 1, pct. i
Nu prevede legea
Procedura penală īn limba
minoritară R. 1201, art. 7, al. 3; CC, art.
10, al. 3 CR, art. 127
informare asupra acuzaţiei CR,
art. 23, al. 5 Da
tot procesul CEL, art. 9, par. 1, pct. a, al.
i CPP, art. 7 Nu,
deşi legea prevede
exprimarea
acuzatului CEL, art. 9, par. 1, pct. a, al.
ii L. 86, art. 8, al. c; R. 12, art. XVI; CPP,
art. 8; art. 128 Da
cererile şi probele CEL, art. 9, par. 1, pct.
a, al. iii L. 86, art. 8, al. a; R. 12, art.
XIV; CPP, art. 128 Da
administrarea actelor CEL, art. 9, par. 1,
pct. a, al. iv R. 12, art. XV
Interdicţie legală
pronunţare asupra actelor
L. 86, art. 8, al. b Nu, deşi legea prevede
Procedura
civilă īn limba minoritară R. 1201, art. 7,
al. 3 CR, art. 127
tot procesul CEL, art. 9, par. 1, pct. b, al.
i Nu
exprimarea unei părţi CEL, art. 9, par. 1,
pct. b, al. ii L. 86, art. 8, al. c; R. 12,
art. XVI Translator plătit
cererile şi probele CEL, art. 9, par. 1, pct.
b, al. iii L. 86, art. 8, al. a
Translator plătit
administrarea actelor R.
12, art. XV Interdicţie legală
pronunţare asupra actelor
L. 86, art. 8, al. b Nu, deşi legea prevede
Contencios
administrativ īn limba minoritară R. 1201,
art. 7, al. 3
toată procedura CEL, art. 9, par. 1, pct. c,
al. i
exprimarea unei părţi CEL, art. 9, par. 1,
pct. c, al. ii
cererile şi probele CEL, art. 9, par. 1, pct.
c, al. iii
Traducerile īn
justiţie fără a plăti translaţia CEL, art. 9, par.
1, pct. d Parţial
Actele
juridice valide şi dacă sīnt īntocmite īntr-o limbă minoritară
CEL, art. 9, par. 2
Nu
Textele legislative naţionale şi īn limbile
minoritare CEL, art. 9, par. 3
L. 86, art. 17; R. 12, art. XXIX
Parţial
Īn adminsitraţie, servicii publice limba minoritară
să fie utilizată īn general CEL, art. 10, par.
1, pct. a, al. i; par. 2, pct. a; par. 3, pct. a
Nu
să fie utilizată īn relaţiile cu
publicul CEL, art. 10, par. 1, pct. a, al. ii; R.
1201, art. 7, al. 3; CC, art. 10, al. 2 L. 86,
art. 10, al. c; R. 12, art. XX; LAPL, art. 54
Parţial
să fie utilizată prin petiţii şi
răspunsuri CEL, art. 10, par. 1, pct. a, al.
iii; par. 3, pct. b L. 86, art. 10, al. a–b;
R. 12, art. XIX; LAPL, art. 54 Cu traducere
oficială plătită
să fie
utilizată prin petiţii CEL, art. 10, par. 1,
pct. a, al. iv; par. 2, pct. b; par. 3, pct. c
LAPL, art. 54 Cu traducere oficială plătită
să fie acceptată īn documente
prezentate CEL, art. 10, par. 1, pct. a, al.
v Cu traducere oficială
plătită
Texte admininstrative bilingve CEL,
art. 10, par. 1, pct. b; par. 2, pct. c L. 86,
art. 17; R. 12, art. XXIX; LAPL, art. 30
Parţial
Īntocmirea documentelor īn limbile minoritare
CEL, art. 10, par. 1, pct. c; par. 2, pct. d
Nu
Folosirea şi a limbii
minoritare īn dezbaterile consiliilor CEL,
art. 10, par. 2, pct. e–f L. 86, art. 10, al.
d; R. 12, art. XXI; LAPL, art. 26, al. 2
Interdicţie legală
Folosirea toponimiei şi īn limbile minoritare,
inscripţionarea lor CEL, art. 10, par. 1, pct.
g; par. 5; R. 1201, art. 7, al. 4; CC, art. 11, al. 3
L. 86, art. 13; art. 15; R. 12, art. XXIV; art.
XXVII Parţial
Traducere, interpretare la
nevoie īn administraţie CEL, art. 10, par. 4,
pct. a Nu
Alegerea sau
formarea funcţionarilor publici multilingvi
CEL, art. 10, par. 4, pct. b L. 86, art. 12;
R. 12, art. XXIII Nu
Repartizarea agenţilor
publici īn zonele lor lingvistice CEL, art.
10, par. 4, pct. c Nu
Mijloace
de comunicare R. 1201, art. 7, al. 1; CC, art.
9, al. 1–4
o staţie de radiou CEL, art. 11, par. 1, pct.
a, al. i–ii Nu, doar staţia
bilingvă
un canal TV
CEL, art. 11, par. 1, pct. a, al. i–ii; pct. c, al.
i Nu, doar canale bilingve
emisiuni periodice īn limba
minorităţii CEL, art. 11, par. 1, pct. a, al.
iii; pct. b, al. i; pct. c, al. ii
Da
difuzarea producţiilor īn limbi
minoritare CEL, art. 11, par. 1, pct. d
Da
un organ de presă CEL, art. 11, par. 1, pct.
e, al. i Da
articole īn limbi minoritare CEL, art. 11,
par. 1, pct. e, al. ii Da
finanţarea presei īn limbi
minoritare CEL, art. 11, par. 1, pct. f, al.
i–ii Da
sprijinirea formării jurnaliştilor CEL, art. 11,
par. 1, pct. g Nu
Recepţia
liberă a programelor din alte ţări CEL, art.
11, par. 2 Da
Garantarea
libertăţii şi a pluralităţii mijloacelor de comunicare
CEL, art. 11, par. 3
Da
Īncurajarea exprimării īn limba
minoritară CEL, art. 12, par. 1, pct. a
Parţial
Traducerea operelor
produse īn limba minoritară CEL, art. 12, par.
1, pct. b Da
Traducerea
operelor īn limba minoritară CEL, art. 12,
par. 1, pct. c Da
Instituţiile
culturale să integreze cunoaşterea şi folosirea limbii minoritare
CEL, art. 12, par. 1, pct. d
Parţial
Personalul instituţiei culturale să
cunoască limba minoritară CEL, art. 12, par.
1, pct. e Parţial
Planificarea
activităţilor culturale cu participarea reprezentanţilor limbii
minoritare CEL, art. 12, par. 1, pct. f
Parţial
Instituţii de
colectare, depozitare, prezentare şi publicare a operelor īn limbi
minoritare CEL, art. 12, par. 1, pct. g
Da
Servicii de traducere īn
vederea menţinerii şi dezvoltării terminologiei specifice
CEL, art. 12, par. 1, pct. h; R. 1203, al. ii
Nu
Activităţi culturale īn limba minoritară CEL, art. 12, par. 2 Da
Īnglobarea
limbii minoritare īn politica culturală pe plan extern
CEL, art. 12, par. 3
Nu
Excluderea interdicţiei privind folosirea
limbii minoritare īn documente referitoare la viaţa economică sau
socială CEL, art. 13, par. 1, pct. a–c
Da
Facilitarea folosirii
limbilor minoritare īn documente referitoare la viaţa economică sau
socială CEL, art. 13, par. 1, pct. d; par. 2,
pct a Nu
Folosirea
limbii minoritare īn instituţii economice şi sociale
CEL, art. 13, par. 2, pct. c
Nu
Instrucţiuni de siguranţă
şi īn limba minortăţii CEL, art. 13, par. 2,
pct. d–e Nu
Contacte
multilaterale īntre vorbitorii de aceeaşi limbă prin cooperare
transfrontalieră CEL, art. 14, pct. a–b
Parţial
Folosirea numelui şi
prenumelui īn ortografia originală CEL, art.
10, par. 5; R. 1201, art. 7, al. 2; CC, art. 11, al. 1
L. 86, art. 14; R. 12, art. XXV–XXVI
Parţial
Cele mai mari neconcordanţe īntre
legislaţia internă şi cea internaţională apar īn domeniul folosirii
limbii minoritare īn raporturile cu autorităţile, cīt şi īn privinţa
inscripţionării multilingve. Aceste deficienţe au fost eliminate —
deocamdată — prin următoarele modificări ale LAPL, formulate īn
Ordonanţa de urgenţă nr. 22/1997:
Art. 23. [...] Īn unităţile
administrativ-teritoriale īn care o minoritate naţională are o pondere
de peste 20% din numărul locuitorilor, ordinea de zi se aduce la
cunoştinţa cetăţenilor şi īn limba acesteia, la cerere.
Art. 25.
[...] Īn consiliile locale īn care consilierii unei minorităţi
reprezintă cel puţin o treime din numărul consilierilor, la şedinţele
de consiliu, la cerere, se poate folosi şi limba minorităţii
respective. Īn aceste cazuri, primăria va asigura prezenţa unui
traducător atestat.
Art. 29. [...] Īn condiţiile prevăzute la art.
23 al. 6, hotărīrile se aduc la cunoştinţă cetăţenilor şi īn limba
acelor minorităţi.
Art. 55. [...] Īn condiţiile prevăzute la art. 23
al. 6, īn posturile care au, printre atribuţii, īntreţinerea de relaţii
cu publicul oral sau īn scris, vor fi īncadrate, īn număr
corespunzător, persoane care cunosc şi limba minorităţii respective.
Art.
58. [...] Īn condiţiile prevăzute la art. 23 al. 6, cetăţenii
aparţinīnd minorităţilor naţionale, īn raporturile lor cu autorităţile
administraţiei publice locale şi cu aparatul de lucru al acestora, se
pot adresa, oral sau īn scris, īn limba lor maternă şi vor primi
răspuns īn aceeaşi limbă. De asemenea, īn aceste localităţi
autorităţile administraţiei publice locale vor asigura inscripţionarea
denumirii localităţilor, a instituţiilor publice şi unităţilor publice
şi unităţilor proprii, precum şi afişarea anunţurilor de interes public
şi īn limba minorităţii respective. [...]
Īn cazul īn care
reprezentantul autorităţii publice sau funcţionarul acesteia nu
cunoaşte limba minorităţii respective, se va folosi un traducător
atestat, a cărui prezenţă va fi asigurată de primărie.
Īn domeniul
īnvăţămīntului, se poate constata că se respectă prevederile
internaţionale minimale privind predarea limbii materne, dar īn
domeniul educaţiei efective īn limba minorităţilor apar deficienţe.
Propunerile privind modificările LĪ, formulate īn Ordonanţa de urgenţă
nr. 36/1997 soluţionează o mare parte din aceste deficienţe:
4. Articolul 8 va avea următorul cuprins:
„Art.
8. — (1) Īnvăţămīntul de toate gradele se desfăşoară īn limba romānă.
Acesta se desfăşoară, īn condiţiile prezentei legi, şi īn limbile
minorităţilor naţionale, precum şi īn limbi de circulaţie
internaţională.
(2) Īn fiecare localitate se organizează şi
funcţionează unităţi, clase sau formaţii de studiu cu limba de predare
romānă, şi, după caz, cu predarea īn limbile minorităţilor naţionale,
ori se sigură şcolarizarea īn limba maternă īn alte localităţi.
(3)
Studiul īn şcoală al limbii romāne, ca limbă oficială de stat, este
obligatoriu pentru toţi cetăţenii romāni, indiferent de naţionalitate.
Planurile de īnvăţămīnt trebuie să cuprindă numărul necesar de ore —
şi, totodată, se vor asigura condiţiile — care să permită īnsuşirea
limbii oficiale de stat.
(4) Atīt īn īnvăţămīntul de stat, cīt şi īn
cel particular, documentele şcolare, nominalizate prin ordinul
ministrului īnvăţămīntului, se īntocmesc īn limba romānă. Celelalte
documente şcolare pot fi redactate īn limba de predare. Unităţile şi
instituţiile de īnvăţămīnt pot efectua traduceri ale documentelor
şcolare proprii.”
5. Articolul 9 va avea următorul cuprins:
„Art. 9 — (1) Planurile īnvăţămīntului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară.
Elevul, cu acordul părintelui sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea.
(2)
Cultele recunoscute oficial de către stat pot solicita Ministerului
Īnvăţămīntului organizarea unui īnvăţămīnt specific corespunzător
necesităţilor de pregătire a personalului de cult, precum şi
īnfiinţarea şi funcţionarea unor structuri de īnvăţămīnt laic, īn
sistemul naţional de īnvăţămīnt, sub coordonarea şi controlul
Ministerului Īnvăţămīntului. Susţinerea materială acestor structuri se
asigură de către cultul respectiv şi parţial de către stat, potrivit
unor norme aprobate de Guvern. Cultele recunoscute oficial de către
stat răspund de elaborarea planurilor de īnvăţămīnt şi a programelor
analitice care se aprobă de Secretariatul de Stat pentru Culte şi de
Ministerul Īnvăţămīntului.” [...]
8. Alineatul (1) al articolului 22 va avea următorul cuprins:
„Art.
22 — (1) Studiile gimnaziale se īncheie cu susţinerea unui examen
naţional de capacitate, structurat pe baza unei metodologii elaborate
de către Ministerul Īnvăţămīntului, la Limba şi literatura romānă,
Matematică şi la o probă de cultură generală, cuprinzīnd subiecte din
discipline studiate. Elevii aparţinīnd minorităţilor naţionale, care
frecventează cursurile gimnaziale īn limba maternă, susţin o probă la
limba şi literatura maternă.” [...]
11. Alineatele (1) şi (3) ale articolului 26 vor avea următoarul cuprins:
(1)
Studiile liceale se īncheie cu examen naţional de bacalaureat,
diversificat īn funcţie de profilul liceului, de profilul clasei şi de
opţiunea elevului. Examenul naţional de bacalaureat constă īn
susţinerea următoarelor probe:
[...] b) Limba şi literatura maternă
— scris şi oral, pentru elevii care au urmat studiile liceale īntr-o
limbă a minorităţilor naţionale; [...]
d) Istoria romānilor — oral. [...]
34. Articolul 118 va avea următorul cuprins:
„Art.
118 — Persoanele aparţinīnd minorităţilor naţionale au dreptul să
studieze şi să se instruiască īn limba maternă, la toate tipurile,
nivelurile şi formele de īnvăţămīnt, īn condiţiile prezentei legi.”
35. Alineatele (1) şi (2) ale articolului 120 vor avea următorul cuprins:
„Art.
120 — (1) Disciplina Limba şi literatura romānă se predă īn
īnvăţămīntul primar şi gimnazial după programe de īnvăţămīnt şi manuale
şcolare elaborate īn mod special pentru minoritatea respectivă. Īn
īnvăţămīntul liceal, disciplina Limba şi literatura romānă se predă
după programe de īnvăţămīnt şi manuale şcolare identice cu cele pentru
clasele cu predare īn limba romānă.
(2) Īn īnvăţămīntul primar,
disciplinele Istoria romānilor şi Geografia Romāniei se predau īn limba
maternă, după programe şi manuale identice cu cele pentru clasele cu
predarea īn limba romānă, cu obligaţia transcrierii şi īnsuşirii
toponimiei şi a numelor proprii romāneşti īn limba romānă.”
36. Articolul 122 va avea următorul cuprins:
„Art.
122 — Īn īnvăţămīntul de stat profesional, liceal şi postliceal de
specialitate predarea se poate face īn limba maternă, la cerere, īn
condiţiile legii, cu obligaţia īnsuşirii terminologiei de specialitate
īn limba romānă.”
37. Articolul 123 va avea următorul cuprins:
„Art.
123 — (1) Īn īnvăţămīntul universitar de stat se pot organiza, īn
condiţiile legii, la cerere, grupe, secţii, colegii, facultăţi şi
instituţii de īnvăţămīnt cu predarea īn limba maternă. Īn acest caz, se
va asigura īnsuşirea terminologiei de specialitate īn limba romānă.”
38. Articolul 124 va avea următorul cuprins:
„Art.
124 — Īn īnvăţămīntul de toate gradele şi nivelurile, probele de
admitere şi probele examenelor de absolvire pot fi susţinute īn limba
īn care au fost studiate disciplinele respective, īn condiţiile legii.”
[...]
59. Articolul 180 va avea următorul cuprins:
„Art. 180 —
Asupra dreptului copilului minor de a urma īnvăţămīntul obligatoriu īn
limba romānă sau īn limba unei minorităţi naţionale hotărăşte părintele
sau tutore.
Pe baza tabelului comparativ se observă că prevederile
acestor ordonanţe sīnt īn concordanţă cu reglementările internaţionale,
şi se impune adoptarea lor sub formă de lege.
|
