În cursul anului 2000, Consiliul Europei, prin Direcţia Generală pentru Drepturile Omului şi Secretariatul Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, a lansat programul Non-Discrimination Review în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. În următorul an s-a format grupul de experţi din România (Renate Weber — FSD, Eugen Crai — UNICEF, Haller István — Liga PRO EUROPA), selectaţi cu acordul Consiliului Europei. Acest grup a contactat un număr de experţi pentru a identifica priorităţile pentru România. În urma consultărilor, au fost selectate trei domenii: cel al educaţiei, al accesului la servicii publice şi locuri de muncă, al sistemului judiciar.
După studiul şi analiza legislaţiei interne şi al tratatelor internaţionale în domeniu, grupul de experţi a decis realizarea unui studiu de caz în judeţul Mureş. Alegerea judeţului s-a bazat pe:
a) diversitatea etnică a judeţului, cu o compoziţie echilibrată între majoritari şi minoritari;
b) existenţa celei mai numeroase comunităţi de romi din România;
c) existenţa unor situaţii conflictuale în anii ’90;
d) expertiza Ligii PRO EUROPA în domeniu, organizaţie care urmăreşte fenomenul discriminării în regiune de mai bine de un deceniu.

În conformitate cu terminologia internaţională, prin discriminare rasială se înţelege „orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă întemeiată pe rasă, culoare, ascendenţă sau origine naţională sau etnică, care are ca scop sau efect de a distruge sau compromite recunoaşterea, folosinţa sau exercitarea în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alt domeniu al vieţii publice” (Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială1). Prin urmare, se consideră a fi discriminare rasială şi ceea ce este cunoscută de opinia publică sub denumirea de discriminare etnică.
Discriminarea poate fi de trei tipuri:
a) Discriminarea directă apare în situaţia în care „o persoană este tratată mai puţin favorabil decît alta, dacă ar putea fi tratată într-o manieră similară” (Directiva Consiliului Uniunii Europene nr. 2000/43/CE din 29 iunie 2000 privind implementarea principiului tratamentului egal acordat persoanelor indiferent de originea lor rasială sau etnică2). Exemple clasice pentru discriminările directe sînt anunţurile de angajare care specifică „exclus romi”, afişele cu texte similare ale barurilor sau discotecilor.
b) În cazul discriminării indirecte, „o prevedere, un criteriu sau practică aparent neutră dezavantajează anumite persoane [...] faţă de alte persoane” (Directiva 43/2000). Exemplul tipic al acestei forme de discriminare este introducerea uniformelor scumpe în unele şcoli generale, care are drept urmare dirijarea copiilor proveniţi dinr-un mediu sărac spre alte şcoli.

c) Discriminarea structurală înseamnă slaba reprezentare a unor categorii de persoane în diferite domenii. Spre exemplu, datele statistice arată procente foarte scăzute ale minorităţilor în justiţie.
Dacă primele două forme de discriminări sînt sancţionabile (conform Ordonanţei 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare3), evidenţierea discriminării structurale — prin metode statistice — are ca rol elaborarea de măsuri speciale (numite şi măsuri pozitive sau, în mod greşit, discriminare pozitivă). Aceste măsuri au scopul de a asigura „progresul unor grupuri rasiale sau etnice sau al unor indivizi avînd nevoie de protecţia care poate fi necesară pentru a le garanta folosinţa şi exercitarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în condiţii de egalitate”, cu condiţia ca ele „să nu aibă drept efect menţinerea de drepturi distincte [...] după realizarea scopurilor pentru care au fost adoptate”. Între măsurile speciale se numără acordarea de locuri speciale pentru tinerii romi în învăţămîntul liceal şi universitar.

În prima fază a realizării studiului au fost organizate trei întîlniri cu specialiştii din cele trei domenii selectate, a patra întîlnire fiind organizată cu participarea sociologilor pentru elaborarea amănunţită a metodologiei. La aceste întîlniri au fost invitaţi reprezentanţii autorităţilor, ai comunităţilor minoritare (s-a urmărit situaţia comunităţilor maghiare, rome, evreieşti, germane) şi experţi.
A urmat perioada de colectarea a informaţiilor (ţinînd cont de propunerile participanţilor la întîlniri), prin obţinerea datelor statistice, interviuri (cu aproximativ 50 de persoane: reprezentanţi ai diferitelor autorităţi, cadre didactice, judecători, procurori, cetăţeni), chestionare (au fost completate aproximativ 400 de chestionare de către funcţionari publici, cetăţeni din Tîrgu-Mureş, deţinuţi din Penitenciarul Tîrgu-Mureş).
Pornind de la această experienţă, prezentul studiu
a) a urmat metodologia anterior elaborată;
b) analizează toate domeniile vieţii sociale4.

Judeţul Mureş, situat în zona centrală a României, cu o suprafaţă de 6.696 km2, are 4 municipii (Tîrgu-Mureş — reşedinţă de judeţ, Sighişoara, Reghin şi Tîrnăveni), 7 oraşe (Sovata, Luduş, Iernut, Miercurea Nirajului, Ungheni, Sîngeorgiu de Pădure, Sărmaşu), 91 de comune şi 487 de sate.
Judeţul Satu Mare se află în partea nord-vestică a României, cu o suprafaţă de 4.418 km2, avînd în componenţă un municipiu (Satu Mare, reşedinţa de judeţ), 4 oraşe (Carei, Negreşti Oaş, Tăşnad, Ardud), 57 de comune şi 176 de sate.
La această configuraţie s-a ajuns în urma unei istorii frămîntate: după ocuparea otomană a Ungariei Centrale, teritoriul judeţului Mureş a aparţinut Principatului Transilvanieii, iar cel al Sătmarului reprezenta zona de conflict dintre Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic şi Transilvania. La sfîrşitul secolului al XVII-lea ambele au devenit parte a Imperiului Habsburgic, iar după primul război mondial, al Regatului României. Schimbările de putere (între 1940 şi 1944 importante părţi din ambele judeţe au revenit Ungariei), precum şi de proporţie a populaţiilor au creat tensiuni între comunitatea română şi cea maghiară. În competiţia pentru dominaţie politică, economică şi culturală s-a folosit ca mijloc şi discriminarea rasială.
În ambele judeţe, numărul romilor este considerabil. În Mureş se află cea mai numeroasă comunitate de romi din România (conform recensămîntului din 2002). Alte comunităţi tradiţionale, cum ar fi evreii (afectaţi de Holocaust) şi germanii (afectaţi de o emigrare masivă datorită situaţiei politice şi economice) aproape că au dispărut.

	1930	1956	1966	1977	1992	2002
Români	147.135 48,87%	180.930 53,60%	203.780 56,70%	227.630 57,80%	234.541 58,52%	217.100 58,82%
Maghiari	95.104 31,58%	145.880 43,22%	147.594 41,07%	152.738 38,78%	140.392 35,03%	129.998 35,22%
Germani	24.893 8,27%	3.588 1,06%	4.427 1,23%	6.395 1,62%	14.351 3,58%	6.380 1,73%
Romi	4.787 1,59%	2.283 0,68%	1.750 0,49%	5.256 1,33%	9.823 2,45%	13.517 3,66%

Românii sînt, în general, de religie ortodoxă şi greco-catolică, maghiarii reformaţi, romano-catolici şi unitarieni, germanii evanghelici (în principal în judeţul Mureş) şi romano-catolici (în principal în judeţul Satu Mare). Religia comunităţilor de romi urmăreşte în general religia populaţiilor majoritare, dar în cadrul bisericilor neoprotestante (adventiste, penticostale) procentul romilor este mai ridicat.
În urma alegerilor parlamentare din noiembrie 2000, pentru judeţul Mureş din 9 deputaţi 4 reprezentau UDMR, 2 PDSR, 2 PRM, 1 PNL; din 4 senatori 2 UDMR, 1 PDSR, 1 PRM, pentru judeţul Satu Mare din 6 deputaţi 3 reprezentau UDMR, cîte unul PDSR, PRM şi PNL; din 2 senatori ambii erau din partea UDMR.

Persoanele intervievate şi chestionate nu înţelegeau noţiuni cum ar fi „discriminare”, „discriminare rasială”, „măsuri speciale”, „discriminare indirectă”, „integrare socială”. Se neagă din principiu existenţa fenomenului discriminării, chiar dacă se recunosc deficienţele existente. Tipice au fost răspunsurile de genul: „nu, la noi nu există discriminare rasială; da, la noi foarte puţini dintre angajaţi sînt minoritari” sau „nu, la noi nu există discriminare; da, la noi nu se respectă legislaţia privind minorităţile naţionale”. Chiar şi o bună parte a persoanelor aparţinînd comunităţilor minoritare au considerat că termenul de discriminare rasială a fi prea „dur”; spre exemplu, mai mulţi romi au afirmat: „nu, nu sînt discriminat, dar dacă mă duc la bar, nu sînt servit, autorităţile refuză să-mi soluţioneze problemele”. Nici noţiunea de apartenenţă etnică nu este cunoscută, foarte mulţi români chestionaţi fiind revoltaţi, refuzînd răspunsul sau afirmînd: „eu sînt majoritar, nu etnic”. Stereotipurile negative la adresa romilor sînt atît de înrădăcinate, încît acestea se susţin chiar dacă persoanele în cauză, reprezentanţii unor instituţii, cunoşteau scopul interviurilor (ex.: „ţiganii, oriunde ar locui, degradează din punct de vedere social zona respectivă”).
La fel, există deficienţe serioase în cunoaşterea legilor. Procentul răspunsurilor corecte la întrebări (pentru funcţionarii publici, întrebările s-au referit exclusiv la legi care îi privesc direct, cum ar fi Legea funcţionarilor publici sau Legea autorităţilor publice locale; în chestionare erau date două variante, cea incorectă fiind mai defavorabilă minorităţilor) variază între 30-40% în cadrul funcţionarilor de etnie română şi între 60-75% în cadrul funcţionarilor de etnie maghiară. În cazul în care erau doar două variante de răspuns, procentul de 50% putea fi atins prin răspunsuri date la întîmplare.5
Parţial din lipsa necunoaşterii lor, parţial din inerţie sau chiar reavoinţă, noile legi care prevăd utilizarea limbii materne, introducerea unor măsuri speciale, combaterea discriminării nu sînt respectate. Fără a oferi o listă exhaustivă, iată cîteva exemple de prevederi ale căror nerespectare este o practică şi nu o excepţie. Legea nr. 178/1997 stipulează utilizarea de translatori autorizaţi în procedura penală pentru persoanele care nu vorbesc bine limba română, totuşi în acest scop sînt folosiţi grefieri sau cetăţeni care se află în mod incidental în sala de judecată. Ordonanţa de urgenţă nr. 31/2002 interzice organizaţiile şi simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, totuşi autorităţile refuză să ia atitudine împotriva lor, spre exemplu, Ministerul Culturii analizează de mai bine de un an conţinutul unor cărţi antisemite, în loc să dea o soluţie tranşantă şi rapidă. Legea 416/2001 prevede garantarea unui venit minim, dar Guvernul alocă sume de cinci ori mai mici decît cele prevăzute de lege.

Nivelul de educaţie	Români (%)	Maghiari (%)	Romi (%)	Germani (%)	Evrei (%)
Nedeclarat	11,87	11,38	30,72	19,57	16,39
Fără şcoală	12,09	5,83	46,17	3,01	1,64
Şcoala primară	12,56	12,27	12,41	8,82	3,28
Gimnazii, şcoli generale şi prima treaptă de liceu	12,24	18,06	7,23	15,05	3,28
Şcoli profesionale, complementare sau de ucenici	12,65	15,20	2,15	11,61	3,28
Licee	12,71	14,70	0,83	12,69	13,11
Şcoli postliceale de specialitate şi tehnice de maiştri	12,90	12,41	0,33	13,33	8,20
Instituţii de învăţămînt superior	12,98	10,14	0,17	15,91	50,82

Numărul celor care învaţă în limba română şi aleg opţional învăţarea limbii maghiare este infim — la nivelul judeţului Satu Mare există 37 de astfel de elevi.
În judeţul Mureş limba romani este predată pentru 24 de copii în grădiniţă, 798 de copii în şcolile primare, 405 în gimnazii şi 18 în licee, în Satu Mare pentru 135 de copii în şcolile primare, 230 în gimnazii, 12 în licee.
Din cele 505 clase primare sub efectiv în judeţul Mureş, 218 sînt cu predare în limba maghiară, 4 în limba germană, iar din 277 de clase V-VIII, 92 cu predare în limba maghiară şi 2 în limba germană. Aceste date arată că procentul claselor sub efectiv în judeţul Mureş în care învăţămîntul se desfăşoară într-o limbă minoritară este aproximativ la nivelul procentului claselor cu efectiv complet. În judeţul Satu Mare numărul claselor sub efectiv este semnificativ mai mic ca procentul celor în limbile minorităţilor: din cele 194 de clase primare 53 sînt în limba maghiară şi 3 în limba germană, din cele 48 de clase gimnaziale 19 în limba maghiară şi 1 în limba germană.  Din cele 10 clase liceale, profesionale, postliceale nici unul nu este în limba minorităţilor.
În judeţul Mureş, în anul şcolar 1997-1998 (datele privind anul şcolar 2002-2003 şi anul şcolar 2003-2004 au fost considerate de inspectorat a fi confidenţiale!) au existat 15 unităţi de învăţămînt liceal în care educaţia s-a desfăşurat exclusiv în limba română, 23 de unităţi au fost bilingve (din care una româno-germană, celelalte româno-maghiare). Din cele 5630 de locuri, 4585 au fost pentru educaţia în limba română (81,6%), 1005 în limba maghiară (17,9%), 40 în germană (0,7%). Din cele 70 de profile, 20 (28,6%) erau accesibile în limba română şi maghiară (două dintre ele şi în limba germană), 46 exclusiv în limba română (65,7%), 4 numai în maghiară (5,7%). În Tîrgu-Mureş, unde ponderea populaţiei maghiare a fost aproximativ 50%, 89 de clase de liceu au fost în limba română (70,6%), 27 în limba maghiară (29,4%). În anul şcolar 2003-2004 există două licee cu predare în limba maghiară.
În judeţul Satu Mare din cele 50 de licee, şcoli profesionale şi instituţii de învăţămînt postliceal, 26 (52%) sînt exclusiv în limba română, 11 (22%) în limba maghiară, 1 (2%) în limba germană, 12 (24%) fiind bilingve (cu clase de predare în limba română şi maghiară). Din cele 76 de profile, 2 (2,6%) sînt accesibile în trei limbi (matematică-informatică şi filologie), 23 (30,3%) în română şi maghiară, 49 (64,5%) doar în română, 2 (2,6%) doar în maghiară (religie romano-catolică şi religie reformată).

În cadrul învăţămîntului în limbile minorităţilor lucrează un număr mai mare de persoane necalificate. În judeţul Mureş, din cele 86 de educatoare necalificate, 62 predau la secţiile maghiare (72,1%), 3 la secţia germană; din cele 71 de învăţătoare necalificate, 59 (83,1%) sunt la secţiile maghiare, 5 la secţiile germane. Din cele 32 de persoane care predau limba romani, numai 13 sînt calificate (40,6%). În învăţămîntul gimnazial în limbile minorităţilor, datorită lipsei cadrelor didactice din aceste comunităţi, unele materii sînt predate în limba română. Spre exemplu, în Tîrnăveni (un oraş cu aproximativ 30.000 de locuitori din judeţul Mureş) există profesori maghiari doar la limba maternă, matematică, fizică şi geografie, la celelalte materii nu. Totodată elevii de la secţiile maghiare şi germane au mai multe ore pe săptămînă (cu 15-20%), avînd şi mai multe teze, examene decît cei de la secţiile române.

Structura cadrelor didactice care predau în limba maghiară în judeţul Satu Mare,
anul şcolar 2003-2004

În aceste condiţii, rezultatele obţinute de elevii care învaţă în limba maghiară sau germană sînt uşor mai slabe decît rezultatele elevilor de la secţiile române. În judeţul Mureş, la examenul de capacitate6 media elevilor din clasele cu predare în limba maghiară a fost 7,39, iar cea a celor în germană 7,31, faţă de media generală de 7,44; la bacalaureat media elevilor din clasele cu predare în limba maghiară a fost de 7,82 faţă de media generală de 7,88 (însă cea a claselor cu predare în limba germană a fost mai mare — 7,92). În judeţul Satu Mare fenomenele sînt similare: la examenul de capacitate media generală a fost 7,55, media claselor cu predare în limba maghiară 7,46, media claselor cu predare în limba germană 7,85; la bacalaureat media generală a fost de 7,74, faţă de 7,60 (media claselor cu predare în limba maghiară) respectiv 7,61 (media claselor cu predare în limba germană).

Deşi 36,8% din şcolile judeţului Mureş sînt bilingve7, conform interviurilor realizate nu există un multiculturalism real în şcoli. Dacă sînt mai rare cazurile în care serbările se desfăşoară exclusiv în limba română în aceste şcoli, la fel de rare sînt şi situaţiile în care apar pe coridoare inscripţii bilingve sau imagini ale personalităţilor aparţinînd culturii minorităţilor. De obicei, cultura minoritară nu poate depăşi limitele claselor în care se desfăşoară educaţia în aceste limbi; ba mai mult, există şcoli unde cabinetele de religie în care învaţă şi copii greco-catolici, romano-catolici şi reformaţi sînt amenajate exclusiv cu simboluri ortodoxe. Din cele 38 de licee din judeţul Mureş, 14 poartă numele unor personalităţi româneşti, cîte unul numele unor personalităţi maghiare, respectiv germane (Bolyai Farkas şi Joseph Haltrich). La nivelul şcolilor generale care poartă numele unor personalităţi, 85% dintre acestea sînt româneşti, iar 15% poartă numele unor personalităţi maghiare.

În judeţul Satu Mare 27,9% din şcoli sînt multilingve. Din cele monolingve, 79,9% sînt în limba română, 19,5% în limba maghiară, 0,6% în germană; din cele multilingve 87,1% în română şi maghiară, 2,9% în maghiară şi germană, 2,2% în română şi germană, 7,9% sînt trilingve. Din cele 50 de instituţii de învăţămînt liceal, profesional şi postliceal, 8 poartă numele unor personalităţi româneşti, două numele unor personalităţi maghiare, cîte unul au nume german respectiv latin.

Doar 18,5% dintre directorii liceelor din judeţul Mureş sînt maghiari, la celelalte licee în care se desfăşoară educaţie şi în limba maghiară directorii adjuncţi sînt maghiari. La şcolile generale din municipiul Tîrgu-Mureş situaţia este şi mai defavorabilă, aici doar 5% din directori sînt maghiari, directori adjuncţi maghiari existînd la 85% din şcoli (din anul şcolar 2004-2005 nu mai există nici un director maghiar în şcolile generale din Tîrgu-Mureş, ultimul, de la Şcoala generală nr. 7 fiind schimbat de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Mureş prin „reorganizare” — ulterior, Ştefan Someşan, inspectorul şcolar general a declarat că nu se pune problema discriminării întrucît „un mare mahăr de la UDMR” a fost numit director adjunct8). Aceste situaţii, ca şi modul de numerotare a claselor (primele litere din alfabet pentru clasele de predare în limba română), creează în copiii minoritari sentimentul cetăţeanului de rang inferior. Conform sondajului de opinie realizat în Tîrgu-Mureş, doar 8% din populaţia românească se opune multiculturalismului în şcolile bilingve.

Copiii romi se află într-o situaţie specială, mai multe fenomene concurînd la neînscrierea copiilor în şcoli sau la abandonul şcolar: sărăcia, slaba educaţie a părinţilor (sistemul educaţional din România se bazează încă pe însuşirea materiei în afara şcolii, cu sprijinul familiei), traumele datorate discriminării, nu în ultimul rînd unor tradiţii şi mentalităţi existente în comunităţile de romi (mariajul copiilor, desconsiderarea educaţiei). Există şi fenomenul abandonului neînregistrat: mulţi copii romi înscrişi la şcoală nu frecventează cursurile; totuşi ei nu sînt trecuţi ca absenţi, din „bunăvoinţă”.

Interviurile au relevat diferite atitudini discriminatorii la adresa romilor: refuzul de a înscrie copii romi în unele şcoli, înscrierea lor în clase separate (nu pentru a oferi educaţie în limba romani, ci pentru „a proteja” copiii neromi9). Această atitudine primeşte un sprijin substanţial şi din partea părinţilor majoritari: peste 20% din cei chestionaţi au recunoscut că doresc să evite clasele cu romi. Cele mai dese discriminări se manifestă prin pasivitatea cadrelor didactice, care nu acordă nici o atenţie copiilor romi din clasă (acordîndu-le notă de trecere doar ca să „scape” de ei cît mai repede sau lăsîndu-i repetenţi pentru a forţa părinţii să-şi trimită copiii la Şcoala specială). Procentul mare (peste 90%) de copii romi la Şcoala Specială nr. 1 din Tîrgu-Mureş — rezervat, oficial, pentru copii cu dizabilităţi mentale — este efectul acestei discriminări, la care contribuie, poate, şi părinţii, întrucît în această şcoală se oferă şi o masă caldă, iar copiii pot termina cu uşurinţă cele opt clase. În cazul comunităţii de romi care se află în apropierea Şcolii Speciale nr. 1, peste 60% din copii învaţă la această şcoală, în cazul unei alte comunităţi, aflate mai la distanţă, procentul este de 15%.

O formă de discriminare indirectă se aplică de unele şcoli care solicită prezenţa elevilor în uniforme şcolare, prin urmare părinţii mai săraci — mulţi dintre ei romi — evită acest şcoli. În mod similar, părinţii din unele clase decid organizarea unor ore suplimentare cu plată, ceea ce are ca efect scoaterea copiilor mai săraci din respectivele clase.

Conform celor relatate de cadrele didactice rome, viitorul copiilor romi depinde în foarte mare măsură de modul în care se raportează la ei învăţătoarele. Succesul şcolar, acolo unde există, se datorează unor cadre didactice foarte inimoase, care s-au implicat în mod deosebit în sprijinirea acestor tineri.
Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi-a manifestat dorinţa de a stopa fenomenul segregării. În comunicatul de presă din 23 aprilie 2004, se arată următoarele: „Ministerul Educaţiei şi Cercetării interzice formarea grupelor în învăţămîntul preşcolar, precum şi a claselor I şi a V-a, cuprinzînd exclusiv sau preponderent elevi romi. Acest tip de organizare a grupelor/claselor, indiferent de motivele invocate, constituie o formă de segregare.  În acest sens, Inspectoratele Şcolare Judeţene vor transmite Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pînă la data de 28 mai 2004, o informare privind dimensiunea segregării la nivelul fiecărui judeţ, precum şi planul de măsuri iniţiat în vederea eradicării acestui fenomen.

Totodată, inspectoratele şcolare vor lua măsurile care se impun pentru promovarea principiilor şcolii incluzive, o şcoală interculturală, deschisă tuturor, cu un curriculum care reprezintă diversitatea culturală a populaţiei, în care fiecare copil beneficiază de acces egal la o educaţie de calitate.
Segregarea este o formă gravă de discriminare. În cadrul sistemului educaţional, cu excepţia şcolilor/claselor cu predarea tuturor disciplinelor în limba romani, segregarea constă în separarea fizică, intenţionată sau neintenţionată, a copiilor romi de restul copiilor în şcoli, clase, clădiri şi alte facilităţi, astfel încît numărul copiilor romi faţă de cei neromi este disproporţionat de mare în raport cu procentul pe care copiii romi de vîrstă şcolară îl reprezintă din totalul populaţiei de vârstă şcolară în respectiva unitate administrativ teritorială. MEC va monitoriza aplicarea planului de măsuri şi supune atenţiei inspectoratelor şcolare Ordonanţa nr. 137 din 31 august 2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002, care prevede sancţionarea tuturor formelor de discriminare, inclusiv în domeniul educaţiei.”
Ca măsură specială pentru a sprijini educaţia copiilor romi din judeţul Mureş, din cele 38 de licee, în 21 au fost admişi 7710 de elevi romi pe locuri speciale (34 la Tîrgu-Mureş, 14 la Tîrnăveni, 13 la Reghin, 4 la Dumbrăvioara, 4 la Gurghiu, 3 la Sighişoara, 3 la Sărmaşu, 2 la Deda). În judeţul Satu Mare există 10 elevi în cinci licee din reşedinţa de judeţ.

Locurile speciale oferite însă nu pot fi utilizate în totalitate şi datorită lipsei unui sistem de burse pentru tinerii romi. Spre exemplu, la Şcoala Normală „Mihai Eminescu” (Liceul Pedagogic) din Tîrgu-Mureş,  unde s-a format o clasă de romi cu 22 elevi, datorită condiţiilor sociale ale familiilor lor, 6 elevi au abandonat şcoala după prima lună, încă doi după primul an de şcoală, rămînînd în prezent 14 elevi, din care unul singur îşi poate plăti taxele (cazare, masă, transport). Pentru o parte din ei (7) societatea civilă a oferit burse, ceilalţi se află în pragul abandonării liceului.
Se observă o tendinţă pozitivă în privinţa locurilor speciale la universităţi. În prezent, 15 romi învaţă la Universitatea „Petru Maior” din Tîrgu-Mureş, acum un an erau doar 2.

Programele şcolare, după care se elaborează manualele, nu prevăd prezentarea grupurilor minoritare. Problema nediscriminării este, de asemenea, evitată.
Doar în clasele cu predare într-o limbă minoritară se predă istoria şi tradiţia minorităţii respective (în clasele VI-VII, cu o oră pe săptămînă).
La materia „Cultură civică”, care se predă în clasele V-VIII, programa şcolară nu prevede nimic privind minorităţile, drepturile minorităţilor, probleme privind discriminarea. Programa din clasa a VI-a aminteşte non-discriminarea ca un principiu al Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, iar cea de clasa a VIII-a se referă la egalitatea de şanse, dar aminteşte doar „problema sărăciei şi a bogăţiei”, nu şi problema egalităţii de şanse între persoane aparţinînd diferitelor comunităţi etnice.

La materia „Istorie” nu se predă istoria României, ci „istoria românilor”, excluzîndu-se astfel istoria minorităţilor naţionale. Astfel, în loc să se prezinte şi elemente ale istoriei acestor comunităţi, materia „Istoria românilor” este bazată pe stereotipuri negative faţă de tot ceea ce nu aparţine de cultura română.
Atît manualele şcolare, cît şi materialele didactice sau caietele speciale pentru elevi utilizate în şcoli întăresc stereotipurile negative faţă de minorităţi. În comparaţie cu românii, care sînt „dintotdeauna”11, minorităţile descind din popoare migratoare barbare cu o cultură inferioară, respingătoare: „populaţiile migratoare au găsit în provincia Dacia Romană o populaţie cu o civilizaţie superioară”; „nenumărate seminţii barbare din răsăritul depărtat trecură pe-aici valuri-valuri, ca peste o stîncă de piatră. Ostrogoţi, sarmaţi, roxolani, vizigoţi, avari, huni şi alte felurite neamuri asiatice lăsară în urmă jale, şi moarte”; „barbarii veniţi din pustietăţi”; 12 „Hunii au fost migratori care au atras atenţia prin sălbăticia vieţii lor [...] Cicatrici adînci le brăzdau obrazul, aveau corpurile deformate de atîta stat pe cai şi hrana lor era sărăcăcioasă. Ei nu simţeau nevoia de mîncăruri gătite la foc, se hrăneau cu rădăcini de ierburi sălbatice şi cu carne pe jumătate crudă pe care o puneau pe spatele cailor. [...] Hainele, din pînză de in şi din blană de şobolan sălbatici, erau purtate fără a fi schimbate pînă se rupeau în petice, datorită folosirii zilnice. [...] Umblau de colo-colo fără să are vreodată pămîntul, fără locuri stabile, fără lege, fără cămine, locuind în căruţe. [...] Lăcomia de aur era, în schimb, nemăsurată. Acestei lăcomii şi nevoii de hrană pentru ei şi cai, i-au căzut pradă multe aşezări daco-romane, hunii lăsînd în urma lor durere şi moarte”13. În cadrul istoriei universale, la sedentarizarea popoarelor migratoare (la care se face referire în general prin termenul de „barbari”14) este prezentată lumea slavă. Maghiarii apar doar ca cei care au pus stăpînire pe Transilvania. Manualele de Istoria României din clasa a VIII-a menţionează formarea statului maghiar, colonizarea secuilor şi saşilor. Răscoalele ţărăneşti, chiar dacă au implicat în principal ţăranii maghiari, sînt prezentate ca revolte ale românilor împotriva nobilimii maghiare (răscoala de tip husit de la Bobîlna condusă de Budai Nagy Antal şi cea a cruciaţilor conduşi de Dózsa György15). Adunarea stărilor privilegiate din Transilvania este tratată în sens etnic, mentalitate total străină epocii: „Constituită în 1437, în timpul răscoalei de la Bobîlna, alianţa numită Unio Trio Nationum (uniunea celor trei naţiuni) era formată din maghiari, saşi şi secui şi avea ca scop sprijinirea reciprocă în faţa celor care le-ar fi putut afecta interesele politice sau economice (de fapt împotriva românilor, majoritari în Transilvania). Practic, prin această alianţă, membrii celor trei etnii (desigur, fruntaşii acestora) îşi asigurau monopolul politic în Transilvania prin înlăturarea românilor”16. În general, istoria Transilvaniei din epoca medievală este fals etnicizată, neaşezîndu-se anumite fenomene în contextul lor istoric real (de pildă, condiţionarea calităţii de nobil de apartenenţa la religia catolică este prezentată ca o invenţie a regelui maghiar cu scopul de a exclude românii ortodocşi din viaţa politică a Transilvaniei).

În epoca modernă, multe din materialele didactice nu menţionează nimic despre Holocaust17, mai mult, Ion Antonescu este prezentat ca un personaj pozitiv în istoria României, un continuator al idealurilor nobile: „«Treceţi Prutul!» Puţine cuvinte, multe înţelesuri! Ele cuprind toate năzuinţele de libertate şi victorie asupra duşmanului, toate speranţele unui popor de a-şi vedea reîntregit pămîntul strămoşesc, toată ura împotriva cotropitorului, toată încrederea unui conducător în capacitatea de luptă a armatei sale”18. Altele menţionează efectele negative ale regimului antonesciano-legionar: „perioada guvernării legionare s-a caracterizat prin: măsuri antisemite (antievreieşti); limitarea şi încălcarea drepturilor cetăţeneşti; utilizarea terorii şi a asasinatului politic”19.
Programa şcolară, manualele de istorie, materialele didactice nu conţin nici o informaţie cu privire la romi.
Introducerea unor cursuri opţionale, cum este „Istoria evreilor: Holocaustul” nu schimbă în mod fundamental situaţia, nefăcînd parte din trunchiul comun obligatoriu.

Statisticile oficiale cu privire la şomaj nu sînt relevante, întrucît multe persoane care şi-au pierdut locurile de muncă sau care nu au reuşit să se încadreze nu sînt incluse în categoria „oficială” a şomerilor. Comparînd statisticile pe categorii de vîrstă şi populaţia considerată a fi activă, se observă că la toate minorităţile, în special la romi, procentul populaţiei active este mai mic faţă de procentul minorităţilor în grupurile de vîrstă care ar putea fi active.

Numărul şi procentul persoanelor din România pe categorii de vîrstă şi populaţia activă pentru comunităţile studiate, 1992

Chestionarele aplicate în comunităţile de romi şi interviurile realizate cu lideri romi în Tîrgu-Mureş arată că peste 90% din populaţia adultă romă din municipiu nu are loc de muncă. Cei care lucrează sînt angajaţi în principal în domenii unde salariul este mic şi alte persoane ar refuza condiţiile de lucru (spre exemplu, în salubritate). O parte a romilor şi-a pierdut locul de muncă după anul 1990, alţii la începutul anilor 2000 (cînd s-au desfiinţat locurile de muncă tradiţionale de la fabrica de conserve şi de la fabrica de cărămidă din oraş şi municipalitatea a încheiat un contract pentru salubrizarea oraşului cu Penitenciarul Tîrgu-Mureş). Spre exemplu, în comunitatea din Valea Rece procentul celor care şi-au pierdut locurile de muncă în ultimii 15 ani, după care nu a mai reuşit să se angajeze, este de 65%.

Pentru ameliorarea situaţiei, la data de 9 mai 2003 s-a organizat prima bursă a locurilor de muncă pentru romi. În judeţul Mureş au fost oferite 227 de locuri, din care aproximativ două sute de locuri au fost oferite de autorităţi, instituţii publice (sub impulsul guvernului care dorea să demonstreze utilitatea acţiunii). Firmele private nu au arătat un interes real pentru a oferi locuri de muncă romilor20. Din cei aproximativ 400 de romi care s-au prezentat, 153 au fost angajaţi pe o perioadă de probă (86 în Sighişoara, 31 în Tîrgu-Mureş, 6 în Reghin şi 30 în Eremitu).
A doua bursă a locurilor de muncă pentru romi, organizată la 23 aprilie 2004 în 5 localităţi din judeţul Mureş, a oferit peste 200 de locuri de muncă, cu participarea a 15 firme private. Din cele 300 de persoane interesate, 40 au fost angajate, cu contract de muncă, imediat, alte 90 de persoane au fost angajate pentru o perioadă de probă.
În judeţul Satu Mare, cu ocazia bursei locurilor de muncă pentru romi din 2004, au fost oferite 109 de locuri de muncă, cu participarea a 11 firme private şi 3 oameni de afaceri. Din cele aproximativ 200 de persoane interesate, 62 au fost angajate cu contract de muncă (cu scopul protejării salariaţilor, nu s-a admis angajarea pentru o perioadă de probă).

Mentalitatea funcţionarilor care răspund de programele de reducerea şomajului este una nefavorabilă comunităţii de romi. La întrebarea „Care este motivul pentru care comunităţile de romi au nevoie de măsuri speciale?”, 31% din angajaţii Direcţiei Generale de Muncă şi Solidaritate Socială Mureş au afirmat că nu este nevoie de măsuri speciale, 61% a considerat că din vina comunităţii de romi (datorită automarginalizării sau a tradiţiilor romilor), doar 8% a motivat cu situaţia lor defavorizată care se menţine de mai multe secole.
Agenţiile Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă organizează cursuri de calificări şi recalificări, aceste cursuri sînt gratuite pentru persoanele cu o situaţie socială nefavorabilă. În judeţul Satu Mare, în cursul anului 2004, 12 romi au participat la astfel de cursuri. AJOFM Satu Mare şi Inspectoratul Şcolar al Judeţului Satu Mare a elaborat un proiect comun pentru anul 2005 cu scopul de a oferi cursuri de calificare pentru 65 de persoane din rîndul comunităţii de romi (zidari şi împletitori de nuiele). Datorită unui deficit de comunicare cu comunităţile de romi, persoanele intervievate din Livada şi Cidreag (comuna Halmeu) nu ştiau de existenţa facilităţilor privind cursurile de calificare.21

Nu este lipsit de semnificaţie faptul că procentul persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale este semnificativ mai mic în ramuri „strategice” cum ar fi producţia şi distribuirea energiei electrice, gazelor şi apei, transporturi şi telecomunicaţii, cercetare-dezvoltare, informatică, activităţi şi servicii economice, administraţia publică şi asigurări sociale. Procentul romilor este mai scăzut în ramuri unde aspectul exterior sau stereotipurile au importanţă: activitatea hotelieră şi de alimentaţie publică, finanţe, bănci, asigurări22, sănătate şi asistenţă socială.
La grupe de ocupaţii se observă în mod similar un dezechilibru, minorităţile fiind în situaţie defavorabilă la ocupaţiile mai bine salarizate, „de vîrf”, care necesită o calificare mai ridicată.

Populaţia activă din România pe ramuri şi grupe de ocupaţie pentru patru comunităţi studiate, 199223

Repartiţia procentuală la nivel naţional în cadrul celor patru comunităţi etnice în funcţie de suprafaţa camerelor de locuit ce revine unei persoane, 1992

Situaţia locuinţelor, în special în comunităţile de romi, este foarte critică în judeţul Mureş. Există fundaţii externe care se implică în construirea caselor, dar de multe ori comunităţile majoritare se opun realizării unor astfel de proiecte (într-un caz a fost nevoie să se apeleze la poliţie pentru a stăpîni situaţia). După datele Prefecturii judeţului Mureş, 2013 case ar trebui construite în comunităţile de romi, alte 3062 ar trebui recondiţionate (aceste cifre nu includ familiile care locuiesc în chirie dar îşi vor pierde locuinţa datorită retrocedării proprietăţilor). Numărul cazurilor soluţionate din cele 5.000 este sub 300 (în anul 2003 era sub 100). Prefectura Judeţului Satu Mare nu dispune de astfel de date, cunoscînd doar că pentru 66 de familii au fost acordate ajutoare în scopul reabilitării locuinţelor.
Multe dintre terenurile romilor nu sînt întabulate, pentru casele construite pe acestea nu există autorizaţii de construcţie. Deşi ar exista o deschidere din partea autorităţilor pentru soluţionarea situaţiei, aceasta întîrzie din lipsa unor fonduri special acordate în acest scop şi datorită sărăciei celor în cauză.
Din sesizările privind nerespectarea dreptului de proprietate (nerestituirea bunurilor confiscate ilegal în timpul regimului comunist) înregistrate de Liga PRO EUROPA, Biroul pentru Drepturile Omului, peste 60% provin din partea cetăţenilor de etnie maghiară.
Liderii comunităţii evreieşti şi germane din judeţul Mureş, prin interviurile acordate, au considerat că şi retrocedarea bunurilor acestor comunităţi este tărăgănată. Situaţia este similară şi în judeţul Satu Mare, unde comunitatea evreilor a întocmit o listă cu 77 de imobile care le-au fost confiscate, fiind retrocedat unul singur pînă în momentul de faţă (pe plan naţional lista cuprinde aproximativ 1700 de imobile confiscate în timpul regimului comunist, din care doar 5 au fost retrocedate). În judeţul Satu Mare liderii comunităţii maghiare au afirmat că procedura de retrocedare a bunurilor comunităţii şi bisericilor maghiare se desfăşoară în mod favorabil.

În anii anteriori, pînă la apariţia Ordonanţei de urgenţă nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, în foarte multe locuri publice s-a îngrădit accesul romilor. Această situaţie este în schimbare, totuşi, există încă locuri publice unde romii nu au acces. Astfel, romii din Strada Dealului (Tîrgu-Mureş) s-au plîns că nu sînt serviţi în barurile din zonă sau cei din Gorneşti (jud. Mureş) nu sînt lăsaţi să intre în discoteca din sat.
Pentru a nu fi acuzaţi de rasism, la unele localuri s-a afişat cerinţa privind „ţinuta obligatorie”, dar practic scopul îl constituie limitarea accesului romilor (pentru alte persoane nu se cere ţinută obligatorie), sau se afişează „club — intrarea doar pentru membri”, dar calitatea de membru se verifică doar pentru romi.
În zona centrului Tîrgu-Mureşului, din 20 de localuri publice (restaurante, cofetării, etc.), în 10 au fost observaţi romi, în celelalte zece s-a recurs la testare (cu sprijinul unui rom îmbrăcat tradiţional). În toate aceste localuri persoana respectivă fost servită, în mod amabil, civilizat.
Liderii romilor din Satu Mare au afirmat că după apariţia Ordonanţei de urgenţă 137/2000 nu au mai fost situaţii în care romii nu au fost serviţi în localuri publice.

Familiile de romi care au locuinţă se confruntă cu condiţii precare de locuit: în multe locuri conducta de apă, gaz, cablajul electric se opreşte la limita dintre neromi şi romi. Date statistice judeţene nu există, dar cele naţionale arată dificultăţile, mai ales în domeniul accesului la apă potabilă şi a încălzirii centrale.

Condiţiile de locuit, la nivel naţional, 1992

În judeţul Mureş, pentru 2002, au fost plătite doar 50% din ajutoarele sociale prevăzute de legislaţie. Pentru anul 2003, necesităţile au fost evaluate la 250 miliarde lei, dar au fost prevăzute iniţial în bugetul naţional numai 35,5 miliarde (14%). După rectificări, a fost asigurat 35% din venitul minim garantat. Situaţia este la fel de critică pentru anul 2004, cînd bugetul naţional asigură din nou numai 17% din venitul minim garantat. Persoanele angajate în baza faptului că făceau parte din grupuri dezavantajate şi-au pierdut locurile de muncă obţinute, întrucît statul nu a putut oferi avantajele prevăzute de lege. Nerespectarea de către statul român a legislaţiei în domeniul social afectează în primul rînd comunităţile de romi.
La Prefectura Judeţului Satu Mare se cunoaşte numărul persoanelor care trebuie să beneficieze de venitul minim garantat (3240), nu şi faptul că acest sprijin social nu se plăteşte integral.

În judeţul Mureş s-au derulat în ultima perioadă patru proiecte economice cu impact asupra comunităţii de romi, două în domeniul cărămidăriei şi două în domeniul tîmplăriei. Alte proiecte aşteaptă să fie finanţate. În comuna Apold s-a înfiinţat o asociaţie agricolă a romilor. În judeţul Satu Mare nu se cunoaşte existenţa unor astfel de proiecte.
4.9. Egalitatea în ceea ce priveşte cetăţenia
Cetăţenia română se dobîndeşte, în conformitate cu prevederile legale, prin naştere. Inclusiv copilul găsit pe teritoriul statului român este considerat a fi cetăţean român, dacă nici unul dintre părinţi nu este cunoscut.
Cetăţenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului străin, dacă îndeplineşte condiţiile stabilite de lege.
Cetăţenia română nu poate fi retrasă persoanei care a dobîndit-o prin naştere.
Nu există prevederi legale, dar nici practici prin care persoanele aparţinînd celor patru comunităţi studiate ar fi dezavantajate în ce priveşte acordarea sau retragerea cetăţeniei. Dar pentru a se bucura de toate drepturile conferite de cetăţenia română, persoanele au nevoie de acte de identitate, cartea de identitate fiind dovada cetăţeniei române. Acest act se întocmeşte şi se eliberează de către formaţiunea de evidenţă a populaţiei de la locul de domiciliu sau reşedinţă al persoanei fizice, pe baza cererii scrise a acesteia şi a documentelor cu care se face dovada numelui, stării civile, cetăţeniei române, a domiciliului şi, după caz, a situaţiei militare. Întrucît o mare parte a romilor locuiesc în imobile neîntabulate, ei nu pot face dovada domiciliului, prin urmare nu pot primi decît cărţi de identitate provizorii, ale căror valabilitate nu poate depăşi un an. Astfel ei trăiesc într-o stare de „provizoriat permanent”, cu frica de a nu mai primi cărţi de identitate, aflîndu-se la cheremul „bunăvoinţei” autorităţilor. În momentul de faţă, în judeţul Mureş problema cărţilor de identitate provizorie este rezolvată, în anii anteriori însă autorităţile au refuzat eliberarea actelor, iar poliţia a organizat razii în comunităţile de romi pentru a aplica amenzi contravenţionale tuturor celor care nu aveau buletine de identitate.

În conformitate cu prevederile legale, evidenţa cetăţenilor români care domiciliază în România se ţine după principiul locului de domiciliu al acestora25. Orice mutare trebuie anunţată la serviciul de evidenţa populaţiei în termen de 15 zile, iar o şedere mai lungă de 45 de zile într-o altă localitate decît cea prevăzută în actele de identitate trebuie anunţat la acest serviciu.
Aceste prevederi legale reprezintă restricţii pe de o parte pentru grupurile de romi seminomade, cărora li se poate refuza şederea pe raza unei localităţi, pe de altă parte pentru persoanele care îşi întemeiază o familie într-o altă localitate, dacă cel cu care este căsătorit nu poate face dovada domiciliului (şi are carte de identitate provizorie). În cazul din urmă, persoana în cauză va fi considerată ca locuind ilegal pe raza localităţii respective.
Pînă în momentul de faţă nu au avut loc expulzări colective de persoane, dar primarul municipiului Tîrgu-Mureş, dr. Dorin Florea, a afirmat de mai multe ori (începînd cu mai 2001) că romii (chiar şi cei care locuiesc cu forme legale) vor fi expulzaţi din zona centrală a localităţii, iar persoanele acuzate de cerşetorie au fost scoase cu forţa în afara oraşului.

Conform datelor neoficiale26, în judeţul Mureş procentul procurorilor de etnie maghiară este de 2%, al judecătorilor 10%, al avocaţilor 25%. În judeţul Satu Mare aceste procente sînt de 20%, 5% respectiv 15%.
Parchetele şi instanţele refuză în mod consecvent implementarea legislaţiei privind utilizarea limbii materne în faţa acestor instituţii. În loc de translatori autorizaţi, în situaţia în care cineva nu înţelege bine limba română (după aprecierea preşedintelui Judecătoriei Tîrgu-Mureş, cam 10-15% din cei care se prezintă în faţa instanţei) se utilizează persoane care incidental se află în sala de judecată, ori grefieri sau avocaţi. În judeţul Satu Mare aproximativ 20% din persoane ar avea nevoie de traducere, ceea ce la parchete se soluţionează prin audierea acestor persoane de procurori maghiari sau prin utilizarea translatorilor autorizaţi (la întrarea în Palatul Justiţiei din Satu Mare este afişată o lungă listă a traducătorilor), la Tribunal însă se folosesc avocaţi sau grefieri.
La fel, se obstrucţionează implementarea legislaţiei care prevede interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvîrşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. Există sentinţe care dovedesc refuzul judecătorilor de a da soluţii favorabile (şi conforme cu hotărîri ale consiliilor locale, legilor, tratatelor internaţionale cum ar fi Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale) în domeniul drepturilor minorităţilor. Spre exemplu, instanţele au refuzat impunerea inscripţionării bilingve a denumirii străzilor în zona centrală a municipiului Tîrgu-Mureş.27
Cu ocazia interviurilor, procurorii au considerat că există o mai mare criminalitate în comunitatea de romi, explicabilă nu numai prin sărăcia existentă, ci şi prin mentalităţile şi atitudinile culturale ale comunităţii.
Stereotipurile referitoare la romi par să aibă efecte deosebit de grave. Parchetele lucrează cu un număr insuficient de procurori, fapt ce nu permite desfăşurarea unor anchete serioase: la Judecătoria Tîrgu-Mureş 12 procurori anchetează anual 2500 de cazuri, la Tribunalul Mureş 9 procurori soluţionează 9.000 de dosare, 2000 cu trimitere în faţa instanţei. Media este de 2 cazuri de soluţionat pe zi de un procuror (în realitate mai multe cazuri, întrucît unii dintre procurori participă la şedinţele de judecată şi nu la anchete). Problemele sînt similare şi în judeţul Satu Mare. La Parchetul de pe lîngă Judecătoria Satu Mare 6 procurori soluţionează anual 5000 de sesizări, iar la Parchetul de pe lîngă Tribunal 9 procurori 600 de cazuri. În această situaţie — strîngerea probelor fiind practic imposibilă —, procurorii se bazează pe declaraţii, inclusiv ale presupuşilor făptuitori, obţinute de multe ori prin constrîngere. Deşi în această situaţie posibilitatea de a comite erori este mare, instanţele decid în aproape toate cazurile conform rechizitoriilor (numărul cazurilor în care instanţa ia o decizie contrară opiniei procurorilor este între 10-20 pe an), în primul rînd pentru că şi judecătorii sînt supraîncărcaţi (la Judecătoria Tîrgu-Mureş 22 de judecători soluţionează 12.000 cazuri pe an, la Tribunalul Satu Mare tot 22 de judecători 4.000 de cazuri), în al doilea rînd din „colegialitate”, întrucît procurorul care greşeşte va fi sancţionat.
Chestionarea deţinuţilor din Penitenciarul Tîrgu-Mureş prezintă rezultate care pot fi interpretate în sensul efectelor produse de stereotipuri28: condamnările pentru aceleaşi fapte sînt mai severe pentru romi decît pentru români şi maghiari. Pentru a avea o mai bună reprezentativitate, au fost analizate două delincvenţe: furtul şi furtul calificat. În situaţia furtului, media pedepsei pentru români a fost de 2,91 ani (88,9% recidivişti), pentru maghiari de 2,96 ani (50,0% recidivişti), pentru romi 3,28 ani (100% recidivişti). În cazul furtului calificat, românii au fost condamnaţi în medie la 3,12 ani29 (65,2% recidivişti), maghiarii la 3,11 ani (58,3% recidivişti), romii la 3,72 ani (66,7% recidivişti30).
În timpul urmăririi penale şi al procesului 26,8% din români aveau avocat angajat, în cadrul maghiarilor acest procent era de 20,8%, iar în cazul romilor de 15,8%.
Întrucît, conform specialiştilor, criminalitatea este cauzată de lipsa educaţiei şi de şomaj, au fost verificate prin chestionar şi aceste aspecte. Nivelul mediu educaţional al celor din Penitenciarul Tîrgu-Mureş a fost de 10,9 ani în cadrul românilor, 9,3 ani în cadrul maghiarilor şi 7,0 ani în cadrul romilor (reiese un nivel educaţional mai ridicat al romilor din penitenciar decît al celor din comunităţile de romi studiate). În momentul comiterii infracţiunii, aveau loc de muncă 33,9% dintre români, 37,5% dintre maghiari, 26,3% dintre romi. Prin urmare, nu atît aspectul educaţional, ci mai degrabă cel social are relevanţă pentru criminalitate.

Rămîne în continuare nesoluţionată problema proprietăţilor confiscate ilegal în perioada comunistă. Instanţele refuză soluţionarea favorabilă a cazurilor, iar dacă ele sînt soluţionate favorabil, autorităţile nu le execută. Experienţa Ligii PRO EUROPA demonstrează că procentul minoritarilor (în special cel al maghiarilor) ale căror cereri nu au fost rezolvate favorabil este mai mare. Comunitatea evreilor de ani de zile nu reuşeşte să obţină proprietatea a 20 de imobile care i-au aparţinut şi care, conform legislaţiei, ar fi trebuit retrocedate.

Experienţa Ligii PRO EUROPA şi a altor organizaţii de drepturile omului (naţionale şi internaţionale) arată că romii devin cel mai frecvent victime ale abuzurilor poliţiei sau ale organelor de urmărire penală. În situaţia în care depun plîngere împotriva acestor abuzuri, soluţionarea cazurilor se tergiversează pînă cînd victimele îşi retrag plîngerea.
Raziile efectuate în comunităţile de romi (organizate cu regularitate) au avut drept urmare semnarea unor protocoale între poliţie şi liderii comunităţilor, prin care cei din urmă promit semnalarea oricăror nereguli în comunitate, cum ar fi apariţia persoanelor străine, în schimbul stopării raziilor. Astfel, liderii comunităţilor de romi au devenit, oficial, informatorii poliţiei, ceea ce poate avea efecte negative asupra autorităţii liderilor în cadrul propriei comunităţi.

Atît organizaţii de drepturile omului, cît şi membri ai comunităţii evreieşti din Tîrgu-Mureş au semnalat atît existenţa unor grupări extremiste, cît şi acţiuni de vandalizare a cimitirelor evreieşti din judeţul Mureş. Nici poliţia şi nici parchetele nu au luat măsuri împotriva grupărilor extremiste, autorii acţiunilor nu au fost identificaţi, poliţia considerînd că distrugerea pietrelor funerare şi desenarea svasticii pe gardul cimitirului sunt opera unor copii care se joacă doar.
În situaţia în care romii devin victime ale unor abuzuri sau delincvenţe, de foarte multe ori cazurile nu sînt soluţionate în mod favorabil. Spre exemplu, Liga PRO EUROPA a observat că în cazul unor accidente de maşini, soldate cu decese, procentul cazurilor în care şoferii au fost achitaţi este mult mai mare dacă victima este de etnie romă decît în alte situaţii31.

În perioada cercetată nici deţinuţii din Penitenciarul din Tîrgu-Mureş, nici persoanele eliberate nu au considerat că ar exista un tratament diferenţiat al persoanelor minoritare. Condiţiile de detenţie, tratamentele aplicate de personalul închisorii nu au caracter discriminatoriu.

Noua Lege pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale (nr. 67/2004) a limitat drastic accesul organizaţiilor minorităţilor naţionale la procesul electoral, prin prevederile care stabilesc că:
a) prin minoritate naţională se înţelege acea etnie care este reprezentată în Consiliul Minorităţilor Naţionale (excluzînd acele comunităţi care se consideră a fi grup etnic, dar nu sînt reprezentate în Consiliu; printre acestea se numără secuii, care au participat la alegerile din 2000, dar nu au mai putut participa la cele din 2004 ca urmare a acestei prevederi);
b) pot depune candidaturi organizaţiile cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale reprezentate în Parlament (punînd în situaţie de inferioritate acele organizaţii care nu sînt reprezentate în Parlament, dar au o susţinere locală puternică, cum ar fi Centrul Creştin al Romilor din România sau Alianţa pentru Unitatea Rromilor);
c) pot depune candidaturi şi alte organizaţii ale cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale legal constituite care prezintă la Biroul Electoral Central o listă de membri, dar numărul membrilor nu poate fi mai mic de 15% din numărul total al cetăţenilor care la ultimul recensămînt s-au declarat ca aparţinînd minorităţii respective (creînd o discriminare faţă de partidele politice româneşti, care nu trebuie să beneficieze de sprijinul a 15% din numărul total al populaţiei româneşti);

d) dacă numărul membrilor necesari pentru îndeplinirea condiţiilor de la pct. c) este mai mare de 25.000 de persoane, lista membrilor trebuie să cuprindă cel puţin 25.000 de persoane domiciliate în cel puţin 15 din judeţele ţării şi municipiul Bucureşti, dar nu mai puţin de 300 de persoane pentru fiecare dintre aceste judeţe şi municipiul Bucureşti (încă o limitare în plus faţă de prevederea anterioară, care afectează comunitatea maghiară şi romă, care au fost prezente la alegerile locale din 2000 cu mai multe organizaţii).
Aceste restricţii legislative au fost completate şi de altele, formale (hotărîrea guvernamentală care stabilea cum trebuie să arate lista susţinătorilor organizaţiilor minoritare a apărut cu o săptămînă înainte de data limită a depunerii listei), care au avut ca efect absenţa la alegerile locale a organizaţiilor minorităţilor care nu erau prezente în 2004 în Parlamentul României. Uniunea Civică Maghiară, deşi a strîns numărul necesar de semnături (peste 50.000), a fost exclusă de la participarea la alegerile locale din iunie 2004 pe motiv că lista susţinătorilor nu a respectat forma cerută de hotărîrea guvernamentală.
După alegerile locale din 2004, din cei 1.274 de consilieri locali din judeţul Mureş33, 459 reprezintă Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, 27 Partida Romilor Social Democrată din România, 3 Forumul Democrat al Germanilor din România. În Consiliul Judeţean, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a obţinut 15 locuri (din 35).

Legislaţia nu prevede restricţii pe criterii etnice privind înregistrarea asociaţiilor, au fost însă cazuri în care cererile de înregistrare au fost respinse. Spre exemplu, un grup de romi a dorit să înfiinţeze o asociaţie denumită „Flacăra Hădăreni” (în memoria evenimentelor din 20 septembrie 1993, cînd trei romi au fost linşaţi şi 14 case de romi incendiate). Cererea lor a fost refuzată pînă la schimbarea denumirii (în „Speranţa Hădăreni”).
În alte situaţii, autorităţile au intervenit pentru a stopa unele activităţi ale organizaţiilor. Spre exemplu, s-a declanşat procedura de urmărire penală împotriva membrilor Consiliului Naţional al Secuilor, care a iniţiat dezbateri şi a înaintat un proiect de lege privind autonomia Ţinutului Secuiesc. Prim-procurorul României a considerat că — din moment ce conform Constituţiei, România este stat unitar — orice acţiune care vizează autonomia unei regiuni este acţiune împotriva ordinii constituţionale. Astfel de acuze nu au fost aduse, spre exemplu, la adresa organizaţiilor monarhiste, deşi ele sînt la fel de „anticonstituţionale”.
Hărţuirea membrilor Consiliului Naţional al Secuilor s-a manifestat şi prin reţinerea lor de către Poliţie, fără explicarea motivelor reţinerii.

Discriminarea structurală, subreprezentarea minorităţilor în sectorul public este un fenomen general.
Procentul maghiarilor în cadrul funcţionarilor publici din judeţul Mureş este de 20% dintr-o populaţie care se cifrează la 40%. Un număr relativ redus de funcţionari români cunosc limba maghiară (aproximativ 20% din cei chestionaţi). La Primăria municipiului Satu Mare procentul funcţionarilor maghiari este şi mai scăzut (10%), dar al celor care vorbesc limba maghiară este mai mare (50%). Unele dintre instituţiile administraţiei locale au experţi romi (Prefectura Judeţului Mureş, Primăria municipiului Tîrgu-Mureş, Primăria oraşului Tîrnăveni), dar în afara lor nu există alţi angajaţi romi. În sistemul judiciar acest tip de discriminare este şi mai accentuat: în judeţul Mureş procentul maghiarilor în cadrul procurorilor este de 2%, al judecătorilor 10%, al avocaţilor 25%.
Prin interviuri, funcţionarii publici maghiari (care participă la procedura de angajare) au afirmat că la angajare se face o discriminare, întrucît ei sînt în minoritate, iar colegii lor români ţin seama de criteriul prezervării procentului de 80%-20% între angajaţii majoritari şi minoritari.
Mentalităţile funcţionarilor publici au fost testate prin chestionare aplicate, reieşind următorul rezultat:

Procentul răspunsurilor afirmative la întrebările privind acceptarea persoanelor minoritare în cadrul autorităţilor publice, chestionar aplicat la angajaţii Primăriei municipiului Tîrgu-Mureş

Una dintre condiţiile pentru candidaţii la locuri de muncă în cadrul poliţiei sau penitenciarului este provenienţa dintr-un mediu familial „organizat”. Întrucît această noţiune se poate interpreta într-un mod subiectiv, există pericolul unei discriminări indirecte aplicate împotriva romilor.
Există şi alte criterii prin care se aplică discriminare indirectă, cum ar fi taxele ridicate de înscrierea pentru concurs. Spre exemplu, Curtea de Apel Tîrgu-Mureş a lansat un post de femeie de serviciu pentru care taxa de participare la concurs a fost fixat la 500.000 lei. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, sesizat în acest caz, a considerat că perceperea unor astfel de taxe este legală şi nu reprezintă o discriminare.
La nivelul Prefecturii Judeţului Mureş s-a format un Birou Judeţean pentru Romi, cu trei angajaţi, din care unul singur este rom. Există experţi romi şi la nivelul unor primării: doi la Tîrgu-Mureş, cîte unul la Sighişoara şi Tîrnăveni.
La Prefectura Judeţului Satu Mare postul de expert rom a rămas vacant din primăvara anului 2004, cînd persoana angajată şi-a înaintat demisia. Ulterior postul a fost chiar desfiinţat. În aceste condiţii, la Prefectura Judeţului Satu Mare nu există informaţii actualizate cu privire la situaţia romilor. Există experţi romi în două comune: Terebeşti şi Socond.
Cu ocazia interviurilor realizate, membrii comunităţilor de romi din Tîrgu-Mureş au declarat că sînt trataţi într-un mod discriminatoriu de autorităţi, de multe ori umiliţi, jigniţi. Din acest motiv, ei preferă să evite instituţiile publice, poliţia. De regulă, liderul lor este cel care contactează autorităţile, dacă nu este absolut necesară prezenţa personală.
În domeniul serviciilor medicale liderii comunităţilor de romi, membrii comunităţilor din judeţul Mureş au afirmat că situaţia este normală. Persoanele îndreptăţite la venitul minim garantat au fost incluse în sistemul asigurărilor de sănătate şi au fost înscrise la medicul de familie, la medicaţie compensată şi la alte drepturi similare. Există 6 mediatori sanitari romi în judeţul Mureş, care au atribuţia de a facilita accesul romilor la serviciile medicale publice. În judeţul Satu Mare nu există mediatori sanitari romi.

Accesul la informaţie este garantat prin publicaţiile în limba maternă a comunităţilor, programele în limbile minoritare ale posturilor de televiziune şi radio.
Legea audiovizualului acordă o atenţie atît protejării culturii române cît şi protejării culturii minorităţilor naţionale, prevede chiar că „în localităţile în care o minoritate naţională reprezintă o pondere mai mare de 20%, distribuitorii vor asigura şi servicii de transmitere a programelor care sînt libere la retransmisie, în limba minorităţii respective” (art. 82).
În programul televiziunii publice sînt incluse emisiuni pentru minorităţi. Spre exemplu, în săptămîna 7-13 iunie 2004 au fost identificate pe cele două posturi naţionale (România 1 şi TVR 2) 2,5 ore în limba maghiară, 1,5 ore în limba germană şi 1 oră pentru celelalte comunităţi etnice din România, la care se adaugă 4,5 ore în limba maghiară transmise prin Studioul din Cluj. Aceste emisiuni sînt în general în zile de lucru, între orele 15-16, mai rar 17-18.
Unele dintre televiziunile private transmit ştirile şi în limba maghiară.
Societăţile care oferă programe de televiziune pe cablu distribuie şi programe de televiziune din Ungaria şi Germania.
La Radio Tîrgu-Mureş se alocă timp pentru emisiune în limba maghiară (50 ore/săptămînă), germană (1 oră/zi) şi pentru comunitatea de romi (emisiune bilingvă română-romanes, 1 oră/săptămînă)36.
Unele dintre posturile de radio private au programe în limba maghiară, în special programe de ştiri. În Tîrgu-Mureş un post local de radio emite bilingv, dar cu precădere în limba maghiară.
Există două cotidiane maghiare cu distribuţie naţională şi un cotidian în limba germană. În Tîrgu-Mureş, din cele 4 cotidiene, unul este în limba maghiară, celelalte în limba română, iar în Satu Mare din 5 cotidiene unul este de limbă maghiară.

Pe lîngă cotidiane, există un număr considerabil de reviste, publicaţii în limba maghiară.
Nu sînt reglementări care ar restricţiona acordarea licenţelor de emisie pentru posturile care emit în limbile minorităţilor.
Există însă o practică negativă a unor instituţii (chiar şi publice) care publică anunţuri plătite doar în ziarele de limbă română sau cu precădere în aceste ziare. Datorită acestei practici, membrii comunităţilor minoritare sînt obligaţi să cumpere publicaţiile de limbă română pentru a obţine informaţii, totodată, în mod indirect, se oferă o finanţare publică accentuată pentru publicaţiile de limba română. Spre exemplu în perioada 15 septembrie - 15 octombrie 2003 cotidianul 24 ore mureşene a publicat pe o suprafaţă de 3.446 cm2 anunţuri publicitare ale instituţiilor subordonate Prefecturii Judeţului Mureş, cotidianul Cuvîntul liber 10.461 cm2, iar cotidianul de limbă maghiară, Népújság 2.062 cm2. În perioada 29 septembrie - 1 octombrie 2004 instituţiile subordonate Prefecturii Judeţului Satu Mare au publicat articole publicitare pe o suprafaţă de 1030 cm2 în cotidianul Gazeta de Nord-Vest, 1020 cm2 în cotidianul Glasul Sătmarului, 750 cm2 în cotidianul Informaţia zilei, 500 cm2 în cotidianul Viaţa, faţă de 560 cm2 în cotidianul Friss Újság.

Deşi nu există o lege prin care Biserica Ortodoxă Română să fie considerată biserică de stat, prin cutumă ea este aşezată într-o poziţie privilegiată faţă de alte religii. De la ceremonia de investire a preşedintelui României, o serie de instituţii publice oferă exclusivitate bisericii ortodoxe (laboratoarele de religie din şcoli, bisericile din penitenciare, etc.).
În perioada comunistă, bisericile minoritare şi-au pierdut o serie de bunuri, între care şi imobile, prin confiscări. Biserica Unită cu Roma (Biserica Greco-Catolică) a fost desfiinţată, bunurile bisericii revenind Bisericii Ortodoxe Române. Legislaţia privind redobîndirea bunurilor confiscate oferă posibilitatea atît comunităţilor minoritare, cît şi bisericilor minoritare să-şi recîştige drepturile, însă acest proces se desfăşoară deosebit de lent (spre exemplu, comunitatea evreilor din judeţul Mureş nu a redobîndit nici unul dintre imobilele solicitate), există foarte multe piedici din partea autorităţilor locale şi a justiţiei; totodată, această legislaţie exclude lăcaşele de cult (Ordonanţa de urgenţă nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, art. 1), ceea ce afectează în mod deosebit Biserica Unită cu Roma, care astfel nu-şi primeşte înapoi bisericile confiscate şi trecute în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române.

Legislaţia actuală nu interzice afişarea unor inscripţii în limbile minorităţilor naţionale, ea prevede însă obligativitatea autorităţilor publice locale de a afişa anunţurile şi informaţiile publice în limba acelor minorităţi care ating un procent de 20% din populaţia unităţii administrative respective.
În această situaţie, într-o interpretare limitativă („tot ce nu este prevăzut de lege este interzis”), există tendinţe de a nu permite inscripţionările bilingve, spre exemplu inscripţiile bilingve ale unor firme au fost considerate ca fiind „neconstituţionale”, prin urmare nu au primit avizele necesare. În altă ordine de idei, unele instituţii au refuzat inscripţionările bilingve pe considerentul că legea nu defineşte clar ce anume intră în categoria anunţurilor şi informaţiilor de interes public (spre exemplu, Primăria municipului Tîrgu-Mureş, Prefectura Judeţului Mureş, Ministerul Administraţiei Publice, ca şi instanţele din Tîrgu-Mureş au considerat că denumirea străzilor nu intră în această categorie).

Chiar dacă în mod evident o informaţie are caracter public, în lipsa unor prevederi care să sancţioneze nerespectarea prevederilor legale, autorităţile pot refuza afişarea bilingvă fără a se teme de nici un fel de consecinţe.
Astfel se poate observa că, în general, pe coridoarele instituţiilor publice, toate inscripţiile şi informaţiile destinate cetăţenilor sînt afişate exclusiv în limba română. Există puţine excepţii (cum ar fi Primăria municipiului Tîrgu-Mureş).
Nu sunt respectate prevederile legale privind utilizarea limbii materne de autorităţile locale. Răspunsurile funcţionarilor Primăriei municipiului Tîrgu-Mureş la chestionarele elaborate arată clar această situaţie:

Procentul răspunsurilor afirmative la întrebările privind utilizarea limbii maghiare în cadrul Primăriei municipiului Tîrgu-Mureş

Întrucît în judeţul Mureş numărul funcţionarilor publici care cunosc limba maghiară este semnificativ mai redus decît proporţia populaţiei maghiare, în majoritatea cazurilor comunicarea dintre autorităţi şi cetăţenii de limbă maghiară se desfăşoară în limba română. În judeţul Satu Mare procentul funcţionarilor publici care vorbesc limba maghiară este de aproximativ 50%. Chiar dacă funcţionarii cunosc limba maghiară, foarte rar primesc scrisori în această limbă, răspunsurile acordate fiind bilingve (pe considerentul că altfel nu ar avea valoare juridică).
În cadrul instituţiilor de cultură din judeţul Mureş există secţii maghiare (Teatrul Naţional Tîrgu-Mureş, Teatrul de Tineret Ariel, Ansamblul Folcloric Mureşul). În Satu Mare Teatrul de Nord are secţia română şi maghiară.
Muzeele însă, care au un public mixt şi care ar trebui să reflecte multiculturalitatea României, să educe în acest sens vizitatorii, nu sînt preocupate de prezentarea culturilor minoritare.
Muzeul de Etnografie din Tîrgu-Mureş este conceput în aşa fel încît să întărească un patriotism greşit înţeles al tineretului şi nu să ofere cunoştinţe reale despre etnografia comunităţilor din judeţul Mureş37. Astfel, hărţile expuse nu sînt etnografice, ci geografice (cu munţi vulcanici, zone colinare, podişuri, lunci şi depresiuni). Rar apar şi exponate care reprezintă comunităţile minoritare (spre exemplu, între opt costume populare, este expus un singur port femeiesc maghiar de pe Tîrnave şi un singur port săsesc tot din regiunea Tîrnavelor). Cultura romilor nu este reprezentată prin nici un exponat. Similar, în instituţiile de cultură unde ar exista posibilitatea de a forma o secţie reprezentativă pentru cultura romilor (de pildă, Ansamblul Folcloric Mureşul), autorităţile locale nu arată nici un interes în acest sens.

Secţia de etnografie a Muzeului de Istorie din Satu Mare tratează patru zone etnografice: Oaş, Ugocea, Codru şi Cîmpia, primele trei fiind zone româneşti, cea din urmă zonă mixtă, cu elemente maghiare şi germane (şvabe). De aici rezultă şi proporţia exponatelor care reprezintă cultura comunităţii maghiare respectiv germane. Spre exemplu în prima sala sînt 16 porturi din care la patru se specifică apartenenţa culturală (trei maghiare, unul german).38 Într-o altă sală mai apar 10 porturi din zonele etnografice Oaş şi Codru. La prezentarea interioarelor locuinţelor, apare cîte o cameră din zona Oaş şi Codru, cîte o jumătate de cameră cu specific maghiar respectiv german. Obiectele de ceramică maghiară sînt din Hollóháza, ceea ce nu are legătură nici cu zona Satu Mare, nici cu etnografia.
Prezenţa unor personaje aparţinînd minorităţilor în denumiri de străzi, statui este mult sub procentul sau aportul cultural al acestor comunităţi. În Tîrgu-Mureş 57 străzi poartă numele unor personalităţi româneşti, 18 ale unor personalităţi maghiare, 3 denumiri ar aparţine culturii maghiare dar ele au fost „traduse” (cum ar fi cel al lui Kinizsi Pál, devenit „Paul Chinezu”), 3 aparţin culturii universale. În Satu Mare 113 de străzi poartă numele unor personalităţi româneşti, 8 străzi numele unor personalităţi maghiare — cifră comparabilă cu cele 7 denumiri după numele unor personalităţi aparţinînd culturii universale (Danton, Voltaire, etc.). În acest oraş, în care cultura şvabă a fost omniprezentă, doar două străzi au rezonanţă germană: Ravensburg şi Wolfenbütel (ambele denumiri de localităţi din Germania, nicidecum personalităţi locale). Strada care comemorează Holocaustul poartă numele de „Evreilor Martiri” în Tîrgu-Mureş şi de „Martirilor Deportaţi” la Satu Mare.
ANEXE

1. Organizarea la nivel local/judeţean a unor grupuri de lucru mixte alcătuite din reprezentanţi aleşi ai comunităţii respective, ai structurilor descentralizate ale administraţiei centrale, ai organizaţiilor neguvernamentale ale romilor şi ai minorităţii romilor, în vederea evaluării principalelor nevoi ale comunităţilor de romi şi aplicării programelor de sprijinire a acestora.
La nivelul judeţului Mureş Grupul de lucru mixt s-a format din 5 romi (Nicolae Turcata - Prefectura Judeţului Mureş, Petre Zelariu - Partida Romilor, Francisc Demeter - Fundaţia Ion Budai Deleanu, Rudolf Moca - Casrom, Olga Markus - Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş) şi persoane din următoarele instituţii: Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, Direcţia de Sănătate Publică Mureş, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Mureş (2 persoane), Comandamentul Judeţean de Jandarmi, Consiliul Judeţean, Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Mureş, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Mureş, Direcţia Generală pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Mureş, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Mureş.
Nu participă reprezentanţii aleşi ai comunităţii de romi.
La început, Grupul de lucru mixt s-a întrunit lunar, după care au fost preferate întîlnirile ocazionale, sau cele punctuale pe diferite probleme cu persoanele cu atribuţii în domeniu. La primele întîlniri, pentru a cunoaşte activitatea şi membrii Grupului de lucru mixt, au participat, pe rînd, liderii comunităţilor de romi din judeţ.
4. Înfiinţarea de structuri de implementare a strategiei la nivelul ministerelor, prefecturilor şi primăriilor.
În cadrul Prefecturii Judeţului Mureş există un Birou Judeţean pentru Romi, cu trei angajaţi, dintre care doar unul este rom. La nivelul unor primării există experţi romi: 2 la Tîrgu-Mureş, cîte unul la Sighişoara şi Tîrnăveni. Există interes pentru angajarea unor experţi romi în localităţile Luduş, Iernut şi Reghin, unde în momentul de faţă40 se caută persoanele calificate care reprezintă comunitatea de romi.

5. Iniţierea şi desfăşurarea unor acţiuni de formare privind combaterea discriminării, la nivelul funcţionarilor publici din cadrul administraţiei publice centrale şi locale.
Nu există un program guvernamental în acest sens, doar organizaţiile neguvernamentale din judeţ desfăşoară astfel de activităţi.
6. Monitorizarea aplicării prevederilor OU 137 / 2000 şi sancţionarea funcţionarilor publici care au săvîrşit acte de discriminare a cetăţenilor.
Nu există o astfel de activitate în judeţul Mureş.
7. Condiţionarea recrutării şi promovării funcţionarilor publici în raport cu criteriului „nediscriminare” în raportarea cu celelalte persoane.
În afară de angajarea unor experţi romi (vezi pct. 4), nu există măsuri speciale pentru angajarea funcţionarilor romi.
8. Dezvoltarea colaborării dintre structurile administraţiei publice şi organizaţiile neguvernamentale ale romilor, pe bază de parteneriat; includerea liderilor comunităţilor de romi în procesul de luare a deciziilor administrative locale care afectează comunitatea de romi.

Există parteneriate între administraţiile publice locale şi organizaţii sau grupuri de iniţiativă ale romilor pentru realizarea unor proiecte punctuale.
În general, la nivelul administraţiilor locale, deciziile privind comunităţile de romi sînt luate după consultări cu liderii comunităţilor de romi.
9. Implementarea unor programe de acţiune afirmativă a romilor în ceea ce priveşte angajarea în muncă în posturi din structurile administraţiei publice centrale şi locale.
Vezi pct. 4 şi 7.

1. Rezolvarea problemelor legate de dreptul de proprietate asupra terenurilor şi locuinţelor deţinute de romi, a problemelor legate de aplicarea actelor normative privind constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate funciară, inclusiv prin promovarea unor iniţiative legislative în domeniu.
La nivelul judeţului Mureş situaţia a fost soluţionată în mică parte, întrucît procedura de întabulare şi de obţinere a autorizaţiilor de construcţie necesită bani. Există interes din partea autorităţilor pentru soluţionarea problemei, dar nu există fonduri disponibile. Ar fi nevoie de promovarea unor iniţiative legislative în domeniu, pentru a le aplica pe plan local.
2. Conceperea şi implementarea unor programe de reabilitare a locuinţelor şi mediului înconjurător în zonele locuite de romi.
După evaluări, în judeţul Mureş ar fi nevoie de construirea a 2013 de case şi de reabilitarea a 3062 de case. Au fost construite sau reabilitate locuinţe într-un număr mai semnificativ în localităţile: Tîrgu-Mureş (30), Tîrnăveni (40), Luduş (20), Iernut (10), Miercurea Niraj (50), Sîntana (30), Mica (30).

3. Dezvoltarea unor programe de finanţare guvernamentală sau în parteneriat, pentru asigurarea condiţiilor minime de locuit în comunităţile de romi (energie electrică, apă potabilă, canalizare, gaz metan, salubrizare).
Pentru dezvoltarea infrastructurii în zonele locuite de romi au fost reabilitate două drumuri (Cuci, Fărăgău), s-a extins reţeaua electrică în unele zone (fără program special de finanţare guvernamentală), există proiecte depuse pentru asigurarea apei potabile în zone rurale.
4. Dezvoltarea programului de locuinţe sociale pentru familiile numeroase şi lipsite de mijloace de subzistenţă.
Nu s-a realizat în judeţul Mureş.
5. Implicarea directă a etnicilor romi în programele guvernamentale de construire şi reabilitare a locuinţelor.
Romii, ca beneficiari, au participat direct la lucrările de construcţie şi de reabilitare ale locuinţelor lor.

1. Îmbunătăţirea accesului cetăţenilor români de etnie romă la serviciile publice.
După sesizările Biroului Judeţean pentru Romi, s-a îmbunătăţit accesul romilor la serviciile publice. Există încă reclamaţii din partea romilor, în principal împotriva unor funcţionari din primării, dar numărul lor a scăzut semnificativ în ultima perioadă de timp.
2. Conceperea şi implementarea unor programe specifice de formare şi reconversie profesională pentru romi.
Există cursuri de calificări şi recalificări organizate de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Mureş, ele sînt gratuite pentru persoanele cu o situaţie socială defavorizată. Întrucît Legea nr. 507/2002 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către persoane fizice obligă aceste persoane să posede o calificare pentru desfăşurarea activităţilor economice, mulţi romi au participat la astfel de calificări.
3. Instruirea personalului din cadrul serviciilor de ocupare şi formare profesională, privind ocuparea pe piaţa muncii a persoanelor aparţinînd minorităţii romilor.
Deşi în cadrul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Mureş nu există un expert rom, nici o instruire a personalului privind ocuparea pe piaţa muncii a romilor, colaborarea şi partneneriatul dintre Biroul Judeţean pentru Romi şi Agenţie este foarte bună, expertiza în domeniu fiind asigurat de Birou.
4. Sprijinirea, în condiţiile legislaţiei în vigoare, a tinerilor absolvenţi romi pentru angajare şi monitorizarea evoluţiei profesionale a tinerilor romi cu studii superioare.
Anual se organizează bursa locurilor de muncă pentru romi. La a doua ediţie a bursei, organizată la 23 aprilie 2004 în 5 localităţi din judeţul Mureş, au fost oferite peste 200 de locuri de muncă. Din cele peste 300 de persoane interesate, 40 de persoane au fost angajate imediat (cu contract de muncă), alte 90 de persoane au fost selectate pentru o perioadă de probă. Au participat 15 firme din judeţ, oferind în primul rînd locuri de muncă pentru persoane necalificate — tîmplari, zidari etc (au existat şi locuri de muncă pentru persoane calificate, acestea însă nu au fost ocupate). Biroul Judeţean pentru Romi urmăreşte viitorul persoanelor angajate prin bursă.
Tinerii romi cu studii superioare sau cei care sînt la facultaţi sînt monitorizaţi atît de Biroul Judeţean pentru Romi cît şi de Partida Romilor, pentru a li se asigura un loc de muncă corespunzător.
5. Acordarea de subvenţii organizaţiilor neguvernamentale ale romilor care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială.

1. Îmbunătăţirea accesului romilor la serviciile medicale publice preventive şi curative prin instituţionalizarea sistemului de mediatori sanitari, conceperea şi implementarea unor programe specifice de profilaxie şi tratament.
În judeţul Mureş există 6 mediatori sanitari romi (2 la Reghin, cîte unul la Tîrgu-Mureş, Tîrnăveni, Ideciu, Band) care au printre alte sarcini şi îmbunătăţirea accesului romilor la serviciile medicale publice preventive şi curative.
2. Formarea de mediatori sanitari, asistenţi medicali şi medici, din cadrul comunităţilor de romi.
În afară de cei 6 mediatori sanitari romi există şi asistenţi medicali romi (întrucît ei nu au fost promovaţi ca o măsură pozitivă, nu au fost implicaţi în mod direct în activitatea Biroului Judeţean pentru Romi). În momentul de faţă există 2 elevi la liceul sanitar din Tîrgu-Mureş (Grupul Şcolar „Gheorghe Marinescu”), unde se asigură anual două locuri la fiecare specializare, şi un student rom la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Tîrgu-Mureş.
3. Identificarea soluţiilor pentru includerea romilor în sistemul asigurărilor de sănătate, înscrierea la medicul de familie, medicaţie compensată etc.
Problema a fost soluţionată la nivel naţional prin Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, prin care toate persoanele care au dreptul la venitul minim garantat au fost incluse în sistemul asigurărilor de sănătate şi beneficiază de medic de familie şi de medicaţie compensată.
4. Conceperea şi implementarea unor programe de informare sanitară, consultanţă medicală şi planning familial pentru femei, în comunităţile de romi, cu accent pe protecţia mamei şi copilului.
Realizat prin studenţi voluntari din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Tîrgu-Mureş şi mediatorii sanitari.
5. Campanii de vaccinare în comunităţile de romi prin comisii mixte formate din cadre medicale locale şi de la nivelul DSP (Compartimentul Epidemiologie Boli Transmisibile) şi reprezentanţi ai comunităţilor de romi.
Realizat prin studenţi voluntari din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Tîrgu-Mureş şi mediatorii sanitari.
6. Campanii de depistare TBC, infecţii HIV/SIDA, afecţiuni dermatologice, boli cu transmitere sexuală etc.
Realizat prin mediatorii sanitari.
7. Efectuarea unor studii epidemiologie privind starea de sănătate.
Nu există studii. Mediatorii sanitari monitorizează situaţia în comunităţi.
8. Creşterea numărului de cadre medicale provenite din etnici romi, prin alocarea de locuri speciale pentru studenţii romi în învăţământul medical de stat.
Vezi pct. 2.

1. Iniţierea şi derularea unor proiecte de formare sau reconversie profesională pentru romi.
Vezi lit. C, pct. 2
2. Asigurarea de facilităţi pentru exercitarea şi revalorizarea unor meserii tradiţionale, care răspund nevoilor existente pe piaţă.
În judeţul Mureş au fost derulate 4 proiecte, 2 în domeniul cărămidăriei, două în domeniul tîmplăriei.
3. Conceperea şi implementarea unor programe specifice de finanţare a unor activităţi generatoare de venit şi mici afaceri pentru familii şi comunităţi de romi, inclusiv pentru femeile rome.
În afară de proiectele menţionate la pct. 2, au fost elaborate alte proiecte, care aşteaptă să primească finanţare. Fondurile alocate în anii anteriori au fost foarte mici, însă în anul 2004 există fonduri mai mari la nivel naţional.
4. Reducerea ratei şomajului în rândul cetăţenilor români de etnie romă, prin crearea de facilităţi întreprinzătorilor care angajează romi şi combaterea oricăror forme de discriminare privind angajarea romilor.
Vezi lit. C, pct. 4.
5. Elaborarea unor programe destinate împroprietăririi şi stimulării activităţilor agricole pentru comunităţile de romi.
Nu există programe specifice; totuşi, la Apold s-a format o asociaţie agricolă a romilor. Romii care au terenuri agricole nu au cu ce lucra pămîntul.
6. Sprijinirea, în condiţiile legislaţiei în vigoare, a IMM-urilor aparţinînd persoanelor provenite din rîndul etniei romilor, prin sistemul de credite avantajoase.
Nu există măsuri pozitive pentru romi.
7. Includerea comunităţilor defavorizate de romi în zonele considerate defavorizate şi conceperea şi implementarea unor programe de redresare a acestora.

3. Soluţionarea cazurilor de apatridie ale romilor proveniţi din România.
Nu au fost cazuri în judeţul Mureş
4. Dezvoltarea, în colaborare cu organizaţiile de romi, a unor programe locale pentru procurarea documentelor de identitate pentru romii lipsiţi de mijloace de subzistenţă.
Primăriile au acordat subvenţii pentru obţinerea actelor de identitate, s-au eliberat cărţi provizorii pentru persoanele fără domiciliu, iar poliţia nu amendează persoanele fără acte de identitate pînă cînd programul nu este definitivat.
5. Derularea unor programe de informare a liderilor romi, conducerii instituţiilor publice şi a ONG pentru identificarea şi soluţionarea corectă a cazurilor de discriminare.
Biroul Judeţean pentru Romi a organizat 15 întîlniri cu poliţişti, primari şi lideri romi la care au fost discutate aspecte legate de fenomenul discriminării.
Programe de acest gen au fost derulate şi de organizaţii neguvernamentale.
6. Identificarea, prevenirea şi rezolvarea operativă a stărilor conflictuale susceptibile a genera violenţă familială, comunitară sau interetnică.
Biroul Judeţean pentru Romi obţine informaţii cu privire la situaţii conflictuale din judeţul Mureş de la liderii locali ai comunităţii, poliţie şi primării. În astfel de situaţii reprezentantul Biroului mediază conflictele.
7. Iniţierea unor programe de educaţie juridică şi prevenire a infracţionalităţii, în colaborare cu membrii etniei romilor.
Similar pct. 5.
8. Angajarea cetăţenilor de etnie romă în serviciile de ordine publică şi în forţele de poliţie şi jandarmerie.
Nu au fost angajaţi romi.

1. Asigurarea participării nediscriminatorii a femeilor rome la programele de protecţie şi educaţie a copiilor.
Există institutori romi care participă la programele de protecţie şi educaţie a copiilor romi. Se doreşte crearea unui colegiu de institutori în judeţul Mureş.
2. Iniţierea unor programe de prevenire şi combatere a discriminării pentru copiii romi instituţionalizaţi precum şi pentru celelalte categorii de copii aflaţi în dificultate.
Nu există programe speciale. Nu s-a constatat de Biroul Judeţean pentru Romi un tratament diferenţiat al copiilor romi din instituţii faţă de copiii neromi. În marea lor majoritate, copiii instituţionalizaţi sînt de etnie romă.
3. Realizarea unui parteneriat între ONG-uri ale romilor şi structurile publice locale pentru protecţia copilului.
Nu există.
4. Angajarea de personal din rîndul etniei romilor în instituţiile de ocrotire a minorilor în care numărul copiilor instituţionalizaţi provine preponderent din familii de romi.
Există romi în cadrul instituţiilor de ocrotire a minorilor, dar nu există măsuri specifice pentru angajarea lor.
5. Îmbunătăţirea calităţii vieţii pentru copiii din familiile cu venituri scăzute şi asigurarea respectării drepturilor acestora.
Se aplică programele guvernamentale existente.
6. Conceperea şi implementarea unor programe de formare a mediatorilor sociali şi a formatorilor din rîndul tinerilor romi, pentru comunităţile de romi.
Nu există în judeţul Mureş.
8. Promovarea alternativelor de tip familial pentru copii instituţionalizaţi.
Există asistenţi maternali, dar foarte puţini din rîndul comunităţilor de romi, întrucît nu dispun de condiţii sociale cerute de lege.

9. Prevenirea abandonului, a abuzului şi a neglijării copilului, precum şi a tuturor fenomenelor care determină intrarea copilului în dificultate.
Sînt purtate discuţii cu membrii comunităţii, a scăzut numărul abandonurilor, dar nu există programe specifice de prevenire.
10. Analizarea fenomenului „copiii străzii” şi formularea unor proiecte naţionale şi locale de intervenţie socială.
Astfel de programe au fost desfăşurate de organizaţii neguvernamentale.
11. Sensibilizarea opiniei publice cu privire la drepturile copilului şi la problematica copilului şi a familiei în situaţie de risc sau dificultate.
Sporadic, prin mass-media.

2. Analiza posibilităţii de organizare a unor instituţii de învăţământ primar, secundar şi profesional pentru romi (arte şi meserii, învăţământ vocaţional, formare şi reconversie profesională, etc.).
Nu a fost cazul în judeţul Mureş.
8. Acordarea în continuare de facilităţi şi de locuri subvenţionate speciale pentru tinerii romi care doresc să urmeze colegii universitare şi facultăţi.
Se acordă locuri speciale pentru romi în cadrul liceelor şi facultăţilor. În judeţul Mureş învaţă 77 de liceeni romi pe aceste locuri speciale, iar 15 sînt studenţi la Universitatea „Petru Maior” din Tîrgu-Mureş (la specializări cum ar fi administraţie publică, management, contabilitate). Există un student rom şi la Universitatea de Medicină şi Farmacie, care a fost admis nu pe locurile speciale, ci pe locurile normale.
9. Obligativitatea unităţilor şcolare şi a inspectoratelor şcolare judeţene să organizeze în permanenţă cursuri de recuperare şcolară pentru romi, prin toate formele de învăţământ aprobate, în raport de solicitările individuale şi ale organizaţiilor romilor din zona de responsabilitate.
Au fost îndeplinite toate cererile privind organizarea claselor de recuperare în judeţ, cu condiţia existenţei numărului minim de persoane interesate prevăzute de lege. Numărul claselor de recuperare variază între 10-15 în judeţ.
10. Atragerea tinerilor romi spre instituţiile de formare a funcţionarilor publici şi a personalului din instituţiile publice (facultăţi de asistenţă socială, administraţie publică, medicină, academii şi şcoli militare pentru formarea ofiţerilor şi subofiţerilor de poliţie, MApN, SRI etc.).
Vezi pct. 8.
11. Stimularea accesului la educaţie prin asigurarea unei mese gratuite pentru toţi elevii din ciclul primar şi secundar.
Se aplică programul guvernamental „Cornul şi laptele”.

1. Organizarea şi dezvoltarea unor reţele de valorificare a patrimoniului cultural al romilor inclusiv prin adaptarea meseriilor tradiţionale la piaţa modernă şi dezvoltarea unor reţele de desfacere.
Nu există reţele, doar iniţiative locale.
3. Conceperea şi implementarea unor programe de sprijinire a elitelor politice, culturale şi artistice provenite din rândul romilor, în scopul revigorării şi afirmării identităţii etniei romilor.
Nu există programe speciale.
4. Sprijinirea evenimentelor culturale cu specific inspirat din folclorul şi cultura romani.
Au fost sprijinite de Consiliul Judeţean şi de primării o serie de festivaluri folclorice cu specific romani, cît şi participarea ansamblurilor de romi la festivaluri.
5. Sprijinirea realizării unor canale de cultură şi informare pentru romi la nivel naţional (emisiuni TV, posturi de radio, publicaţii).
Există o emisiune la Radio Tîrgu-Mureş dedicată romilor; în momentul de faţă, prin crearea postului local al televiziunii naţionale, se doreşte realizarea unei emisiuni TV pentru şi despre romi. Cotidianul 24 ore mureşene publică în mod regulat articole scrise de un reprezentant al comunităţii de romi.
6. Fondarea unui ansamblu artistic muzical precum şi a unui teatru al romilor, în care să fie reprezentate atât traduceri ale pieselor aparţinând culturii universale, cât şi creaţii în limba romani.
Există mai multe ansambluri folclorice rome în judeţ.
7. Înfiinţarea unui muzeu al culturii şi civilizaţiei romilor.
Nu există la nivelul judeţului Mureş. La Muzeul de Etnografie din Tîrgu-Mureş nu este prezentată cultura romilor.
8. Finanţarea proiectelor de cercetare multiculturală.
Nu există.
9. Conceperea şi implementarea unor programe educaţionale interculturale pentru copii şi tineri.
Programe desfăşurate de organizaţii neguvernamentale.
10. Finanţarea unor premii anuale pentru creaţia artistică în domeniul culturii romilor.
Nu există în judeţul Mureş.

5. Desfăşurarea de programe de informare şi educare civică a etnicilor romi.
Programe desfăşurate de organizaţii neguvernamentale.
6. Mediatizarea cazurilor de discriminare a romilor.
Realizat de organizaţii neguvernamentale.
7. Încurajarea mass-media să prezinte starea şi nevoile romilor în domeniile: educaţie, asistenţă medico-sanitară, legalitate, cultură, habitat într-o manieră realistă şi lipsită de prejudecăţi.
Au existat discuţii cu reprezentanţii mass-mediei locale.
8. Conceperea şi implementarea unor programe de sprijinire a dezvoltării societăţii civile a romilor, în scopul prevenirii şi combaterii discriminării etnicilor romi.
Nu există în judeţul Mureş.
9. Organizarea şi dezvoltarea unor programe de informare şi educare interculturală a majorităţii, cu participarea etnicilor romi.
Programe desfăşurate de organizaţii neguvernamentale.
10. Participarea liderilor romi la procesul de luare a deciziilor politice, cu impact asupra vieţii economice şi sociale a comunităţilor de romi.
Vezi lit. A, pct. 1, 4 şi 8, lit. C pct. 2.
11. Popularizarea exemplelor de succes în rezolvarea problemelor comunităţilor de romi.
Sporadic, cu sprijinul presei locale.
12. Evaluarea şi mediatizarea periodică a stării sociale a comunităţilor de romi din România.
Există o evaluare anuală la nivelul Prefecturii Judeţului Mureş, care nu se mediatizează.
Situaţia comunităţilor de romi din Tîrgu-Mureş

1. În Valea Rece locuiesc 250 familii, 1400 de persoane. Deşi romii trăiesc în această zonă de mai bine de 100 de ani, în cărţile funciare terenul figurează ca păşune.
Casele sînt construite fără autorizaţii, în general din cărămidă nearsă. Nu există canalizare, Primăria a realizat două cişmele (cîte una la fiecare capăt de stradăi, de unde, ulterior, va putea porni reţeaua de apă potabilă pentru comunitate). Electricitatea şi gazele naturale au fost introduse în casele care au putut suporta cheltuielile.
Cu sprijinul Poliţiei şi Primăriei, locatarii din Valea Rece au putut obţine acte de identitate (provizorii).
Copiii cu vîrsta între 7-14 ani sînt şcolarizaţi în procent de 90%, la Şcoala Specială nr. 1 şi şcolile generale nr. 10 şi 18. Cei care se înscriu la Şcoala Generală nr. 17 întîmpină dificultăţi, sînt jigniţi, prin urmare după o perioadă scurtă se înscriu la alte şcoli. Şcoala Specială nr. 1 (pentru persoane cu handicap psihic) este preferată de 60% din părinţi, întrucît aici se învaţă mai uşor şi se acordă o masă gratuită. Conform chestionarelor, 15% din adulţi nu au nici o educaţie, 20% au între 2-4 clase, 45% între 6-8 clase şi 20% 9-12 clase.
95% din populaţia adultă nu are loc de muncă. Pînă în anul 2000, mulţi romi din Valea Rece lucrau în salubritate, cînd Primăria municipiului Tîrgu-Mureş a decis să ofere această muncă deţinuţilor din Penitenciarul Tîrgu-Mureş. Această decizie a afectat în mod serios comunitatea. În prezent, aproximativ 400 de persoane primesc ajutor social din partea Primăriei. 65% din populaţia adultă chestionată a declarat că dispunea de loc de muncă înainte de 1989 (o persoană şi-a pierdut locul de muncă după 20 de ani de lucru, în 1997), 15% nu a fost niciodată angajată.
40% din populaţia adultă a declarat că în ultima perioadă de timp nu a fost la nici o autoritate publică. Doar 10% au avut experienţe pozitive în contact cu autorităţile, 25% a avut şi experienţe pozitive, şi experienţe negative, 25% doar experienţe negative. Peste jumătate din persoanele care au fost la autorităţi au declarat că au fost discriminaţi. Cu ocazia interviurilor, au afirmat că maşina Salvării, dacă este chemată, intră în zonă, dar taximetriştii se opresc la limita ei. În barurile şi celelalte locuri publice din zonă romii sînt serviţi. Asistenţa medicală este asigurată, iar cînd sînt spitalizaţi, nu întîmpină probleme de discriminare.
Poliţia a efectuat în mod repetat — aproape lunar — razii în comunitate, pînă la semnarea unui protocol între liderul comunităţii, poliţie şi jandarmerie, prin care liderul se obligă să raporteze acestor instituţii orice eveniment din comunitate.

3. Romii din Strada Dealului s-au mutat în zonă în cursul anilor ’60, pentru a fi aproape de locurile lor de muncă: fabrica de cărămidă şi fabrica de conserve. Pe acest teren, care în cărţile funciare figurează ca păşune, trăiesc 60 de familii.

Cu sprijinul Poliţiei şi Primăriei, locatarii din Strada Dealului au putut obţine acte de identitate (provizorii).
Copiii învaţă la Şcoala Generală nr. 1, Centrul Rozmarin şi Şcoala Specială nr. 1 (aproximativ 15%, mult mai puţini decît dintre copiii din Valea Rece, întrucît această şcoală este la distanţă mare de comunitate). Nivelul şcolarizării este foarte redus (40% din copiii de vîrstă şcolară sînt înscrişi). Părinţii nu au reclamat discriminări din partea cadrelor didactice. Conform chestionarelor, din populaţia adultă 43% sînt fără educaţie, 14% au terminat 4-5 clase, 28% 8 clase, 14% 10-11 clase.
Aproape jumătate din persoanele adulte sînt pensionari (există un număr foarte mare de pensionaţi din cauză de boală). Doar trei persoane au locuri de muncă. Pînă în anul 1992, aproape toţi bărbaţii aveau loc de muncă, însă 86% din femei nu au lucrat niciodată.
Cu ocazia interviurilor, romii din Strada Dealului au afirmat că maşina Salvării, dacă este chemată, intră în zonă. La fel şi taxiurile. În unele baruri şi alte locuri publice din zonă romii nu sînt serviţi. Asistenţa medicală este asigurată, iar cînd sînt spitalizaţi, nu întîmpină probleme de discriminare. Mulţi au însă experienţe negative privind relaţia cu organele de cercetare penală, care, în anchete, aplică rele tratamente pentru a convinge învinuiţii să declare comiterea faptelor pentru care sînt acuzaţi.
Poliţia a efectuat în mod repetat razii în comunitate, aplicînd amenzi pentru lipsa actelor de identitate, pînă la semnarea unui protocol între liderul comunităţii, poliţie şi jandarmerie, prin care liderul se obligă să raporteze acestor instituţii orice eveniment din comunitate.