Cazul A. V. (expulzare din ţară)
informare telefonica la 4 iunie 1998
La
4 iunie 1998, Biroul pentru Drepturile Omului a fost informat că A. V.,
cetăţean iranian a fost ridicat din domiciliul său de către Poliţia din
Tīrgu-Mureş şi transportat la Bucureşti cu motivul că nu şi-a prelungit
viza. Pentru a preveni o eventuală expulzare (ceea ce se urmărea de
către Poliţia de Frontieră era denumită īn mod oficial „returnare”,
pentru a evita termenul de „expulzare”, acţiune ce ar fi necesitat o
hotărīre judecătorească) a lui A. V., la 5 iunie 1998 s-a trimis o
scrisoare către Poliţia de Frontieră avīnd următorul conţinut:
Pe baza Legii privind regimul străinilor, la expirarea vizei, cetăţenii
străini pot fi expulzaţi la ordinul Ministerului de Interne. Această
lege nu prevede posibilitatea de a „returna” o persoană.
Constituţia Romāniei, prin art. 19 alin. 3 specifică: „expulzarea sau
extrădarea se hotăreşte de justiţie”.
Conform Codului penal, art. 117 alin. 4, persoanele „nu vor fi
expulzate dacă există motive serioase de a se crede că există motive
serioase de a se crede că riscă să fie supuse la tortură īn statul īn
care urmează să fie expulzate”. Dr. A. V. este de religie Bahai, a
căror membri pot fi condamnaţi la moarte īn Iran şi īn multe alte ţări
islamice.
Conform Convenţiei pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale, semnat de Romānia īn 1994, art. 8, „orice persoană are
dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie”. Dr. A. V.
este căsătorit cu un cetăţean romān şi are doi copii.
Astfel considerăm că o eventuală trimitere a dr. A. V. īn ţara a cărui
cetăţean este, ar contraveni atīt legislaţiei romāne cīt şi tratatelor
internaţionale la care Romānia este parte, punīnd īn pericol viaţa lui
şi destrămīnd familia lui.
Ca urmare a intervenţiilor, A. V. nu a fost expulzat din Romānia.
|
