::  Misiune :: Istoric :: Statut :: Membrii :: Structura :: Rapoarte anuale ::  Donaţii :: 2% ::  Comunicate :: Contact ::



A r m e n i


- datele Comisiei Nationale pentru Statistica
- date publicate de Consiliul pentru Minoritatile Nationale:
 Cadrul legislativ si institutional pentru minoritatile nationale, 1994
 Īnvatamīntul cu predarea īn limbile minoritatilor nationale din Romānia, 1995
- Tigran Gregorian: Istoria si cultura poporului armean, 1993
- Parlamentul Romāniei, editat de Asociatia Pro Democratia 

• 2023 de armeni (0,01% din populatia Romāniei);

909 īn Bucuresti, 532 īn judetul Constanta.

 Istoric:

Exista doua teorii de baza ale etnogenezei poporului armean: prima considera ca la componente autohtone s-a adaugat unul armean indo-european, a doua considera ca īnsisi indo-europenii s-au format īn Asia Mica si Podisul Armean, astfel armenii sīnt autohtoni din cele mai vechi timpuri. Īnca īn antichitatea īndepartata, inscriptiile akkadiene, asiriene si elamite mentioneaza numele Armeniei īn diferite variante: Arme, Urme, Armani, Armina. Conform teoriei imigrarii, prabusirea Regatului Urartu la īnceputul secolului al VI-lea ī.e.n. a facilitat crearea. pe acelasi teritoriu, a statului armean, de catre populatia cu preopnderenta armeana, care a impus limba sa indo-europeana populatiilor care vorbeau limbi hurrito-urartice. Adeptii celei de-a doua teorii sustin ca deja Regatul Urartu avea caracter armean. Limba armeana este o ramura distincta al familiei indo-europene. Īn anul 301, Armenia a devenit primul stat crestin din lume. Alfabetul armean a fost creat de Mesrop Mastoth īntre 392-406, pentru a oferi posiblitate dezvoltarii culturii proprii.

Īnca din secolul al V-lea, īmparatii bizantini obisnuiau sa stramute populatia armeana īn provincii din afara Armeniei, īndeosebi īn Balcani. Īn secolul al IX-lea, ca urmare a reprimarii miscarii socialo-sectante a pavlicienilor, īmparatul Valile I a deportat importante mase de oamnei din Armenia īn partile nord-vestice ale imperiului, īn special īn Macedonia. Īn aceasta perioada s-au īntemeiat colonii armenesti īn Bulgaria, Grecia, Transilvania. Aparitia turcilor selgiucizi la īnceputul secolului XI, cīt si unele calamitati naturale au pornit valuri de refugiati spre vest (īn 1060, 1064, 1239, 1319, 1342).

Primele colonii armene din Moldova au fost anterioare formarii Principatului Moldovei, datīndu-se probabil din secolul XII. Negustorii armeni foloseau calea de tranzit din Polonia de sud, prin Moldova, spre Marea Neagra. Īn orasul Cetatea Alba s-a descoperit o inscriptie de mormīnt īn limba armeana datata din 1174. Īn 1350 s-a constuit o biserica armeana īn Botosani. Voievozii Moldovei au invitat negustorii armeni pentru a contribui la dezvoltarea economiei si a oraselor moldovenesti. Īn acest scop, li s-au oferit drepturi si privilegii. Īn 1401 s-a īncuviintat īnscaunarea unui episcop armean la Suceava. Īn urma scutirii de impozite si taxe vamale a negustorilor armeni, īn acest oras, la momentul respectiv capitala Moldovei, s-au stabilit 700 de familii. Īn 1418, au mai fost aduse 3000 de familii armenesti, care s-au stabilit īn 7 orase: Suceava, Iasi, Botosani, Dorohoi, Vaslui, Galati, Hotin. Cu īnaintarea Imperiului Otoman, s-au refugiat din ce īn ce mai multi armeni pe teritoriul Moldovei. Sub domnia lui Stefan cel Mare au venit īn Moldova circa 10.000 de armeni. Din aceasta perioada se estimeaza o populatie de armeni alcatuita din cca. 20 de mii de armeni. Din 1400 pīna īn secolul al XVII-lea, īntregul comert al Moldovei era concentrat īn mīinile armenilor, oferind o sursa de venit importanta statului modovean. Īn centrele cu numar ridicat de armeni, ei aveau dreptul sa-si aleaga primar propriu. Orasul Botosani era administrat īn comun de romāni si armeni, la īnceput īn numar egal, apoi proportional. Dintr-o populatie preponderent negustoreasca, unii s-au transformat īn mosieri, altii au devenit mestesugari si proprietari de manufacturi. Sīnt mentionate scoli armenesti līnga manastirea armeana Zamca din Suceava, Iasi (īn 1646). Īn anii 1840-1850, colonia armeana s-a reorganizat. Astfel consiliul eparhial, compus din cinci membri laici, avea atīt atributii bisericesti, cīt si laice: deschiderea de noi scoli, rezolvarea litigiilor dintre armeni, administrarea bunurilor coloniei etc. La īnceputul secolului al XIX-lea au aparut scoli armenesti publice la Iasi (1803), Botosani (1839), Roman (1841), Focsani, Bacau, Tīrgu Ocna, Galati, Suceava (1823).

Īn Muntenia, armenii au aparut īn a doua parte a secolului al XIV-lea, stabilindu-se la Bucuresti, Pitesti, Craiova. Īn Bucuresti s-a īnfiintat o scoala armeana īn 1800.

Īn Dobrogea, la Babadag, se semnaleaza prezenta armenilor īncepīnd din anul 1500.

Lupta armenilor din Moldova si Muntenia pentru a obtine drepturi cetatenesti a fost īncununata de succes īn 1858, cīnd Conferinta de la Paris a prevazut ca Principatele Unite sa recunoasca egalitatea de drepturi a cetatenilor de diferite confesiuni. Īncepīnd de la aceasta data, multi armeni au primit titluri boieresti, dreptul de a cumpara īn proprietate vesnica pamīnturi, drept de participare īn viata politica. O serie de periodice armene, de limba armeana sau romāna au aparut la Bucuresti si Constanta īncepīnd cu 1906.

Prezenta armenilor īn Transilvania este atestata din perioada crestinarii Ungariei (sfīrsitul secolului X, īnceputul secolului XI). Regele Ludovic al IV-lea al Ungariei mentioneaza īn 1281 „Terra Armenorum”, cīt si o manastire armeana īn Transilvania. Se presupune ca acesti armeni proveneau din Imperiul Bizantin. Īn Talmaciu (līnga Sibiu) un sigiliu din anul 1343 a purtat inscriptia „episcopul Martin al armenilor”. Īn 1399 se pomeneste de existenta armenilor īn Brasov. Din cauza prigonirii armenilor de catre Stefan Rares (1551-1552) din Moldova, o parte a lor au emigrat īn Transilvania, emigrare continuata si īn secolele urmatoare. Ei s-au stabilit la Gheorgheni (1654), Bistrita, Dumbraveni (1658). Īntrucīt situatia din Moldova a devenit din ce īn ce ai tulbure, armenii au acceptat invitatia principelui Transilvaniei, Mihail Apafi. Armenilor li s-a dat dreptul la autonomie si comert liber, la exercitarea de mestesuguri, alegerea unor judecatori proprii. Astfel, īn Gheorgheni si alte orase, armenii aveau primari proprii, separat de cei maghiari. Pentru a nu avea conflicte cu ceilalti comercianti, armenii au fondat orase proprii autonome: Gherla (Armenopolis) si Dumbraveni (Elisabethpolis). Īntemeierea acestor orase coincide cu extinderea dominatiei habsburgice asupra Transilvaniei. Monarhia austriaca īncerca sa-si īntareasca pozitiile īn noua provincie īmpotriva elementelor reformate si cu ajutorul Bisericii Catolice. Īn acest scop, s-au exercitat presiuni asupra armenilor, pentru a-i determina sa treaca la catolicism. Īntrucīt pentru obtinerea de pamīnturi si a dreptului de a avea orase proprii autonome, guvernul austriac conditiona trecerea la catolicism, armenii au cedat (cei din Dumbraveni au īncercat īn 1690 sa revina la vechea credinta grigoriana). Cele doua orase armene au fost declarate orase libere regale īn 1711 (Gherla), respectiv īn 1733 (Dumbraveni). Acestea aveau dreptul sa se autoadministreze, sa aiba tribunale armenesti, sa foloseasca legi proprii, sa īntretina īn mod neīngradit relatii comerciale cu state straine, sa organizeze tīrguri. Erau supuse pricipelui Transilvaniei doar din punct de vedere militar si al impozitelor catre stat care trebuiau platite. Aici nu aveau voie sa se stabileasca cetateni de alta nationalitate sau de alt cult religios. Privilegiile si drepturile erau acordate exclusiv armenilor catolici. Unul din organele de autoguvernare era „Compania Armeana”.La īnceputul secolului al XVIII-lea, īn Transilvania traiau aproximativ 15 de mii de armeni, iar īn ajunul revolutiei din 1848, numarul lor a ajuns la 20 de mii. Īn aceasta perioada, apar armeni si īn Banat.

Existau scoli armene la Dumbraveni (din 1685, o scoala de fete din 1724, o scoala confesionala din 1724), Gherla (1700), Oradea (1749), Gheorgheni (1832), Frumoasa-Ciuc (1797), Cluj. Treptat, autoritatile austriece au trecut īnsa la restrīngerea drepturilor acordate pentru armeni. Au crescut impozitele, pamīnturile urbane cumparate de armeni au fost trecute īn „proprietate regala”. A īnceput un proces de asimilare a armenilor: S-a interzis comerciantilor armeni din Gherla dreptul de a-si tine sedintele (1801) si de a face socotelile (1830) īn armeana. Din 1805, primaria orasului Dumbraveni a fost obligata sa renunte la folosirea limbii armene īn scripte oficiale. Īn scoli nu se mai putea īnvata īn limba materna, cu exceptia celei de pe līnga Manastirea calugarilor catolici mīchitaristi din Dumbraveni. Cu ocazia Revolutiei din 1848-49 din Transilvania, Lajos Kossuth a īncredintat deputatului din Gherla, Grigor Simaian, functia de comisar al nationalitatilor din Transilvania. Īn urma reprimarii revolutiei, populatia armeana a avut mult de suferit. Dumbraveniul a fost jefuit si pustiit de trupele imperiale, iar Gherla obligata sa plateasca despagubiri de razboi. Multi armeni au emigrat din orasele lor, locuitori de alta nationalitate s-au stabililit īn orase armene. Īncercarea de redesteptare nationala din perioada 1850-1870 nu a avut succes; īn urma disparitiei scolilor armene, a retragerii privilegiilor acordate oraselor armenesti, politicii de deznationalizare dusa de guvernul austriac, ulterior austro-ungar, a dus la maghiarizarea armenilor din Transilvania. S-au pastrat doar unele traditii pe plan religios. Liturghia īn bisericile catolice armene continua si azi sa se tina īn limba armeana, desi credinciosii nu o mai īnteleg. Īntre 1887-1913 s-a editat la Gherla revista „Armenia” de armenistica, īn limba maghiara.

Īn 1931 a fost reīnfiintata Eparhia bisericii armene din Romānia, cu sediul la Bucuresti.

Cultura armeana a fost īmbogatita pe teritoriul Romāniei prin Plīngerea lui Minas Tochatethķ (elegie īn limba armeana despre prigoana lui Stefan Rares īmpotriva Bisericii Armene din Moldova); activitatea poetilor Vķrtanes Sīrīnkethķ (scrisoare versificata īn 1557), Hagop Tochatethķ (elegie despre evenimentele dintre 1593-95 din Iasi) si cronicarilor (familia Hovhannes). Manuscrisele copiate la Manastirea Zamca se afla la muzeele din Viena, Ierusalim, Erevan etc. Pe teritoriul Romāniei se afla manuscrise armenesti copiate īn Crimeea, la Constantinopol, Cipru etc, datīnd din perioada 1306-1351, dintre care cele mai importante sīnt Culegerea (Famagusta, 1310-12), Evangheliarul (Cilicia, prima jumatate a sec. XIV). Dupa 1922, din Turcia s-au refugiat īn Romānia poeti si scriitori armeni de seama, care si-au continuat activitatea īn tara: Eduard Kolangian, Hagop Djololian, Levon Satrian, Harutiun Arslanian-Horion, Zareh Bīlbul, Harutiun Khintirian, Aram Salbi.

Dintre personalitatile armene ale Romāniei se remarca:

 Ion Voda cel Viteaz domnitorul Moldovei īntre 1572-1574, numit si Ion Voda cel Cumplit sau Ion Voda Armeanul
 Petru Grigorovici Armeanul, agent diplomat al lui Mihai Viteazul
 Spiru Haret (1851-1912), matematician, sociolog, pedagog, om politic, ministru al instructiunii publice
 Vasile Misir, presedinte al Camerei deputatilor si ministru īntre 1901-1908
 Iacob Zadig (1867-1970), seful Staului major īn batalia de la Marasesti
 Theodor Aman (1831-1891), pictor, pedagog, fondatorul Scolii de Arte frumoase din Bucuresti
 Kricor Zambaccian (1889-1962), critic de arta, colectionar
 Simon Hollósy (1857-1918), pictor si pedagog
 Ion Sahighian (1897-1965), regizor, pionier al cinematografiei romānesti
 Ion Sava (1900-1947), regizor, dramaturg, pictor, caricaturist
 Dan Barbilian (1895-1964), poet (sub pseudonimul Ion Barbu) si matematician
 Vasile Conta (1845-1882), filozof
 David Ohanesian, cīntaret de opera
 dr. Dumitru Bagdasar (1893-1946), prof. univ., academician, creatorul scolii romānesti de neuro-chirurgie
 
Evolutie demografica:
 1930: 12.175 (0,09%)
 1956: 6.441 (0,04%)
 1966: 3.436 (0,02%)
 1977: 2.342 (0,01%)
 1992: 1.957 (0,01%)

Caracteristici:
 lb. materna:
 44,86% limba armeana
 49,72% limba romāna
 5,42% alte limbi

 religie:
 1.411 ortodocsi
 368 alte

 mediu:
 1,1% rural
 98,9% urban

 studii:
 1,4% fara sau nedeclarate
 13,9% primare
 59,9% secundare
 26,8% superioare

 vīrsta:
 8,5% īntre 0-14 ani
 46,9% īntre 15-59 ani
 44,6% peste 60 ani

 ocupatia:
 57,1% sector tertiar
 
Reteaua scolara: Īn doua unitati scolare (Bucuresti si Constanta) se preda facultativ limba armeana pentru 45 copii.
 
Institutii culturale:
 
Presa:

 radio: studioul teritorial din Constanta (30 minute/saptamīna)
 lunare: Nor Ghiank (editat de Un. Armenilor din Romānia, subventionat din bugetul statului) apare din 1950, bilingv din 1990
 bilunare: Ararat (editat de Un. Armenilor din Romānia, subventionat din bugetul statului) apare din 1950, īn limba romāna
 
Edituri: fara informatii
 
Simboluri si sarbatori: fara informatii
 
Monumente, asezaminte:
 Muzeul si Biblioteca Diocezei Armenesti din Bucuresti
 Manastirea Zamka din Suceava ridicata, dupa traditie, īnainte de 1551 - constructia actuala dateaza de la īnceputul sec. XVII
 Manastirea Hagigatan din judetul Suceava
 
Fundatii, organizatii, asociatii:
 politice: Uniunea Armenilor din Romānia (0,07% la alegerile din 1992)
 
Reprezentare īn viata publica:
 reprezentanti alesi: 1 deputat (Bucuresti) - 1.196 (7.135) voturi
 
Problematica specifica: fara informatii
 
Revendicari proprii: fara informatii