Propunerile Ligii pro Europa

Liga Pro Europa a iniţiat, începînd din 2004, o serie de consultări în cadrul societăţii civile şi academice pentru elaborarea unui inventar coerent al reformelor structurale menite să adecveze România la arhitectura statelor europene.

I. PREAMBUL
Structura statului român, aşa cum se prezintă astăzi, este tributară modelului centralist-comunist, conceput de regimul Ceauşescu în 1968, din dorinţa de a institui dictatura personală şi controlul absolut asupra mecanismelor administrative şi politice la toate nivelele. Acel stat şi-a dovedit eşecul absolut, fiind cadrul şi cauza unui declin economic, politic, social şi cultural fără precedent.
Există o incompatibilitate endemică între statul de tip comunist şi statul modern european, descentralizat, flexibil, bazat pe principiul subsidiarităţii, al participării efective a cetăţenilor la luarea deciziilor care le afectează viaţa, capabil să asigure unitatea în diversitate.
Cei peste 15 ani care au trecut de la Revoluţia din 1989 au demonstrat că, în ciuda importantelor progrese democratice, înfăptuite adesea sub presiunea instituţiilor internaţionale şi a societăţii civile din România, structura statului român este prea puţin flexibilă şi adecvată schimbărilor istorice care se impun odată cu integrarea în Uniunea Europeană. Sistemul politic rigid nu a găsit calea atenuării sau eliminării tensiunilor sociale, interregionale, interetnice şi interconfesionale, nu a reuşit să creeze o naţiune politică unită care să depăşească obstacolele mentale ale unui trecut confuz şi să se mobilizeze în mod excepţional în faţa unui astfel de pas istoric fără precedent.
Liga Pro Europa consideră că viziunea centralistă care domină încă filozofia statală este principalul obstacol în implementarea reformelor structurale. În ciuda adoptării acquis-ului comunitar, deficitul democratic şi slabele performanţe economico-sociale ale României se explică prin tensiunea internă ireconciliabilă între formă şi fond. Statul centralist generează la toate nivelele o mentalitate publică devastatoare, care pulverizează toate input-urile reformatoare, fie ele de sorginte externă (UE, NATO, Consiliul Europei, etc.), fie produse de reflecţia şi iniţiativele societăţii civile româneşti.
Liga Pro Europa consideră că nu ajustările conjuncturale, de suprafaţă, pot reforma statul. Este nevoie de „reinventarea statului”, cu păstrarea trăsăturilor sale pozitive tradiţionale şi o infuzie curajoasă de nou. Elita politică are datoria de a ataca, în sfîrşit, după un deceniu şi jumătate de amînări vinovate, reforma profundă a statului român.

Liga Pro Europa propune atenţiei Preşedintelui României, Dl. Traian Băsescu, un pachet de reforme care au rezultat din consultări repetate, de-a lungul ultimilor ani, cu mediile academice şi societatea civilă din România şi care ţin cont de structura statelor europene şi reformele întreprinse în statele post-comuniste.

II. PROPUNERI
Reforma Constituţiei. Adaptarea Constituţiei României la realităţile pluraliste ale societăţii româneşti a mileniului III, ţinînd cont de tradiţiile istorice specifice ale ţării, prin recunoaşterea rolului benefic al pluralismului politic şi al diversităţii etno-culturale, confesionale şi regionale a statului român, prin adoptarea unor reforme structurale care să conducă de la un stat naţional hipercenralizat la statul român descentralizat, eficient, ieftin, flexibil şiprevizibil. Considerăm necesară reforma constituţională înainte de
1 ianuarie 2007.
Regionalizarea. Regionalizarea pe fundamentul provinciilor istorice şi alegeri regionale în 2008. În cadrul regiunilor se constituie sub-regiuni, unde este necesar, cu statute speciale. Crearea de regiuni artificiale – o strategie avută în vedere de unele forţe politice – nu ar face decît să creeze o nouă birocraţie şi să amîne încă o dată reformele structurale inevitabile.
Regiunile să fie recunoscute constituţional ca entităţi teritoriale şi politico- administrative, dispunînd de competenţe conferite prin transferul acestora de la nivel statal la nivel regional în domenii ca: sănătatea, educaţia, administraţia locală, asistenţa socială, construirea de locuinţe, dezvoltarea economică, transporturile, politicile de mediu, agricultură, sport, artă, cultură, cercetare, etc.
Regiunile ar urma să dispună de legislative şi executive regionale. Primele alegeri regionale ar urma să aibă loc în 2008.
Fondul de solidaritate regională, administrat în mod transparent şi la care regiunile ar contribui în mod diferenţiat, după puterea lor economică, ar avea menirea să atenueze disparităţile regionale.
Parlamentul. Parlamentul României ar urma să îşi păstreze caracterul bicameral, cu competenţe distincte şi clare pentru fiecare cameră, inclusiv mecanisme de alegere diferite.
Senatul – Camera Superioară – i-ar include pe reprezetanţii regiunilor, ai minorităţilor naţionale, ai cultelor, ai românilor din afara graniţelor. Foştii şefi de stat ar putea fi senatori de drept.
Camera Deputaţilor – Camera Inferioară, ar urma să includă exclusiv parlamentari reprezentînd partide politice (nu şi reprezentanţi ai minorităţilor, în afara cazului cînd acestea îşi constituie partide şi ating pragul electoral).
Sistemul de vot pentru Camera Deputaţilor ar urma să combine circumscripţiile
uninominale şi sistemul de vot pe liste.
Guvernul. O parte însemnată a competenţelor guvernamentale ar urma să fie delegate în sus, odată cu integrarea europeană, către Comisia Europeană, iar o altă parte semnificativă ar urma să fie transferată către executivele regionale, în baza principiului subsidiarităţii, creîndu-se astfel premizele unei administraţii eficiente, flexibile şi ieftine.