S i t u a ţ i a   r e s p e c t ă r i i    d r e p t u r i l o r   o m u l u i    î n   R o m â n i a,
activităţile Ligii PRO EUROPA în domeniu în anul 2001
 

Coordonator principal: Haller István
Asistent: Pánczél Katalin, juristă
Colaborator extern: Meda Grama, avocat

Biroul pentru Drepturile Omului al Ligii PRO EUROPA, înfiinţat în 1993, monitorizează respectarea drepturilor omului şi minorităţilor de către autorităţi, la nivel local şi regional, oferă consultanţă gratuită persoanelor ale căror drepturi au fost lezate, le susţine cauza în faţa autorităţilor, elaborează studii de caz, organizează reuniuni menite să contribuie la consolidarea unei culturi a drepturilor omului. Una dintre priorităţile Biroului o constituie studierea şi mediatizarea tratamentului discriminatoriu împotriva romilor.

Raportul de ţară cu privire la progresele României în vederea integrării  (în continuare Raportul UE), elaborat pentru anul 2001 de experţii Comisiei Europene, consideră că dintre criteriile de aderare stabilite la Copenhaga în iunie 1993, la capitolul criteriilor politice, România „continuă să le îndeplinească”. În anul 2001 s-a înregistrat un progres considerabil, existînd însă dificultăţi în reforma administraţiei publice, asigurarea independenţei sistemului judiciar, modernizarea Codului penal, demilitarizarea poliţiei, protecţia copiilor instituţionalizaţi, combaterea efectivă a discriminării romilor. Acţiunile Ligii PRO EUROPA în domeniul drepturilor omului au fost menite să cotribuie la implementarea criteriilor politice de aderare la Uniunea Europeană.

Problemele celor aproape 150 de persoane care s-au adresat Biroului pentru Drepturile Omului au fost într-un procent de 65% în domeniul drepturilor omului (27% privind dreptul la proprietate, 13% dreptul de acces la justiţie, 10% drepturi sociale, 8% abuzuri ale Poliţiei, 7% drepturile copilului). Dintre celelalte probleme, care afectează exercitarea drepturilor omului, 12% au fost conflicte de muncă. Persoanele care au considerat că sînt victime provin din Tîrgu-Mureş în proporţie de 67%, din alte localităţi ale judeţului Mureş 30%, din zone limitrofe judeţului 2%, din alte zone 1%. Aceste procente arată că majoritatea cazurilor nu ajung la suprafaţă, rămîn necunoscute.

1. Respectarea drepturilor civile şi politice

1.1. Abuzuri ale Poliţiei
Referitor la Poliţie, Raportul UE menţionează: „cazuri de tratament inuman şi degradant continuă să fie raportate de organizaţii de drepturile omului. Nu există dovadă care ar sugera că aceste cazuri ar fi rezultatul unei sistematice desconsiderări de către Poliţie a necesităţii de respectare a drepturilor omului.” Raportul evidenţiază şi dificultăţile întîmpinate de victime datorită sistemului militar existent în Poliţie, efectuarea anchetelor penale de către procuraturi militare. În concluziile Raportului se menţionează necesitatea demilitarizării Poliţiei române, creşterea responsabilizării Poliţiei pentru activităţile sale, asigurarea unor acţiuni proporţionale cu nevoile.
Biroul pentru Drepturile Omului din cadrul Ligii PRO EUROPA a înregistrat în 2001 un număr de 12 cazuri de abuzuri (care se înscriu în sfera tratamentului inuman, vătămărilor corporale, violărilor de domiciliu) ale poliţiei din judeţul Mureş. În aproape toate cazurile victimele, după ce depun plîngere penală, sînt intimidate de poliţişti şi procurori militari, prin urmare îşi retrag declaraţiile, chiar dacă există martori şi suficiente probe.
Cîteva exemple de cazuri:
C.D., după o discuţie verbală cu un civil, a fost lovit atît de şeful de post al poliţiei din P. cît şi de un jandarm, în faţa a aproximativ 50 de martori. În afara declaraţiei martorilor (la plîngerea penală au fost ataşate 3 declaraţii) există şi certificat medico-legal. În ciuda tuturor evidenţe, plîngerea a fost retrasă, urmărirea penală încheiată.
În localitatea A. doi subofiţeri de poliţie au pătruns în locuinţa lui K. L., lovind persoanele aflate la el în vizită (6 persoane dintre care 4 minori). Două victime au fost spitalizate. Poliţiştii au confiscat sume de bani şi bunuri. Deşi autorităţile au fost sesizate, începerea reală a urmăririi penale s-a produs abia după ce Liga PRO EUROPA a sesizat faptul că urmăreşte desfăşurarea anchetei (cu o lună după evenimente).
Liga PRO EUROPA, împreună cu alte organizaţii de drepturile omului, a propus Guvernului să amendeze de urgenţă legislaţia privind uzul de armă, în sensul limitării drastice a situaţiilor în care poliţiştii şi jandarmii pot recurge la acest mijloc extrem.

1.2. Accesul la justiţie, independenţa justiţiei
Referitor la accesul la justiţie, Raportul UE afirmă că procedura civilă nu este atractivă datorită costurilor şi lungimii în timp a soluţionării cazurilor. În domeniul procedurii penale, se garantează dreptul la apărare a persoanelor. În concluzii se propune o modernizare a Codului penal, pentru a scoate din sfera infracţiunilor unele fapte cum ar fi insulta şi calomnia. Raportul consideră totodată că nu s-a realizat independenţa justiţiei faţă de puterea executivă, avînd loc un număr însemnat de demiteri din posturi, transeferuri de judecători, fără motive clare.
În urma analizării unor cazuri în care Liga PRO EUROPA a fost sesizată, dar şi în urma participării reprezentantului Biroului pentru Drepturile Omului de repetate ori la procese, au fost constatate următoarele:
1. Anchetele penale, în unele cazuri, se desfăşoară foarte lent. Concomitent cu tergiversarea, victimele sînt intimidate sau li se propune să ajungă la o înţelegere cu învinuiţii. Sînt situaţii în care apar grave erori (spre exemplu persoane decedate în circumstanţe suspecte sînt înhumate fără un examen medico-legal serios). Motivul pentru care unele anchete penale se efectuează deficitar poate fi corupţia sau dezinteresul faţă de problematica drepturilor omului.
În cazul C. G. s-a cerut clarificarea condiţiilor de deces al unui tînăr, în timpul serviciului militar. Parchetul Militar din B. a refuzat acordarea unui răspuns în scris pînă la implicarea LPE. S-a făcut o plîngere penală împotriva persoanelor necunoscute. Ulterior, Parchetul Militar B. a afirmat că „în pofida solicitărilor existente la momentul oportun Serviciul Judeţean de medicină Legală Sibiu nu a desfăşurat constatarea medico-legală necesară”. În această situaţie, plîngerea penală a fost extinsă şi asupra persoanelor vinovate pentru lipsa unei investigaţii medicale serioase. Fără să se răspundă punctual la plîngerea penală, în ciuda faptului că anterior recunocuse neglijenţa de serviciu, Parchetul Militar a dispus neînceperea urmăririi penale.
În cazul M. G., două persoane au fost călcate de un tractor condus de un minor. S-a înaintat plîngere penală împotriva persoanei care a cedat conducerea tractorului unei persoane neavizate, cît şi împotriva minorului. După lungi tergiversări şi încercări de a convinge persoanele vătămate să-şi retragă plîngerea şi să accepte daune civile minore, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
2. Sistemul parchetelor militare poate oferi posibilitatea muşamalizării cazurilor de abuzuri comise de poliţişti. Majoritatea victimelor abuzurilor poliţiei au declarat Biroului pentru Drepturile Omului că intimidările din partea procurorilor militari sînt foarte frecvente.
3. Inculpaţii care nu au resurse materiale pentru a plăti un avocat şi beneficiază de avocaţi din oficiu, cu rare excepţii, nu sînt apăraţi în mod corespunzător. Deseori avocatul din oficiu desemnat nefiind în sală, se oferă un alt coleg pentru apărare, care nu a văzut niciodată dosarul şi nu argumentează deloc în apărarea inculpatului. În aceste condiţii, inculpaţii sînt lipsiţi de o apărare reală, iar judecătorii nu iau măsuri pentru stoparea fenomenului.
4. Comparînd sentinţe penale, în care există fapte şi circumstanţe similare, în unele cazuri de pot observa mari diferenţe între condamnări. Tratamentul poate fi discriminatoriu şi în aplicarea arestului preventiv.
5. Procelese civile sînt foarte costisitoare, prin urmare multe persoane se resemnează cu paguba, neavînd resurse materiale pentru a-şi cîştiga drepturile. Aceste procese au, de regulă, şi o durată mult prea lungă, ceea ce constituie un alt motiv pentru renunţare la drepturi.
6. Există situaţii în care apar greşeli serioase în sentinţe. Într-un caz (cazul B. L.) cunoscut de Biroul pentru Drepturile Omului, Curtea Supremă de Justiţie a retrimis sentinţa spre corectare, iar instanţa inferioară a refuzat acest lucru.
7. În unele cazuri, întîrzie nemotivat punerea în aplicare a deciziilor. Chiar cu o sentinţă favorabilă, definitivă, persoanele care au suferit daune trebuie să aştepte un timp îndelungat pînă la recăpătarea drepturilor. În cazul M. A. instanţele au stabilit dreptul de proprietate al persoanei în cauză asupra unui teren, dar, în mod abuziv, terenul a fost folosit în continuare de cel care l-a ocupat ilegal. Executorii judecătoreşti au refuzat să pună sentinţa în aplicare.

1.3. Libertatea presei
Raportul UE critică prevederile Codului penal prin care ziariştii pot fi incriminaţi pentru ofensă adusă autorităţii sau ultraj, propunînd modernizare lui.
Conform constatării Biroului pentru Drepturile Omului, jurnaliştii au fost intimidaţi ani de zile de posibilitatea unor procese penale îndreptate împotriva lor. În ultima vreme acest fenomen a scăzut în amploare, a devenit însă mai evident un alt fenomen, la fel de periculos pentru libertatea presei: cel al subordonării directe a unor organe de presă Guvernului. Hotărîrea Guvernului nr. 886 din 13 septembrie 2001, prin articolul 1, prevede: „Agenţia Naţională de Presă Rompres se organizează şi funcţionează ca instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Informaţiilor Publice.” Astfel Ministerul Informaţiilor Publice se transformă într-un minister al propagandei, iar ROMPRES-ul subordonat expres acestuia. Trebuie menţionat faptul că ROMPRES-ul nu a avut o independenţă nici anterior noii hotărîri, directorul general fiind numit de primul ministru. Media Task Force din cadrul Pactului de Stabilitate a trimis o scrisoare către Ministerul Informaţiilor Publice cerînd modificare ordonanţei, prin care se garantează independenţa acestui organ de presă.
Într-o declaraţie semnată de Liga PRO EUROPA şi alte organizaţii de drepturile omului s-a cerut în mod expres adoptarea unei legislaţii care să garanteze independenţa şi autonomia ROMPRES-ului.

1.4. Dreptul de proprietate
Raportul UE relatează modificările intervenite prin intrarea în vigoare a legii privind retrocedarea bunurilor confiscate în timpul regimului comunist. „În ciuda acestor evoluţii, implementarea legii s-a dovedit a fi dezamăgitoare”, nu au fost adecvat definitivate procedurile de calcul ale compensărilor — completează Raportul.  O altă deficienţă a legii: nu a soluţionat problema proprietăţilor bisericeşti.
Nerespectarea dreptului la proprietate a fost, în decursul anilor, problema cea mai frecventă cu care s-a confruntat Biroul pentru Drepturile Omului. Legislaţia era incompletă, dar nici nu se puneau în aplicaţie conform prevederilor lor. În mod voit s-a întîrziat şi se întîrzie încă eliberarea titlurilor de proprietate, terenul fiind folosit de alte persoane decît de proprietari; proprietarii sînt puşi în situaţia de a se lupta în faţa instanţelor pentru punerea în posesie, cu costuri ridicate, trecînd printr-o lungă procedură; există terenuri care au fost trecute, ilegal, în proprietatea unor autorităţi publice locale; unele dintre case ce urmau a fi retrocedate au fost vîndute ilegal persoanelor care îi aveau în chirie (în general unor persoane care au funcţii importante în cadrul diferitelor autorităţi), urmînd şi în aceste cazuri procese care durează de ani de zile şi vor mai dura. Cazul Brumărescu vs. România, în care statul Român a fost condamnat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg pentru nerespectarea dreptului la proprietate probabil va produce efecte în jurisprudenţa românească.
O problemă aparte o constituie problema proprietăţii bisericilor. Din toate retrocedările aplicate pînă acum, proprietăţile care au aparţinut unor biserici au fost, în mod evident discriminatoriu, exceptate. Deşi Guvernul României a promis încă în 1993 că va soluţiona această problemă, în cei opt ani promisiunea nu a fost respectată.
Biserica Greco-Catolică, desfiinţată în mod abuziv de regimul comunist, a primit înapoi o parte infimă din imobilele pe care le-a avut. Unele au fost cîştigate prin procese, în alte cazuri — mult mai numeroase — instanţa a refuzat retrocedarea, folosind argumente emotive şi nu legale. În ultima perioadă, pentru a evita retrocedarea, Biserica Ortodoxă Română a trecut la demolarea bisericilor — chiar monumente! — care au aparţinut greco-catolicilor.
Există demolări şi distrugeri şi ale altor clădiri care au aparţinut unor culte.
Guvernul a refuzat în mod constant şi retrocedarea bunurilor Bisericii Romano-Catolice, bisericilor protestante, cultului mozaic şi a altor culte minoritare, sau a practicat o retrocedare care nu a putut fi pusă în practică, obligîndu-i pe proprietarii de drept să intenteze procese civile împotriva posesorilor abuzivi, cu costuri ridicate şi necesitînd timp foarte îndelungat.
Într-un mod cît se poate de pervers, modalitatea de soluţionare a problemei proprietăţii de către Guvernul României pune faţă-n-faţă pe enoriaşi şi biserică: proprietăţile bisericilor au fost date, în schimbul unor terenuri care au rămas în proprietatea statului, la enoriaşi, iar în situaţia în care bisericile îşi cer înapoi aceste terenuri, sînt afectaţi enoriaşii.

1.5. Libertatea de circulaţie
Raportul UE, întocmit la 13 noiembrie 2001, nu specifică limitarea libertăţii de circulaţie.
Biroul pentru Dreptuile Omului consideră însă că Ordonanţa de urgenţă privind îndeplinirea de către cetăţenii români, la ieşirea din ţară, a condiţiilor de intrare în statele membre ale Uniunii Europene şi în alte state, nr. 144/2001, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2001, este o măsură care limitează acest drept. (Guvernul României a eliberat şi în perioada 1992-1996 hotărîri prin care s-a îngrădit libertatea de circulaţie a cetăţenilor României, prin întroducerea unor taxe pentru ieşirea din ţară.) Prin Ordonanţa 144/2001 persoanele care doresc să călătorească în afara României sînt obligate să prezinte la ieşirea ţară asigurare medicală, bilet de călătorie dus-întors, o sumă în valută. Explicaţia dată de Guvern: acest lucru ni se cere de către Uniunea Europeană. Explicaţia nu este doar una falsă, dar induce în persoane şi un resentiment faţă de integrarea europeană a României, din moment ce se simt — pe drept — lezaţi în drepturi.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, la art. 13. al. 2 prevede: „orice persoană are dreptul să părăsească orice ţară, inclusiv a sa, şi de a reveni în ţara sa”. Îngrădirile de genul celor prevăzute în ordonanţă sînt permise exclusiv statelor ţintă, nu şi a celor de origine. Prin urmare, toate persoanele întoarse de la 1 decembrie 2001 de pe graniţă pot cere Statului Român despăgubiri atît pentru daune materiale, cît şi pentru daune morale.

1.6. Alte aspecte ale respectării drepturilor civile şi politice
• Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.112/30 august 2001 prevede pedepse pentru trecerea ilegală a frontierelor altor state de către cetăţeni români şi apatrizi cu domiciliul în România. Conform jurisprudenţei Curţii europene a drepturilor omului, expulzarea unei persoane aflate ilegal pe teritoriul unui stat membru al Consiliului Europei reprezintă o măsură administrativă, justificată de controlul imigraţiei, ordonanţa însă califică fapta ce a determinat expulzarea unei persoane drept infracţiune, instituind o triplă sancţiune: închisoare de la 3 luni la 2 ani, confiscarea unor bunuri sau valori şi retragerea (sau amînarea eliberării) paşaportului pe o perioadă de 5 ani.
• Ordonanţa de Urgenţă nr.141/25 octombrie 2001 pentru sancţionarea unor acte de terorism şi unor fapte de încălcare a ordinii publice prevede obligaţia operatorilor „serviciilor de poştă şi telecomunicaţii… de a comunica de îndată, ministrului comunicaţiilor şi informaţiilor… informaţiile necesare identificării persoanelor care au săvarşit infracţiunile prevăzute în prezenta…” Rezultă că intrega corespondenţă scrisă sau telefonică a tuturor persoanelor din România va putea fi supravegheată pe baza unei măsuri pur administrative, luate în interiorul unui minister, în afara oricarui control judiciar.

2. Respectarea drepturilor economice, sociale şi culturale
Problema drepturilor sociale este una controversată şi pe plan internaţional, modul de respectare depinzînd de condiţiile economice ale ţării. Cum România se află într-o criză de un timp îndelungat, nu ne putem aştepta ca drepturile sociale să se respecte la nivelul ţărilor cu o economie stabilă.
Raportul UE specifică: „au fost lansate variate iniţiative, dar, datorită lipsei resurselor şi capacităţii administrative limitate, implementarea lor a fost frînată”.
Pentru a urmării situaţia existentă, Liga PRO EUROPA a adresat următoarea scrisoare către primăriile din localităţile Band, Brîncoveneşti, Eremitu, Ernei, Glodeni, Gurghiu, Livezeni, Petelea, Nadeş, Sîngeorgiu de Mureş, Sîngeorgiu de Pădure, Sînpaul, Tîrnăveni, Tîrgu-Mureş, Voivodeni, Zagăr:
„Biroul pentru Drepturile Omului din cadrul Ligii PRO EUROPA doreşte să evalueze nivelul de sărăcie din diferite localităţi ale judeţului Mureş. Pentru o evaluare cît mai corectă, Vă rugăm să ne informaţi cîte persoane au cerut motivat ajutor social din partea Primăriei, şi — din motive bugetare care nu necesită explicaţii — în ce procent au putut fi satisfăcute aceste cereri. Vă rugăm totodată să ne menţionaţi şi cuantumul mediu al ajutorului social pe persoană.”

Pe baza răspunsurilor s-a realizat următorul tabel:
   
Localitate Nr. solicitant  Nr. beneficiar Observaţii
Band 372 0 Pentru situaţii deosebite s-au acordat ajutoare de urgenţă în baza legii nr. 67/1995
Ernei 464 0 „Din lipsă de fonduri nu am acordat ajutoare sociale în anul 2000 şi nu avem fonduri prevăzute în buget nici pe anul 2001.”
Glodeni 494 0 Lipsă de fonduri. În cursul anului 2001 au fost aprobate ajutoare de urgenţă la trei persoane în valoare de 2.400.000 lei.
Nadeş 149 0 „Aceste persoane nu au beneficiat de ajutorul social datorită lipsei resurselor financiare, actualmente trăind nu sub pragul de sărăcie (este mult spus), ci se află pur şi simplu în agonie, neavînd nici o sursă de existenţă.”
Petelea 513, din care 139 aprobate 0 Bugetul nu permite plata ajutorului social.
Sînpaul 731 0 Lipsă fonduri.
Tîrnăveni 133 0 Lipsă fonduri.
Voivodeni 240, din care 33 aprobate 0 Ultima plată a plăţii ajutorului social: 30 iunie 1998.

În concluzie: în prezent mecanismul de acordare a ajutorului social face imposibilă acordarea sa unor mase importante de oameni, lipsiţi de mijloace de existenţă.

3. Drepturile minorităţilor şi protecţia minorităţilor
3.1. Discriminarea

Raportul UE, în concluzii, afirmă necesitatea combaterii discriminarii. „Legea împotriva discriminării a fost adoptată, dar încă nu este operaţională.”
În cursul anului 2001, ca şi în anii precedenţi, Liga PRO EUROPA a desfăşurat o importantă campanie împotriva discriminării:
• la 12 februarie a avut loc o întîlnire a organizaţiilor de drepturile omului la Bucureşti, la care s-a discutat modul de implementare a Ordonanţei Guvernului 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare;
• la 13 februarie a avut loc o discuţie cu reprezentantul LPE şi a Consiliului Britanic cu privire la situaţia drepturilor omului şi minorităţilor naţionale din România, în special privind problema discriminării;
• între 14-18 mai a avut loc întîlnirea Grupului de Lucru al ONU pentru Minorităţi la Geneva (Elveţia), la care reprezentantul LPE a cerut includerea între recomandările către guverne a unei solicitări de a recunoaşte compentenţa Comitetul ONU pentru Eliminiarea Discriminării Rasiale în situaţia plîngerilor individuale; iniţiativa a avut succes, prima dintre recomandări fiind chiar aceasta;
• la 6 iunie — LPE a organizat o masă rotundă pe tema combaterii discriminării şi rasismului;
• între 26 august - 7 septembrie copreşedinta LPE a participat la World Conference Against Racism organizat în Durban, Africa de Sud;
• la 24 septembrie 2001 LPE a organizat seminarul Strategii de combatere a rasismului, la care au fost prezentate concluziile conferinţei mondiale împotriva rasismului, xenofobiei şi altor forme de intolernaţă - Durban 2001 şi cadrul juridic de combatere a rasismului în România;
• între 8-11 noiembrie reprezentaţii LPE au participat la seminarul Combaterea discriminării în România prin proceduri judiciare, organizat la Sinaia;
• între 15-17 noiembrie reprezentantul LPE a participat la seminarul Implementarea legislaţiei antidiscriminatorii europene, organizat la Sinaia.
În urma monitorizării unor cazuri de discriminare, şi ca urmare a schimbului de experienţă cu alte organizaţii, pot fi trase următoarele concluzii:
1. În urma intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului 137/2000 (din 1 noiembrie 2000), în România există o lege împotriva discriminării. Această normă legislativă a rămas însă parţial inaplicabilă, prin întîrzierea (de mai mult de un an) a înfiinţării Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
2. Deşi ordonanţa prevede clar că în afara sancţiunilor contravenţionale, ce ar trebui aplicate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, victimele sau organizaţiile neguvernamentale cu activitate în domeniul drepturilor omului pot înainta atît plîngeri penale (împotriva funcţionarilor publici), cît şi civile, potrivit dreptului comun, organele de urmărire penală şi instanţele de judecată tind să se opună acestor posibilităţi.
3. Ministerul de Externe a României a promis, printr-o scrisoare trimisă LPE, că Guvernul României va recunoaşte, înaintea Conferinţei Mondiale Împotriva Rasismului (Durban), dreptul persoanelor care se consideră victime ale discriminării de a înainta plîngeri la Comitetul ONU pentru Eliminiarea Discriminării Rasiale în situaţia plîngerilor individuale. Acest lucru nu a avut loc, astfel victimele discriminării sînt lipsite de protecţie internaţională.
4. În aceste circumstanţe este deosebit de important ca organizaţiile neguvernamentale de drepturile omului să iniţieze acţiuni în faţa instanţelor împotriva persoanelor fizice şi juridice care comit discriminare, arătînd opiniei publice că fenomenul discriminării nu poate fi tolerată. Aceste acţiuni vor avea şi rolul stabilirii unei jurisprudenţe în domeniu.

3.2. Drepturile minorităţilor
3.2.1. Situaţia romilor

În concluziile Raportului UE se arată: „S-a adoptat o Strategie guvernamentală privind îmbunătăţirea situaţiei romilor. Acum e nevoie de eforturi care să se concentreze asupra implementării strategiei.” Situaţia actuală: „romii au dificultăţi în a avea acces la şcolarizare, la servicii medicale şi de asistenţă socială. Discriminarea socială se manifestă des prin excluderea romilor din locuri publice.”
În decursul celor opt ani de activitate a Biroului pentru Drepturile Omului s-a consatat că persoanele aparţinînd comunităţilor de romilor, dar şi comunităţile, colectivităţile, sînt deosebit de expuse unor abuzuri în domeniul drepturilor omului. Datorită acestei vulnerabilităţi accentuate, LPE a urmărit cu atenţie atît cazurile în care romii au fost victime ale încălcării drepturilor omului, cît şi modificările privind situaţia romilor care au survenit în ultimul an. Expertiza, anchetele realizate de LPE au fost diseminate şi altor organizaţii. Un exemplu al acestui tip de parteneriat a fost elaborarea, de către European Roma Rights Center, a raportului privind respectarea drepturilor omului în comunităţi de romi din România, intitulat Starea de impunitate, care utilizează informaţii ale căror primă sursă a fost LPE.
Totodată LPE a participat în mod activ în sprijinirea dezvoltării comunităţii (prin proiectul Centrului Intercultural denumit „Şcoala liderilor romi”, colaborarea cu CRDE pentru realizarea studiului Proiecte pentru romii din România, 1990-2000) cît şi la promovarea culturii rome (Festivalul Dezrobirea Romilor, Festivalul romilor din Transilvania).
1. Existenţa unei Strategii guvernamentale privind îmbunătăţirea situaţiei romilor a avut menirea de a promova acţiuni concrete care să producă efecte benefice. Din păcate această strategie, deşi prevede termene pentru diferitele acţiuni, cu mici excepţii, nu s-a pus pînă în momentul de faţă în practică.
2. Monitorizarea presei româneşti, dar şi a discursurilor publice ale liderilor politici, arată că după o aparentă stagnare, s-a intensificat corelarea imaginii romilor cu criminalitatea.
3. S-a înrăutăţit şi mai mult situaţia socială a romilor, neplata chiriei şi a întreţinerii a dus la evacuarea lor din locuinţe. Mulţi romi, forţaţi de împrejurări, au redevenit nomazi.
4. La iniţiativa unor primării sau consilii locale a apărut o tendinţă de ghettoizare a comunităţilor de romi. Cazul cel mai relevant este cel de la Piatra Neamţ, despre care LPE, după o vizită la faţa locului, a elaborat un studiu. Primarul acestui municipiu a declarat pe un post de televizor următoarele: „o să transformăm fermele GOC într-un adevărat ghettou; vom împrejmui zona cu sîrmă ghimpată, vom pune de pază jandarmi cu cîini”; „fiecare locuitor va avea o legitimaţie fără de care nu va putea intra în perimetrul înconjurat de gard”. Aceste declaraţii au rămas nesancţionate de către autorităţi, ba mai mult, ministrul informaţiilor publice a încearcat să prezinte situaţia ca pe un incident care nu a fost bine înţeles, afirmînd că proiectul în sine al primarului este bun.

3.2.2. Situaţia comunităţii maghiare şi a ceangăilor
Raportul UE consideră că drepturile minorităţii maghiare sînt bine dezvoltate şi există o politică favorabilă dezvoltării educaţiei în limba minorităţilor.
Biroul pentru Drepturile Omului consideră îngrijorător faptul că în anul 2001 Guvernul României, urmare a indicaţiilor primului ministru, impune un control de neconceput într-un stat de drept asupra judeţelor cu o populaţie majoritară maghiară. Spre exemplu ordinul de a verifica bibliotecile şcolare, dar mai ales servietele copiilor pentru a căuta în acestea cărţi editate în Ungaria este o flagrantă încălcare a legilor României şi a tratatelor internaţionale privind drepturile omului. Fără mandat de perchiziţie eliberat de un magistrat astfel de acţiuni sînt ilegale, iar un mandat de perchiziţie nu-şi are rostul din moment ce nu se interzice deţinerea de către persoane private sau juridice a cărţilor editate în străinătate. Mai mult, Legea privind statutul cadrului didactic prevede dreptul profesorilor de a folosi materiale didactice, fără să ceară un acord special în acest sens.

3.2.3. Extremism, antisemitism, xenofobie
Serviciul Român de Informaţii a monitorizat în mod special judeţele Harghita şi Covasna, afirmînd că această zonă a ţării reprezintă un pericol pentru caracterul unitar al ţării, dovedind o necunoaştere îngrijorătoare a drepturilor şi libertăţilor (de expresie, de asociere, etc.) garantate de Constituţie. În paralel, SRI nu a luat măsuri împotriva acelor fenomene care într-adevăr pun în pericol democraţia şi statul de drept din România: organizaţiilor extremiste de tipul Noii Drepte sau Mişcării Legionare. Trebuie menţionat faptul că aceste organizaţii rasiste au organizat o serie de întîlniri în incinta unor instituţii publice, fără ca autorităţile să se sesizeze.
Din judeţul Bacău, din nou, sosesc semne îngrijorătoare, arătînd faptul că unele dintre autorităţi exercită presiuni mari atît asupra persoanelor aparţinînd comunităţii ceangăilor dar şi asupra organizaţiilor care le reprezintă interesele. Acestora li s-au intentat procese pentru organizarea cercurilor facultative de limbă maghiară.
*
O problemă continuă pentru Biroul pentru Drepturile Omului rămîne întărirea culturii drepturilor omului în societate. În acest scop programele educaţionale ale Ligii PRO EUROPA (Academia Interculturală Transsylvania, Şcoala Liderilor Romi, Colegiul Democraţiei) includ şi cursuri, ateliere în domeniul drepturilor omului, totodată Biroul pentru Drepturile Omului a răspuns invitaţiilor venite din partea unor instituţii de învăţămînt sau organizaţii de a ţine prelegeri, cursuri în această temă. Publicaţiile (Gazeta Ligii PRO EUROPA, Altera) au avut şi ele un rol semnificativ.
Pentru a oferi o publicitate şi mai mare activităţilor Ligii PRO EUROPA în domeniul drepturilor omului, au fost organizate conferinţe de presă, au fost acordate interviuri diferitelor organe de mass-media, au fost realizate programe în direct la posturile locale de radio, iar cu ocazia Zilei Internaţionale a Drepturilor Omului, la 7 decembrie a avut loc o conferinţă de presă cu prezentarea activităţilor Biroului pentru Drepturile Omului din 2001.

Este importantă participarea Ligii PRO EUROPA în Iniţiativa Civică pentru Responsabilitatea Actului Politic, care a elaborat un Cod electoral pentru schimbarea legislaţiei actuale în domeniul electoral, şi în prezent desfăşoară campania de strîngere de semnături „Acum, cetăţenii”. Acest Cod introduce sistemul mixt (uninominal compensat) în locul sistemului votului pe listă, reduce numărul de senatori şi deputaţi, crează o transparenţă privind cheltuielile partidelor, oferă o mai mare siguranţă în evitarea greşelilor organizatorice care au apărut în procesul electoral. Din puctul de vedere al drepturilor omului, Codul electoral oferă cetăţeanului o mai bună exercitare a dreptului la vot.

În anul 2001, Biroul pentru Drepturile Omului a colaborat cu APADOR-CH — Comitetul Helsinki Român, Asociaţia ACCEPT, Asociaţia Pro Democraţia, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, Romani Criss , Amnesty International, Minority Rights Group International şi a fost susţinut financiar de către Charles St. Mott Fondation şi European Roma Rights Center.