B u l g a r i

Bulgarii sînt un popor turcic, slavizati în cursul secolului VII în Balcani. Bulgara de azi este o limba din grupul meridional al limbilor slavice.

Primele aparitii ale bulgarilor în zona dunareana se dateaza din secolul al V-lea. Stabilirea lor definitiva în acest spatiu, începuturile formarii unui stat vast a început în secolul al VII-lea. Imperiul Bulgar al secolului IX acoperea aproape întreaga suprafata a României actuale. Sub atacurile popoarelor migratoare, imperiul s-a destramat treptat. Dupa formarea principatelor române, doar Dobrogea mai apartinea de Bulgaria.

Cu trecerea timpului, slavo-bulgarii au fost asimilati, contopindu-se cu populatia daco-romana, dar au transmis nu numai cultura lor bogata, ci si bogatia limbi lor, iar mai apoi si a scrierii.

Toponima localitatilor din Transilvania secolului al XIII-lea dovedeste existenta bulgarilor pe acest teritoriu. Dupa ocuparea otomana a Bulgariei, unele grupuri de bulgari au gasit refugiu în Banat si Transilvania. În multe centre importante traiau familii de bulgari, recunoscuti ca foarte buni gradinari. Izvoare scrise confirma masive emigrari bulgare la nord de Dunare, în Tara Româneasca si Moldova din a doua jumatate a secolului XIV-lea. Aici emigrantii bulgari se simteau ca în patria lor, preotii, boierii, carturarii si populatia vorbeau o limba din care ei întelegeau foarte multe cuvinte, iar scrierea era cea chirilica. O prima emigrare masiva consemnata este cea din anul 1396 (anul caderii Bulgariei, în urma încercarii de eliberare). O jumatate de veac mai tîrziu, (1444), dupa expeditia nereusita a regelui Vladislav al III-lea, din Bulgaria de Nord s-au refugiat în Tara Româneasca si Moldova cca 12.000 de bulgari cu familiile lor. Alte emigrari consemnate sînt cele din timpul lui Vlad Dracul si Radu cel Mare. Sfîrsitul secolului al XIV-lea aduce o alta emigrare masiva cînd, încurajata de succesele militare ale lui Mihai Viteazul, întreaga populatie din Bulgaria de Nord a fost cuprinsa de o rascoala pentru cucerirea independentei. Dupa înfrîngere, 60.000 de bulgari au pornit pe drumul pribegiei. Procesul de refugiere se va repeta în vremea lui Matei Basarab (1632-1654), Constantin Brâncoveanu (1688-1714); tot sfîrsitul secolului al XVIII-lea si prima jumatatre a secolului al XIX-lea cunoaste asemenea emigrari. Astfel dupa rascoala din Ciprovet din 1688 alte valuri de bulgari (multi dintre ei romano-catolici) au emigrat în Tara Româneasca, Banat si Apusul Europei. Dupa razboiul ruso-turc (1806-1812) au emigrat în Tara Româneasca si Moldova cca 86.000, iar în urma razboiului din 1828-1830 cca 140.000 de bulgari. Emigrarile au continuat si în timpul razboiului din Crimeea (1854-1861).

Mai ales în apropierea marilor orase, s-au construit sate sau cartiere (mahalele) ale populatiei sud-dunarene, bulgaresti, numite de localnici „sîrbi”. Aceasta denumire s-a atribuit tuturor popoarelor slave sudice. Astfel unele comunitati de bulgari din sudul României sînt numiti „sîrbi”, chiar si ei se autodenumesc „sîrbi”.

Cei mai multi dintre bulgarii stabiliti pe teritoriul României s-au contopit cu populatia majoritara, pierzîndu-si limba si o parte din obiceiuri si traditii. O alta parte se teme sau se jeneaza, din diferite motive, sa-si recunoasca apartenenta etnica, optînd pentru sîrbi sau români (a existat un schimb de populatie între România si Bulgaria dupa modificarea granitelor în 1940 în urma Tratatului de la Craiova, cînd cei care s-au declarat bulgari cu ocazia recensamîntului din 1936 au fost fortati sa paraseasca România). Numarul celor care au constiinta apartenentei nationale este mai putin de 10%. Ei traiesc preponderent în Banat, fiind romano-catolici.

Localitatile cu populatie de origine bulgara mai importante din România sînt: Dudestii Vechi, Breste, Vinga (Banat), Bailesti, Brebeni-Sîrbi, Coteana-Sîrbi, Corlatesti-Sîrbi, Caraula, Dîlga-Sîrbi, Desa, Ciutura, Deveselu, Mîrza, Maracini, Poiana Mare, Stoienesti-Sîrbi, Selistioara, Urzicuta (Oltenia), Atîrnati, Butculesti, Baleni-Sîrbi, Izvoarele, Teleorman, Calomfiresti, Licurici, Corabia, Crîngeni, Spatarei, Udeni-Sîrbi, Puntea de Greci, Tîrgoviste, Afumati, Bila, Copaciu, Iepuresti, Varasti, Valea Dragului, Herasti, Chiselutu, Spantov, Ceacu, Ciocanesti, Plataresti, Manastirea, Hotarele, Dudesti-Cioplea, Popesti-Leordeni, Dobroiesti, Branesti, Chiajna, Novi Sliven, Galati, Braila (Muntenia), Caucagia, Pietrele, Babadag, Dunavat, Visina, Ciamurlia de Jos, Cerchezu, Enisala, Mila 23, Patagianca (Dobrogea), Buzau, Focsani, Rîmnicu Sarat, Husi, Bîrlad, Tecuci, Vaslui (Moldova).

Emigrantii bulgari din România au jucat un rol foarte important în viata social-economica si culturala a tarii. Deosebita este participarea lor la dezvoltarea comertului; au facut legatura între Orientul apropiat, Balcani, Europa de Rasarit si cea Centrala. Acelasi lucru se poate spune în ceea ce priveste dezvoltarea agriculturii si în special a gradinaritului. Desigur bulgarii s-au remarcat si în alte domenii ale economiei - diferite meserii, constructii etc.

Remarcabila este prezenta si participarea bulgarilor la viata politica a tarii. Au participat activ în cadrul detasamentelor de lupta ale lui Mihai Viteazul, în toate celelalte lupte ale poporului român împotriva Imperiului Otoman, în cadrul Revolutiei din 1821 a lui Tudor Vladimirescu, la evenimentele revolutionare din 1840, la unirea tarii din 1859, la transportarea de armament în 1862 pentru „Sfînta Alianta”, la evenimentele din 1866 si Razboiul de Independenta din 1877-78, la primul si al doilea razboi mondial etc.

În domeniul vietii culturale, bulgarii au contributii de seama: calugarii si carturarii, preotii, învatatorii evului mediu, muzicienii, medicii, scriitorii, editorii epocii moderne. Exista numeroase biserici, manastiri, scoli, spitale, case de cultura, case de batrîni etc. construite de bulgari sau prin contributia lor (muzeul Simu, Universitatea din Bucuresti, Ateneul Român, Catedrala din Constanta, Arad, Timisoara, Deva).

Enorma este contributia etnicilor bulgari din România la renasterea si la miscarea de eliberare a patriei de origine - Bulgaria. În România au aparut primele tiparituri în limba bulgara moderna (Rîmnicu Vîlcea, 1806 - Culegerea lui Sofronie Vraceanski), în România au luat nastere primele scoli bulgaresti (1824, Brasov), s-a tiparit primul abecedar bulgar, în Bucuresti s-a redactat primul proiect al Constitutiei Bulgariei (1848) si s-a constituit primul Comitet Central Revolutionar Bulgar. Tot în Bucuresti a luat fiinta primul parlament neoficial bulgar (1876), iar la Braila s-au pus bazele Academiei Bulgare (1869). În România s-au format primele cete de luptatori revolutionari pentru eliberarea Bulgariei (1841). Pîna în 1878 pe teritorii românesti au functionat aproape 40 de scoli în limba bulgara (Bucuresti, Galati, Giurgiu, Alexandria, Ploiesti, Bolgrad, Vinga, Dudestii Vechi etc.), în Bolgrad a functionat si primul liceu de limba bulgara. În aceasta perioada au fost tiparite peste 300 de titluri de carti bulgaresti, peste 60 de ziare si reviste, existau 19 de tipografii si redactii bulgare; multe dintre ele tiparind si în româneste. În România si-au gasit adapost cei mai reprezentativi oameni ai stiintei, culturii, literaturii si ziaristicii bulgare; cei mai de seama activisti bulgari ai vietii politice si revolutionare, precum: Gheorghe Sava Rakovski, Liuben Karavelov, Vasil Levski, Hristo Botev si multi altii. Poporul bulgar a gasit un adapost si cea de a doua patrie în România.

Anii de dupa Razboiul Balcanic din 1913, dupa Primul Razboi Mondial, dupa 1940 (Tratatul de la Craiova de cedare a Cadrilaterului) si cei ai totalitarismului, au însemnat o adevarata strangulare a spiritualitatii etniei bulgare. Au fost închise sau demolate scoli, biserici, lacase de cultura si de arta etc.

Reteaua scolara: Exista 2 gradinite cu predare în limba bulgara, frecventata de 164 copii, la care predau 7 educatoare. Functioneaza si o unitate pentru clase primare, cu 24 de elevi. 541 de elevi înscrisi la sectia româna studiaza facultativ limba bulgara. Se editeaza manuale de predare a limbii bulgare.

 Constituita în data de 24 ami 1992 ca succesoare si pastratoare de drepturi si obligatii a Societatii bulgare de cultura si binefacere „BRATSTVO” din România fondata în data de 15 august 1892, înregistrata de Judecatoria Sector 3 Bucuresti prin sentinta 27/PJ din 17 septembrie 1992.

 Întruneste 9 organizatii înregistrate, cu 22 de filiale.

 Scopul organizatiei este apararea drepturilor la pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii etnice, culturale, lingvistice si religioase a membrilor prin exercitarea tuturor drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului prevazute de legislatia în vigoare a României; cultivarea si dezvoltarea relatiilor traditionale de prietenie româno- bulgare; ocrotirea asezamintelor si a lacaselor de cult proprii sau care o reprezinta; întretinerea vestigiilor si monumentelor istorice care îi oglindesc trecutul; asigurarea protectiei sociale a membrilor sai, precum si dezvoltarea unor programe de asistenta sociala corespunzatoare.

Problematica specifica: Nu exista cadre didactice care sa predea pentru doritori limba bulgara, iar unii directori de scoli obstructioneaza aceasta doleanta legitima. În nici o biserica ortodoxa nu se slujeste nici macar o singura slujba religioasa în limba bulgara.